PDA

Versiunea completa : Povestea mea



admin_comunitate
28.10.2008, 00:11:52
Ai avut o sarcina dificila? Ti-a fost teama ca poti pierde copilul, dar totul s-a terminat cu bine?
Nasterea puiului tau a fost una cu peripetii si ai plans de fericire cand ai putut sa-l strangi la piept dupa ce pericolul a trecut?
Micutul tau a fost bolnav si au fost momente in care ai crezut ca totul se naruie, ca nu exista nimic mai urat pe lumea asta decat o mama care-si vede copilul suferind?
Daca si tu ai trecut printr-o experienta care ti-a demonstrat ca dragostea de mama nu are margini si ca micutul de langa tine este chiar viata ta, povesteste-ne pe forum!
Noi iti premiem povestea cu 100 de lei si o publicam pe prima pagina mami.ro!
<ul>
<li>In fiecare saptamana vom alege cate un castigator.</li>
<li>Durata concursului: 28 octombrie - 25 noiembrie</li>
</ul>

tantica
28.10.2008, 00:11:53
incep eu desi majorittatea probabil au citit povestea mea trista dar cu un final fericit!!!

tantica
28.10.2008, 00:21:36
Cand iti doresti ceva din suflet cu ajutorul lui Dumnezeu reusesti!!!
Povestea mea are un inceput trist dar multumesc lui Dumnezeu un final fericit. Si eu si sotul meu iubim copii nespus de mult si ne doream si noi un copil al nostru. Am pierdut prima sarcina la o luna dar am trecut cu vederea si am spus cu Dumnezeu inainte.Dupa o perioada am ramas iarasi insarcinata, totul era bine mergeam la serviciu fara nici o problema. Sarcina ajunsese la sase luni si cu o seara inainte de a se intampla necazul stateam cu sotul meu si ne faceam planuri daca o sa fie fetita o dam la gimnastica iar daca este baietel il dam la fotbal. A doua zi dimineata imi era un pic rau am mers la maternitate mi s-a pus o perfuzie dar am pierdut copilul era o fetita ca un ingeras si mai si traia. Am rugat-o pe asistenta sa o duca la incubator dar a zis ca nu are sanse sa traiasca. Nu am vazut asa femeie rece fara suflet, i-au spus si fetele din salon dar a fost
de neclintit; acea persoana nu poate fi numita om. Am suferit mult timp, aveam imaginea ingerasului meu care l-am pierdut. Am ramas iarasi insarcinata si de data aceasta totul mergea bine. La cinci luni aceeasi poveste si ironia sortii a fost ca sa ma asiste aceeasi asistenta cu sufletul de gheata .De data aceasta era baietel si traia si el dar ne loveam de acelasi zid rece. Am mai pierdut cateva sarcini mai mici 3 luni, 2 luni...dar nimeni nu-mi spunea care e cauza. Intre timp am botezat o fetita de la centrul de plasament.va spun sincer daca o vedeati nu v-ati fi mai deslipit de ea.era un ingeras cu ochii albastrii iar cand am luat-o in brate era cea mai fericita. Am vrut sa o infiem dar ne-au spus ca de la centrele de plasament nu se infiaza copii ci doar in momentul in care ajung la orfelinate.ma atasasem foarte mult de acest copilas .Nici astazi nu-mi explic cum a putut acea mama daca o pot numi asa sa-si abandoneze ingerasul cu ochisori albastrii.Toate prietenele imi spuneau sa renunt mai ales prin cate am trecut dar mie si sotului meu ne plac atat de mult copii incat doream cu orice pret un copilas al nostru. In anul 2006 am ramas iarasi insarcinata si de la trei luni nu am mai mers la serviciu. Ma internam in fiecare luna in spital si am stat mai tot timpul sub observatie pe data de 31.10.2006 am nascut o minune de baietas cu chip ca de ingeras. Se numeste Teodor Cosmin si e un scump si pe deasupra mai are si ochisorii albastrii!!.Plang de fiecare cand imi aduc aminte,si acum am lacrimi in ochi dar va spun sincer nu-mi pare rau ca nu am renuntat si am mers mai departe chiar daca au existat multe riscuri.Scrisa pe hartie e altfel dar traita este groaznic!!!
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acest baietel,care mai are si numele ce simbolizeaza dar de la dumnezeu.
Multumesc ca mi-ati citit povestea si nu va doresc sa treceti vreodata prin ce am trecut eu.

clarisa2008
28.10.2008, 00:33:13
minunata si totodata emotionanta povestea ta!!!sanatate tie si lui bb

ceraseladaniela
28.10.2008, 00:46:44
ti-am citit si eu povestea si sincer iti spun ca mi-au dat lacrimile e foarte impresionanta.M-ai lasat fara cuvinte vroiam sa-mi scriu si eu povestea dar pe langa a ta a mea e o poveste frumoasa.Meriti premiul parerea mea.

dodya_ba
28.10.2008, 00:57:04
<p class="MsoNormal c1">A vrut sa fie al nostru
<p class="MsoNormal c1">
<p class="MsoNormal c1">
<p class="MsoNormal c1">
Mi-am dorit un copil si el s-a lasat asteptat.Am crezut ca devina este o rana pe uter si am mers sa fac un control,sa elimin si aceasta posibilitate.Doctorita a vrut sa cauterizeze acea rana,dar dupa ce mi-a facut un test de sarcina preventiv care a si iesit negativ,totusi nu m-a cauterizat din nici nu stiu ce motiv si a spus sa revin imediat dupa menstruatie.Nu am mai ajuns pt ca menstruatia nu a mai venit 1 an….
Daca nu ar fi amanat procedura,puiutul meu nu ar mai fi fost astazi aici.Nu-mi explic cum de testul a iesit negativ,poate pt ca sarcina era prea micuta,cert e ca am avut noroc de 2 ori,o data ca insfarsit eram insarcinata si a 2-a ca am amanat procedura care i-ar fi starpit firava viata.
Sarcina a mers perfect,fara nici cea mai mica problema,atat doar ca se cam lasa asteptat de intrasem in panica.
Sarcina mi-a fost monitorizata de acelasi medic,ales ink din primele 2 saptamani de sarcina,medic care m-a asigurat ca totul e perfect,bb asezat bine,cu capul in jos,etc.
2 saptamani dupa termen,pe 25 ianuarie 2005 ,la ora 18:05,au inceput durerile.L-am sunat fericita pe medic,care insa mi-a spus ca daca apa nu s-a rupt sa stau linistita acasa ca nu nasc asa repede si sa vin dimineata la spital.Am crezut in ce mi-a zis nestiind ce ma asteapta.La 1:00 m-au luat contractile la 5 minute de-mi venea sa ma urc pe pereti,dar am rezistat asa pana la 7:00 cand mi-am permis sa-l sun pe medic(intre 2 contractii)…Mi-a spus ca e in nu stiu ce operatie si ca sa mai stau daca apa nu s-a rupt si nu se rupsese,dar avem contractii la 3 minute cat se poate de dureroase.Am intrat in panica pe la 9:00 cand medicul nu avea nici un gand sa ma sune si am sunat o cunostinta la 10:30 si la interventia ei dr. m-a sunat si mi-a zis ca pot veni la spital.La 11:00 eram acolo,dar stimatul medic abia la 12:00 a binevoit sa ma "culeaga" din sala de asteptare unde viitoare mamici se holbau la mine k la urs cum ma chinuiam sa raman calma.
Cand m-au urcat pe masa sa-mi taie apa,deja aveam dilatatie 5….
De la 12:00 la 20:45 sunt clipe grele….f grele in care am crezut ca mor si invii.
Am simtit ca nu pot naste,dar medicul a spus ca nu respir si nu imping bine…deci eu nu faceam nimic bine.Pe la ora 18:00 a venit o moasa in varsta si a bagat mana si s-a cam albit la fata,mi-a spus sa nu mai imping,sa strang picioarele si sa caut sa trec cat mai usor peste contractile care erau la mai putin de 2 minute.Am ascultat si am vazut cum cheama pe medic ,asistenta si discutau in contradictoriu.Nu-i auzeam,doar ii vedeam cum vorbesc si park nimic nu ma mai durea.Atunci asistenta a venit spre mine si m-a zgaltait un pic si medicul a intrat in panica…atunci cred ca a fost momentul cel mai delicat din viata mea si doar atunci a binevoit medicul sa sune la directoarea maternitatii acasa si la anestezist acasa k singur nu avea cum sa intre in operatie.
Dar nu avea sa se termine asa repede.Directorea a venit abia la 19:45 si abia la 20:00 am intrat in operatie.Va spun ca injura ca la usa cortului fara sa tina cont ca eu aud tot,i-l injura pe medic ca era sa ma omoare si pe mine si pe copil si astfel o baga si pe ea in puscarie….
La 20:45 s-a nascut eroul meu ,cu o greutate de 4,300 kg si 54 de cm.Nu a putut plange decat o data,atat de obosit era,dar deajuns ca eu sa nu-mi mai pot stapani lacrimile,desi asistenta imi repeta intr-una sa nu plang pt ca aveam tensiuea prea mica…
Puiutul meu a fost vedeta maternitatii,desi s-a nascut dupa 26 de ore de travaliu,a obtinut nota 9.A avut noroc cu o mamica care nu a plans nici macar o secunda si nu a tipat,ci si-a pastrat energia sa respire,sa-l ajute astfel pe micul ei nazdravan.
Explicatia a fost una vaga,ceva ca nu am avut dinamica….adik am fost prea mica in bazin si copilul nu a coborat nici un cm,desi dilatatia era,la un moment dat ,12-13…puteam sa nasc tripleti.Dr.trebuia sa simta asta si sa nu ma lase sa ma chinui in zadar atat timp.Ma bucur ca s-a nascut sanatos,pt asta-I multumesc zilnic Lui D-zeu.
Vlad-Mihai a vrut sa existe,sa se nasca,sa fie bucuria si mandria vietii noastre.

larisca
28.10.2008, 00:59:29
Interesant...am sa va spun si eu povestea mea...desii...totusi cred ca merita sa stiti..si eventual sa nu patiti ca mine... Incep cu inceputul..am ramas insarcinata deoarece ne-am dorit enorm aceasta comoara...mersul la doctori...consultatia din fiecare luna...nici una nu a fost problema,pina la momentul nasterii.. .Greseala mea..a fost ca,nu m-am mai dus la control dupa ce am implinit 39 de saptamini,am zis ce o fii o fii trebe sa nasc,,si sa facut saptamina 39,40,41 si eu nu mai nasteam. Dupa ce am intrat in saptamina 41 m-am dus la doctorita de familie care cind a auzit cit timp am ma trimis de urgenta la spital... Dar ce credeti ca a facut fricoasa de mine,nu sa dus,in ziua aceia,mi-am zis ca oi naste eu,a doua zii m-am prezentat la spital cu bagajelul,doctorul cind ma vazut (a crezut ca am nascut pina atunci)si-a pus miinile in cap... Ce a urmat? Uff..greu tare greu ma tinut o zii sub supravegere si a doua zii mi-a provocat nasterea cu pastila...si totusi..comoara noastra se incapatina sa iasa,desii incepuse contractiile dese nu aveam dilatatia buna,, groaza..eco peste eco nu era hotarit ce sa faca ma trimis pina la urma in salon si a zis ca mai face o cezariana si dupaia ma ia pe mine. Dar cind sa se apuce de cezariana respectiva doctorul meu sa razgindit brusc..si a zis cezariana de urgenta.. Ana maria..cind am auzit am inceput sa pling nu stiam ce se intimpla,aveam sa aflu dupa nastere fetita mea avea cordonu ombilical in jurul gitului si o data pe cord..nu am auzit sa plinga cind am nascut..nu putea respira..inchitise lichid ii afectase plaminii si un pik creierul...dar D-zeu nu ne-a lasat,,cu tratamente si-a revenit iar acum e un copil normal.. Nu va puteti inchipuii ce durere cind a doua zii am vrut sa ma duc sa ii dau papa asistenta mi-a zis...dar fetita voastra nu maninca nu poate o hranim cu glucoza (parca asa mi-a zis)si o ajutam sa respire cu tubul de oxigen,,nici macar nu putea respira singura.. sa cad din picioare nu alta...a fost groaznik dar a treia zii fetita mea minca 25 ml de laptik cei drept rar dar se insanatosea..scor apgar8 ..am reusit pina la urma sa o scoatem la capat...si pe aceasta cale multumesc tuturor angajatilor din spitalul de la Hateg...s-au purtat extraordinar cu mine.. Si inca ceva aviz viitoarelor mamici..daca ma duceam mai repede la doctor nu pateam asta ..asa ca frica deoparte si fuguta la doctor..
Asa sa nascut comoara noatra Larisa Maria si iata in mai putin de zece zile aniversam primul ei anisor de viata..Sa ne traiesti printesa noastra mica...(piscotelul mamii si al tatei)

dodya_ba
28.10.2008, 01:12:16
Din fericire eu nu am trecut prin cate ai trecut tu Tantica.
Pana la Vladi si de la el,alta sarcina nu am mai avut,desi la fel de mult iubim si noi copii si nu ne-am protejat in nici un fel cu speranta ca va mai veni un fratior sau surioara pt Vladi.
Doctorul ala l-am ales chiar eu,ca multe mamici sustineau ca e un om bun,bland,atent...poate daca nu as fi avut complicatii ar fi fost totul perfect si as fi sustinut acelas lucru,ori eu ii sunt recunoscatoare moasei,care l-a fortat cumva sa cheme ajutoare si sa ma ajute cumva inainte sa ma mai pierd o data.
Imi pare nespus de rau pt suferintele tale si ma bucur nespus ca ele sunt cumva compensate de Cosmin.
Sa va traiasca,sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii.

dodya_ba
28.10.2008, 01:17:02
Eu am mers la fiecare control programat.In luna a 8-a am mers la 2 saptamani si in a 9-a la o saptamanal si la fiecare control imi facea echo(e adevarat nu 3D)si imi masura burta,etc...
Nu inteleg de ce nu si-a dat seama k fatul e prea mare,de ce nu mi-a zis dak si-a dat seama...
Sunt o perosana rezistenta si am ales sa nasc natural,dar nu cu pretul vietii mele si mai ales a copilului....
Poate ca nu e bine sa fii "cuminte",sa nu tipi,sa nu te manifesti asa cum eu nu am facut...isi inchipuie ca poate nu te doare....nu stiu:(

clarisa2008
28.10.2008, 02:58:35
:)sunteti mamici mode....o sa va scriu si eu povestea mea...si apropo tantica si eu am fost un fel de victima emotionala a cadrelor medicale din romania....nu am cuvinte...RUSINE

geaninaandries
28.10.2008, 08:04:15
<p class="MsoNormal c3">Ne-am cunoscut in 1994, in 2005 ne-am casatorit iar in 2006 am nascut-o pe ingersul nostru scump.A fost o sarcina usoara fara greturi si altele,in ciuda faptului ca am RH negativ, am nascut cat de cat usor, cu ceva complicatii dupa, ca nu se desprindea placenta, dar totul a fost bine, am nascut un copilas sanatos, care dormea intr-una , si nu plangea mai deloc.Problemele au inceput o luna mai tarziu , totul a inceput de la botez, i-a fost frig si tremura toata, dupa cateva zile a inceput sa se auda un harcait in piept.Am fost la o gramada de doctori si toti ziceau ca nu are nimic, ca are un os mai moale la gat si de asta se aude asa. Nu m-am lasat , stiam ca ceva nu e in ordine cu ea, o simteam, si plangea mult, si am plecat la Iasi, si acolo acelasi lucru mi-au spus doi doctori, ca nu are nimic. Dupa un timp am plecat din nou la Iasi, dar la alt doctor,acolo dupa ce a consultat-o a sunat la spital si a zis sa mergem sa-i facem raza urgent si sa venim cu rezultatul.A venit surpriza cea mare, avea pneumonie ascunsa, si o pata pe plaman din cauza ca nu a fost tratata la timp, A urmat un tratament de 2 luni, si a fost bine.
<p class="MsoNormal c3">La 9 luni iar am patit-o doua zile imi facuse febra 38,5 dar doar o data pe zi, a treia zi am fost la dr pediatru ,in botosani, si nu mi-a dat nimic doar ceva sa nu se deshidrateze, zicea ca nu-i nimic , ca e un virus si ii trece. In ziua aceea ma simteam si eu rau,aveam o durere de cap ingrozitoare ,insa Andreea era vesela, avea chef de joaca, a adormit pe la ora 23, insa s-a trezit dupa jumatate de ora,si s-a jucat pana la ora 2 si ceva cu tati, apoi a venit la somn,am vrut sa o schimb si cand am dezbracat-o a inceput sa tremure foarte tare, ii tremura si capul si gura,tot, nu stiam ce e cu ea, am invelit-o in patura crezand ca-i este frig , fiind in ianuarie,era rece ca gheata ,maini,picioare,cap, nu m-am speriat atunci pt ca nu stiam ce-i cu ea, a adormit asa invelita in paturica in bratele mele , .Dupa 15 minute a tusit odata putenic si a inceput sa vomite, s-a speriat si ea mititica si de frica a inceput sa planga foarte tare.L-am trezit pe sotul meu si i-am spus ca ceva nu-i in regula cu Andreea, iar cand a luat-o el in brate spatele ei ardea, era foarte fierbinte ,iar capul,mainile si picioarele foarte reci,ca gheata.cand i-am pus termometrul in doua secunde a urcat la 40,3 ,nu l-am mai tinut 3 minute cum e normal,si am fugit cu ea la spital,acolo ne-a internat pe loc si i-au facut injectii cu fenobarbital si algolcamin.Am stat internate 4 zile la noi in Botosani , timp in care facea injectabil din 6 in 6 ore , insa boala nu se lasa, imi facea febra la 3-4 ore ,a stat mai tot timpul cu fenobarbital. Cand am vazut ca nu se mai face bine, nici nu mai manca nimic de frica, san nu ma lasau sa-i dau, ne-am cerut la Iasi , iar doctorul a spus ca putem pleca ca el nu stie ce sa-i mai faca.Am ajuns la Iasi si acolo am mai stat o saptamana timp in care a fost supusa iar tuturor analizelor, i-au luat sange si din cap, manutele ii erau vinete toate ca nu-i gaseau venele ,voiau sa-i puna fluturas de ala de facut injectiile in gat, si le-am zis ca nu-s normali,Au mai urmat patru zile de cosmar, timp in care Andreea facea in continuare febra foarte des si nu manca nimic, au ajuns sa o hraneasca cu furtunul pe nas.Apoi a inceput sa se simta mai bine, facea febra mai rar si mai mica, si dr ne-a dat drumul acasa desi nu era tratata de tot, era o perioada cu viroze si a spus ca daca mai stam ne imbolnavim din nou. Au fost doua saptamani de groaza , am ramas cu o frica de febra si de toate astea, de zici ca-s nebuna.Cand face putina febra sau simt ca ceva nu-i in regula cu ea, nu dorm toata noaptea, de frica.Am avut noroc ca l-am gasit pe acest dr minunat care a tratat-o pe Andreea de fiecare data, si au mai fost astfel de intamplari, dar nu chiar asa grave.Am ajuns sa nu mai am incredere in Doctori, cel putin de la noi din oras.Daca nu insistam ca Andreea e racita, cine stie ce s-ar fi intamplat.Multumim lui Dumnezeu ca am trecut cu bine peste asta .

tantica
28.10.2008, 08:46:08
multumesc fetelor
fiecare mamica in timpul sarcinii sau dupa a trecut prin ceva de care probabil nu vrea sa-si mai aduca aminte.Important e ca totul s-a terminat cu bine.
La mine durerea fizica a trecut demult,dar a ramas cea sufleteasca care e nevindecabila.
Cerasela povestea mea nu te impiedica sa-ti expui si tu povestea ta asa frumoasa cum este.Asteptam sa o citim .Va doresc tuturor tot binele din lume!!!

dany30
28.10.2008, 09:05:56
<ol>
<li>sa va povestesc cum a aparut in viata noastra o minune de baietel;GEORGE ALEXANDRU.dupa ce ne-am casatorit am hotarat sa avem un copil. dar surpriza ;a trecut un an iar puiul nostru se lasa asteptat. Am mers la control si am aflat ca aveam infectie la trompe.Am urmat un tratament iar dupa exact un an de zile am ramas insarcinata. Nu am avut o sarcina grea dar eu fiind mai sensibila am facut o semipareza faciala cand aveam 9 sapt de sarcina. am crezut ca inebunesc.plangeam amandoi ca doi copii si nu stiam incotro sa o apucam(eram in spania acolo am ramas insarcinata). am mers la urgente unde mi-au facut si primul eco si i-am auzit pt prima oara bataile inimii.apoi a urmat tratament medicamentos.mi-era frica.stiam ca nu trebuie sa iau medicamente dar nu aveam ce face. cu ajutorul lui DD mi-am revenit iar la 5 luni si jumatate de sarcina ne-am intors in tara.am mers la doc la care facusem tratamentul pt a ramane insarcinata si totul era ok doar ca luasem cam mult in greutate si aveam tensiunea mare.la ultimul eco la 37 sapt era deja pregatit de iesire.seara pe la ora 18 mi s-a rupt apa. am mers la maternitate m-au consultat si nu aveam dilatatie deloc.toata noaptea am avut contractii si am vomat si abia la ora 5 aveam si eu dilatatie 4 . a venit doc si mi-a facut anestezie epidurala. dupa anestezie num-ai simteam nimic.nici macar o contractie. stateau cu mana pe burta mea si mi spuneau cand sa imping iar 2 doc se apasau pe burta. la ora 9 s-a nascut puiul meu de 3800gr si 53 cm .avea circulara si nu plangea.era vanat. m-am speriat si am intrebat dc nu plange. i-a dat o palmuta la talpa si a inceput sa scanceasca.eram fericita. abia asteptam sa treaca 4 ore sa ma duc la el.cand m-am dus sus nu l-am gasit.il dusesera la terapie intensiva.suferise din cauza circularei si a epiduralei.am stat 8 zile in maternitate dar ii multumesc lui DUMNEZEUca avem un copil sanatos si tare neastamparat.acum are 7luni jumatate si e mandria famileihttp://i531.photobucket.com/albums/dd359/dany30_2008/DSCN3421.jpg</li>
</ol>

crystinica
28.10.2008, 09:33:48
noi am avut incercari inca de cand era Davidutu in burtica: astfel ca la 2.5 luni de sarcina am avut o pierdere de sange si apa si am ajuns de urgenta la spital.La internari dr. mi-a spus ca sarcina nu e in pericol pt. ca e in perfecta stare, dar seful de sectie dupa control imi spune ca placenta este deslipita si sunt ceva probleme astfel ca daca vom pastra copilul riscam: fie sa il pierd pe la 6 luni, fie sa il nasc cu cine stie ce malformatii.Asa ca el imi cere sa-l dau afara. Din acel moment a inceput cosmarul pt ca nu am vrut sa renunt la primul meu bb si au urmat zile intregi de drumuri de la o clinica la alta , analize peste analize si rezultate diversificate dupa plac. Analize ce au aratat ca as avea citomegalovirus.In fine, dupa cosmaruri greu de definit am renuntat la orice analiza pt ca nimeni nu imi spunea nimic concret si am hotatat sa sa merg cu sarcina mai departe. Slava cerului de hotaratea luata pt. ca bb-ul meu este acum de 1 an si jumatate si este foarte bine.
A doua noastra mare incercare a fost cand dupa ce am descoperit ca avea hernie inghinala a trebuit sa-l operam la un anisor. Nu pot explica senzatia si gandurile ce-ti vajaie prin cap cand iti smulge copilul din brate si pleaca cu el.Mai dureros este cand il aduce inapoi pe o targa cu perfuzii in picior adormit de anestezie si tu astepti sa se trezeasca sa vezi ca e bine.Dar cand o face e si mai mare durerea pt ca nu te recunoaste, e disperat de durere, trebuie tinut cu forta ca sa nu miste operatia , nu are voie sa bea sa manance si incearca tu sa-i explici astea unui pui de un an in situatia in care mamica lui mai avea in burtica o surioare de 8 luni.Dar am trecut cu bine, amandoi puii sunt sanatosi dar in fiecare zi ma uit la ei si imin dau seama ca nici un sentiment nu e mai puternic ca dragostea de mama!

