Click Here

Forum : despre familie : Relatia cu tatal

Violenta domestica -comentati-

Azi am primit flori!
Nu este nici ziua mea, nici vreo alta zi speciala.Ne-am certat rau pentru prima data aseara si el mi-a zis mai multe cuvinte urate care m-au durut foarte tare.Dar stiu ca ii pare rau si se caieste si pentru asta mi-a trimis flori.

Azi am primit flori!
Nu este ziua noastra sau alta zi speciala ;azi noapte m-a izbit de perete si a inceputsa ma stranga de gat.Parea un cosmar, dar din acelea in care esti treaz si stii ca nu poate fi realitate.Azi dimineata m-am trezit cu vanatai si dureri pe tot corpul, dar stiu ca ii pare rau .Pentru asta am primit flori.

Azi am primit flori!
Si nu este ziua Sfantului Valentin sau vreo zi speciala;azi noapte iarasi m-a lovit si m-a amenintat ca ma omoara; nici machiajul si nici manecile lungi nu au putut ascunde taieturile si loviturile pe care mi le-a facut de data asta.Azi nu am putut merge la serviciu pentru ca nu voiam sa-si dea seama colegii.Dar sunt sigura ca ii pare rau, pentru ca mi-a trimis flori.

Azi am primit flori!
Si nu este ziua mamei sau vreo alta zi speciala; azi noapte m-a batut din nou, dar de data asta mult mai rau.Daca reusesc sa ma despart de el, ce voi face? Cum as putea sa ma descurc singura cu copii? Ce va fi cu noi daca nu be vor ajunge banii ? Imi e atat de teama de el, dar in acelasi timp, depind de el atat de mult incat mi-e frica sa ma despart.Dar azi stiu ca se caieste pentru ca mi-a trimis flori.

Azi am primit flori!
Azi e o zi speciala :Este ziua inmormantarii mele.Azi noapte, in sfarsit , a reusit sa ma omoare.M-a batut pana am murit.Daca as fi avut curajul si puterea sa-l parasesc;daca as fi acceptat ajutor profesional.

Azi nu as mai fi primit flori
sursa ( vitamine zilnice pentru suflet Humberto A.Aguledo C.)

Cand eram mica voiam sa fiu Dumnezeu , n-am stiut atunci ca voi iubi pe toata lumea si voi fi singura

postat: miercuri 26 mar 2008 la 10:25 6721 vizite, 235 raspunsuri, »

mary_83

mary_83

alessia_dodo

alessia_dodo

buna dimineata,da,cam dur subiectul dar din pacate se intimpla si astfel de situatii,eu sunt printre femeile norocoase la care mai departe de o de o cearta mai mica sau mai mare nu se ajunge.Oricum in astfel de situatii eu as arunca floriile pt ca parerile de rau sunt tirzii mai ales daca aceste situatii sau repetat(hai ca pt prima data as accepta parerile de rau)si mi-as face bagajul si as pleca,sunt tinara sanatoasa si pot muncii ca sa ma intretin pe mine si copilul meu,nu sunt un sac de box si nu as accepta niciodata sa fiu.
miercuri 26 martie 2008 la 10:37

mary_83

mary_83

am vrut sa vad daca sunt interesant subiecte de genul asta
de curand am cumparat niste carti extraordinare
daca va plac o sa mai scriu. mi-a palcut enorm insa nu in sensul bun

Cand eram mica voiam sa fiu Dumnezeu , n-am stiut atunci ca voi iubi pe toata lumea si voi fi singura

miercuri 26 martie 2008 la 10:39

gogota adina

gogota adina

aoleu mary chiar ca m-am speriat.pana pe la a treia strofa am crezut ca e vorba de tine.ma si gandeam cum de accepti tu asa ceva.
mie imi place sa cred ca nu sant printre noi mamici in aceasta situatie.
dar chiar daca ar fi ,nu trebuie sa se rusineze.nu santem aici sa judecam ci sa ajutam.
va asteptam.
(bravo mary,bun subiect)

sant aici de 4 ani si am de gand sa mai raman un timp....

