baby-sitting

Puiul tau este acum destul de mare ca sa poata fi lasat sub supravegherea altcuiva, iar tu sa te intorci la serviciu. Dar cu cine sa il lasi? Noi iti prezentam mai multe solutii, cu avantaje si dezavantaje.

Las copilul la bunici?

A venit vremea sa pleci la serviciu si intrebarea "cu cine las copilul?" devine din ce in ce mai stresanta. Ce-ai zice sa examinam impreuna varianta "bunici"?

Am auzit adesea tineri planuind sa aiba un copil. La intrebarea: "Bine, bine, si ce veti face cu el?", raspundeau cu nonsalanta: "Il ducem la parinti, sa-l creasca ei." Marturisesc ca usurinta cu care discutau despre acest subiect ma dezarma.

Sa nu ma intelegi gresit, am fost crescuta de bunici care m-au adorat si pe care ii iubesc si azi din tot sufletul. Am avut o copilarie fericita, care li se datoreaza in buna masura. Si am inteles, desi tarziu, ca parintii mei au facut ceea ce au crezut ca ar fi mai bine. Dar nu as repeta niciodata modelul lor cu fiica mea.

Bunica-bona

Modelul traditional la noi este unul in care parintii lucreaza, iar bunicii au grija nepotilor. Tatii lipsesc de acasa zi-lumina pentru a asigura familiei un minim confort material, iar tinerele mame se impart cum pot intre profesie, gospodarie si copii. Bunicii iesiti la pensie intra in scena ca parinti de ocazie pentru nepoteii lor. Problema apare atunci cand isi iau rolul prea in serios. Si, mai ales, cand sunt lasati s-o faca!

In multe astfel de situatii apar conflicte si, in final, nimeni nu este multumit: parintii se plang ca deciziile lor nu sunt respectate, bunicii se simt exploatati, pe de o parte, si desconsiderati, pe de alta.

pagina următoare »

Articol publicat cu acordul revistei mami.

Mesaje:

  • darya

    luni 17 mai 2010 la 13:48

    sa tina Dumnezeu bunicii sanatosi,cu mama nu am nici o relatie in schimb nu ma uitat Cel Mare si mi-a daruit o soacra minune pot zice,e mama,prietena si pers care se ocupa si dedica trup si suflet cresteri fetitei mele,eu fiind plecata din tara,iar fetita mea e f ok stie ca eu sunt mami si chiar daca are abia 2 anisori e f isteata

  • TeoAde

    miercuri 28 aprilie 2010 la 01:46

    da frumos articol. Si eu am fost crescuta de bunici pana la 6 ani dar nu se compara cu bunici copilului meu. Ei intradevar au fost mai iubitori si mai calmi. Eu imi cresc singura copilul de cand l am nascut nu a stat cu bunici max 3 zile intotal fara mine si cand a fost cu ei am avut numai necazuri ca nu respectau de progremul pe care il are copilul ba era sa mil omoare ca de' cica nu stie sa aiba grija de copi'l.Asa ca eu nu am incredere sa il las cu bunici cu mama nu m am inteles de mica si acum vb doar asa de fatada si socramea e cam inconstienta si face ce o taie capul in loc sa sculte.Asa ca eu sunt cu el de 11 luni si o sa ii ofer toata dragoste nu am vb bunici de rau si nu am degand ,dar cu siguranata nu o sa imi creasaca copilul.

  • amelia

    marţi 20 ianuarie 2009 la 09:25

    foarte frumos scris intr-adevar!

    si eu am fost intr-o situatie asemanatoare.adica am fost crescuta de bunici pana la 11ani.ai mei parinti au fost cam absenti, iar acum, la 30 ani ii simt tot absenti.adica relatia noastra nu este aceeasi cu cea a surorii mele cu ei.

    motiv pentru care copilul meu nu va pleca cu anii de langa mine, decat poate la anii facultatii si din propria-i dorinta.

    asa ca da, asa este , bunicii sunt importanti in viata copiilor, chiar foarte importanti.dar hotararile, educatia si caracterul copiilor sunt atributii ale parintilor.ei sunt cei care trebuie sa aiba grija ce valori transmit copiilor, cum ii ghideaza etc.si asta pentru ca adultul de peste 30 ani va fi copilul nostru in continuare, dar poate, din pacate, un adult fara bunici.

  • mirea

    marţi 14 octombrie 2008 la 17:12

    mama mea de pe acum imi zise ca ea vrea sa aiba grije de fetita mea dar avem de abia 9 luni mai este de hoinarit pe acasa. sa nu mai vorbiti de rau bunici sunt sprijinu nostru mai tirziu la copii nici nu va dati seama pupici la toti bebei

  • anamariaguta

    luni 23 iunie 2008 la 23:28

    dida_calita, pupici pentru mamica ta, la fel este si mami a mea, doar ca, spre fericirea si norocul meu, locuieste f. aproape...despre soacra,ce sa zic...nici nu imi cunoste fetita, si fiica mea are 10 luni!!! daca nu a fost curioasa pana acum, de acum nu voi mai fi eu de acord sa o vada...sunt oameni si oameni...

Pentru a posta un mesaj trebuie să fii înregistrat.