crystinica
28.10.2008, 09:51:18
daca vine vb de nasteri noi am fost asi asilor.la david am stat o saptamana in spital pt ca nu voia sa iasa si imi facea din doua in doua zile injectii de dilatare si nimik. insa dupa ce ma trimite acasa, in noaptea de dinaintea Floriilor ma fulgerat o durere pe la 2 dupa care liniste.Fiind primul si avand contractii toata sarcina am zis ca nu-i nimic. Dar acea sarbatoare a fost memorabila: cum statea toata lumea fara in jurum mesei la gratar si numara dupa ceas contractiile mele. Dr il sunasem si fiind plecat la o onomastica a spus sa iau nospa si sa vad daca ma lasa durerile si am mai spus ca acele contractii trebuie sa fie ceas . mare prostie am facaut ca am stat pana pe la 8 seara acasa cu super dureri caci aveam contractii la 5 min, la 8 min, la 6 min si tot asa.Cand am ajuns la spital aveam dilatatie 4, numai ca eu optasem pt peridurala dar surpriza: in spital nu era nici un anestezist care sa o faca, fiindca ei nu sunt obligati sa faca peridurala.Si asa dupa un atac de panica in care m-au pus pe masa de nasteri si nu mai puteam nu mai stiam sa imping , doctorul imi spunea ca ce am innebunit vreau sa moara copilul cu moasele pe burta mea,la 11 noaptea am nascut. de Florii dar pe 1 aprilie.

crystinica
28.10.2008, 10:02:53
la cea mica , la Iustina, am umblat la jumatate din dr. bucurestiului ca sa fiu sigura ca o sa nasc prin cezariana. Dupa chinurile cu David nu mai era o alta optiune.Insa surprizaa: trebuia sa plecam sambata seara la o nunta dar am vacut o dezinterie de nu ma mai puteam da jos din pat. Am stat in acea noapte numai la baie cu voma si diaree si asta a declansat nasterea cu 2 sapt mai devreme. Asa ca duminica dimineata sunand continuu fara raspuns am plecat la spital.Fiind fetita ea era mai micuta si eu nu aveam decat1 an si 3 luni de la prima nastere asa ca fetita coborase prea mult ca sa mai imi poata face cezariana.Asta prima palma: a doua a fost ca de la 7 de cand am ajuns la spital abia la 10.30 s-a reusit legatura cu dr meu dar si asa inca 5 min si nasteam singura in salon.Nu statea nimeni cu mine nici un pahar cu apa nu au vrut sa-mi dea pt ca nu imi adusesem de acasa si asa am baut de la robinetul din salon.Cand intr-un final apare dr bb era atat de jos ca-i simteam capul . Si pana s-a pregatit el cand sa taie sa-l scoata a fost prea tarziu pt. ca nu a mai apucat decat sa-l prinda in brate. Si asa am fost eu o eroina nascand singura!!!

mihali ancuta
28.10.2008, 10:06:48
Pe ingerasul nostru lam dorit cu drag. La inceput nu am putut sa raman insarcinatapt ca am avut un chist pe ovarul stang si am crezut ca nu putem sa avem copii, insa dupa un an minunea sa intamplat am aflat ca o sa avem un copileram foarte fericiti,dar la 2 luni jumate de sarcina era sal pierd, o dezlipire de placenta...insa bunul Dumnezeu ni la dat nouasi pe 17.02.2008 sa nascut Adrian Daniel ingerasul nostru. Tot ce pot sa spun este ca a meritat asteptarea si clipele grele prin care am trecut. Adrian este insasi viata noastra...totul... Din prima zi pana in prezent a fost foarte cuminte, nu pot sa zic ca a plans vreodata, nu stie sa planga, doar sa rada, sa doarma, sa povesteasca, sa se joace, e un copil foarte vesel, ne umple sufletele de bucurie si il iubim foarte mult

irinao
28.10.2008, 10:22:50
Draga Mami,
Numele meu este Muscaloiu Teodor, dar mi se spune Teo. Am 1 an si 7 luni si sunt un baietel blond cu ochi caprui. Mami imi zice ca sunt cel mai frumos, cel mai cuminte si cel mai destept baiat. In general, are dreptate si ca sa va demonstrez m-am gandit sa va povestesc cum s-a desfasurat aventura venirii mele pe aceasta lume.
Era o zi de duminica, 25 martie si pe la ora 22:00, in timp ce mami urmarea cu mult interes emisiuni cu si despre copii( caci deh, orice mamica care se respecta se documenteaza din timp), au inceput contractiile. Mai avusese mami cateva contractii, dar de data asta a stiut ca sosise momentul cel mare. Dopul gelatinos cazuse cu vreo 2 saptamani in urma si stia ca pentru a te indrepta spre spital este necesar ca contractiie sa se succeada la interval de 5 minute. A asteptat o jumatate de ora si erau regulate, la acelasi interval de 5 minute. Asa ca i-a spus lui tati ca a venit momentul si s-au indreptat spre spital. Prevazatoare fiind, isi pregatise valiza pentru spital inca din luna a 7-a. La camera de garda i-au facut o injectie si i-au spus sa astepte pentru a vedea daca contractiile raman regulate. Asta se intampla la ora 24. Contractiile continuau, asa ca au decis sa o interneze. Doctorita ei a spus ca va veni a doua zi dimineata. Mami era chiar speriata pentru ca eram si primul ei copil si in plus nu mai fusese niciodata internata intr-un spital. A doua zi dimineata i-au mai facut o injectie pentru a grabi nasterea, dar eu ma incapatanam sa nu vin pe lume. Adevarul este ca am cam chinuit-o pe mami pana a doua zi dimineata. In total 28 de ore de contractii si vreo 3 cat a durat nasterea, dar mami zice ca a meritat. In dimineata zilei de 27 martie, la ora 2, lui mami i s-a rupt apa. Pana in acel moment s-a dus singura de vreo 3 ori pana la camera de nasteri penru a le ruga pe asistente sa-i controleze dilatatia. Nu avea decat vreo 2 cm. De-abia dupa ce i s-a rupt apa, a ajuns la 4 cm si anestezistul a putut sa-i monteze epidurala, care i-a fost lui mami un mare ajutor. Pana la ora 4 dimineata a motait mami cu tot cu acele de epidurala, caci era foarte obosita. Pe la ora 5 a venit doctorita si m-am nascut eu. I-a fost destul de greu lui mami sa impinga pentru ca era amortita, dar a avut noroc cu o moasa care a ajutat-o. Dupa ce am iesit eu, nu a mai simtit nici o durere. Ma urmarea cu atentie deoarece stia ca trebuie sa tip, asa ca i-am facut pe plac. Am luat nota 9 pentru ca am avut cordonul infasurat in jurul gatului si am avut 52 cm lungime si 3,750 kg in greutate. Mami abia astepta sa ma vada. Dupa vreo ora si jumatate, m-au dus la ea sa-mi dea sa mananc. Avea mami mult laptic pentru mine. Din acel moment nu ne-am mai despartit. Din pacate, a trebuit sa stau o saptamana in spital cu branula in capusor si cu ochii acoperiti in incubator deoarece am avut icter. Mami a suferit mult, dar partea buna a fost ca a invatat foarte multe despre cresterea mea si a avut putin timp sa se mai refaca. De-abia dupa o saptamana de la nastere a putut sa-mi vada ochii albastru inchis care nu erau obisnuiti cu lumina. Toate mamicile din maternitate se minunau cat timp am stat acolo de cat cuminte eram fata de bebelusii lor, dar mami crede ca din cauza ochilor acoperiti dormeam mai tot timpul. Ma trezea usor pentru masa sau pentru schimbatul scutecului. Tati venea zilnic sa ma vada si ii recunosteam vocea pentru ca o auzisem de multe ori cat am stat in burtica. Intr-un final am scapat de spital si am ajuns acasa.
Acum stiu sa merg singur si am zis mama la 8 luni . I-am facut acest cadou chiar de Craciun lui mami. De asemenea imi place foarte mult in parc sa ma joc cu mingile si sa ma balacesc in nisip asa ca mami ma plimba zilnic. Am avut un mare noroc sa ma nasc intr-o familie ca a mea si le doresc tuturor copiilor sa fie iubiti si rasfatati ca mine.

Cu drag,
Teo

alinaroman85
28.10.2008, 10:33:31
Salutare tuturor m?micilor ?i gravidu?elor.
Povestea mea este una trist? dar cu final fericit. Cred c? multe persoane au fost sau sunt în situa?ia mea.
Am 23 de ani. M-am c?s?torit la 19 ani. Dup? o sarcin? pierdut? la 20 de ani ?i dup? multe tratamente, la 21 de ani am r?mas îns?rcinat? din nou. Amândoi, ?i eu ?i so?ul meu eram în al nou?lea cer. Totul era ok, sarcina mergea perfect, trebuia s? nasc pe 29 ianuarie 2007. Ultima mea vizit? la medicul ginecolog a fost pe 22 decembrie 2006. La acea vizit? am f?cut un ecograf, doctori?a mi-a zis c? totul e ok, dar dac? totu?i am probleme mi-a zis c? este de gard? pe 29 decembrie. Dar am v?zut c? era cam îngrijorat? ?i speriat? când îmi f?cea ecograful.
În ajunul Cr?ciunului, deci pe 24 decembrie m-au luat ni?te dureri, dar nu prea le-am b?gat în seam?, am zis c? sunt probabil de la oboseal?, muncisem la cur??enia din cas?, preg?tisem masa de Cr?ciun ?i st?tusem mult în picioare. Sarcina era avansat? oricum, aveam 32 de s?pt?mâni. Nu aveam de unde s? ?tiu c? a?a se declan?eaz? travaliul. Pe 25 decembrie trebuia s? mergem în vizit? la na?ii no?tri pe la ora 16.00, dar mi s-a eliminat dopul gelatinos...se declan?ase na?terea, durerile erau suportabile ?i am plecat direct la spital. M-am internat. Vroiam s? nasc natural. La spital nu mi-au f?cut absolut nimic, nici un calmant, m? tot urcau pe mas? ?i au spus c? travaliul decurge bine, copilul e a?ezat bine, dar totu?i i.au chemat ?i pe cei de la neonatologie având în vedere c? aveam doar 32 de s?pt?mâni. Am uitat s? v? spun c? am sunat-o pe doctori?a mea non stop, dar nu a r?spuns la telefon. Se sim?ea vinovat? cu ceva, avea s?-mi dau seama dup?.
La ora 02 ?i ceva m-au urcat pe mas? ?i surpriz?...copilul se întorsese în pozi?ie pelvin?, de?i a?a fusese de la început, dar nimeni nu fusese în stare s? observe asta. Am n?scut foarte repede un b?ie?el de 2,200 kg, 50 cm, dar cu o probleme foarte grav? Gastroschezis, adic? perete abdominal nu era închis în totalitate ?i intestinele erau ie?ite afar?. Am crezut c? mor direct acolo pe mas?. Mi s-a spus c? nu mai tr?ie?te pân? diminea??.M-au întrebat c? la a?a cazuri se recomand? avortul, aceast? malforma?ie observându-se la ecograf foarte devreme.
Nu ?tiu ce s-a întâmplat cu mine dup? aia ?tiu doar c? mi-am sunat so?ul ?i i-am spus.
M-am trezit diminea?a ?i nu ?tiam nimic despre copila?ul meu. Am aflat de la so?ul meu care se interesa-se ?i venise la mine c? l-au ?inut toat? noaptea la incubator, de?i trebuia s?-l trimit? la Ia?i, eu am n?scut la Piatra Neam?. A?teptau s? moar?, ca s? scape de o grij?. Dar pui?orul meu a tr?it pân? diminea?a ?i l-au trimis la Ia?i. i-am întrebat unde l-au trimis ?i nici nu ?tiau m?car unde. A sunat so?ul meu la toate spitalele din Ia?i ?i a aflat unde era copila?ul nostru. Am insistat s? m? duc ?i eu la el, dar nu mi-au dat voie s? plec din spital cu nici un chip, trebuia s? stau 5 zile. Cu mari insisten?e mi-a dat drumul dup? 4 zile ?i am mers la copila?ul meu la Ia?i. În acest timp pe copila?ul meu îl operase ?i i se d?duse 50% ?anse de supravie?uire. L-am botezat ?tefan, era un b?ie?el a?a de frumos ?i de fragil, mi se rupea inima când îl vedeam în incubator în perfuzii, nu puteam s?-l ?in în bra?e, doar îl mângâiam. Totul a decurs bine pân? pe 5 ianuarie 2007, luase în greutatea, zâmbea, când deodat? a început s? fac? febr? mare, suferea foarte mult. Pe 6 ianuarie nu a mai putut s? lupte ?i a murit. Vedeam cum se stinge ?i plângeam ?i eu ?i so?ul meu ca doi copii ?i nu aveam ce s?-i facem. Dar s-a urcat la ceruri ?i este îngera?ul nostru acolo ?i are grij? de noi. ?tiu c? am fost foarte traumatizat?, îl visam noaptea, mi se p?rea c? plânge. ?i acum merg aproape în fiecare zi la cimitir.
Dup? 6 luni de la moartea lui s-a produs minunea: am r?mas îns?rcinat? din nou, f?r? nici un tratament. Am fost la to?i doctorii buni, am f?cut analize peste analize ca s? fiu sigur? c? e totul ok. Nu vroiam s? trec înc? o dat? prin aceast? traum?, de?i doctorii m? asiguraser? c? nu mi se mai poate întâmpla asta.
Pe 22 martie 2008 am n?scut la termen prin cezarian? de urgen??, avea cordonul dup? gât de 2 ori, tot cu emo?ii, cu anestezie general?, un b?ie?el de 4 kg, 53 cm, perfect s?n?tos, Petru-Eduard. Acum are 7 luni jum?tate, a zis mama i suntem foarte ferici?i. Credem c? îngera?ul din cer a avut grij? de noi ?i are în continuare ?i ne-a r?spl?tit cu o minune de b?ie?el, care seam?n? perfect cu el.
Nu doresc la nimeni s? treac? prin ce am trecut noi, este foarte greu, dar cu n?dejde de la Dumnezeu am trecut peste toate ?i suntem ferici?i, avem 2 îngera?i: unul în cer ?i unul pe p?mânt.

teodoraion
28.10.2008, 10:33:34
tantica
e extraordinara povestea ta.abia acum inteleg de ce mereu zici ca el e sigurul ingerasi cre ti-a ramas,
Dumnezeu sa-l binecuvanteze!

ioanacucu
28.10.2008, 10:37:42
Mi-am dorit un copil de cand ma stiu, poate suna ciudat dar intotdeauna am considerat intemeierea unei familii reusite ca fiind cel mai nobil scop in viata. Lucrurile nu au fost asa simple cum mi-am imaginat eu si au implicat multa suferita dar satisfactiile au fost chiar mai mari decat m-am asteptat.
Dupa casatorie am ramas la scurt timp insarcinata, iar cele 9 luni au trecut cu bune cu rele pe fondul iubirii infinite pe care o simteam pentru bebelusul din burtica. Am depasit termenul cu doua saptamani si acelea au fost grele, mergand din doua in doua zile la control, medicul tot amana nasterea zicand ca o sa vina natural. Asa a si venit si am ajuns la spital plina de putere si speranta, convisa ca totul o sa fie bine, increzatoare in cadrele medicale si in Dumnezeu. Ca si in multe alte cazuri primii m-au dezamagit, dar Dumnezeu a ramas cu mine si nu m-a lasat. Dupa 10 ore de dureri din 5 in 5 minute aveam dilatatie zero, medicul meu nu era de gasit si eu fusesem transferata de la o moasa la alta, fiind schimb de tura. Medicii de garda nu vroiau sa se atinga de mine spunand ca va veni medicul meu. Apoi s-a ajuns la concluzia ca fetita nu era pozitionata corect si de aceea nu cobora. Cu ajutorul unei perfuzii am inceput sa ma dilat. Durerile nu trebuie sa le descriu dar oboseala a fost cea care m-a doborat. Am lesinat prima data pe la 6 cm dilatatie, m-au trezit si mi-au pus oxigen dupa care m-au lasat iar singura. Am ajuns in sfarsit la expulzie dupa 20 de ore de travaliu, moment in care a aparut si doctorul meu. Dupa cateva minute am lesinat iar, si au fost nevoiti sa scoata fetita cu forcepsul. Dupa cateva manevre de resuscitare fetita a inceput sa planga si mi-au aratat-o. Avea ochii larg deschisi de un albastru incredibil de frumos si se uita la mine parca ne cunosteam de o viata; tot ce am spus a fost "E perfecta". Dupa o ora jumatate de cusaturi pe care le-am simtit pe viu am iesit din sala de nasteri. De abia asteptam sa o vad din nou, am stat o zi si o noapte plangand fara sa pot inchide un ochi sperand ca mi-o vor aduce; eu nu ma puteam ridica din pat din cauza cantitatii de sange pierdut si a faptului a trebuit sa mi se puna sonda urinara cu care am stat 2 zile. La 5 dimineata a doua zi au pus-o langa mine sa o alaptez. Nu am cuvinte sa descriu cat de minunat m-am simtit, categoric cel mai fericit moment din viata mea. In ziua externarii pediatrul din spital mi-a spus ca fetita mea din cauza nasterii dificile va avea probleme la inima si va trebui sa nu faca efort si are de asemenea o luxatie la picior care trebuie tratata cat de repede, dandu-mi trimiteri pentru toate. Eu nici nu stiam sa ii schimb bine scutecul, ceea ce imi zicea medicul era prea mult. M-am uitat la fetita mea pefecta si parca nu am mai avut aer. Au urmat cateva luni de medici, ecografii, consultatii, pareri peste pareri toate astea in conditiile in care nu am putut sa ma asez pe un scaun 2 luni dupa nastere. In final toate s-au rezolvat, trebuie doar sa o ducem la controale periodice si in rest nu are nici o restrictie la efort sau alte lucruri. O iubim atat de mult ca nu se poate descrie in cuvinte, de fiecare data cand a avut febra, enterocolita sau alte boli am stat cu ea in brate nopti intregi fara sa simt oboseala; Dumnezeu iti da o putere neasteptat de mare cand e vorba de copilul tau.
Multumesc pentru rabdarea cu care ne-ati citit povestea si va dorim sanatate si multa iubire.

teodoraion
28.10.2008, 10:55:17
nu am citit inca toate povestile dar sunt sigura ca toate sunt extraordinere...,eu ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nici o problema nici cu sarcinile nici cu copilasii ..nu au fost niciodata internati

simoneta
28.10.2008, 10:55:24
Buna tuturor mamicilor...Am sa imi scriu si eu povestea cu toate ca nu e asa de vesela si plina de bucurie ca a multora de aici...
Totul a inceput in ziua de 18.08.2007....cand de dimineata inca m-am trezit cu un sentiment de bucurie, de implinire...Se zice ca mama simte ca va naste si se pregateste pentr marele bun venit al puiului...Eu aveam sa fiu in randul celor care simt ca vine clipa cea mare si inca de dimineata am fost la cosmetica, la manichiura, la epilat...ma rog...tot ce trebuie...Am ajuns acasa si in timp ce faceam dus am simtit contractii usoare....eram abia in a 35-a saptamana de sarcina deci nu ma gandeam k se poate intampla ceva....am terminat dusul si m-am intins in pat sa ma linistesc...am stat aproximativ o jumatate de ora si contractiile nu se atenuau ci se intensificau...am sunat-o pe mama si i-am zis...ea senina mi-a zis : "pregateste-ti bagajul ca azi iti vei cunoaste baietii"(tin sa mentionez ca am nascut gemeni)...m-a luat frica dar totodata si bucuria....am plecat spre spital si odata ajunsa acolo am intrat la urgenta, mi s-a facut controlul si aveam colul deschis si dilatatie 3 deja...mi s-a zis ca voi naste in seara aceea...am sunat ginecologul care a venit la spital si am asteptat....doctorii vroiau sa incerce sa imi opreasca contractiile astfel incat bebeii sa mai stea in burtica....mi s-a facut un echo si atunci medicul ne-a dat o veste socanta...ca intra cu 3 in sala de nasteri dar nu stie cu cati iese...va dati seama k asta ne-a socat...mi-au facut injectiile de oprire a contractiilor dar fara efect...la ora 22.30 mi s-a rupt apa si atunci cand mi-a facut controlul sa vada dilatatia au vazut ca era 1...scazuse...deci, s-a hotarat sa nasc prin cezariana....am intrat in sala de operatie si la ora 23.18 s-a nascut Bogdan Marian si la ora 23.20 Alexandru....Dupa operatie pe mine m-au dus in sala de terapie intensiva iar copiii la incubator....A reusit sa intre sotul meu sa ii vada si sa ii filmeze putin...dupa asta a venit la mine si mi-a zis ca unul din baieti nu e bine si ca e nevoie de acorsul nostru sa il poata opera...Alexandru se nascuse cu hernie diafragmatica(diafragma nu se sudase in timpul sarcinii) si cand l-au scos intorcandu-l cu capul in jos i-au intrat viscerele pe plamanul stang si pe inimioara....Am stat cu sufletul strans pana la ora 9 dimineata cand trebuia sa il opereze...dar la ora 6 am simtit o lama in inima...am simtit ca ceva nu e in regula...am chemat pe cineva de la neonatologie si a venit medicul de acolo si mi-a pus bratara la mana si m-a anuntat ca unul din baieti(Alexandru) doar ce se stinsese...Am plans, am tipat de durere, am simtit ca mor odata cu el....Nu doresc nimanui sa treaca rin momente ca acesta....A doua zi la ora 10 dimineata eu eram la sala de nasteri sa imi vad baiatul care mi-l lasase Dumnezeu...Era mic(s-a nascut la 2200gr si 47cm), rosu si nici nu putea sa planga...era un inger....In momentul cand l-am pus la san am inceput sa plang si sa ma gandesc la cel care nu il mai aveam...si m-am simtit vinovata ca nu m-am putut bucura cum trebuie de Bogdan....Am stat in spital cu el 2 saptamani pana a luat considerabil in greutate si au fost siguri medicii ca e bine si am plecat acasa...Intre timp sotul meu cu rudele noastre s-au ocupat de inmormantarea si randuiala crestina pt Alexandru...Cand am iesit din spital primul loc in care m-am oprit a fost la mormant la Alexandru...Am ajuns acasa cu Bogdan si grijile, bucuriile si rutina zilelor a aparut in viata noastra....Acum Bogdan are 1 an si 2 luni si e un baiat zdravan, sanatos si plin de viata si veselie...Dar macar odata pe saptamana ne apuca melancolia si plansul si ne gandim cum ar fi fost daca si Alexandru era in casa....Dumnezeu l-a vrut la el si nu am cum sa ma manii pe El....Timpul trece dar rana din sufletul nostru va ramane acolo...si in viata mereu vom fii parintii care rad cu un ochi si plang cu celalalt...

izab33lla
28.10.2008, 11:03:51
eu si sotzul meu am facut intr-un an cat altii in 10 ani poate.De ce va intrebati? Pentru ca intr-un de cand eram impreuna am ramas insarcinata,ne-am cununat,am nascut si am facut nunta si botez in aceeasi zi.Dar sa va zic povestea noastra caci asta conteaza.Sarcina a decurs fffff bine fara greturi sau ceva de genu desi am rh-negativ.Totul bine si frumos ,aveam dpn pe 26 mai dar bebe nu vroia sa iasa,am mers la fiecare control programat,am avut chiar 2 medici ginecologi dar unu de spital,asa ca pe 4 iunie doctorul a decis sa ma interneze a doua zi caci aveam colul deschis dar simptome nimic.Vin a doa zi cu bagajel ,m-a internat cu simptome lipsa si mi s-a dat o pastila pentru provocare ,dar tot nimic,apoi alta si a inceput travaliul.De aici incepe cosmarul nostru caci nu si-au dat seama ca bebe e mare ,adica 4200 gr si 51 cm,eu fiind mica in bazin bebe a stat fara oxigen ,s-au lasat pe burta mea pentru a iesi bebe fortat.Cand in sfarsit a iesit nu respira,era vanat tot,l-au resuscitat,a stat la terapie intensiva 2zile si 2 nopti dar era bine ca il puteam alapta.S-a nascut cu scor apgar 6 apoi la 5 min a avut 8,au tras de manuta stanga si au intins nervu si au provocat paralizie,isi misca degetelele.Cu tratament si exercitii de recuparare am reusit sa tercem peste asta.Ce ma deranja era ca nu imi spunea nimeni nimic ,s-a dus sotzul meu peste ei la terapie intensiva si i-a obligat sa zica ce are copilul.Eu in salon eram singura mamica fara copil si plangeam mai mereu ca nu imi zicea nimeni nimic de bebe iar mamicile incercau sa ma linisteasca dar va dati seama ca nu era asa usor.Abia cand l-am vazut pe bebe in salon cu mine am fost linistita nu mai conta ca ma durea carnea pe mine de la vanataile care le aveam pt ca se lasasera pe burta si nici durerile care le aveam de abia ma miscam dar am noroc de un sot intelegator si de o soacra excelenta care m-a incurajat fffff mult si a fost langa mine caci mama mea nu mai e de 5 ani intre noi,dar toate au tercut ,acum sunbtem ffff bine cu toti sanatosi,pe 6 noiembrie facem 1 an si 5 luni,manuta este ffff bine un pic de sensibilitate la plamani pt ca a stat la oxigen asa ca multumesc lui DUMNEZEU SI CELOR CARE AU FOST ALATURI DE NOI...AVIZ MAMICI AVETI INCREDERE IN VOI SI FITI OPTIMISTE DAR MAI ALES AVETI MAI MULT TUPEU SI "INTRATI" IN MEDICI SAU ASISTENTE CACI E VORBA DE SANATATEA VOSTRA SI MAI ALES A BEBEILOR DE CARE TREBUIE SA AVETI GRIJA....SANATATE SI TOT CE VA DORITI SA DEVINA REALITATE ALATURI DE CEI DRAGI VOUA..PUPICI

maharajigirl
28.10.2008, 11:26:57
Inima de mama
Sunt mamica de un an si mai bine de o luna. Puiul meu e un baietel ;) minune. Maternitatea m-a schimbat, iar noul statut mi se potriveste perfect, cred eu.
Dar sa incep cu inceputul.
In 2006, dupa ce ne-am casatorit, eu si sotul am ajuns de comun acord sa concepem un bebelus la inceputul casniciei noastre, ca sa ne umple casa cu bucurie si spirit jovial. Au trecut doua luni, sau mai bine, si nu ramasesem insarcinata. Ma pierdeam in fel de fel de ganduri si credeam ca am o problema de sanatate, atata vreme cat ma stradui, dar nu se intampla nimic. Am hotarat sa merg la un preot sa vorbesc despre asta. Asa am facut la scurt timp. In apropierea Sarbatorilor de Craciun si eu si sotul stateam in fata duhovnicului. O binecuvantare rostita din toata inima a declansat miracolul. De Craciun am primit cel mai mare cadou, desi nu stiam inca faptul ca minunea este inlauntrul meu. De Revelion ma simteam rau, apoi ameteli si toate alea de credeam ca trebuie sa vina problemele femeiesti lunare. Si n-au venit nici alea. Atunci m-am ingrijorat:"Sa vezi Doamne ca am racit cred, si pastile cate oi avea de bagat in mine...:confused:!!!" Dar o colega de catedra mi-a deschis capul si m-a indrumat sa fac un test de sarcina. Seara am pus lucrul in fapt, si, apoi, si eu si sotul stateam ca prostii langa test sa vedem ce apare....:D doua liniute!!!!!! Si ne-am bucurat enorm. Au urmat toate alea ce trebuie sa faca o mamica in timpul sarcinii. Ne asteptam pentru o fetita, asa cum, aproape la fiecare eco ne instiinta doamna doctor. Apoi am facut un pelerinaj pe la manastirile din jurul nostru, iar un preot de manastire, cu mult adancit in vrednicie si virtuti, mi-a dezvaluit ca voi da nastere unui baietel. Am ras initial si l-am combatut, ca ecograful e mai avansat. S-a suparat nitel pe mine pentru neincredere, dar mi-a zis pe un ton mai serios:"Baiet faci, copchila!!!" Si asa a si fost. Baiat a iesit. Cand m-au apucat primele contractii am fugit la spital, m-am internat imediat si peste doua zile mi s-a rupt apa. In perioada aceea ma pregateam pentru examene de perfectionare, si mi-am internat si cartile odata cu mine. Stateam si citeam toata ziua, in vreme ce alte mamici din salon se plimbau si urcau scarile sa le vina mai repede sorocul. Nu mi-am facut probleme nici o clipa de cele ce vor urma. Mi-am pus nadejdea in Pronia Divina si in sfaturile doamnei doctor. Fiecare tanara mamica incerca sa-si exprime parerea si informatiile detinute din surse diferite, informatii care nu faceau decat sa alarmeze. In cele din urma s-au rupt suvoaiele si au inceput durerile, cam pe la ora 22.00. Dupa un travaliu de vreo 5 ore am nascut in toiul noptii primul meu pui, minunat, deosebit, extraordinar. Nimic nu mai conta. Mi-a parut rau ca i-am sarutat doar o falcuta si nu si pe cealalta, deoarece ulterior i-a iesit gropita unde l-a pupacit mamica. I-am facut si o crucita pe piept, cand mi l-a pus langa obraz ca sa fie ocrotit in toata viata lui. In urmatoarele zile mergeam la alaptat, apoi veni ziua externarii. Inainte de externare se stie ca se fac examene medicale mamei si puiului. Eu eram bine, dar pe copil l-au diagnosticat cu testicol contorsionat. M-am ingrozit. Fiecare isi dadea cu parerea si imi spuneau verzi si uscate, ce va urma sa se intample, ca va fi operat, cusut, stabilizat etc. etc. etc.. Eram praf si pulbere in sufletul meu. M-au trimis la spitalul de copii. Acolo a trecut prin zeci de maini de doctori la consult si la ecograf. In timpul acesta ii luau sange pentru analize, i-au pus perfuzie si mi l-au bagat in incubator. Plangeam de sarea camasa de pe mine si ma rugam la Dumnezeu sa faca o minune sa nu aiba puiul meu nici o meteahna, sa fie sanatos si sa nu fie nevoie sa mi-l taie. Dupa trei zile de stat in spital cu el mi-au spus in final ca are un hidrocel, adica un tesut seros in jurul testiculului care, pana la varsta de un an, trebuie sa se absoarba. La vestea aceasta m-am luminat si am cerut sa ma externeze imediat, promitandu-le ca voi veni ulterior la consultatii de monitorizare. Eram cea mai fericita ca instinctul de mama, puterea credintei si nadejdea mea au invins. Multumesc lui Dumnezeu din suflet!!!
Puiul meu e bine sanatos, nu mai are nici un hidrocel si ma rog in continuare sa mi-l pazeazca Pronia Divina sa creasca sanatos si sa traiasca virtuos!!!
Asemenea doresc tuturor mamelor si puisorilor din lumea aceasta!!!:thumbs::heart:o:-)

tantica
28.10.2008, 11:37:50
am citi si eu povestile voastre , si am vazut ca toate ati trecut prin multe incercari,eu v-am spus povestea mea pana l-am adus pe lume pe baietelul meu.Dupa aceea au mai urmat 12 zile de cosmar ,zile in care baietelul meu a stat la septic,pefuzii in capusorul ala micut,stateam langa incubator si vorbeam cu el cu lacrimile pe obraz.....asistentele imi spuneau sa nu mai plang ca-i transmit starea mea baietelului dar nu puteam....
dar ce-i mai dur este faptul ca pe langa durerile fizice si psihice care le suportam noi mamicile ne mai lovim si de unele persoane fara suflet din sistemul sanitar.Un ex cand i-a luat sange micutului asistenta mi-a spus la obraz da mamica o cafea sa nu sufere copilul,sau cand i-a facut radiografia la fel o cafeluta sa iasa poza bine...si multe altele

oxana
28.10.2008, 11:42:32
MARIA CEZARA - CEA MAI MARE REALIZARE
Cand iti doresti ceva cu adevarat si iti deschizi sufletul in fata lui Dumnezeu, fii sigur ca vei reusi mai devreme sau mai tarziu.
Intotdeauna, de cand ma stiu ma rugam la Dumnezeu sa-mi trimita si mie un ingeras cand crede el ca e mai bine.Asta era ruga de baza cand intram intr-o biserica. Chiar daca sunt tanara si am mult timp ianinte(vorba unora) eu imi doream mult, dar nu indrazneam sa vb cu sotul ptr ca el nu era pregatit. Aveam sterilet, si o doamna doctor mi-a spus ca nu voi mai putea avea copii ptr ca am sterilet fara nastere anterioara si infectie, in fine. Am scos steriletul si peste o luna trebuia sa merg la un consult.
Stiu ca e greu de crezut, dar pe data de 28 mai 2007 am ajuns la manastirea Varatec, unde la icoana Maicii Domnului am bufnit in plans si am ingenuncheat si m-am rugat (fara sa-mi pese ce sotul si rudele erau acolo)sa-mi trimita si mie cand crede ca e momentul, un ingeras.Am simtit o usurare, o stare de zbor(nu stiu cum sa explic).
Peste 5 zile de la cea mai profunda si in lacrimi ruga, am aflat ca sunt insarcinata in 5 saptamani, a foat cea mai mare bucurie(desi emotiile erau contradictorii,ba saream in sus de bucurie, ba plangeam ca n-o sa ma descurc).Asa si nu am mai ajuns la medic sa-mi prescrie pilule contraceptive:)
Chiar daca unii nu erau asa bucurosi, acum Maria Cezara este cel mai iubit si rasfatat copil din familie.
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunea facuta, pentru lumina ochilor nostri, pentru sensul vietii.o:-)

amelia1
28.10.2008, 12:01:47
UN VIS ÎMPLINIT: O FAMILIE FERICIT?
<p class="MsoNormal c1">Nu ?tiu dac? povestea mea este atât de special? încât s? fie citit? ?i de altcineva, dar pentru noi este o minune care nu credeam c? se poate împlini. Am un so? deosebit ?i o feti?? de doi ani, o adev?rat? familie fericit? pentru care trebuie s?-i mul?umesc lui Dumnezeu. M? gândesc cum trec anii. Ce repede au trecut cei 3 ani de când vie?ile noastre s-au schimbat. Eram o "domni?oar? b?trân?", de 34 ani, care cunoscuse multe decep?ii, care nu mai credea c? va g?si b?rbatul potrivit, trecusem ?i printr-o perioad? grea (o desp?r?ire, apoi pierderea tat?lui ce a murit sub ochii mei - un alt ?oc). Acum 3 ani, pe 14 noiembrie 2004 l-am întâlnit pe so?ul meu ?i am ?tiut din prima clip? c? el este alesul. Ne-am în?eles de prima dat? de parc? ne cunoscusem demult ?i acum ne reg?seam. Dup? o s?pt?mân? ne-am mutat împreun?. To?i au spus c? suntem nebuni, ar trebui s? mai a?tept?m, s? ne cunoa?tem. El mai fusese c?s?torit de dou? ori (c?s?torii ce au durat una 6 ?i cealalt? 10 ani), avea o fat? de 19 ani ?i un b?iat de 16 ani. Nimic nu a contat pentru noi, doar faptul c? ne pl?ceam foarte tare ?i ne în?elegeam de minune. El nu mai dorea copii, eu doream o familie ?i o feti??. De dragul meu a acceptat mai ales c? toate au mers ca pe roate. La niciun an de când ne-am întâlnit, ne-am c?s?torit (pe 1 octombrie 2005 - am ales o zi de s?rb?toare: Acoper?mântul Maicii Domnului). Mai târziu am aflat c? acesta era ?i hramul Mân?stirii la care ne place s? mergem, Mân?stirea Caraiman din Bu?teni. A fost o nunt? ca în pove?ti, o slujb? într-o biseric? mic?, unde preotul care m? cuno?te a ?inut o predic? atât de frumoas?, to?i au l?crimat. Am plecat spre restaurant într-un Buick alb decapotabil, toat? lumea întorcea capul dup? noi ?i ne ura cas? de piatr?. Ce îmi puteam dori mai mult. La 5 luni dup? nunt? am r?mas îns?rcinat?. Din prima clip? am spus c? o s? fie fat?, nici nu doream s? cred c? ar putea fi altceva ?i mul?umesc lui Dumnezeu am o fat?. Sarcina nu a fost u?oar?. La 7 s?pt?mâni am avut sânger?ri ?i am stat în pat un timp. La 20 de s?pt?mâni am f?cut triplu test ?i nu a ie?it bine, risc mare de Tisomia 21, recomandarea medicului amiocentez?. Cuvântul acesta m? urm?rea de când am r?mas îns?rcinat?, o cuno?tin?? f?cuse amiocentez? ?i dup? dou? s?pt?mâni pierduse copilul care era s?n?tos. Am trecut prin momente cumplite. Apoi, într-o noapte am visat amândoi o vr?biu?? care se prinsese de mâna noastr? din care mânca ?i nu mai dorea s? plece. Am hot?rât amândoi s? risc?m ?i s? nu fac analiza. Nu voi uita niciodata ziua aceea, plângând am ie?it din spital, ne-am urcat în ma?in? ?i am decis ce nume îi vom da mogâlde?ei care cre?tea în mine. Am negociat, eu doream Alexia Nicole, so?ul meu Mihaela, dup? numele na?ului. Cum nu puteam renun?a la Nicole (sfântul Nicolae m-a ajutat de câte ori am cerut ceva) a r?mas Mihaela Nicole. Totul mergea bine a?a c? la 6 luni am fost în concediu în Bucovina , am vizitat mân?stirile din nordul ??rii.
<p class="MsoNormal c1"> Din luna a 7-a iar probleme, hipertensiune 16-17/8. Iar la pat, apoi în spital, perfuzii… . Trebuia s? nasc pe 21 noiembrie dar tensiunea a gr?bit totul. La 8 luni, pe 20 octombrie 2006, într-o vineri pe la ?ase seara mi-au cedat membranele ?i la ora 22.10 am n?scut o feti?? de 2,650 kg ?i 49 cm. S? nu crede?i c? totul a fost ok. Anestezia epidural? pe care mi-a f?cut-o cel mai bun anestezist din spital m-a adormit total ?i a hâr?âit vertebra (asta a fost explica?ia pentru cele 7 zile de imobilizare la pat). Pe partea cealalt? copilul meu se lupta s? tr?iasc?. So?ului meu I s-a spus despre copil c? nu poate s? ii dea niciun prognostic. Eram dispera?i, nu mânca ?i nici vene nu avea pentru perfuzii. Cu mare greutate, aproape m-am târât pân? la incubatorul unde era mogâldea?a noastr?. Când am v?zut-o am început s? plâng. Un nod de copil cu plasturi pe cap de la perfuziile care încercaser? s? le pun?. Am atins m?nu?a cu dege?ele ca be?ele de chibrit ?i i-am vorbit încet: "trebuie s? rezi?ti copilul meu, trebuie s? lup?i, iubita mea!" Dup? 2 ore mi-au spus c? a început s? m?nânce. Ne-am chinuit o s?pt?mân? dar am reu?it amândou?.
<p class="MsoNormal c1">Acum suntem bine. Ne lupt?m în continuare eu cu kilogramele (10 la num?r) cu care am r?mas în plus, Nicole cu m?selele care vor s? ias?, 4 odat?. A început s? mearg? singur? de la 1 an si o luna ?i am murit cu fiecare c?z?tur?, turuie pe limba ei toat? ziua, danseaz? cu tat?l ei când aude muzic? popular?. Deja îmi caut? în ?ifonier ?i îmi scoate hainele, dar m? ?i ajut? s? dau cu aspiratorul, s? pun rufele la sp?lat ?i s? le întind pe calorifer… . Este atât de special? ?i o iubim atât de mult, ne-a adus lumin? în via?a noastr?. ?i la urma urmei nu s-a clasat ea pe locul I la concursul de mers de-a bu?ilea acum un an.

luca_mira2007
28.10.2008, 12:29:01
Sunt mamica unui baietel minunat de 1 an si 2 luni . Povestea burticii a fost neasteptata , nu ne asteptam dupa multe clipe grele pe care ti le ofera viata sa vina un moment atat de fericit : sa fiu mamica , a fost un moment de bucurie , la fel cum a fost toata perioada sarcinii , a fost totul in regula sarcina mult dorita , pe data de 26 august 2007 a venit momentul mult asteptat , venirea puiului nostru pe lume , momentul la care am visat sa-mi tin copilul in brate , travaliul a durat doar 30 minute apoi am nascut normal , ca nu am acceptat sa fac cezariana , am nascut un baiat de 3700 si 59 cm , alb , frumos , bucalat , a fost minunat momentul in care mi la pus in brate . A fost exact cum miam inchipuit toata sarcina , nasterea , atat cat si copilul . Ne bucuram din plin de toate si de tot , mai ales ca peste nu mai mult de 3 luni ne va veni si un alt copil , suntem tare mandri ca suntem parinti .

bujia
28.10.2008, 12:50:30
Povestea mea nu este trista dar plina de peripetii. Fiind o fire bolnavocioasa mi-a fost frica sa raman insarcinata crezand ca imi va fi foarte greu. Dar iata ca am ramas si am fost foarte fericiti, mai ales taticul. Surprinzator am avut o sarcina foarte usoara: nu mi-a fost rau deloc ,fara probleme cu luatul in greutate iar pofte nu am avut deloc. Dar sa trecem la perioda cand trebuia sa nasc. Eu si sotul suntem din Onesti , familiile fiind amandoua acolo, insa noi locuim in Bacau, Dar nu vroiam sa nsac in spitalul din Bacau , din cauza unei experiente neplacute din acest spital asa ca m-am decis sa nasc la Onesti, si din cauza spitalului dar si din cauza faptului ca parintii erau aici, iar nasterea era programata la jumatatea lui decembrie 2007. Asa ca pe timpul sarcinii am fost la un doctor din Bacau, iar in apropierea nasterii am luat legatura cu o doamna doctor foarte buna di Onesti. Sarcina mergea bine, copilul lua bine in greutate asa ca asteptam jumatatea lui deembrie sa nasc. Numai ca nicodata nu stii la ce sa te astepti. Eram in a 37 saptamana de sarcina si ma pregateam sa plec la sfarsit de saptamana a casa la onesti ca sa ma pregatesc de nastere. DAR PE 28 NOIEMBRIE LA ORA 7 DIMINEATA MI- S-A RUPT APA. I-AM SPUS SOTULUI CE SA INTAMPLAT DAR NU M-A CREZUT. Acrzut ca glumesc , mai ales ca normal mai erau 3 saptamani pana la nastere. Totusi mi-am sunat doctorul din Onesti, care culmea era in concediul, si mi-am confirmat ca da mi s-a rupt apa si sa maduc la spital in Bcau sa nsac..Eu fiind foarte incapatanata i-am zis sotului ca vreau sa nasc inOnesti nu aici.El s-a conformat asa ca la 8 dimineata am plecat spre Onesti, cu apa rupta, riscand sa nasc in orice clipa. Eu totusi nucredeam ca nasc in acea zi, nu eram deloc constienta de acest lucru. Sotul meu in schimb era atat de panicat crezand ca ceva rau se va intampla. La ora 9 am ajuns la spital, a venit si doamna doctor la spital, facamdu-ma inconstienta ptr. ca am plecat pe drum asa. M-a cosultat si mi-a zis ca voi naste azi. Eucredeam in continuare ca este o gluma. Pe l-a 10 mi-au facut o injectie ptr. dilatare si am dormit pana la 11 cand au inceput contractiile. Spre norocul meu acestea nu au durat decat 2 ore jumatate spre mirarea doctoritei si a mosei si pe la 1 si 25 a venit pe lume Rres-CRISTIAN, O MOGALDEATA MICA DE 2800 GRAME SI 46 DE CM. SI FOARTE SANATOS SPRE MIRAREA TUTUROR. Ce mai pot spune, in acea clipa uiti de orice durere de frica de toate si iti doresti doar sa tii in brate acel mic ghemotoc care reprezinta dragoste dintre eu si sotul meu si nu iti vine sa crezi ca ai fost in stre sa faci asa ceva. Oricum doresc la toata lumea o nastere ca a mea si de niste doctiri minunati deoarece conteza f mult acest lucru. Acum Rares a implinit astazi 11 luni si a si inceput sa mearga. Este un copil f nazdravan pe cat de cuminte a fost in primele luni .ESTE lumina ochilor nostrii , mandria lui tata, ptr. ca am uitat sa va sun, eu mi-am dorit f mult sa semene cu tatal lui cand era mic. SI mi-a indeplinit Dumnezue acest lucru. Iar bunicii numai spun nu stiu cum sa ii intre in gratie cat mai mult VORBESTE cu ei pe internet, maimutarindu-se cat mai mult la camera cand ii vede pe bunici ca sa-i faca sa vina cat mai repede sa ne viziteze. Aceasta este povestea nastere cu peripetii a lui Rares-CRISTIAN. Sper c NU v-am plictisit prea mult si sper sa ne vedem poveste in ziar mai ales ca peste o luna rares face un an iar pe doi decembrie voi implini si eu., ca mamica 26 de ani . VA MULTUMIM SI VA PUPAM PE TOTI
Va trimit o poza cand eram insarcinata si cealalta poza facuta impreuna cu ratusca mea mica la un an de la prima poza
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=123927
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=123928

mirela1976
28.10.2008, 12:54:28
E un sentiment minunat sa fii mama, sa stii ca acea fiinta mica, plapanda, nevinovata e sange din sangele tau, suflet din sufletul tau, este o dragoste care iti inunda sufletul inca din prima clipa in care stii ca exista, din clipa cand ii auzi prima bataie a inimii ,iar in momentul in care iti vezi copilul e cel in care fericirea urca pe cele mai inalte trepte, este momentul in care se stabileste o legatura ireversibila.
E o dragoste care nu se compara cu nimic alceva, este ceva ce vine din interior si e mai presus de orice, un copil aduce bucurie, optimism, un sentiment de fericire deplina, nemarginita, care te patrunde, e dovada ca nu traim degeaba pe acest pamant.
Sunt mandra de minunea mea Ioana Adriana de 1 an si 7 luni, ne bucuram de ea, Traim pentru ia si nu mi-as putea imagina viata fara ea.
Mi-a umplut inima de fericire si in fiecare zi imi incalzeste sufletul. Iar cand ma pupa copilul meu simt ca sunt cea mai fericita mamica de pe pamant, e o comoara fara de pret ...E COMOARA MEA!!!
"Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul…
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau.
O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica,
si nu se schimba niciodata…
si cand copiii sai au nevoie mai mare de ea
dragostea mamei straluceste.
Dumnezeu binecuvanteaza aceste mame speciale,
Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate…
pentru toate lacrimile si toate durerile,
si petru ceea ce au realizat special in viata.
Cand zilele sale se apropie de sfarsit,
dragostea mamei continua sa traiasca…
de-a lungul multor generatii,
si Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate.
Multumeste mamei,
pentru ca te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte…
prin puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o,
si prin taria data de ceruri."

raludan
28.10.2008, 12:58:24
Viata este o minune!

Buna ziua. Numele meu este Raluca,sotul meu se numeste Dan, si avem doi copilasi frumosi: Alexandra si Adelin (Ale si Ade).Sunt din Bistrita si am 28 de ani.Alexandra are 5 ani jumate si Adelin 1 an si aproape doua luni. Alexandra a venit ca un fulger,am aflat imediat dupa ce ne-am casatorit ca sunt insarcinata. Ne-am bucurat foarte tare. Am avut o sarcina cu foarte multe greturi si varsaturi, pana la trei luni de sarcina am slabit sapte kg. Dar sarcina a mers foarte bine. Dan,sotul meu,este cadru militar si cand s-a nascut Alexandra era plecat in misiune in Afganistan. Am avut o nastere foarte usoara si cand s-a intors tati din Afganistan Alexandra avea deja sase saptamani. Nu se poate descrie in cuvinte ce inseamna sa fi parinte, cu atat mai putin cum este sa fi mama. Nimic nu se compara cu asta.Alexandra este o fetita foarte cuminte ,isteata,si a fost foarte sanatoasa. Avea aproape patru ani cand ne-am hotarat sa mai facem un copil. Am ramas insarcinata in perioada sarbatorilor de iarna, iar tati a plecat din nou, in misiune, tot in Afganistan, in ianuarie 2007.Sarcinia a fost si ea cu greturi, din nou sase kg date jos pana la trei luni,dar in rest nimic deosebit. De data asta tati s-a intors acasa cand eram insarcinata in sapte luni si si-a cunoscut baietelul imediat ce am nascut.Din nou o nastere usoara fara complicatii. O mandrete de baietel : frumos ,cuminte,mancacios ,fara nici o problema.Partea grea de abia acum incepe.Totul a fost perfect pana cand Adelin a facut 11 luni jumate;manca foarte bine,inca il alaptam, a inceput sa mearga in picioare si sa vorbeasca. A fost o singura data racit,i-am dat antibiotice,dar se pare ca nu a fost destul.Au inceput sa-i iasa dintii patru odata,doi sus ,doi jos, nu prea manca,dar nu mi-am facut mari probleme ,eram pregatita de la Alexandra. Insa intr-o zi pe la ora patru jumate a inceput sa vomite, si sa se stranga de la burtica ca si cum ar fi avut colici. Pe urma adormea. Ne-am zis ca o fi de la dinti,dar ne-am mirat ca nu face febra deloc.Pe la cinci jumate am plecat cu el la medicul de famile pe care nu l-am gasit acasa, am mers acasa la asistenta care la fel nu era acasa.Adelin era la taticul lui in brate si Dan mi-a spus "Iubito cred ca Ade a facut caca dar miroase a oua stricate" . Iam desfacut pampers-ul si am vazut sange in scaun. Acela a fost momentul in care am inceput sa ne facem griji cu adevarat,stiam ca este de rau. Ne-am urcat in masina si am fugit la spital. Si de acolo a inceput cosmarul. Am ajuns la spital la sase jumate si ,strigator la cer, in spital nu exista medic pediatru decat intre orele 20 si opt dimineata. Asa ca am asteptat la urgenta pana la ora opt. Adelin dormea incontinuu,asa ca ne-am gandit ca a trecut tot, stateam doar pentru a-l vedea un medic pediatru,sa ne asiguram ca totul este in ordine.Am intrat la Urgenta, le-am spus ca am vazut sange in scaun iar in momentul in care i-au desfacut pampers-ul a urmat o imagine pe care cred ca o s-o tin minte toata viata mea: pe fundul copilasului meu curgea sange ca dintr-o vena sparta. Mi-au facut internarea si la ora opt si jumatate am ajuns ,in sfarsit la medicul pediatru,care, in momentul in care l-a vazut , a inceput sa strige la mine, sa ma faca in fel si chip,intreband unde am stat cu el pana la ora asta, si ce i-am dat de mancare.Adelin era foarte deshidratat si nu mai avea nici o reactie,la nici un stimul.Foarte rau este ca in spital nu exista radiolog .Au inceput sa intre in panica ,mi-au spus ca este foarte grav,si i-au facut analize. Erau convinsi ca a inghitit ceva,s-au ca a cazut cu funduletul in ceva,cu toate ca eu le-am spus ca l-am supravegheat tot timpul si nu a inghitit nimic si nici nu s-a lovit. Dupa radiografie,ecograf si analize si-au dat seama ca nu este nici una nici alta, au pus diagnosticul "INVAGINATIE" doctorita si-a cerut scuze pentru prima ei reactie, pe motiv ca intalneste mereu fete inconstiente care vin cu copiii la spital in ultima clipa,si a crezut ca si eu sunt una dintre ele.Mi-a explicat ce are baietelul meu;procesul era urmatorul: o parte din intestin a intrat in ntr-o alta parte si pe intelesul tuturor i se manca efectiv intestinul.Mi-a spus ca ma trimite la Cluj ,cu salvarea, ca dupa 12 ore,daca nu este operat copilul moare si ca spera sa ajungem in timp util la Cluj pentru operatie. Cel mai groaznic lucru pe care l-am auzit in viata mea a fost : "va dau 10% sanse de scapare,daca aveti noroc si ajungeti la Cluij in timp util". Vreau sa va spun ca asta se intampla la ora zece seara,la zece jumate ne asteptau la Cluj cu sala de operatie pregatita, iar eu am plecat cu Salvarea la ora 12 jumate din Bistrita. Pe Salvare singura care a supreavegheat copilul am fost eu, asistentul trimis de la spital stand in fata cu soferul.Cand l-am intrebat cat facem pana la Cluj asistentul mi-a spus ca putem face intre 2 ore si zece ore,ca am putea avea un accident pe drum. A fost ultimul raspuns la care ma asteptam si cred ca va puteti da seama ce era atunci in sufletul meu. Drumul de la Bistrita la Cluj a fost cel mai lung drum parcurs vreodata. Dan era in spate cu masina noastra,Alexandra a ramas acasa cu parintii mei. Am ajuns in Cluj la 2 jumate ,noaptea,unde eram asteptati.Totul este diferit acolo,personalul este de milioane. I s-a facut repede ecograf si s-a confirmat diagnosticul pus de la Bistrita.Ni s-a spus ca totul s-a intamplat din cauza a doi ganglioni de pe intestin care au ramas inflamati din cauza unei infectii in corp.Primul lucru pe care l-am intrebat ,cand am ajuns la Cluj a fost daca baietelul meu o sa moara. Parca nu mai avea carne pe el,era foarte slabit si foarte palid.Ma uitam la el si parca nu-mi venea sa cred ca eram acolo cu el,cand dimineata totul era in ordine. Sotul meu care era langa mine mi-a dat multa putere.Doctorita care era de garda la Cluj, domnisoara Zamora, a fost o scumpa, o profesionista dar si o femeie care stie sa fie langa parinti,am simtit-o aproape de noi din prima clipa.O sa-i fiu recunoscatoare toata viata mea pentru ca mi-a salvat baietelul.Mi-a spus ca nu o sa moara si ca totul o sa fie bine. Tot personalul din Spitalul de Pediatrie de la Cluj este extraordinar. Timp de doua ore au incercat sa-i faca clisma pentru a-i debloca intestinul,dar totul a fost in zadar.Am stat cu Adelin tot timpul si in tot acest timp ni s-a explicat tot ce i se face. La ora patru jumate domnisoara doctor ne-a spus ca trebuie operat, si la ora cinci dimineata, in data de 19.08.2008 Adelin a intrat in operatie, pentru o ora jumate.Stateam pe hol impreuna cu sotul meu si ne rugam lui Dumnezeu sa aiba mila de noi,sa ne vedem baietelul bine. Aveam un groaznic sentiment de neputinta, iar sotul meu ,in clipele acelea ,a fost punctul meu de sprijin.Faptul ca era langa mine mi-a dat putere sa trec peste tot. Totul a mers ca la carte si la ora 9 eram pe Terapie Intensiva impreuna cu Adelin .Era plin de furtunase ,era intepat peste tot ,avea doua sonde din burtica si un pansament urias pe toata burtica. Plangeam langa el si de durere si de bucurie. In spital faceam cu schimbul eu noaptea,sotul meu ziua. Am avut noroc si cu fratele meu care este student in Cluj,lucreaza si sta acolo cu chirie, si noi am avut unde sa mergem sa ne facem un dus si sa dormim putin .Dupa operatie totul a mers foarte bine ,Alexandra era bine acasa cu parintii mei,carora le multumesc ca au fost aproape de noi si ne-au ajutat foarte mult. Dupa opt zile de spitalizare am plecat la Bistrita si Adelin s-a recuperat foarte bine.La controlul de la o luna ni s-a spus ca este recuperat complet. Acum ,dupa doua luni,parca nici nu s-ar fi intamplat nimic.Tot ce s-a intamplat a fost cumplit,nu poti sa crezi ca un om are puterea sa treaca prin asa ceva ,si inveti ,in astfel de momente, sa pretuiesti viata si sa realizezi cat de repede poti sa pierzi un copilas. Era ata de neajutorat pe paturile acelea albe de spital incat imi venea sa plang tot timpul si nu stiam cum sa-l tin mai aproape de mine,sa stie ca toti cei care il iubesc sunt langa el. Dar cum poti sa-i explici asa ceva unui copil de 11 luni jumate, care vezi ca se uita in jur si nu pricepe ce i se intampla. Ne tinea de mana sau de haina tot timpul,iar daca se trezea singur in pat urla pana ne vedea pe mine sau pe sotul meu. Insa acum pare sa nici nu fi trecut prin ceva atat de traumatizat, parca nu ar fi trecut asa ceva peste el. Asa ca tot ce ramane de facut este sa-i multumim lui Dumnezeu ca a vrut doar sa trecem prin asta fara sa ne pierdem copilasul.Tot ce s-a intamplat ne-a facut sa negandim cat de fragila este viata, cat de usor poti pierde pe cineva si ca tot ce conteaza este ca ne-am gasit unul pe celalalt ca ne iubim si ca avem o familie atat de frumoasa. Tot ce imi ramane de spus este " Iti multumesc, Dumnezeule mare pentru familia mea!''

zana_ale
28.10.2008, 13:10:42
zana alexandra
totul incepe cu ... dorinta unei perechi de a avea un copil,EL dorea cat mai repede acest lucru,EA mai vroia sa astepte! era in ultimul an de facultate la medicina si tot in ultimul la psihologie-sociologie,aceasta din urma la id. dar... in ultima zi a anului 2006,EA avand dureri de burta si intarziere a menstruatiei,EL ia un test de sarcina,EA il face si ... 2 linii! EL bucuros,o saruta i jura iubire vesnica,ia testul si il pune la pastrare (il are si astazi),EA ingrijorata! seara anunta familia,tatal si fratele Ei spun: e o GRESEALA! EA se intristeaza,EL o incurajeaza. trec 4 zile de la aflarea vestei, EA constata pete maronii pe chilot,El e la servici. parintii Ei, o duc la urgenta,diagnostic : IMINENTA DE AVORT! nu are voie sa se streseze,sa faca efort,sa se i8ngrijoreze,dar... era in ianuarie,sesiune la ambele facultatii,examene orare si scrise... dupa inca o saptamana, EA nu mai poate manca nimic,si apa care o bea o voma,ajunge la medic unde diagnosticul este : DISGRAVIDIE DE PRIM SEMESTRU GRAD 2! slabeste in 5 zile 7 kg,dar ... e fericita! El o sustine,o alinta,o iubeste... trece si prim semestru,deja e mai bine,imininta a trecut,disgravidia la fel... in ziua de pasti,bebe da din picioruse primadata, mare bucurie! EA i place sa-l mai tachineze pe EL,si in miez de noapte il trezeste si i spune ca are pofta de capsuni sau de porumb fiert! EL se trezeste,se imbraca si cand sa plece,EA i spune ca ... i-a trecut pofta! :) si uite asa a trecut si al doilea semestru de sarcina. vine al treilea cu un alt diagnostic: DISGRAVIDIE DE ULTIM SEMESTRU, HIPERTENSIUNE ARTERIALA! alte griji,alte examene,dar... au trecut! licenta la medicina o are pe 13 septembrie,DPN pe 9 septembrie. in situatia asta,EA se hotaraste sa faca cezariana,urmeaza teste de nonstres pt a vedea cum se dezvolta bebelusul si a stabili cand il putem aduce pe lume,fara al supune la riscuri. in saptamana 36 se face operatie,prea curand pt bebe,prea tarziu pt EA! dupa operatie MAMA(pt ca deja nu mai esta EA), face o reactie alergica la anestezic,i se da oxigen,hemisuccinat,tuseste,nu mai poate sa respire, abia poate sa vorbeasca,e incoerenta,dar cere ...sa vada pe bebe! nu vrea sa inteleaga ca bebe e cu neonatologul ca abia are cateva minute... dar intr-un final adoarme din nou. intre timp TATAL ( ca deja nu mai este EL) da de baut la toata lumea,cumpara prajituri si i trimete MAMEI un imens buchet de flori si o felicitare cu testul: iti multumesc iubito,pt minunatul cadou! MAMS se trezeste,i aduce babelusul si pt prima data isi strange ZANA la piept,TATA vine ovede si el o ia in brate si in ochii are lacrimi... ZANA a devenit rasfatata tuturor, unchiul si bunicul o adora ( nu o mai considera o greseala:) ), si pe zi ce trece o uimeste pe MAMA si il uimeste pe TATA cu progresele ei!

alinaburlacu
28.10.2008, 13:23:15
Povestea noastra, adica a mea, a sotului meu si a fetitei noastre este una cu suisuri si coborasuri, cu momente triste dar si vesele...
Am avut o sarcina destul de dificila pentru ca a trebuit sa stau acasa sau la spital foarte mult timp in pat....
Inainte mai pierdusem o sarcina si acum am trait mereu cu spaima ca voi pierde si acest copil.
Prima data am ramas insarcinat chiar inainte de nunta..si radeam cu sotul meu de ce minciuna sa le spunem parintilor...adica vor incepe sa faca socoteli si noi le vom zice ca am nascut la 7 luni....
Dar nu a fost sa fie si cu 1 saptamana inainte de nunta am pierdut sarcina...
A fost un soc teribil si nu mai aveam chef de nimic....noroc ca sotul meu e foarte rabdator si a avut grja de mine...Am plans amandoi...
Doctorita mi-a zis sa nu raman insarcinata 6 luni ca sa ma refac dupa pierderea de sarcina dar eu am ramas insarcinata iar dupa 2 luni.
Ne-am bucurat dar mi s-a spus ca trebuie sa am rabdare, sa trec de primul trimestru cu bine si de abia apoi pot sa sper...
LA serviciu eram destul de stresata si desi le spusesem ca sunt insarcinata ma stresau si mai tare...parca faceau intentionat...
In cele din urma mi-am luat concediu si am stat acasa...doctorita imi spusese ca daca ma mai stresez mult voi pierde si sarcina asta. AM facut bine ca am ascultat-o pentru ca intr-o dimineata m-am trezit cu sangerari si cand m-am dus la spital mi-a zis clar ca nu mai am ce cauta la serviciu si asa am stat acasa de la 2 uni si jumatate de sarcina si in fiecare luna ma duceam in spiatal si mai internam si imi punea perfuzii cu nu stiu ce medicamente ca sa mearga sarcina bine.
Apoi cand sarcina a evoluat mi s-a spus ca bebe are cordonul dupa gat si iarasi mi-au pus perfuzii cu nu stiu ce medicament cu proteine din sange de vitel!!!???
In sfarsit eram inspaimantata de gandul ca voi pierde copilul, si vedeam si la televizor tot felul de cazuri de mame ce mor la nastere sau copii ce nu sunt ingrijiti dupa nastere....
Noroc ca sotul meu a fost alaturi de mine!
Oricum nu am putut manca mai nimic pe timpul sarcii , doar paine prajita si biscuiti...si varsam de 8 ori pe zi si nu m-am apropiat de bucatarie in tot timpul sarcinii ca nu suportam mirosul de mancare...
Pe data de 17 mai 2007 la ora 13.00 mi s-a rupt apa. Am sunat-o pe doctorita apoi pe sotul meu...m-am dus calma si am facut un dus apoi m-am imbracat. Bagajul il aveam pregatit de ceva vreme.
Inca nu ma durea nimic.
Aveam o stare de parca nu nu mi se intampla nimci din toate aste...de parca ma uitam la un film.
In sala de travaliu nu mai era nimeni si era racoare. Mi-au facut o injectie si apoi au inceput durerile care au fost asa cum stie toata umea..INGROZITOARE
Saracul sotul meu plangea pe langa matrenitate( mi-a povstit mama :))
La 18.20 am nascut...poate nasteam si mai devreme dar doctorita era la clinica ei si pana a venit a durat un pic.
Apoi a urmat o faza naspa...nu mi se desprindea placenta si a trbuit sa-mi faca un fel de chiuretaj ca sa mi-o scoata...si am simtit tot...firele, acele...cum mai razuia cu ceva ca o lingura pe dinauntru...a fost o experienta terifianta si am ramas marcata mai rau decat de durerile nasterii.
Am nascut o fetita superba, scor APGAR 9, 51 cm, 3.100 g
Frumoasa Bianca Elena!
Acum are 1 an si 5 luni si e mare, si desteapta si stie cum face trenul, si avionul si cainele si stie sa trimita bezele si sa dea mana si sa se admire in oglinda....E O SUPERBA!
Asta e povestea noastra!

petty.blue
28.10.2008, 13:23:42
Silvia - micuta noastra terorista
Incercam de aproape 2 ani de zile sa avem un bebelus. Nu venea, intarzia sa apara, iar analizele facute la amandoi nu erau deloc imbucuratoare. Din contra, am primit "diagnosticul" nefavorabil pe cai naturale, si am fost sfatuiti sa recurgem la FIV. Nu pot sa va zic ce era in sufletul meu … dar m-am resemnat rapid tocmai pt. a intreprinde aceasta cale, stiind ca am multe analize si examene de facut, care cereau mult timp. Astfel, ne-am mai luat putin gandul de la proiectul bebe. Si ne-am vazut de viata de zi cu zi...
Ma programasem intre timp la un centru de sterilitate. Pana intr-o zi, mai exact 20 martie 2007, cand ma suna o prietena sa ma intrebe ce mai fac, cum ma simt. Aveam in acea perioada o stare de somnolenta si moleseala ca imi venea sa stau numai in pat. Ea imi spune, nu cumva esti gravida? Pana atunci nici nu ma gandisem la varianta asta … sau poate imi era frica sa ma gandesc, sa nu raman iarasi cu un gust amar dupa atatea si atatea teste de sarcina negative. Mai degrada eu ma gandeam ca ma paste vreo raceala. Insa, odata cu intrebarea ei, parca s-a aprins in mine un beculet si mi-a dat un imbold ca sa fac un test . Analizand semnele pe care le aveam, era clar sarcina. Ciclul imi intarziase cu vreo 2 sapt. (dar nu ma puteam baza pe asta deoarece nu aveam ciclul regulat si tocmai aici era problema pt. care nu reuseam sa raman insarcinata), somnolenta, lipsa poftei de mancare etc.
Asadar, am decis sa cumpar un test de sarcina sa vedem cum sta treaba. Cand am ajuns cu el acasa, imediat in baie … l-am facut, am zarit cele 2 liniute rosii … stateam cu testul in mana, tremuram si imi venea sa plang. Nu stiam ce sa fac … simteam nevoia sa vorbesc cu cineva dar nu aveam cu cine. Il sun pe sot la serviciu, imi raspunde insa sefa lui (aceeasi prietena despre care vorbeam mai sus ca m-a pus pe ganduri si m-a determinat sa fac testul de sarcina). Ii spun … stii ca aveai dreptate cu ceea ce mi-ai spus dimineata? Sunt insarcinata !!!! Bucurie mare, m-a felicitat, dupa care am rugat-o sa mi-l dea pe sot la telefon. Am inceput mai pe ocolite … ce faci, ai treaba .. stii, cred ca visul ni s-a implinit … desigur, nu intelegea destre ce vorbesc . Atunci i-am spus clar: vom avea mult doritul bebelus !!!!!!! Wooowwww! S-a bucurat enorm. As fi vrut sa-i vad fata in acel moment, la aflarea vestii, dar eram prea nerabdatoare ca sa astept pana venea el acasa si sa-i spun.
Buuun … Si de aici a inceput o perioada extrem de frumoasa pentru noi. Vizite la doctor, emotii la fiecare ecografie facuta, analize, alegerea numelui, vise si planuri legate de bb. Am fost o norocoasa, am avut o sarcina usoara, frumoasa, fara greturi, fara probleme. Ne-am bucurat din plin amandoi de aceasta sarcina, sotul mi-a fost alaturi in fiecare moment, m-a rasfatat ca pe o adevarata printesa.
Inca de la inceputul sarcinii am fost ferm convinsa ca e baietel … nu stiu de ce. Abia la ecografia din trim. 2 am aflat ca e … fetita. Bucurie mare, era ceea ce imi doaream de fapt in adancul sufletului.
Sotul nu a putut sa ma insoteasca la aceasta ecografie si atunci … cand am ajuns acasa, mi-am desenat pe burtica o fundita rosie si l-am asteptat nerabdatoare sa ii dau vestea. Cand mi-a vazut burtica desenata astfel a inteles tot, m-a luat in brate si am inceput sa ne pupam fericiti. Dupa o lunga serie de consultari am ales si numele: SILVIA. Simplu, scurt si frumos !!!
Asaaaaaa, timpul a trecut (acum realizez ca prea repede) si se apropia termenul ... Eu ma tot informam pe net, prin revistele si cartile de specialitate care sunt semnele care anunta ca a sosit momentul, cum decurge nasterea etc. Cu vreo doua sapt. inainte de termenul prevazut am inceput sa am niste scurgeri gelatinose, trasparente. Mi-a venit in minte ca ar putea fi celebrul dop, dar totusi, din ceea ce aflasem parca trebuia sa aiba o consistenta mai solida, nu lichida cum o aveam eu. In fine, alte semne nemaiavand, nu am bagat in seama prea mult aceste scurgeri.
Aveam termenul pe 17 noiembrie. Pe 10, intr-o sambata, mi-am acompaniat sotul la usa, pupicurile de rigoare inainte de a pleca la munca si m-am intors inapoi in patut, la caldurica. Pe la ora 8 fara un sfert ma trezesc, uda jos si cu usoare dureri de burtica. Ma duc la baie … cum ma asez pe WC porneste un lichid din mine, dar fara sa fac pipi. Aaaaaa, gata, a sosit termenul. Eram si un pic speriata, dar incercam sa-mi mentin calmul. Il sun pe sot … pe cel. (il avea mereu cu el, la indemana, in ultima perioada). Era inchis (de fapt, am aflat dupa, se terminase bateria si s-a inchis singur). Sun pe tel. de la serviciu. Suna si nu raspundea … fiind sambata, sefii venisera mai tarziu. Sun o prietena ca sa se duca ea sa-l anunte pe sot (e aproape locul de munca, la vreo 2 km). Era inchis si tel. ei. Am inceput sa plang, nu stiam pe cine sa sun si cum sa-mi anunt sotul. Pana la urma am gasit pe cineva, alta prietena, care s-a dus imediat si mi-a anuntat sotul.
Contractiile incepusera sa devina mai dureroase si mai dese. Si tot pierdeam lichid … M-am imbracat, am luat valiza si ne-am indreptat spre spital … am facut vreo 40 de min., dar am avut noroc, fiind sambata nu am gasit deloc trafic. Era ora 10,00 (aproximativ). Si iarasi am fost norocoasa, ca era de garda exact dr. care mi-a urmarit toata sarcina si cu care ma simteam astfel in siguranta. Am facut toate demersurile necesare pt. internare, control si am pornit spre sala de nasteri. M-au pus imediat la aparatele alea pt. monitoraj. Dilatatie 1 … aveam de asteptat. Dar durerile incepeau sa devina din ce in ce mai mari. Mi-au spus ca pana nu ajung la dilatatie 3-4 nu pot sa imi faca epidurala. Am suportat curajoasa pana atunci, cu sotul alaturi care imi mai alina durerile cu o vorba bune, o mangaiere … iar din momentul cand mi-au facut epidurala … alta viata. Puteam deja sa rad si sa glumesc cu personalul sanitar si cu dr. care mai venea din cand in cand sa controleze situatia. Era ora 13,30 … am stat asa si am asteptat sa ajung la dilatatie completa pana pe la ora 19.00.
Ultima doza de epidurala mi-au facut-o mai slaba tocmai pt. a simti contractiile si a putea impinge pe ele … mi s-a explicat. Ei, ora asta am avut dureri groaznice … micuta nostra Silvia s-a decis sa apara pe lume la ora 20.12. A fost o usurare enorma cand a iesit si o bucurie imensa simtind-o si vazand-o. Mi-au pus-o pe burtica pana au terminat ei treburile, curatat, cusut etc. O simteam si o priveam cu lacrimi in ochi, sotul era si el la capul meu si ma mangaia, tot cu lacrimi in ochi. Nu-mi venea sa cred … era o minunatie de fetita. Dupa ce am fost gata si m-au dat jos de pe masa de nasteri, m-au dus sa vad cum imi "aranjeaza" printesa … adica spalat, cantarit etc. A avut 3,500 kg., 50 cm si scor Apgar 9-10… Mi-au pus-o imediat la san. Nu prea ne-am inteles aici, la acest capitol. Un pic pt. ca mama nu avea sfarcurile bine formate si nu putea sa apuce, un pic pt. ca suntem puturoase. Si din cauza asta am suferit un pic in spital … alaptatul. Dar am rezolvat acum problema, suntem o mancacioasa, crestem frumos, zambim la mami si la tati, gangurim ….
<img class="c3" alt="" src="http://www.nou-nascuti.ro/imagini/articole/pending_art_id182_m%20005.jpg" />Si asta este povestea noastra …Un travaliu de 12 ore, dureri cat de cat suportabile, dar a meritat efortul. Suntem o familie fericita si implinita!!!!
Aaaa … sa explic de ce "terorista" din titlu: primele zile acasa de la maternitate i-am terorizat pe mami si tati cu plansete si urlete si nopti albe. Dar nu era vina mea, ca eu de fel sunt cumintica, ci blestematele astea de colici …

alina stoichiciu
28.10.2008, 13:31:00
Imi incep si eu povestea cu perioada cand eram insarcinata....mi-a fost tare rau..primele luni nici apa nu puteam sa beau si am stat numai cu perfuzii,am slabit cam 5 kg ,nici la baie nu puteam sa ma duc...pe la 4-5 luni au inceput sa se amelioreze starile de rau...si putam sa ma duc si eu linistita unde vroiam...m-am umflat rau...nu puteam sa ma incalt cu nimic...dar a venit si momentul nasterii...intr-o dimineata de marti,4 oct mi s-a rupt apa....am plecat repede la maternitate,a venit si dr dupa vreo ora...m-a consultat si m-a intrebat cum vreau sa nasc...eu in durerile alea,ca ma luase si contractiile nici nu am stiut ce sa-i raspund....m-au dus in sala de nasteri si s-a consultat cu alat dr...pana la urma a optat pt cezariana...cu toate ca a zis ca o sa nasc repede ca sunt dilalata...dar...mi-a fost rau de la anestezie(totala)si de-abia a doua zi am stiut mai bine ce se intampla...atunci a venit si dr si mi-a zis ca bb a avut probleme ca s-au chiniut sa-l scoata,ca m-au taiat mai mult decat trebuia pt ca nu iesea...ii ramasese un picior blocat si el era aproape fara aer...l-au resuscitat si l-au bagat la aparate.....si acum e mai bine.....am trecut peste asta...dar canc m-am dus sa-l aplaptez...dr neonatolog m-a chemat sa vb.si atunci a urmat socul...baiatul meu avea picioarele strambe(var equin bilateral)se cheama boala si hidronafroza bilaterala;de asta stiam din luna a 6 de sarcina...am simtit ca pic jos...a fost groaznic...de cand i-am vazut picioarele aproape plangeam intr-una....e foarte greu sa-ti vezi copilul bolnav....m-a externat din maternitate si m-am dus direct la Bucuresti cu el,unde ne-au internat...acolo i-au bagat picioarele in gips si au urmat tot felul de analize si tratamente pt a vedea de ce a facut boala asta asa de mic,boala care o fac in general cei trecuti de 40 de ani...am fost cu el la Gr Alexandrescu,la Marie Courie,la Fundeni si la Victor Babes...pt tot felul de analize si tratamente...toti ne-au spus acelasi lucru trebuie operat sa vada cauza...si daca rinichii sunt de vina trebuie transplant,numai ca pt copii asa mici nu prea sunt sanse....va dati seama ce disperati eram cu totii...ce greu imi era mie cu el acolo cand ii faceau injectii,cand i-au facut urografie,offf...ce greu era si familiei acasa si sotului....cand ii faceam baie,ii puneam niste pungute in picioare sa-i acoprere gipsul sa nu se ude si-l tineam cu picioarele in sus unu si celalalt in spala...ne-am chiniut cu toate astea pana la un an....controale,drumuri la Bucuresti,analize,tratamente,speranta si lacrimi...ne-am rugat mult si cred ca D-zeu a facut o minune,,,pt ca contrar parerilor medicilor...hidronefroza s-a retras...in mod miraculos...nu stim exact de la ce...important e ca dupa un an au inceput sa se vada rezultate si sa fie din ce in ce mai bine....piciorusele si-au revenit si ele...si a inceput sa mearga pe la un an si ceva...i-am luat incalaminte cu talonet ca din cauza gipsului cred ,avea platfus...dar e bine....acum Eric are 3 ani si e un copil cat se poate de sanatos,merge bine,doar ca are picioarele in x putin si jos nu sunt asa dezvolate ca sus...hidronefroza e de gr 1-2 de la 4-5 care e maxim...si ii multumim lui D-zeu ca a avut mila de noi si ne-a facut puiul bine,fara operatie;acum il ducem la ecografie,urina si sange odata la 6 luni...ca sa vedem cum evolueaza si sa nu recidiveze boala...Suntem mandrii de el,pt ca a luptat si s-a facut bine,acum e un baietel destept,cam rasfatat si nazdravan...asa ca majoritatea copiilor si eu ma mai gandesc uneori ca nu stiu cum am avut puterea si taria sa trec peste toate astea,dar nu degeaba se spune ca D-zeu te intareste si eu ii multumesc pt asta,Eric e bucuria si viata noastra si un lupator innascut.

gheorghinamaria
28.10.2008, 13:33:45
buna ma numesc gheorghina maria,povestea mea incepe asa intr-o dimineata m-am trezit cu dureri de burta nu stiam ce sa fac ca ma durea rau de tot,am luat mobilul si am sunat pe cumnata mea sa ii spun ce am patit intre timp ce vb cu ea am simtit ca curge ceva si am intrat in panica cumnata mia spus ca sar putea sa mi se fii rupt apa,am asteptat pana a venit sotul repede de la serviciu si am plecat la spital,cand am ajuns acolo erau foarte multe mamici care asteptau am stat la rand 1ora,ma luat doctora si ma pus la aparat si mia zis ca nu am contractile pe care trebuie sa le am,am plecat acasa si am mai asteptat sa am contractile de nastere,deja incepusera din ce in ce mai rau si am sunat la spital si am spus ca venim iar ca am dureri mari,am ajuns acolo si mau bagat intr-un salon pregatit,mau pus pe masa deja bebica al meu era pe drum,langa mine era sotul meu si cumnata si cumnatul,era 12 fara ceva si sotul meu o intraba pe noasa care asista la nastere ca poate sa iasa in 10 minute si dansa a spus ca nu,am nascut la 12;06 am avut o nastere usoara nu se compara cu romania sunt o mamica fericita,am nascut un baietel de 2.900,nu am avut nici o problema dupa nastere am stat toata noaptea cu ochii la bebica al meu,veneau asistente din 10 in 10 minute sa vada cum ma simt,eram cea mai fericita.le doresc la toate mamicile sa aibe o sarcina usoara.va pupam dulce pe toate

cris1983
28.10.2008, 13:56:39
buna.
Si eu am poveste interesanta.Am ramas insarcinata in noiembrie anul trecut si am urmat pe perioada sarcinii cu tot felul de analize si vitamine. Am mers pe mana doamnei doctor pentru ca eu sunt operata si de rinichi si de vezica iar riscurile erau pe masura. Dar bunul dumnezeu a facut ca totul sa fie bine si sa ajungem in luna a noua. Dupa vizite aproape bilunare am ajuns la maternitate programata fiind pentru cezariana.Numai ca aici lucrurile s-au complicat pentru ca nici un medic nu a vrut sa o asiste pe d-na dr la operatie avand in vedere problemele mele anterioare. Zilele treceau si exista posibilitatea sa nasc normal ceea ce nu era deloc bine pentru mine. Dupa 4 zile in care d-na dr practic s-a certata cu aproape toti dr care ma trimeteau la bucuresti a gasit totusi pe cineva si operatia a decurs fara probleme. Asa a venit pe lume baietelul meu in varsta de 3 luni acum, un baietel sanatos si frumos si care ne uimeste pe zi ce trece prin progresele lui. Totul e bine cand se termina cu bine dar va imaginati prin ce am trecut si eu si familia mea in acele 4 zile. Acum privind la baietelul meu parca acele zile nici nu au existat vreodata. Este un adevarat miracol ce poate face un copil in viata ta. Aceasta este povestea noastra. Va multumim pentru atentia acordata.

ramia_and
28.10.2008, 14:32:25
Povestea mea nu este tocmai complicata dar am avut si eu experientele mele. am o fetita de 4 anisori si acum 1 an, mai exact in noiembrie am ramas gravida. Imi era oarecum indiferent chiar vroiam, dar nu eram sigura ca voi face fata asa ca am lasat in voia Domnului. Si a fost foarte bine ce am facut. Am ramas gravida, am aflat in scurt timp la o luna pt ca incepuse sa-mi fie rau mai ales seara, aveam dureri de cap, ameteli, dimineata totusi imi era bine. In luna a treia am avut eminenta de avort. Am fost la medicul meu ginecolog. Tot eram nesigura pe mine, imi era frica, dar oricat spuneam ca a doua zi ma duc sa fac avort pt ca este greu cu doi copii lasam de pe o zi pe alta. Am reusit si am trecut in al doilea semestru si a fost foarte bine. Chiar ma bucuram tare mult de reusita mea. Am avut totusi teama pe timpul sarcinii, imi era frica sa nu fac vre-o greseala si copilul meu sa fie bolnav asa ca am facut nenumarate ecografii. Teama se producea si prin faptul ca facusem tratamente de vindecare a unor boli precum: candida, infectie urinara, vaginita, hemoroizi. Parca se stransesera toate atunci.
Oricum am ajuns cu bine si a venit si ziua cea mare 8.08.2008, cand noptea m-am trezit sa ma duc la toaleta si am realizat ca trebuie sa nasc. Tremuram toata. Eram oarecum calma, pt ca mai trecusem o data prin asa ceva dar a fost mult mai usor atat sarcina cat si nasterea. Am ajuns la spital, m-am internat, anuntasem doctorita de acasa. Dar... stand pe patul din camera unde stau femeile care asteapta sa nasca credeam ca mor. Intrebam mereu asistentele ce dilatatie am si mi se spunea si dupa 4 ore ca am tot 2 sau 3 cm. In final a venit doctorita si m-a pus pe patul de nastere dar eu eram deja extenuata nu mai puteam sa imping. Atunci am aflat ca eu aveam de fapt 8 cm dilatatie si nasterea trebuia sa fie una f usoara. Dar deja puterile mele mi se dusesera. Am avut impresia ca nu mai pot sa scot copilul din mine, am lesinat practic de 2 ori. Parca simteam ca se blocase. M-au sculat din pat si m-au pus pana la urma pe galeata. Aveam frisoane mari, daca deschidea cineva un pic geamul parca eram la polul nord asa simteam frigul. E greu sa descrii ceea ce simti pe pielea ta, dar am avut pt prima data impresia ca mor cu adevarat si nu mai am scapare. Ma gandeam macar sa ma taie toata si sa scape copilul din mine. Alteori in acele momente credeam ca a murit copilul si de asta nu mai pot sa-l scot afara. Finalul a fost oricum fericit. Pe galeata lesinata cum eram, fara vlaga, transpirata din cap pana in picioare de parca facusem baie am reusit sa nasc un copil sanatos, fara sa am nici eu si nici ea probleme. Conteaza enorm de mult ca doctorul care te-a supravegheat sa fie de la inceput alaturi de tine. Daca venea mai devreme poate iesea mult mai bine, nu eram nici eu lesinata de oboseala de la dureri mai ales ca de la ora 2 noaptea eram treaza.

rebeca7
28.10.2008, 15:03:50
buna fetelor ma numesc alexandra si o sa va spun povestea mea mam cunoscut cu sotul meu in 2000 de atunci timp de 4 ani tot incercam sa raman insarcinata si nu reuseam pana cand intro zi am mers la medic si mia dat tratament ovule pastile etc.....si surpriza am ramas insarcinata totul mergea perfect pana in luna a 7 cand mau apucat contractiile si am mers la spital mam chinuit foarte mult intrun final am nascut dar cand doctor mia dat vestea am crezut ca mor puiul meu era baiat sa nascut mort si avea niste malformati la picioruse am zis ca inebunesc am facut o depresie foarte rea...dar intrun final miam revenit a trebuit sa ma angajez fiindca nu ne ajungeam cu bani dupa 1 an de zile am ramas iar insarcinata totul mergea perfect cu vizite la doctor cu vizite la hematologie fiindca am rh negativ cum va spuneam totul mergea perfec pana in luna a 7 cand eram la servici ma pornit hemoragia am crezut ca mor am lasat si servici si tot si am fugit la doctor mia facut o ecografie intravaginala si mia zis ca sa dezlipit putin placenta si trebuie sa stau 2 luni de zile numai in pat sa las servici sa las tot si mia dat injectii gravibinon am lasat servici am renuntam la tot si mentionez ca eram intro perioada foarte grea lucra numai sotul meu stateam cu chirie dar a meritat efortul...si intrun final a venit ziua era intro duminica la ora 1 noaptea mi sa rupt apa si fuga la spital cand am ajuns la spital mau apucat contractiile dar foarte putin ma consultat doctora si a zis hai repede in sala de nasteri ca nasti eu mam mirat fiindca aveam contractii foarte mici miau facut o injectie si am nascut imediat la ora 3 am nascut o printzesa de fetita pe care o adoram pe nume rebeca dupa ce am nasucut si mia dato doctora in brate am pupato am zis ca este cea mai fericita zi din viata mea si nu imi venea sa cred ce minunatie am facut fetita mea are acum 2 anisori este un ingerash de copil pe care o adoram si deja ne gandim la al 2 copil fiindca nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa ai ptr ce trai adica copilasi.....va pup si sa va traiasca ingerashi

adelina_iuliana
28.10.2008, 15:50:20
<p class="MsoNormal c1">
<p class="MsoNormal c5">M-am gandit sa va scriu despre un accident de masina petrecut acum un 1 an si ceva din care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scapat teferi atat noi (eu si sotul meu) cat si baietelul nostru, Andrei Sebastian, pe atunci un bebelus de numai cinci luni. Era intr-o duminica oarecare de august si nimic nu parea sa prevesteasca ce avea sa urmeze. Dupa ce i-am facut programul obisnuit de dimineata celui mic, ne-am pregatit sa mergem cu totii sa facem piata intr-un hypermarket din oras. Trebuia sa-l scoatem si pe Andrei la plimbarea de dimineata si oricum, fiindca nu aveam cu cine sa-l lasam acasa, il luam inca cu noi aproape peste tot chiar de cand era foarte mic. Ne-am suit in masina si am pornit. Trebuie sa va spun ca baietelul nostru, in timpul calatoriilor cu automobilul, a mers, inca din primele saptamani de viata, in cosuletul lui de masina. Recunosc ca as fi preferat uneori sa-l mai tin in brate, mai ales cand era agitat, dar sotul meu era de neinduplecat: e mai <strong class="c4">sigur[/B] pentru copil sa aiba locul sau in masina si mai ales sa fie asigurat, prins bine in centuri . Si i-am dat dreptate chiar in acea zi. In timp ce ma jucam cu baietelul in spate, iar masina era oprita la semafor, am simtit un impact destul de puternic care aproape m-a aruncat de pe bancheta. Sotul meu vazuse in oglinda retrovizoare un taxi care se apropia cu vreo 100 km la ora de coloana de masini oprita la semafor, dar nu a mai avut timp sa spuna nimic, a simtit doar socul. M-am dezmeticit destul de repede, mi-am dat seama ca fusesem victimele unui accident si, prima reactie a fost sa vad ce face Andrei. Era in cosuletul sau, slava domnului, nu patise absolut nimic, era doar putin speriat de bubuitura, de impact si incepuse sa planga. I-am multumit lui Dumnezeu ca suntem cu totii bine, in special baietelul care era foarte mic si pentru care ma temeam cel mai tare. Dup ace l-am impacat pe cel mic, ne-am uitat sa vedem ce se intamplase de fapt. Se pare ca fusesem prinsi intr-un carambol, un sofer de taxi inconstient nu vazuse, se pare, coloana de masini oprita la semafor si intrase cu viteza mare in masina din spatele nostu. Soferul acesteia a avut inspiratia sa traga de volan intr-o parte, dar tot a intrat cu destula forta in spatele autovehicului nostru, care, la randul sau, intrase in cel din fata.. Nu pot sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla in urma impactului daca Andrei ar fi fost in bratele mele sau pe bancheta din spate si nu in cosuletul lui. Dar se pare ca Cel de Sus a fost alaturi de el si de noi si nu a lasat sa ni se intample o nenorocre. Fiarele se repara, mai usor sau mai greu, sanatatea si integritatea oamenilor sunt cele mai importante. Poate ca si noil-am ajutat un pic, luandu-ne, preventiv, masurile de siguranta necesare. Am povestit aceasta intamplare nu pentru a aduce un elogiu cosului/scaunului de masina destinate bebelusilor si copiilor, ci in speranta ca le voi responsaliza pe mamicile care citesc acest articol , le voi face sa se gandesaca in primul rand la siguranta celor mici, pentru care nici un cost nu este prea mare. De atunci, in timpul calatoriilor cu masina, Andrei a stat numai in locul sau special, chiar daca am mers cateva sute de metri sau sute de kilometri. Cand a mai crescut i-am cumparat un scaun de masina pe care i l-am fixat bine in centuri pe locul din spatele soferului si in care si acum, cand are un an si sapte luni, se simte foarte confortabil. Chiar daca la inceput mai vocifera si vroia in brate acum s-a obisnuit si i se pare absolut normal sa aiba si el un loc al lui in masina, la fel ca si ceilalti pasageri.

melinte roxana
28.10.2008, 15:54:19
Ma numesc Roxana Melinte , sunt din Bucuresti si vreau sa mai spun odata povestea venirii pe lume a puiluui meu pentru acele mamici sau viitoare mamici care nu au citit-o in iarna acestui an .............. Deci... am ramas insarcinata in luna noiembrie 2005, dupa mai multe luni de incercari, dupa ce am suportat desfundarea trompelor uterine in octombrie 2005 , iar in februarie acelasi an am suferit o interventie chirurgicala la colul uterin ( care daca nu era rezolvata la timp si cu succes ar fi degenerat in cancer de col uterin ) si pentru a ma vindeca complet de problema avuta la colul uterin au urmat citeva luni de tratament medicamnetuos si repaus sexual. Dar in final au aparut pe testul de sarcina mult asteptatele liniiute ce imi confirmau sarcina. Si odata gravida sa nu credeti ca am avut o sarcina linistita si lipsita de emotii. Totul a fost bine pina in luna a 6 a de sarcina cind am singerat aproape ca la menstruatie si mi-a fost pus diagnosticul de placenta praevia cu dezlipire de plecenta. Urmarea a fost ca timp de o luna de zile am fost internata in spital , tratamentul constind in perfuzii si injectii pentru a putea duce la bun sfirsit sarcina si a-mi vedea copilul nascut sanatos. Au urmat doua luni de repaus total la pat, fara niciun efort fizic si continuind cu tratament medicamentuos acasa si vizite saptaminale la doctor. Oricum am tremurat in cele 3 luni ramase la gindul ca se putea intimpla ceva rau, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor si cu o vointa de fier am trecut peste toate cele si am reusit sa ajungem , eu si puiul meu, cu bine la momentul nasterii la termen. In toata aceasta perioada am avut suportul moral al parintilor mei, al sotului si fratelui meu, al citorva rude apropiate ( doua matusi , un unchi ) si al citorva prieteni de familie si al nasilor mei si ai puiului meu . Si acest lucru a contat enorm pentru psihicul meu in acea perioada. Si in ziua cind am nascut l-am nascut pe puiul meu drag( 08.08.2006) pot spune ca m-am nascut si eu a doua oara, eu avind o problema mare legata de anestezie ( am nascut prin cezariana si am cerut anestezie totala) , anestezie din care era sa nu ma mai trezesc. Dar iarasi Dumnezeu m-a iubit si cu ajutorul unei echipe grozave de medici ( am nascut la spitalul Elias din Capitala ) astazi sunt fericita mamica unui ingeras de baiat pe nume Razvan - Stefan, care se dovedeste a fi un copil inteligent , vesel ,frumos, dar si un mare nazdravan care ne umple inimile de bucurie si ne lumineaza zilele de 2 ani si doua luni. Mai pot spune despre baiatul meu ca este sufletul nostru, bucuria casei, este rasfatat si iubit enorm de noi, parintii lui, si de catre " maia" si " tataiul" ( parintii mei ). Iar acesti mai mult de 2 ani nici nu stiu cind au trecut, au trecut pe nesimtite cu bune si cu rele, cu corectarea unui strabism mai accentuat la ochisorul sting care nu s-a rezolvat de la sine ca la cei mai multi bebelusi si la puiul meu s-a mentinut pina spre virsta de un an, cu corectarea defectului de la labele picioruselor ( Razvanut s-a nascut cu labele picioarelor foarte intoarse spre interior ) ce a necesitat masaj specializat timp de 2 luni si continuat pana la varsta de 10 luni de mine si taticul sau , au fost nopti nedormite din motive de colici si iesit dintisori, acesti ani au trecut citeva raceli si o internare in spital pentru o enterocolita pacatoasa care a necesitat tratament medicamentos si citeva perfuzii, cu grijile primei operatii ( de polipi ) a puiului meu , dar si cu momentul unic cind baietelul meu a spus pentru prima oara " mama " , sau cind am fost alaturi de puiul meu, foarte emotionata si foarte mandra de baietelul meu, cind a facut primul pas singur, fara ajutorul nimanui.
Aceasta este povestea mea , a unei mame care a avut de trecut mai multe hopuri inaintea si in timpul sarcinii , dar pentru care totul a trecut si acum se poate bucura in liniste de odorul ei si pe am vrut sa v-o impatasesc si voua.
Va pup cu drag si va doresc numai bine, mamici sau viitoare mamici.
Roxana Melinte

clau_pricop
28.10.2008, 16:02:42
Ma numesc Claudia, sunt din Constanta si as vrea sa va povestesc cum a aparut pe lume printesa noastra, Bianca. In urma cu 4-5 ani am hotarat, eu si sotul meu, ca este vremea unui bebelus. Nimic complicat pana aici. Luna urmatoare am ramas insarcinata. Nu va pot descrie fericirea pe care am trait-o in acel moment, cand am vazut doua liniute pe testul de sarcina. Mai mult, presimteam ca va fi baiat. Era ajunul Craciunului! Am zis ca nu puteam primi un dar mai frumos de Craciun, decat vestea ca vom avea un puisor. Dar fericirea a fost scurta, pentru ca la cateva zile, mai exact pe 28, au aparut sangerari usoare. A doua zi am fost la doctor si mi-a dat cumplita veste: sarcina nu poate continua, trebuie intrerupta. Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare si ca lesin. Nu stiu cum am avut puterea sa rezist. Asa ca pe 30 decembrie eram la acel cabinet unde bebele meu trebuia sa "dispara" din pantec. Daca pentru altii sfarsitul de an a fost plin de bucurii, iar revelionul incununarea acestora, pentru noi a fost cel mai trist pe care l-am trait vreodata. N-am crezut ca asta ma va afecta atat de mult.....dar eram distrusa...Cred ca jumatate de an n-am mai stiu de nimic. Eram disperata sa raman din nou insarcinata. Luna de luna imi faceam testul si, invariabil, imi aparea o liniuta. Ani la rand s-a intamplat asa. Cand ne-am hotarat sa nu ne mai gandim la o sarcina si sa lasam totul in voia lui Dumnezeu.....surpriza. Luna urmatoare am ramas insarcinata. Dupa 3 ani de cosmar! Imediat m-am prezentat la doctor si cu tratament, am reusit sa duc la bun sfarsit o sarcina in urma carei a aparut minunea de 3 800g si pe care o cheama Bianca. Si nu vreau sa va mai spun ca de data asta am presimtit ca va fi fetita. Si ghiciti ce a fost?? De atunci, Craciunul si Revelionul le traim altfel, pentru ca avem alaturi de noi un ingeras. Acum bubulina nostra are 2 ani jumate, e vioaie, sanatoasa, foarte isteata si ne-a umplut casa si sufletele de bucurie. Doresc din toata inima tuturor mamicilor sa aiba parte de un copil asa de reusit cum e al nostru. Va pupam cu drag!