miercuri 26 martie 2008 la 10:43

mary_83

mary_83

:) nu adina
multumesc domnului nu m-a atins niciodata sotul meui
insa in trecut am trait asa ceva. cam pana pe la strofa 3

Cand eram mica voiam sa fiu Dumnezeu , n-am stiut atunci ca voi iubi pe toata lumea si voi fi singura

miercuri 26 martie 2008 la 10:52

ursuanca

ursuanca

neata, acest subiect mi-a terzit amntiri nu tocmai placute,mama nu primea nici macar flori ,cand mi-am cunoscut sotul am zis ca as ierta poate daca m-ar insela dar niciodata nu as accepta sa dea in mine ,tatal meu mi-a marcat copilaria si astazi poate mai am sechele si eu zic ca sant normala...poate totusi am tarie de caracter de am trecut peste asta,nu as dori la nimeni,la nici o mamica sa treaca prin asa ceva si sa spuna ca fara el nu s-ar descurca ,ca nu-si poate creste copilutul ,pt ca , copii sant cei care sufere cel mai mult
miercuri 26 martie 2008 la 10:53

mary_83

mary_83

imi pare rau:(
din fericire tatal meu a plecat cand aveam 2 anisori dar mama mi-a povestit ca o lovea si o alunga iarma prin zapada noapatea/
am sa scriu cate o povestioara de genul acesta in fiecare zi si vom comenta impreuna daca doriti. au teme diferite

Cand eram mica voiam sa fiu Dumnezeu , n-am stiut atunci ca voi iubi pe toata lumea si voi fi singura

miercuri 26 martie 2008 la 10:56

gogota adina

gogota adina

of doamne.multumesc lui dumnezeu ca nu sant in aceasta situatie.am spus de la inceputul casatoriei ca e singurul compromis pe care nu l-as accepta.pt ca am crescut intr-o familie echilibrata in care tata nici macar nu ridica tonul,d-apai sa injure sau sa loveasca pe cineva.
acum ma gandesc la fetita mea.as vrea sa cred ca voi putea sa o influentez,sa o educ in acest sens.sa fie independenta si puternica...sa priceapa ca viata ai numai una dar barbati atatia cati doresti...sper sa reusesc .

sant aici de 4 ani si am de gand sa mai raman un timp....

miercuri 26 martie 2008 la 10:58

Gabriela Chelm

Gabriela Chelm

e intr-adevar un subiect interesant si trist totodata. eu cred ca merita dezbatut. pentru ca din pacate exista violenta domestica. poate prin cuvintele noastre putem ajuta. nu se stie niciodata.
miercuri 26 martie 2008 la 11:02

mary_83

mary_83

poate mi-ar place sa fac parte dintr-o asociatie care ajuta femeile care au avut parte de acest "tratament"
3 motive pt care loveste un barbat:
-e frustrat
- e las
- asa se crede mai " barbat"

Cand eram mica voiam sa fiu Dumnezeu , n-am stiut atunci ca voi iubi pe toata lumea si voi fi singura

miercuri 26 martie 2008 la 11:03

andreea27

andreea27

Bun topicul fetelor, chiar ca putem vb deschis fara teama deoarece este sau poate fi o problema care ne marcheaza. Eu am avut o singuar experienta urata cu sotul meu, chiar la inceput, nu pot sa zic ca m'a lovit dar am fost la un pas de divort, in sensul ca era angajat avocatul. Am stat o sapt despartiti dupa care a venit sa ne impacam. Chestia e ca daca s'ar repeta l'as lasa pe avocat sa'si faca treaba, nu as sta, sunt tanara si de dragul copilului is in stare sa fac si imposibilul sa aiba el de toate, insa nu as sta la batai, am vazut destula violenta intre parintii mei, ceea ce sincer pot sa recunosc ca m'a marcat. Eu nu vreau sa traiesc asa.
miercuri 26 martie 2008 la 11:03
1 2 3 4 »
raspunde

Ultimele comentate:

Cele mai comentate:

Ultimele subiecte: