Click Here

baby-sitting

Puiul tau este acum destul de mare ca sa poata fi lasat sub supravegherea altcuiva, iar tu sa te intorci la serviciu. Dar cu cine sa il lasi? Noi iti prezentam mai multe solutii, cu avantaje si dezavantaje.

Las copilul la bunici?

A venit vremea sa pleci la serviciu si intrebarea "cu cine las copilul?" devine din ce in ce mai stresanta. Ce-ai zice sa examinam impreuna varianta "bunici"?

Am auzit adesea tineri planuind sa aiba un copil. La intrebarea: "Bine, bine, si ce veti face cu el?", raspundeau cu nonsalanta: "Il ducem la parinti, sa-l creasca ei." Marturisesc ca usurinta cu care discutau despre acest subiect ma dezarma.

Sa nu ma intelegi gresit, am fost crescuta de bunici care m-au adorat si pe care ii iubesc si azi din tot sufletul. Am avut o copilarie fericita, care li se datoreaza in buna masura. Si am inteles, desi tarziu, ca parintii mei au facut ceea ce au crezut ca ar fi mai bine. Dar nu as repeta niciodata modelul lor cu fiica mea.

Bunica-bona

Modelul traditional la noi este unul in care parintii lucreaza, iar bunicii au grija nepotilor. Tatii lipsesc de acasa zi-lumina pentru a asigura familiei un minim confort material, iar tinerele mame se impart cum pot intre profesie, gospodarie si copii. Bunicii iesiti la pensie intra in scena ca parinti de ocazie pentru nepoteii lor. Problema apare atunci cand isi iau rolul prea in serios. Si, mai ales, cand sunt lasati s-o faca!

In multe astfel de situatii apar conflicte si, in final, nimeni nu este multumit: parintii se plang ca deciziile lor nu sunt respectate, bunicii se simt exploatati, pe de o parte, si desconsiderati, pe de alta.

pagina următoare »

Articol publicat cu acordul revistei mami.

Mesaje:

  • amelia

    marţi 20 ianuarie 2009 la 09:25

    foarte frumos scris intr-adevar!

    si eu am fost intr-o situatie asemanatoare.adica am fost crescuta de bunici pana la 11ani.ai mei parinti au fost cam absenti, iar acum, la 30 ani ii simt tot absenti.adica relatia noastra nu este aceeasi cu cea a surorii mele cu ei.

    motiv pentru care copilul meu nu va pleca cu anii de langa mine, decat poate la anii facultatii si din propria-i dorinta.

    asa ca da, asa este , bunicii sunt importanti in viata copiilor, chiar foarte importanti.dar hotararile, educatia si caracterul copiilor sunt atributii ale parintilor.ei sunt cei care trebuie sa aiba grija ce valori transmit copiilor, cum ii ghideaza etc.si asta pentru ca adultul de peste 30 ani va fi copilul nostru in continuare, dar poate, din pacate, un adult fara bunici.

  • mirea

    marţi 14 octombrie 2008 la 17:12

    mama mea de pe acum imi zise ca ea vrea sa aiba grije de fetita mea dar avem de abia 9 luni mai este de hoinarit pe acasa. sa nu mai vorbiti de rau bunici sunt sprijinu nostru mai tirziu la copii nici nu va dati seama pupici la toti bebei

  • anamariaguta

    luni 23 iunie 2008 la 23:28

    dida_calita, pupici pentru mamica ta, la fel este si mami a mea, doar ca, spre fericirea si norocul meu, locuieste f. aproape...despre soacra,ce sa zic...nici nu imi cunoste fetita, si fiica mea are 10 luni!!! daca nu a fost curioasa pana acum, de acum nu voi mai fi eu de acord sa o vada...sunt oameni si oameni...

  • Dida_Calita

    luni 23 iunie 2008 la 21:37

    Este foarte frumos si inspirat acest articol! Intradevar, sunt bunici care se cred mai "destepti" si nu-ti respecta regulile tale de parinte tocmai pentru a-ti arata ca pot face invers decat le spui (cum e cazul soacrei mele) si sunt bunici care respecta cu strictete programul copilului, il iubeste fara margini, si daca le spui ca in acea zi copilul trebuie sa stea in cap, pai in cap il tine toata ziua (cum e cazul mamei mele). Ca o paranteza, soacra mea sta la 3 blocuri distanta de noi dar vine o data pe luna in casa noastra, iar mama mea face naveta de la tara, dar vine in fiecare zi si imi ingrijeste copiii mei.

  • mimzy

    joi 19 iunie 2008 la 00:35

    " Asa ca nu-i vorbi de rau pe bunici, nu-i contrazice in fata lui, nu-i strica imaginea pe care si-a format-o despre ei".
    Ei dar daca situatia sta invers cand bunica ia decizii peste cuvantul parintilor...eu nu sunt de acord cu lasatul copiluilui la bunici si pe mine ma crescut bunica dar a stiut unde ii e limita peste cuvantul parintilor mei nu a intrat niciodata,chear daca au gresit sau nu ei sunt responsabili pt greselile care le fac legat de copii.Mi se pare absurd cand tatal copilului spunde ceva iar bunica vine cu ale ei si spunde cu totul altceva copilului pai atunci unde e auotritaea de parinte unde mai e respectul pt parinte copilul nici nu mai stie pe cine sa asculte ..da sunt fel si fel de bunici unii care isi iau rol de parinti iar altii care nu ii doare capul ca au un nepotzel sau o nepotzica .
  • 1
  • 2

Pentru a posta un mesaj trebuie să fii înregistrat.