mirunessa
28.10.2008, 16:13:10
incep astfel, totul e bine cand se termina cu bine...in iunie 2007 ne-am casatorit dupa o relatie de 6 ani, ultimii doi petrecuti la distanta eu in Timisoara, el in Bucuresti cu navete etc...nimeni nu ne-a dat vreo sansa, noi am dovedit ca dragostea invinge chiar si distanta...dupa nunta a venit si surpriza, el a primit un job bun in Timisoara. atunci eu am inceput sa doresc un copil, el vroia sa mai asteptam. In luna septembrie am hotarat eu sa merg la un control de rutina pentru ca noi nu foloseam mijloace contraceptive de 4 ani si nu am ramas insarcinata accidental, incepusem sa-mi fac griji, mai ales ca mai multi doctori m-au diagnosticat cu uter infantil si toate problemele ce pot urma...si asa fiind m-am dus la dr in 24 sept, ( cu ultimul ciclu in 7 septembrie) mi-a facut eco vaginal, lama si toate analizele de sange, inclusiv clamydia, citomegalovirus, etc...la lama a iesit ca am flora bacteriana de gradul 4 si dr mi-a prescris antibiotice zanocin, 2 pe zi, timp de 5 zile, tratament local cu ovule si unguent canesten..am inceput tratamentul in 1 octombrie...tratament urmat de o diaree rebela care nu ceda la nicun medicament...in 16 octombrie, vazand ca imi intarzie menstruatia, am facut un test de sarcina si..a iesit pozitiv...eu eram in culmea fericirii si totodata distrusa fiindca stiam cate medicamente am inghitit , pe de alta parte sotul meu nu a vrut sa auda de copil, simtind ca nu e momentul sa-l avem si ca i-am inselat increderea, ca "am facut-o pe la spatele lui"..pe langa asta au urmat parerile medicilor care mi-au spus ca sigur sarcina este afectata de tratamentul urmat si mi s-a recomandat intreruperea ei, solutie dorita si de sot dealtfel..pentru mine au urmat saptamani de cosmar, de studiu a substantei active din antibiotic, am luat legautura inclusiv cu medici din afara tarii...pana la urma am hotarat sa merg pe mana lui Dumnezeu, consider ca a fost opera lui aici, ( de mentionat ca eu nu am luat antibitice decat de 2 ori in viata mea, una dintre dati fix cand am ramas insarcinata, mare coincidenta) chiar daca inseamna sa pierd omul pe care il iubeam mai presus decat viata-mi...am ales sa pastrez copilul cu mentiunea ca daca nu va fi in regula, la 22 de sapt dupa eco morfofetala, fac chiuretaj...sotul meu a plecat inapoi la Bucuresti primind un alt job acolo ( noi am ramas impreuna dar relatia era foarte tensionata)...nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu...am plans cum n-am plans in viata mea, au urmat nopti nedormite, nu stiam ce sa decid, cum sa fac, inima imi spunea una, ratiunea alta...din fericire sarcina a decurs normal, am mers la eco din 3 in 3 saptamani, am facut triplutestul, am fost vazuta de cei mai buni ginecologi din Tm si cam cu 1 luna inainte de a naste a murit dr care ma supraveghea astfel incat am schimbat si doctorul...( aveam impresia ca toate numai mie mi se intampla) in 28 mai 2008 la 37 saptamani si 5 zile s-a nascut Rares, prin cezariana, un flacau sanatos, de 3200 gr si 52 cm, care i-a umplut inima de bucurie si lui tati lui, care acuma il iubeste la nebunie...Rares este un ingeras coborat pe pamant care a reusit sa invinga atat pronosticul medicilor dar si sa-l schimbe pe tatal lui...Rares este fericirea vietii noastre, un copil vesel, frumos, istet, foarte activ si vigilent, care la 5 luni gangureste de numa numa si-ti face capul calendar de cat ii merge gura, a si, nu in ultimul rand, care seamana leit cu tata lui :)

teodoraion
28.10.2008, 16:21:56
admin_mami,grea sarcina aveti....toate povestile sunt frumoase..pe care o veti alege?...greu

maria_alina2304@yahoo.com
28.10.2008, 16:24:59
Povestea mea incepe in vara lui 2001. m-am casatorit in 25 iunie si din prima clipa mi-am dorit sa devin mama. Momentul intarzia sa apara asa ca in 2002 in iunie am mers la medic.Mi s-a dat diagnosticul de sterilitate secundara(deoarece in urma unei cistite mai puternice am avut 2luni hemoragie si mi s-s facut chiuretaj biopsic)deoarece aveam peretii uterului sfartecati si nu aveau de ce sa se prinda sarcinile.Am urmat un tratament de 5zile si in august am mers cu sotul in primul nostru concediu.In septembrie menstruatia intarzia sa apara.Mi-am facut teste de sarcina zilnic dar abia in a10-a zi s-au colorat 2liniute.Am mers la medic pt.confirmare dar la eco medicul mi-a spus ca nu vede nimic,ca uterul meu e gol.M-a chemat a doua zi in maternitate sa-mi faca eco.vaginal.Acolo a descoperit ca da eram insarcinata iar bb nu masura decat 8mm.Din pacate sarcina nu era prinsa numai pe jumatate si exista riscul de a o pierde.in a37-a saptamana de sarcina,in ziua de 23aprilie2003,de SF.GHEORGHEsi miercurea in saptamana patimilor ininte de pasti la ora 17 a venit pe lume fetita mea MARIA GHEORGHIANA .nu pot descrie in cuvinte ce am simtit.Pe cand avea Maria 1an m-am hotarat ca mai vreau un copil.Am ramas insarcinata 8 luni mai tarziu si totul decurgea minunat.Pana intr-o zi la 13/14 saptamani de sarcina cand m-am imbolnavit de varicela.2saptamani nu am putut ridica capul de pe perina si nu am mancat numic.Medicii m-au asigurat ca,copilul nu va avea nimic deoarece eram in trimestrul 2 de sarcina.Dupa cele 3saptamani de carantina am mers la Timisoara(vorbisem deja cu un medic si ma astepta)sa vad daca bb-elu este bine.Acolo mi-au facut eco si mi-au spus"e malformat trebuie sa-l dati afara"si mi-au mai spus sa nu plang ca voi face altul.M-au trimis la un cabinet particular la eco 3d si acolo mi s-a spus ca da copilul e malformat dar si ca e mort de cel putin 2saptamani.(ce era mai tragic,ca eu asteptam sa miste).Am venit acasa si m-am internat in spital la medicul care imi urmarea sarcina.Am nascut acel copil normal si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva caci la o nastere normala te ajuta si copilul dar aici doar Bunul Dumnezeu si ramai cu un gol imens in suflet pt.todeauna.6luni nu am avut voie sa raman insarcinata iar in a 7-a luna am ramas(din prima cum se spune).A fost foarte greu pana a miscat.Mergeam de 2ori pe luna la eco sa-l vad ca e bine.Dupa ce a miscat m-am linistit iar de la 25 de saptamani nu prea mai puteam umbla deoarece ma dureau oasele de la bazin ca la orice miscare imi venea sa urlu.La 38 de saptamani in 17noiembrie 2006 venea pe lume la ora 15 VICTOR FLORIN . in acea clipa am uitat orice durere.
Acum sunt mari Maria are 5ani jumate si incepem sa ne pregatim de scoala,iar Victor mai are un pic si implineste 2ani.nu imi mai doresc decat,ca Bunul Dumnezeu sa ne dea santate sa-i putem creste si sa ne bucuram de ei.

cami23_77
28.10.2008, 16:29:12
Buna mamici, am sa va scriu si eu povestea mea. S-a intamplat in toamna anului 2006 pe data de 19 septembrie, orele 12.35 cand printesa noastra a venit pe lume. Cu doua zile inainte am vorbit cu medicul ginecolog, mi-a zis ca totul este in regula, dar ca trebuie sa fac cezariana pentru ca fetita nu este pozitionata bine. Zis si facut, m-a programat pe 19, a zis sa fiu acolo pe la orele 8 de dimineata pentru internare. Pe 19 septembrie la orele 8 eram in spital. Ma duc la cabinetul de internari, ma echipez in camasa de noapte si halat, papuci etc, intru in cabinet la consultatie si doctora de acolo imi spune ca nu-i aude bataile inimii copilului. Eram speriata, imi venea sa lesin, pentru ca eu am mai pierdut o sarcina...imi venea sa innebunesc. Dupa vreo 5 minute o intreaba pe colega ei daca a schimbat bateriile la aparat si aceasta a spus ca a uitat. Imi venea sa ma ridic de pe masa si sa o strang de gat. In fine, ajung la blocul operator, pe la 12:25 am intrat in sala de operatii, mi-au facut anestezie, aveam o gramada de emotii, simteam ca ma sufoc, mi-au bagat masca de oxigen, iar la 5 minute dupa toata agitatia din blocul operator a aparut dovlecelul meu si printesa lui tati, care a avut la nastere 3300 g, 52 cm si apgar 8. Mi-au aratat fetita, fiind in operatie, pot sa va spun ca am inceput sa plang de bucurie, de emotie, nu ma puteam opri, imi curgeau siroaie de lacrimi pe fata. Dupa operatie am ajuns la reanimare, unde a aparut si sotul meu, care s-a aplecat spre mine si mi-a zis "mami avem o printesa, am fost si am vazut-o, are cei mai dezvoltati plamani pentru ca plange cel mai tare", am zambit iar sotului meu ii curgeau lacrimi de bucurie. A doua zi de dimineata ne-au transferat la salon, mi-au adus fetita si... ce sa vad, avea un hemangiom la ochi, pe care il are si acum, dar parca a mai palit. Mi-au dat lacrimile, ma tot gandeam de ce tocmai pe fata, de ce ea dar mai apoi am stat si m-am gandit si i-am multumit lui Dumnezeu ca este sanatoasa, nu are cine stie ce complicatii. Sotul meu mi-a zis de la bun inceput ca acel semn o face mai speciala. Ce pot sa va spun, este faptul ca, in momentul cand dai nastere unui sufletel, ai o senzatie pe care nu o poti exprima in cuvinte, este ceva unic in viata. Acum putem spune ca, suntem cei mai fericiti parinti, avem o minunatie de fetita si un ingeras care, de cate ori o privim, ne facem sa uitam de probleme!!!

florycel
28.10.2008, 16:29:26
Eu si sotul meu ne cunoastem inca din liceu si am luptat mult ca sa fim impreuna,dar asta poate face subiectul altei povesti :).Ne-am mutat prima data intr-o garsoniera confort II,foarte mititica,fara balcon,cu cadita de dus din aceea joasa in baie,la etajul 9,murdara si nezugravita de ani buni,dar era a noastra si nimic nu mai conta.Am stat doi ani acolo,timp in care am facut-o o bijuterie de casa,stiti vorba aceea,"omul sfinteste locul".Pana aici toate bune,dar imi lipsea ceva....Am uitat sa precizez,ca in aceasta garsoniera locuiam noi doi,catelul nostru (care numai catel nu e,in sensul ca este de talie foarte mare),o pereche de papagali africani si un frumos acvariu cu pesti exotici,toate astea in cei 24 metri patrati ai frumoasei noastre casute.Ne faceam ca toti tinerii multe planuri de viitor,sa ne marim familia,sa ne mutam cand gasim ceva mai mare,sa ne cumparam aia si ailalta....insa treceau zilele si noi eram absorbiti cu totul parca in scoala,serviciu,casa si...cam atat.Am facut si nunta ca sa intram cum trebuie in randul lumii,pentru ca am uitat sa spun dar ne mutasem impreuna din timpul facultatii fara sa ne cununam.Deja,intrasem intr-o rutina si garsoniera noastra se aglomera fara motiv cu...diverse si incepeam sa simtim nevoia unei schimbari.Ne doream mai mult.Eu lucram in acea perioada la o agentie imobiliara si asa s-a ivit ocazia sa vindem garsoniera si sa gasim un frumos si mare apartament,ce-i drept la marginea Bucurestiului,in Ilfov,dar eram atat de incantati de cei 120 de metrii patrati incat visam deja cu ochii deschisi.L-am cumparat fara sa mai ezitam si ne-am mutat in el luand cu noi doar bruma de mobila care incapuse in micuta garsoniera si impartind-o in cele trei camere ale apartamentului cel nou.Bineinteles ca , la "norocul" nostru,apartamentul era si el la fel de murdar si nezugravit de cand se facuse blocul...asa ca am luat-o de la capat...Avea sobe cu gaze in doua din camere in rest iarna era ingrozitor de frig,geamurile si usile nu mai izolau deloc,iar la baie nu exista decat apa rece.Si asa au mai trecut 4 ani in care am asteptat sa aducem imbunatatiri pentru ca nu aveam cum sa facem un copil in casa aia.Stiti cum e,fiecare parinte doreste pentru copilul lui ceva mai mult decat a avut el,si noi vroiam sa aiba de toate cum vine vorba.Dupa acesti 4 ani,am reusit sa-l schimbam total,cu incalzire centrala,apa calda si tot ce-i mai trebuie unei case ca sa fie primitoare si calduroasa,dar mai ales,ca sa poata primi un nou nascut.Cand inca nu se terminase zugraveala,am fost la un control ginecologic ( pentru prima oara in viata mea, la 28 de ani,imi era o jena :P) sa vad daca este totul ok si mai ales daca pot ramane gravida.Dupa ce m-a controlat,doamna doctor a zis ca este bine si m-a intrebat cand am avut ultima menstruatie ca sa-mi spuna cum sa fac sa raman mai repede gravida.Mai in gluma mai in serios,cand am ajuns acasa radeam cu sotul meu si calculam zilele asa cum ma invatase doamna doctor...si era a 14-a zi de la ultima menstruatie,deci perioada fertila....si,poate ca nu ma credeti dar atunci am ramas insarcinata :O.De a doua zi am tot inceput sa-mi cumpar la teste de sarcina....de unde sa stiu ca nu se vede imediat?!:).Cred ca la un moment dat aveam vreo 7-8 intr-un sertar....pana cand...al nu-stiu-catelea a iesit asa cum visam de atata timp.Am simtit ca explodez de fericire,a fost cea mai frumoasa veste pe care am primit-o vreodata...Sotul meu era si emotionat si fericit,ce mai....era un vis devenit realitate pentru doi tineri care luptasera atat ca sa...ca sa fie bine.Eu imi depusesem undeva cartea de munca pentru a avea parte de acea indemnizatie...deci,totul fusese premeditat cum trebuie si a culminat cu vestea cea buna.Dar,din pacate,de aici incepe un drum plin de peripetii,pe care l-am strabatut cu greu...:(.Am avut sarcina toxica,cu greturi 24 cu 24,cu ameteli si lesinuri...cu umflat de degete incat a trebuit sa-mi tai toate inelele pe care nu le mai puteam scoate de pe deget...aveam picioarele butuci si dureri in tot corpul,cu contractii prea devreme....ce mai,tot tacamul!Eu sunt o tipa puternica si nu mai vait din orice insa incepand cu luna a cincea a inceput calvarul.(intre timp aflasem ca voi avea un baietel,alt vis devenit realitate.Vestea a fost iar un episod frumos pentru ca i-i spusesem doamnei doctor de mult ca as vrea sa fie un baietel si cand m-a anuntat mi-a zis ceva de genul "stii vreun club bun de fotbal?" ).Pana unde lucram mergeam pe jos,iar burta mea devenise ceva de speriat,toata lumea se mira cat poate fi de mare,unii spuneau ca sigur am gemeni....Iar la locul de munca (un magazin de termopan) era o caldura infernala (cred ca erau 50 de grade),stateam numai in picioare de la 8 la 17,nu aveam apa potabila si trebuia sa suport o gramada de oameni pe care parca nici nu-i interesa ca sunt gravida.Dar toate le faceam pentru puiul meu,sa fie bine, sa primeasca si el drepturile lui....Eram deja in luna a 7-a cand incepusera problemele si mai mari.Din cauza eforturilor pe care le depusesem,copilul coborase mult si exista riscul unei nasteri premature:( de care bineinteles ca nu aveam nevoie,pentru ca,dupa ce trecusem printr-o iarna nemiloasa,cu singura incalzire din magazin-o aeroterma mica,iar gresia de pe jos nu ma ajuta deloc....si cu vara cu acele termperaturi pe care nici un om normal nu le-ar fi suportat daramite o femeie in 7-8 luni.....deci,dupa ce trecusem prin toate aceste sacrificii,daca nasteam inainte de termen,nu mai faceam 12 luni de lucru continuu pe cartea de munca pentru ca bebe sa aiba parte de indemnizatia de 8 milioane,care , pana la urma, era dreptul lui.Se indesisera drumurile pana la spital si pastilele anti-contractante...Am fost nevoita sa intru in concediu,spre nemultumirea patroanei,care nu a mai avut ce sa faca in clipa in care i-au adus un articol de lege cu drepturile femeii gravide(pana atunci fusesem cumintica,dar,cand am vazut ca este o insensibila si ar fi vrut sa se descotoroseasca de mine...).Am intrat in concediu,recomandarea doctorei fiind repaos total,la pat,pe cat posibil.Dar,sa fim serioase,care dintr voi a stat la pat stiind ca peste atat de putin timp va veti strange in brate comoara:).Am inceput renovarea camerei lui,tot timpul mi se parea ca mai este ceva de facut....Data posibilei nasteri trebuia sa fie 15 octombrie (anul trecut)...Dar ce credeti?!Din sarcina aia cu pericol de nastere prematura si dechidere de col inainte de vreme (doamna doctor vroia sa-mi faca serclaj din acest motiv)....bebelul meu s-a nascut abia la 43 de saptamani.<img src="/&amp;files/smiley/whatchutalkingabout_smile.gif" alt="" />. De fapt,n-as fi vrut sa o lungesc atat de mult pana aici,pentru ca acum incepe partea mai dureroasa,dar m-am lasat purtata de valul amintirilor....La 43 de saptamani,la a nu-stiu-cata vizita la spital,i-am spus doctorei ca nu mai pot,pur si simplu...eram imensa si aveam contractii aiurea,nu ma mai puteam descurca deloc....Asa ca mi-a facut o radiografie....si surpriza,mi s-a spus ca am un baietel gras de peste 4 kg cu siguranta si lungan.Am hotarat impreuna cu doamna doctor internarea inca din acea seara de 31 octombrie.Mi-a provocat nasterea cu celebrele injectii in burta ( o frumusete :confused:) si injectia cu calciu.Dar bebe se suparase si nu mai vroia deloc sa vina.....s-a intarit burta ca un pietroi,el s-a strans undeva sus,mie imi era rau de simteam ca mor si...nimic.Abia a doua zi de dimineata mi s-au rupt membranele,dar nu pierdeam lichid.La un ultim control s-a hotarat cezariana,pe care am primit-o in prima faza ca pe o usurare.Asa ca ma pregateam sufleteste stiind ca in cateva ore imi voi tine in sfarsit comoara mult dorita in brate....Clipele astea au devenit usor usor un calvar,pentru ca-mi cresteau emotiile si tensiunea era mare....vedeam in jurul meu fetele care plecau la sala de nasteri si pe cele care mergeau in sala de operatii,le vedeam cum se intorceau si ....nu era usor.La ora 14 mi-a venit si mie randul sa intru in operatie,iar la 14,20 s-a nascut Mihai Andrei,viata mea,bunul meu cel mai de pret...un superb baietel de 4,550 kg si 59 cm . Eu am suportat foarte greu operatia,pentru ca m-am trezit den anestezia generala cu tensiunea foarte mare 19/11 cu palpitatii si fara posibilitatea de a primi tranchilizante din cauza aceasta....:((.Ajunsesem sa ma rog de primii oameni care-mi treceau pe langa targa sa ma ajute ca eu simt ca mor...de durere....ma gandeam la puiul meu,ce se va intampla cu el...asistentele au fost foarte dragute si-mi tot spuneau ca nu-mi pot da ceva mai puternic pentru durere din cauza tensiunii (imi bagau sub limba ca la cardiaci pastile pentru scaderea tensiunii).Abia a doua a,la reanimare,a ajuns tensiunea in parametrii cat de cat normali si am inceput sa primesc injectiile de durere....Intre timp mi-am vazut si puiul,erau singurele momente cand nu mai conta durerea mea si simteam o caldura in tot corpul....si o dragoste imensa imi iesea prin toti porii.Imi venea sa urlu "sunt mama!sunt cea mai fericita mama!" Usor usor trec toate si se vindeca orice durere,omul e puternic si e bine ca exista uitarea...Acum puiul meu face un anisor (este nascut pe 1 noiembrie 2007) iar mami, din nou cu sperante in suflet se gandeste sa-i faca un fratior sau o surioara..<img src="/&amp;files/smiley/wink_smile.gif" alt="" /> Asa ca vreau sa transmit tuturor celor care-si doresc copii la fel de mult ca si mine,mult curaj,speranta si mai ales credinta in Dumnezenu.....CA SE POATE!!!Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa-mi spun povestea,chiar daca,dupa un an,poate multe le-am uitat sau le vad mai ingaduitor acum,cand vine puiul meu la mine in brate,imi spune "mama" si ma saruta.:)

aandaaro
28.10.2008, 16:54:53
Povestea mea...povestea noastra.
Personajele: eu - mama si Sara - puisorul din burtica.
Desfasurarea actiunii: durata celor noua luni de sarcina.
Chiar daca trecuse mai bine de doi ani de la casatorie, gandul de a avea un copil ne-a insotit tot mai mult in ultima perioada si dupa cateva semne clare de sarcina (pofta de mancare, varsaturi etc.) m am decis sa mi fac un test si...a iesit pozitiv. Desi in zona unde locuiam nu am avut cabinet particular de ginecologie ( in alta parte doctorul a fost in concediu ) in cele din urma am reusit sa mi fac programare intr-o dupamasa la un medic gineco ca sa mi se confirme odata ca este adevarat...vom fii parintii....
In urma ecografiei, spre marea mea uimire, dl. doctor mi-a confirmat ca sunt gravi si mai ales ca am deja 7 saptamani si 5 zile de sarcina...de bucurie am plans toata ziua, iar sotul meu a primit vestea ca va fi in sfarsit tata, dupa ce s-a intors de la serviciu. Au urmat vizitele lunare la ginecoloaga mea ( in luna a treia, m a intrebat daca n am dureri prin burta deoarece la eco se obsearva niste unde de contractii asa zise false, apoi din luna urmatoare au inceput problemle) iar in luna a patra, intr-o zi de joi a observat la ecograf ca undele de contractii de luna trecuta au crescut, la fel si durerea pe care o simteam prin burta...toate s-au dovedit a fi iminenta de avort. Mi s-au inmuiat picioarele, am inceput sa lacrimz la ea in cabinet iar gandul ca acel mic omult care se lupta sa traiasca in burtica mea, se poate duce...m-a facut sa ma simt neputincioasa, asemenea unei particule de praf care este luata de vant intr-o clipa. In aceea perioada sotul meu a fost plecat pentru o luna in delegatie si gandul ca nu este langa mine, ca nu putem impartasi vestea data de doamna doctor, ca nu poate sa ma incurajeze ca este ceva trecator si ca va fi bine in viitor, ca nu este ceva grav doar trebuie sa ma odihnesc si multe alte lucruri de care aveam nevoie in orele de dupa....m-a pus cu moralul la pamant...Cat de usor este sa concepi un copil dar la fel de usor il si poti pierde, doar acele mame care au trecut prin astea stiu ce insamna.
In ziua urmatoare, la prima ora d-na doctor fiind de garda pe sectie mi-a facut internarea in spital unde am stat mai bine de o saptamana cu tratament injectabil si perfuzii de doua ori pe zi.
Cu timpul...sarcina a decurs bine iar in saptamana 38-39, la ultimul control a constatat ca dilatatia era de 2 cm si daca vreau imi poate administra medicamnte ca sa mi provoce nasterea ( nu am acceptat si nu am dat importanta celor spuse de ea; cum sa am deja 2 cm dilatatie cand mai am cateva zile pana sa nasc si nici dureri nu am avut? ). Martea dupa consult, pe masina au inceput din nou durerile, dar eu desteapta iar mi-am zis ca poate din cauza controlului efectuat si nu poate fi vorba de nastere, nu inca. Asa am tras pana vineri in jurul orei 21 cand mi s-au rupt apele, apoi a urmat un drum de o ora, parca interminabil, pana la clinica din orasul unde am decis ca voi naste, apoi ~2 ore pana am reusit sa mi tin "sufletul meu "in brate. In acele minute, printre contractiile tot mai dese si dureroase mi am zis: Doamne, Maica Domnului daca este cu putinta la voi faceti sa vada lumina zile si copilasul meu...
Sotul a fost de la inceput langa mine, si il tot rugam sa ma stranga de mana pentru ca chiar daca mi ar fi rupto nu m ar fi durut mai tare decat durerile simtite in acele momnte. Pe la 23:30 de min, dr. de la clinica a venit de acasa m a consulat si alaturi de alti specialisti care au roit in jurul meu au inceput operatiunea "nasterea". Mi s-a facut rau, imi venea sa plang si sa ma cobor din pat...parca incercam sa fug de ceva...Dupa ce m-au pus pe masa n am mai avut putere sa imping, copilasul n a putut sa iasa ( avuse cordonul in jurul toracelui ) a trebuit sa mi faca o incizie apoi doctorul impingea de burta cealalta incerca sa l scoata si cu greu, cu mare greu....a iesit fetita noastra, la miezul noptii in noaptea de joi spre vineri a sarbatorii Floriilor. Nota la nastere a fost 8/10, iar prima observatie a mea a fost gropita din barbie care este ca si a tatalui ei...a urmat o usurare si o liniste adanca....
Pot zice ca inafara de problemele aparute in luna a patra nu am avut o sarcina grea iar in ceea ce priveste nasterea a durat doua ore deoarece zilele dinainte au trecut aproape neobservabile pentru mine ( dar le am simtit ca doua zile ).
Fiecare mama este unica la fel si nasterea…aceasta a fost pe scurt Povstea mea…povestea noastra.
" First we had each other, then we had you - Sara Maria, now we have everything."

bibitica
28.10.2008, 18:51:27
Pentru inceput incep a va spune ca am un inger de baietel pe nume Razvan.
A fost un dar de la Dumnezeu. De ce?Pentru ca timp de 10 ani am facut tot felul de tratamente pentru a ramane insarcinata. Toti medicii mi-au spus ca sant sanse minime de a ramane insarcinata. Si totusi nu am renuntat.
in cele din urma am ramas insarcinata.
Cand mi-am facut testul barza si am vazut ca este pozitiv nu-mi venea sa cred.
Am spus la toata lumea
.eram f. fericita
Dar la prima ecografie stupoare: sarcina oprita in evolutie.refuzam sa cred asa ceva
Am fost la Bucuresti la cei mai buni medici in speranta ca cei din galati se inselasera.
Dar era adevarat. Sarcina se oprise din evolutie. Am crezut ca inebunesc.Plangeam intruna.
dupa aceeia am facut si o endometrita.
Sperantele erau zero sa mai am un copil.Eram f. dezamagita.
Insa dupa 4luni de tratament am simtit ca imi este f. rau.Nici nu ma gandeam ca sant insarcinata. nu mai aveam puterea sa sper.
am fost la medic.Mi-a confirmat : eram insarcinata. Dar aveam sarcina toxica. nici apa nu puteam sa beau.
Nu am mai zis la nimeni
imi faceam ecografii lunar. Ma gandeam daca iar se opreste din evolutie?am stat in pat mai tot timpul>
si ma hraneam cu perfuzii>
Si asa dupa 9 luni de sacrificii, spitalizari si tratamente am dat nastere la un baiat frumos si destept. El este bucuria si sensul vietii noastre.
acum are aproape 5 ani si numi vine sa cred ca e asa de mare .
asta e povestea mea.

FOCSA MIHAELA
28.10.2008, 19:35:33
Ce poate fi mai frumos pentru un om decat nasterea propriului copil,care consider ca este cea mai mare realizare ,cea mai mare comoara . Si eu sunt o mama FERICITA deoarece am doi baieti micuti, iar atat fiecare nastere,dar si fiecare sarcina a fost altfel.Cand am aflat ca sunt insarcinata cu baietulul cel mare ( 3 ani) , dupa 2 ani de asteptare mi-au venit actele de plecare in ITALIA si trebuia sa decid ce am de facut.Sotul meu nici nu a vrut sa mai auda de plecare si astfel am dus sarcina la bun sfarsit,am avut tratament si probleme pana in luna a-6-a dupa care totul a intrat in normal.A fost o nastere destul de grea cu un travaliu destul de lung,dar totul a trecut si m-am bucurat foarte mult cand mi-am vazut copilul (cea mai mare realizare a noastra).Dupa 4 luni am ramas insarcinata cu cel de-al doilea copil.Ne doream foarte mult sa avem doi copii ,dar nu atat de repede mai ales ca nu avea cine sa ne ajute . Si astfel m-am descurcat si cu ajutorul sotului si am dus la bun sfarsit cea de a doua sarcina,care a fost mai usoara,dar in ultimele 2 luni eram atat de obosita incat riscam sa pierd sarcina.Am nascut mai usor,dar la nastere copilul a inghitit lichid amniotic si a avut probleme respiratorii si pulmonare.A stat la reanimare timp de 2 saptamani, incat innebunisem tot asteptand sa-l vad bine sanatos si sa ne vedem ajunsi acasa. Dar DUMNEZEU ne-a ajutat si acum copiii sunt sanatosi,veseli si frumosi si noi niste parinti fericiti.

gabi_gino2005
28.10.2008, 19:42:45
Ca orice poveste si povestea noastra incepe cu........
A fost odata ca niciodata o fetita mica ce visa mult....visa la ziua in care va imbraca o rochie alba de mireasa, visa la ziua in care va simti un bebelus crescand in ea, visa la ziua in care, copilul va face primii pasi, va spune primele cuvinte.........
Anii au trecut si visul ei de a imbraca rochia alba se apropia, numara lunile, numara saptamanile.........si ele treceau , zburau ca vantul......mai erau doar 11 zile pana la implinirea visului ei,...dar ea se simtea putin rau...
Se intreba ce-o fi? Emotiile provocate de apropierea nuntii, sau poate stresul examenelor, caci era in sesiune,... sau poate oboseala acumulata sau poate un vis pe cale sa se implineasca????
Un nou vis i se implinea, un suflet vroia ca ea sa ii devina mama, era cel mai frumos cadou de nunta.
Si zilele treceau parca si mai repede, si simti intr-o zi si primele miscari ale bebelusului, primele momente in care el isi facea simtita prezenta cu adevarat.
Si fetita care devenise femeie astepta o mica fetita si visa momentele in care ii va face codite , in care va vorbi, va rade , va face primii pasi...
Zilele nu mai contau, treceau parca atat de repede...si mica printese a aparut intr-o zi friguroasa de iarna...dar pentru mine, MAMA ei, a fost cea mai insorita si minunata zi din viata mea, si toate zilele ce au urmat au fost doar impliniri ale visurilor mele, doar zile pline de sperante, de bucurii, de iubire si daruire.
Iar ea, micuta mea, acum merge singura si fiecare pas pe care-l face lasa in sufletul meu numai bucurie, fiecare cuvintel pe care-l rosteste suna a poezie, si rasul ei frumos te face sa uiti de orice.
Acum stim sa ne iubim reciproc, sa ne pupam reciproc, sa ne imbratisam reciproc.......e minunat sa fi mamica.........e minunat sa ai langa tine un pui al tau....voi fi mereu alaturi de tine ca mama, ca prietena, ca si confidenta, ca orice tu-ti vei dori, eu voi fi acolo langa tine sa iti indeplinesc visele asa cum tu mi-ai indeplinit mie cele mai mari dorinte.
Si povestea nu se sfarseste aici, vom reveni curand, cu amintiri, sperante, iubireserviciu.....sau poate un nou vis pe cale sa se implineasca????
Un nou vis i se implinea, un suflet vroia ca ea sa ii devina mama, era cel mai frumos cadou de nunta.
Si zilele treceau parca si mai repede, si simti intr-o zi si primele miscari ale bebelusului, primele momente in care el isi facea simtita prezenta cu adevarat.
Si fetita care devenise femeie astepta o mica fetita si visa momentele in care ii va face codite , in care va vorbi, va rade , va face primii pasi...
Zilele nu mai contau, treceau parca atat de repede...si mica printese a aparut intr-o zi friguroasa de iarna...dar pentru mine, MAMA ei, a fost cea mai insorita si minunata zi din viata mea, si toate zilele ce au urmat au fost doar impliniri ale visurilor mele, doar zile pline de sperante, de bucurii, de iubire si daruire.
Iar ea, micuta mea, acum merge singura si fiecare pas pe care-l face lasa in sufletul meu numai bucurie, fiecare cuvintel pe care-l rosteste suna a poezie, si rasul ei frumos te face sa uiti de orice.
Acum stim sa ne iubim reciproc, sa ne pupam reciproc, sa ne imbratisam reciproc.......e minunat sa fi mamica.........e minunat sa ai langa tine un pui al tau....voi fi mereu alaturi de tine ca mama, ca prietena, ca si confidenta, ca orice tu-ti vei dori, eu voi fi acolo langa tine sa iti indeplinesc visele asa cum tu mi-ai indeplinit mie cele mai mari dorinte.
Si povestea nu se sfarseste aici, vom reveni curand, cu amintiri, sperante, iubire.....

dariussiana
28.10.2008, 20:00:02
:Dbuna,numele meu este ana-maria,eu sunt o mamica tanara care a nascut acum 3 ani si 3 luni,care din fericire am avut o nastere foarte usoara ,in sensul ca pe mine durerile m-au luat pe data de 16 iulie 2005 asta era intr-o sambata,de dimineata pe la ora 9 am plecat cu sotul meu la spital am ajuns acolo pe la 10,dupa care m-a vazut doctorita mi-a facut un control ,culmea eu eram programata in ziua aceea doar pentru un control de rutina doctorita spunandu-mi cu 2 zile inainte ca mai am o saptamana de stat,dar cand am ajuns la spital mi s-a rupt si apa si m-a internat pentru ca trebuia sa nasc,dupa ce m-a vazut si doamna doctor mi-a spus si mi-a spus ca voi naste pe mine sincer m-au cuprins niste emotii foarte mari ,pentru ca era si primul copil si nu stia absolut nimic despre cum v-a fi,va marturisesc ca o tot intrebam pe mama mea ea avusese patru copii si am crezut ca stie cum e dar nu mi-am inchipuit ca v-a fi atat de dureros cel putin atunci cand sunt contractii simti ca mori,norocul meu ca baietelul meu a fost dornic sa-si cunoasca mama si tatal mai repede decat spune-a doamna doctor iar cu ajutorul lui Dumnezeu am nascut la ora 14 dupaamiaza ,iar nota care a primit-o copilasul a fost 10,fiind un copil foarte frumos si foarte sanatos.Sper ca toate mamicile sa fie la fel de norocoase ca si mine sa nasca la fel de repede ,si ca bebelusii lorsa fie sanatosi.Va multumesc!o:-)

lorikcik
28.10.2008, 20:41:56
am sa-mi spun si eu povestea chiar daca e un pic mai trista...la inceput am avut o sarcina normala,poate mult mai usoar decat a multor altor femei...dar totul sa naruit si toate problemele au inceput in ziua de 9 noiembrie 2007...tatal copilului meu nu sia dorit acest copil niciodata,pentru el era o povara o grija in plus..pe scurt iubea o alta femeie..in momentul in care a aflat ca eu nu am fakut intrerupere a venit la mine si fara nici un fel de expilcatie a inceput sa ma loveasca in disperare spundu-mi k acest copil nu va trai niciodata...dupa ce,probabil,sa pliktisit de bataie,a sunat ambulanta apoi a plecat si ma lasat intr-o balta de sange...am ajuns de urgenta la spital si multumita medicilor copilul meu a trait dar zi de zi aveam spaima ca mi se poate provoca un avort spontan(tin sa specific ca eram insarcinata in luna a 5-a)...iar toata sarcina de la luna a 5-a pana la luna 9-a am avut pierderi de lichid si am luat tratament sa pot tine sarcina si sa pot sa infaptuiesc cea mai frumoasa minune...si in fiecare dimineata ma trezeam si ii multumeam domnului ca a mai trecut o zi cu bine...imi iubesc copilul mai mult decat viata mea si miam dorit acest copil din tot sufletul iar dumnezeu a vazut cat de mult il iubesc si mia daruit cel mai frumos si sanatos baietel din lume...la nastere a cantarit 3 kg si 74cm lungime iar akum avem 7 luni si suntem foarte activi energici si jucausi...doresc multa sanatate si fericire tuturor mamicilor din lume:-)

Georgiana32
28.10.2008, 20:51:33
Povestea mea incepe asa: m-am nascut bonlava de inima diagnostic "tetralogie faloot", de cand ma stiu nici un doctor nu a zis ca o sa am copil. M-am casatorit in 1997 si sotul meu s-a impacat cu ideea ca nu vom avea niciodata un copil al nostru. In anul 2004 lucram la o fabrica de stat , s-au facut disponibilizari eu fiind cea mai tanara sefi mei au considerat sa ma trimita pe mine in ordonanata, m-am suparat foarte tare pentru nedreptatea facuta de ei dar Dumnezeu ma raspalatit si ma bucurat pentru toate nedreptatile facute de alti oameni. In acelasi an 2004 luna septembie am aflat ca sunt insarcinata, aceasta veste a fost fulgeratoare pentru toata familia mea,pe deo-parte ne bucuram iar pe cea-lalta stateam cu inima cat un puricel sa asteptam verdictul doctorului meu cardiolog daca am voie sau nu. Am fost la doctor si mi-a spus ca nici sa ma gandesc sa fac un copil, sora mea mi-a spus ca sa ma duc la alt cardiolog si sa vad ce zice ca daca Dumnezeu mi-la dat trebuie sa-l pastrez, am fost la alt specialist si mi-a spus sa-l pastrez. Pana in luna a 5-a de sarcina cand am facut ecografia 4D am stat toti cu inima starnsa ca nu cumva sa fi mostenit si el aceasta boala congenitala ,Dumnezeu i-ar ne-a bucurat ca el nu a avut nimic. In luna aprilie 2005 pe 18 am fost programata pentru cezariana si puiutu nostru nu a mai asteptat ora programata si la ora 4 noaptea m-au apucat durerile de nastere desi nu aveam voie sa am aceste dureri, am speriat tot spitalul ca imi era foarte rau, am sunat acasa si am anuntat sotul ca voi naste, au venit la spital imediat si sotul si mama si doctoru si la ora 6 s-a nascut minunea noastra Bogdan Andrei.
Acum nu concepem viata fara el si multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat asa o minune de copil.
Bogdan pupa pe "baba","mama lui tata",tactu mare","nasa si ionut","radoi"-tata si pe mama,si pe toti dragi mie.
Georgiana si Bogdan Andrei va pupa si va doreste sanatate.:-*

Angelique
28.10.2008, 21:30:54
Pupicu a venit la noi cand ne asteptam mai putin. Dupa doi ani de tratament, fiindca si eu si iubitul meu aveam probleme. Testul l-am facut pe 25 aprilie 2007, in ziua 35 a ciclului, intr-o doara ca pe atatea alte zeci, in speranta ca odata facut testul va veni si menstruatia. In plus eu asteptam laparoscopia la care fusesem programata in iunie. Eram in strainatate, asadar nici o alta sansa de confirmare a sarcinii. In Constanta am ajuns in seara zilei de 30 aprilie, a doua zi era 1 mai, inchis peste tot, nici eco, nici BHCG nu puteam face. Am facut in schimb vreo zece teste de sarcina, toate pozitive. Sarcina a fost minunata, fara greturi, fara probleme, kilograme putine in plus, fericirea mi-a luminat chipul in permanenta. Am savurat impreuna cu iubitul meu fiecare vizita la eco, fiecare lovitura de piciorus, fiecare sughit sau val al burticii. Aveam un pui al nostru si nimic altceva nu mai conta. Noaptea dinaintea nasterii am stat treaza. Abia asteptam sa il vad pe bebe. Depasisem DPN cu o zi. In afara de o durere acuta de spate nu simteam nimic.
Pe 28 decembrie 2007, dis de dimineata am facut cu iubitul meu poze si la 7.45 eram la spital. A venit si doctorita si mi-a spus sa mergem intr-un salon pentru a ma controla. Imi face asadar controlul... si... a durut GROAZNIC!! Nu mi-am imaginat asa ceva, am avut impresia ca ma rupe in doua! Concluzia : dilatatie doi cm, colul cu margini foarte dure. Apoi ni se spune sa urcam un etaj pentru a merge in sala de travaliu. Acolo, surpriza.. nu am voie sa intru decat eu pt ca sala de travaliu era in corpul operator si nu au voie rudele. Asa ca iubitul meu a ramas afara in hol. In sala de travaliu mi se repartizeaza un pat. Mai era acolo o graviduta care astepta sa i se faca cezariana. Vine doctorita care imi spuna sa urc pe masa ca sa imi rupa membranele. Aceeasi concluzie, colul extrem de dur, lichid curat, asadar bagam perfuzia. Ma pune in pat si vine moasa, se prezinta, imi baga branula si perfuzia. Perfuzia incepe sa curga, strop cu strop si eu ma bucuram ca incep sa nasc sa il vad pe bebe. Si deodata o simt cum urca, prima contractie adevarata... o, nice! zic eu bucuroasa, incepe spectacolul, bebe e tot mai aproape. Contractiile au inceput direct la cinci minute si mi-am dat seama ca ceea ce experimentasem eu pana atunci si le credeam contractii nu erau decat niste banale crampe. Ma tin eroic, deh, aveam demnitate, doar nu o sa tip tocmai eu ca un animal. Doctorita ma monitoriza in permanenta si pe mine si pe bebe. Statea pe marginea patului meu cu mana pe burtica si ma incuraja. La anumite intervale ma controla tot manual, ma durea din nou ingrozitor, aveam impresia ca voia sa ma dilate cu mana (de fapt exact asta incerca, am aflat ulterior, sa imi inmoaie cat de cat colul meu indaratnic). I-a spus moasei ca in continuare colul este extrem de dur si sa imi mai bage nu stiu ce in perfuzie ca sa declanseze dilatatia. Zis si facut, supa din perfuzie e completata. Si treaba incepe sa se ingroase. Contractiile veneau valuri valuri, au devenit din ce in ce mai lungi si mai puternice si pauzele dintre ele din ce in ce mai scurte. Burtica mi se incorda toata si durerea se intensifica cu viteza luminii. L-am simtit pe bebe zvarcolindu-se, exact ca atunci cand misca si se intorcea ditr-o parte intr-alta si daca puneam mana in partea de jos a burtii simteam umflatura capsorului. Moasa ma tot intreba daca simt apasare. Inca nu. Dar cand am inceput sa simt, Dumnezeule, zici ca spatele in dreptul salelor mi se desfacea, chiar m-am pipait sa vad daca nu cumva s-a deplasat coloana. Am uitat sa va spun ca eu imi luasem de-acasa si o carte de Agatha Christie, deh, ca sa citesc in timpul contractiilor. Cand imi aduc aminte de asta ma umfla rasul ca de cel mai tare banc. Deja nu ma mai puteam abtine si am inceput sa scancesc. In timp ce scanceam imi ceream scuze fata de cealalta graviduta care astepta cezariana ca o oblig sa ma asculte pe mine si saraca fata imi spunea ca nu e nimic, ca daca vreau pot sa si tip. In sinea mea o invidiam ca pe ea nu o durea nimic. La 11 deja contractiile tineau un minut si pauza dintre ele tot un minut. Erau infernale, simteam ca durerea de spate ma termina, eram epuizata deja si imi simteam spatele ca se despica in doua de parca ar fi fost raschetat os pe os. Nu apucam sa imi revin dintr-o contractie ca venea alta si oricum durerea de spate era continua. Am stat asa pana la 12.30 timp in care doctorita m-a controlat de cateva ori, odata chiar pe o contractie si era foarte nemultumita de faptul ca de la 11 dilatatia ramasese 6 si nu dadea semne sa creasca. In plus, bebe era in prezentatie posterioara craniana, adica ceafa lui era pe coloana mea, in loc sa fie cu nasul in jos puiul meu iesea cu nasul pe sus! Mi s-a spus ulterior ca prezentatia craniana posterioara este considerat unul din cele mai dureroase moduri de nastere. Bebe era deja angajat in bazin si se blocase acolo ca nu avea loc sa treaca, lucru ce a determinat-o pe doctorita mea sa decida pentru cezariana de urgenta. In tot acest timp recunosc ca nu se mai intelegea nimeni cu mine. Nu tipam, dar scanceam intr-una ca un catel batut, intr-una, intr-una si in pauzele dintre contractii nu reuseam sa imi adun puterile, mai puteam doar sa plang de durere de spate. M-au luat cu targa ca altfel nu se mai putea si m-au dus in sala de operatii unde m-au pus pe un pat. Printre lacrimi o intrebam pe doctorita numai asta: "Bebe, bebe e bine? Mi-e frica pentru bebe..." Saraca de ea nu stia cum sa ma linisteasca si imi spunea "Cristina, copilul e bine, ai vazut ca l-am monitorizat inainte sa plecam, nu iti face probleme." Bineinteles ca in disperarea mea nu o credeam. Trebuia sa asteptam medicul anestezist. Ciudat e ca o parte din mine era perfect lucida si inregistra tot ce se intampla in jur, lumea agitandu-se sa pregateasca sala, am comentat chiar in sinea mea ce caraghioase erau mastile pe care si le pusesera pe fata doctorita mea si ceilalti, ca un fel de coif din tifon, decupat la ochi. Apoi a venit medicul anestezist care trebuia sa ma intrebe una alta ca sa stie ce imi face. Doctorita mea i-a aratat dosarul cu analize ca sa nu mai pierdem timpul si mie mi-a dat prin cap sa ii spun ca am fost operata de apendicita cu rahie. Anestezista a rasuflat usurata ca asa stia ca putea sa imi faca fara grija rahi-anestezie. Si s-au apucat de treaba. Nici macar nu m-au dezbracat de camasa de noapte, doar au ridicat-o. Cel mai groaynic a fost cand a trebuit sa stau ghemuita ca sa imi bage acul, or cum sa stai ghemuita si mai ales nemiscata cu contractiile alea? Gandul la bebe care era rau acolo inauntru m-a facut sa reusesc si m-a intepat. Apoi m-au legat de masa, mi-au montat sonda si am simtit cum dispare durerea si amortesc. Ce binecuvantare!!! Stateam cu ochii larg deschisi atenta la ce se intampla, inregistrand amanunte, campul steril din fata mea, muzica ce umplea incaperea - si tin minte ca am comentat in sinea mea ca uite, e adevarat ca medicii asculta muzica in timpul operatiilor. Pana sa amortesc complet imi era teama ca nu cumva sa nu imi prinda anestezia si dr. anestezista ma linistea si ma tinea de vorba. Apoi m-am linistit complet si pandeam sa vad daca simt ceva. In timpul operatiei nu am simtit nimic, doar atunci cand l-au scos pe bebe din burtica trasul lui a fost atat de puternic ca am avut impresia ca ma rastoarna de pe masa. L-am auzit scancind inca din burtica apoi a mai scos un scancet. Si atat. Eu, disperata: "De ce nu tipa?" "Stai linistita ca o sa tipe, sa il curete". Am mai intrebat de cateva ori de ce nu tipa si pana l-a urma l-am auzit: a tipat nu foarte tare, dar foarte hotarat. Deja ma linistisem si ascultam comentariile: "Greutate fat 3600, Apgar 9". Intre timp la mine se continua "broderia" ca sa ma inchida la loc. Voiam sa il vad, atat de mult voiam sa il vad, puiul meu alaturi de care fusesem noua luni si acum nu im mai aveam. Si mi l-au aratat, il tineau de dupa ceafa, acoperit lejer cu un prosop si puiul meu statea cu manutele si piciorusele atarnand si nu stia ce e cu el si unde se afla. Am remarcat ca avea capsorul acoperit cu perisor saten. Am inceput sa plang instantaneu cu atat mai mult cu cat stiam ca abia a doua zi puteam sa il simt in bratele mele. Dupa operatie am fost dusa in post operator. Ni s-a spus sa bem doi litri de apa pana dimineata. Eu stiind cu ce dureri crancene de cap ma alesesem dupa operatia de apendicita, mi-am bagat furtunelul primit de la asistente in gura si nu m-am oprit pana nu am terminat sticla de doi litri. Ca dovada ca nici nu am avut nici umbra de durere de cap. L-au lasat sa intre la mine pe iubitul meu, imbracat septic. Ce soc pe capul lui cand a aflat ca mi se facuse cezariana, doctorita nu mai apucase sa ii anunte si pe ei de-afara si asistenta care ii spusese ca am nascut nu precizase nimic, asa incat iubitul meu a crezut ca am nascut natural. Pe la 7 seara mi l-au adus odata pe bebe. Ce minunatie de pui aveam! Insa abia l-am vazut si mi l-au si luat inapoi. Pune-te iar pe bocit. Mai tarziu l-au mai adus odata ca sa il punem la san… si nici nu stiam cum.... iar l-au luat... Atunci mi-am spus ca a doua zi de dimineata am sa ma scol pe picioarele mele ca sa pot avea grija de bebe. Nu stiu care a fost motivul dar intr-adevar din post operator am plecat pe picioarele mele, nu cu targa. Dar sincer va spun ca pe langa durerile indurate, cele de dupa operatie mi s-au parut floare la ureche. M-au dus la rezerva si l-am cerut pe bebe. In asteptarea lui m-am pieptanat si m-am machiat, mi-am schimbat camasa de noapte si apoi m-am pus sa astept. Si bebe nu mai venea. Asa incat am luat-o la pas pe holuri sa il caut, spre disperarea asistentelor care dadeau cu ochii de mine. Mi l-au adus si nu pot descrie in cuvinte ce am simtit. Il cheama Mihai Viktor. Dar noi il alintam Pupi. Pupi, sufletul lui mami si al lui tati. Chiar astazi implineste 10 luni. 10 luni de cand suntem impreuna. Le multumesc din suflet pe aceasta cale medicului ginecolog - dna dr Lutescu Ioana si medicului anestezist - dna dr. Fustanela de la Spitalul Judetean Constanta.

creolina
28.10.2008, 22:18:21
Povestea mea a inceput frumos.....asa cum incep toate povestile. Mi-am dorit mult un sufletel si in ciuda testelor de sarcina care se incapatanau sa arate doar o liniuta ceva imi spunea ca un samburel mic creste in mine. Altfel nu-mi explic incapatanarea mea de a face teste dupa teste. Intr-un final cele doua liniute, din ce in ce mai stridente aveau sa schimbe total planurile si visele.....si asa a inceput sarcina mea, cu multe vise...visam in fiecare zi la puiul meu, cum va fi, cum il voi tine si brate si iubi.
Carti, reviste, vizite la doctor, plimbari, cumparaturi pt bb......totul era atat de frumos si de emotionant.
La echografia de la 20 de saptamani am trait clipe de groaza....bb avea ventriculii laterali mariti si suspect de hidrocefalie. Viata noastra, visurile....sperantele s-au naruit, plangeam cu poza de la echo in brate si nu-mi puteam inchipui asa ceva....bb meu era perfect, nu putea fi bolnavior....nopatea ma framantam si imaginam tot felul de scenarii...bb incerca sa-mi raspunda pt ca era ft nelinistit in burtica....
Au urmat rugaciuni, sperante, zile in care n-am fost eu, ci doar un suflet gol de mama care-si striga neputinta....nici cu prietena mea nu puteam vb la telefon, pt ca nu ma puteam abtine din lacrimi....
Doctorul meu, un mare om si u medic exceptional a fost cel care mi-a dat incredere si mi-a spus sa astept pt ca poate fi o deformare de imagine...iar sufletul meu de mama hotarase ca nu putea sa se desparta de acel sufeletel niciodata...nu mai eram eu dar eram o mama disperata.
Intr-un final dupa multe echografii la cei mai renumiti doctori s-a dovedit ca bb meu e perfect sanatos.....era cat pe ce sa lesin, imi simteam sufletul in gura.....iar sotul meu a izbucnit in lacrimi.
Dupa acest moment mi-am sters complet din imagine acest episod.....si nu m-am mai gandit o secunda la ceva rau.
Povestea mea a continuat la fel de frumos cum a inceput.....si intr-o zi frumoasa de inceput de vara mi-am tinut sufletelul in brate. Am avut impresia ca-l stiu de ft multa vreme.....si el la fel. Ne-am intels perfect din prima clipa....o minune de baietel, viata mea.
Zi de zi ii multumesc Domnului si doctorului meu pt aceasta minune cu ochi albastri care mi-a schimbat viata, mi-a stabilit prioritatile si m-a facut mult mai puternica.

claudiabocsan
28.10.2008, 23:23:04
poveste mea a inceput pe data de 27 iulie anul acesta,intr-o duminica dimineata cand mi-au venit durerile nasterii,este o poveste pe care o voi spune pe scurt pentru ca am nascut intr-un timp relativ scurt.Am plecat la spital in jurul orelor 12-30 si la ora 17 am nascut .nasterea in sine a fost una destul de grea ,credeam ca nu o sa mai termine ,eram si panicata ,fiind la prima nastere.dar asa cum este dat femeii,am trecut si peste momentul nasterii ca toate celalalte femeii care au mai nascut.Deoarece am nascut greu si am suferit o explozie vaginala la expulzie,am fost cusuta de doi medici,Doamna Rusu Elvira si Domnul Cristureanu de la Spitalul Municipal Constanta,carora tin sa le multumesc si pe acesta cale.Am fost intr-o situatie destul de critica,dar cel mai mult a durat asteptarea a inca 5 ore pana am putut sa imi vad fetita,de parca 9 luni nu fusesera de ajuns :) .Acum suntem bine amandoua,fetita mea ,Georgiana-Olivia are deja 3 luni,si nu exista zi sa nu multumesc Domnului ca mi-a dat acest dar divin de a da nastere unui ingeras.Doresc tuturor viitoarelor mamici nasteri usoare si bebiti sanatosi.Multumesc si revistei Mami din care am ce invata.

catalina1985
28.10.2008, 23:53:35
Cel mai dulce ingeras!

Desi nu am stofa de povestitor, incerc sa va spun si eu povestea nasterii mele!
Am avut parte de o sarcina usoara fara greturi si fara probleme,asa ca cele 40 de saptamani petrecute cu micutul fotbalist in burtica au trecut extraordinar de repede si a venit si ziua cea mare!
Pe data de 31 mai la ora 2:30 sotul meu a plecat la Bucuresti, toate bune si frumoase pana la 4:30 cand au inceput durerile. Am stat linistita ptr ca a mea soacra mi a zis ca o sa ma doara spatele si pe mine ma durea sub burta. Pe la 5 si ceva am inceput sa patrulez la toaleta ptr ca ma impingea sa ies afara. Am zis sa mai astept. La 7 si jumatate il sun pe al meu sa l intreb daca chem pe cineva sa ma duca la spital sau merg cu taxiul. Saracul dormea si cand m a auzit a ingetat la telefon zicandu mi sa chem salvarea. Asa ca nu am chemat pe nimeni si nici nu am vb decat cu o prietena care a insistat sa o sun cand plec la spital. Am ajuns la spital la 8 jumate singura cu taxiul (sarmanul sofer nici nu a vrut sa mi ia banii ptr ca nu avea sa mi dea rest).
<img class="c1" alt="" src="http://www.nou-nascuti.ro/imagini/articole/pending_art_id281_102.JPG" />Aveam deja 2 cm. Pana mi au facut analizele s a facut 9 si jumatate,aveam contractii la 5 minute cate 1 min si jumatate si deja 4 cm m-au urcat pe masa si mi au eliberat dopul,mi au rupt membranele si apa ca sa nasc pana la 12. Au sunat o pe dr care in 15 min a fost langa mine. La 10 si jumatate mi au facut vestitata perfuzie oxcitocina si atunci au inceput adevaratele dureri de mi venea sa o bat pe asistenta cand ma ruga sa ma linistesc,ce vina avea ea saraca. La 12 m-au urcat pe masa de nasteri.Dr a pus mana pe burta zicand ca nu e nici mare nici mic. La 12 : 20 a venit Razvan pe lume (si dr a zis: uitate la el grasanul ) din 3 contractii a cate 3 impinsaturi. A avut la nastere 3700 gr ,52 cm si Apgar 10. Le am intrebat pe asistente daca este sanatos, pentru ca el il vedeam atat de gri incat dr cand m a auzit a incept sa rada de mine zicandu mi ca are pielea roz. Am nascut relativ usor avand in vedere ca dupa ce l am vazut si l am auzit tipand am uitat de dureri si de tot si am inceput sa glumesc cu dr mea care s a atasat extraordinar de mult de mine. La 12:50 eram deja gata reparata si vb la telefon cu proaspatul tatic. Acum trebuia sa mi anunt si parinti ca am nascut si cum toata sarcina i am zis mamei ca o sa nasc si nu o anunt cand plec la spital, asa am si facut,am sunat o si i am zis sa de a telefonul pe hands free ca sa vb si cu tata,(ea era tare agitata si nu stia de ce - ptr ca simtea ca ceva nu este in regula ) si i am felicitat ca au un nepotel. Au inceput sa planga si mi au zis ca nu le am pe toate la mansarda de am avut curaj sa merg singura la spital !
<img class="c2" alt="" src="http://www.nou-nascuti.ro/imagini/articole/pending_art_id281_SNC14549-ok.JPG" />Nu pot sa va zic decat ca de ce mi a fost frica nu am scapat. Era convinsa ca o sa nasc taman cand al meu o sa fie plecat in vre o cursa si asa a si fost. Nu mi a fost frica de nastere cum mi a fost frica de epiziotomie.
Dar asta este, a trecut, avem un baietel minunat si vioi si pot sa spun ca este cea mai mare realizare a noastra. Poti sa ai casa, masina, bani ca nimic nu te face mai fericit decat zambetul copilului tau, e tot ce poate fi mai frumos in viata. Acum asteptam sa faca un anisor ca sa ne aduca barza un bb 2, poate o fetita.
Va pupam mami si Razvan si speram ca nu v-am plictisit

lilisor82
29.10.2008, 00:37:46
Buna ,draga mami si dragi mamici!Sunt o mamica a doi baietei,Andrei de 3 ani si 8 luni si Catalin de 6 luni.Pe Andrei l-am nascut la 38 saptamani,dupa un travaliu infernal.Am avut medic din a 6-a saptamana de sarcina,am suferit de disgravidie-forma usoara,am fost la control pe 28 februarie 2005(luni),iar marti pe 01 martie au inceput durerile...am rabdat toata ziua durerile,am luat no-spa,am incercat sa ma linistesc,dar degeaba,ceva imi spunea ca bebe vrea sa vina!O sun pe dna dr.,imi ZICE:"ok,ne vedem la spital la ora 19:00",bineinteles ca nu a venit.M-am internat,am pierdut dopul gelatinos la ora 19 si toata noaptea am facut ture prin salon.Dimineata pe la 08 vine dna dr.:"plecati acasa dna Predescu ca nu nasteti azi,mai dureaza aproape 2 saptamani!",dar nici macar nu ma consultat!Eu i-am raspuns ca nu plec nicaieri,prefer sa stau in spital si ca eram sigura ca nasc!A plecat si dusa a fost pana la ora 15(lucra in alt spital),la insistentele mele,de-abia a venit la ora 16,mi-au pus perfuzie cu Oxiton ca sa ma pot dilata,eram rupta de oboseala,am facut o criza de astm si de spasmofilie pe masa inainte nasc,am avut varsaturi biliare si totul din cauza mea ca m-am incapatanat sa nasc in ziua aceea,nu?!Oricum nu mai conteaza,am nascut un baietel sanatos(de 2,950 si 49 cm,apgar=8-pentru ca nu a tipat imediat). La Catalin,alta poveste...pana in luna a saptea de sarcina,nicio problema,toate analizele bune,stare perfecta de sanatate,zburdam la serviciu,faceam garzi in continuare,...cand deodata,au inceput sa mi se umfle gleznele(am zis ca de la statul in picioare),la inceput daca ma intindeam in pat se dezumflau,mai apoi mi s-au umflat si genunchii,coapsele,am fost la control...-"ah,disgravidie forma usoara!a zis dr.ok,am plecat acasa pentru repaus total la pat.De unde,mi s-au umflat si mainile,fata,in jurul burtii s-a format o centura de-mi plesnea pielea!Mi-am facut analizele de sange-bune,urina- 3g la mie albumina!!!!!!!!!!!!Apropo,TA=210/110 mmHg.Luam 2 cp Dopegyt/zi la ind ginecologului!Apa de ploaie!16 aprilie,ora 12:00 ajung la maternitate,da-i controale laa fund de ochi,cardiologie,analize,ecografii.Intr-un final,dr.a plecat acasa fara sa ma vada,a zis va vb maine,ca deja e tarziu!Asistenta imi monitoriza BCF-urile cand deodata nu mai vedeam bine,palpitatii ,fotofobie(ma deranja lumina),o stare de rau din toate punctele de vedere!Medicul de garda(sa-i dea Dumnezeu sanatate !!!!!!!!!) a vb la tel cu dr mea si mi-a zis ca-mi face cezariana de urgenta!Cand sa ma bage in sala de operatii,asistenta imi zice,asa ca intre colege:"lasa,macar sa te salveze pe tine,gandeste-te ca mai ai unul acasa de crescut!".Deci,la o femeie care are TA asa de mare,cu risc de AVC,ii spui asa ceva???!!!MARE TI-E GRADINA,DOAMNE!Ei bine,am nascut un FRUMOS SI GALAGIOS baietel,de 1,750kg si 44 cm,care a stat doar 1 h la incubator si s-a nascut cu o foame mare,mare!:heart::)Mi s-a luat o mare piatra de pe inima cand l-am auzit ca tipa,dar au urmat momente grele pana l-am vazut prima data la mine in brate si parca si acum am momente de panica si ma rog la bunul Dumnezeu sa aiba grija de toti copilasii si de toate mamicile!!!!!!Dragi mamici,aveti grija de voi si de bebelusii vostri,iar viitoarelor mamici:"NASTERE USOARA!DUMNEZEU SA VA OCROTEASCA PE VOI SI PE PUIUTII VOSTRI!".Sa va zic ceva haios,amandoi baietii mei sunt nascuti in ziua de miercuri ora 19:00.;)

carmenssto
29.10.2008, 01:33:52
Povestea mea, povestea ta si a altora...
De cand ma stiu mi-am dorit sa fiu Mama. Cred din tot sufletul ca Dumnezeu m-a trimis pe Pamant tocmai pentru a fi Mama. Am iubit enorm si am fost iubita timp de 5 ani minunati. Intr-una din nopti am visat doua curcubee concentrice si am aflat ca semnificau - in interpretarea viselor - tot ce-ti doresti mai mult, fericirea suprema...
Intr-o buna zi am flat ca sunt insarcinata si astfel mi-am dat seama ca visul de atunci prevestea minunea ce avea sa mi se intample...
I-am spus prietenului meu ca vom avea un copil insa aceasta veste nu l-a facut sa se bucure, asa cum era normal si cum eu speram.
El mi-a spus sa renunt la sarcina apoi sa ne casatorim, urmand ca in anul care venea sa ne mutam intr-o alta casa si sa avem ... un copil...
Mai mult, el a facut marea greseala sa imi spuna ca trebuie sa aleg intre el si copil... I-am spus ca il iubesc enorm, dar aleg copilul, daca ma pune in situatia de a alega intre doua fiinte inseparabile...
Si astfel mi-am asumat si acest rol se Tata... si astfel incepeam o noua viata, plina de sperante ...
Pe langa alegerea pe care am fost obligata sa o fac, bucuria de a fi Mama mi-a fost umbrita de vestea primita dupa primele analize... Verdictul: Listeria, bacteria care actiona impotriva placentei, adica impotriva copilasului meu...sarcina era in pericol...
Am inceput sa fac mai multe analize, eu - care lesinam si cand vedeam sange la tv... Aveam si RH-ul negativ...
Aveam tot ce se putea mai rau...
Mergeam de doua ori pe saptamana la analize si nu mai lesinam... La inceputul sarcinii doctorul meu mi-a recomandat sa iau pentru bacteria asta nenorocita 2 grame de Ampicilina pe zi, timp de doua saptamani. Nu pot sa va spun cum plangeam luand medicamentele... Fiecare din noi stie ce inseamna sa iei medicamente in timpul sarcinii...
Familia si prietenii imi spuneau sa renunt la sarcina ca nu voi avea un copilas normal...
Abia in luna a 5 a mi s-a dat ok-ul pentru a duce sarcina la capat, dupa o ecografie tridimensionala care a aratat ca micutul meu baiat, caci se vedea foarte clar asta, avea toate degetelele si falangele, corpusorul si ochisorii... toate erau in regula...
Cu toate astea, credeti ca putem sa stau linistita?! Nici gand.
Ma rugam mereu la Biserica Sf. Anton sa ma ajute sa am un copilas sanatos, frumos si destept...
Si a venit "Ziua internationala a Pamantului" - 29 martie 2004, zi care mi l-a adus pe micutul Antonio Remus Iulian Stoian Ionescu in brate, acolo unde Doamne Doamne a vrut sa mi-l aseze... Am scris si Ionescu, numele tatalui lui pentru ca in ziua in care ieseam din maternitate cu Toni, 1 aprilie, am fost sunata de tatal lui Toni care mi-a spus "Sa ne traiasca copilul!" si ca vrea sa il recunoasca. I-am spus ca nu este cazul si ca mai vorbim... L-a recunoscut pe Toni pentru ca a vrut el, l-a recunoscut, desi nu l-a cunoscut niciodata (nici macar acum cand Toni are 4 ani si 7 luni) si, mai mult, a vrut sa ii poarte si numele...
Astazi, 29 octombrie 2008 Antonio Stoian Ionescu implineste, cum v-am spus 4 ani si 7 luni si trebuie sa va spun ca tot de atata timp, in fiecare luna in data de 29 Toni sufla in tort.
Sa imi traiesti sanatos, fericit si destept, micutul meu Toni! Te iubesc, Toni - viata mea, Printul meu!
Mama Carmen
34 ani, prezentator/realizator tv

bebyto
29.10.2008, 01:34:46
..dupa 3ani de la casatorie deja eram siguri caci ne lipsea ceva,ne implinisem cam toate planurile si vroiam sa avem un copil..asa a si fost urma sa plecam in concediu iar eu simteam ceva mai deosebit..nu eram sigura si nu vrioam sa spun nimic pana nu sunt mai sigura ,in prima sapt din concediu am plecat in Austria acolo ma uitam doar la ahine de gravide,apoi am plecat la mare la noi in tara si la munte unde eu vedeam doar copii..deja le-am dat de inteles celor apropiati dar toti faceau glume...si dupa ce am venit acasa am mers la medic si s-a confirmat aveam o sarcina de 9sapt eram f fericita in acea zi am renuntat la fumat ..nu a fost greu de loc cred ca e si pshihicul aici de ajutot,am facut analize,ecografi..mergeam luna de luna la contorl totul era f ok,mie imi era frica sa nu apara ceva mai ales ca nu mi-a fost rau chiar nici o data,il intrebam pe medic de ce nu imi era rau,nu am luat nici acid folic in timpul sarcini am mers la servici pana in ultima zi dar pe masura ce se apropia termenul eram tot mai speriata si infricosata ..nu am stat nici o zi in spital si auzeam tot felul de povesti de nasteri...innainte u o zi de internare(mi-am programat neasterea la 39sapt)am plans o zi intreaga si incercam sa ma linistesc stiind ca agit copilul...cand ma gandeam la ziua de maine iar...iar in ziua cea mare 07 04 2008 am mers la spilat impeuna cu sotul...mi-am facut internarea,mi-a luat sange...au incercat si asistentele sa ma linisteasca dar era frica prea mare...ok am ajuns in sala de operatii,m-am urcat pe masa eram cu tensiunea...f f mica de frica ..mi-a facut epidurala iar in timpul operatiei mis-a facut rau atunci am zis acum ce o fi o fi ..vroiam copilul sanatos dar parca nu eram normala...nu a durat mult nu a fost chiar atat de greu mi-am auzit copilasul plangand,mil-a aratat si mi-a spus ca e bine,e sanatos ,oricum era la termen...si nu imi venea sa cred ca tresusem peste asta,recuperearea a fost f usoara,copilul sanatos si acum suntem voinici si crestem ...as mai vrea un copil mai tarziu dar cand ma gandesc caci iar trebuie sa o aiu de la inceput imi trece...desi merita ,nu cred ca exista o familie implinita fara un copil:P

RIHANA
29.10.2008, 10:33:03
Cand am aflat ca sunt insarcinata din nou cu cel de-al doilea copil dupa doar un an si unsprazece luni m-am bucurat foarte tare pt ca mi-am dorit foarte mult sa ii fac un fratior fetitei mele cat mai repede sa poata sa creasca si sa se joace impreuna,dar fericirea mea nu a durat mult pentru ca o" doctorita " mi-a spulberat visele in momentul in care i-am dus rezultatul de la dozarea anticorpilor.Aveam RH-ul negativ si trebuia sa fac lunar dozarea lor,iar acum anticorpii crescusera iar dr imi spunea sa intrerup imediat sarcina ca,si daca reusesc sa duc sarcina la bun sfarsit copilul s-ar putea naste cu malformatii ,ca as putea sa mor si ca dupa nastere ar trebui sa i se faca transfuzie totala de sange.Ce mai, m-a speriat ingrozitor.Am plans tot drumul si m-am rugat si ma gandeam ca daca Dumnezeu mi la dat inseamna ca va avea el grija de el.Asa ca am mai sunat alti 3 medici din alte localitati ,le-am spus rezultatul analizelor si ,toti mi-au spus ca nu e necesar sa intrerup sarcina ,ca nivelul anticorpilor e prea mic si ca trebuie urmarita evolutia lor pe parcurs.Am continuat sa repet analiza si o data pe saptamana.desi sa mentinut cateva luni prin luna 6-a a inceput sa creasca din nou nivelul anticorpilor.Ma rugam la Dumnezeu sa ma lase sa ajung macar la 7 luni ,dar EL a fost bun si m-a lasat sa duc sarcina pana aproape de sfrasit.Asa l- am nascut cu cezariana pe DAVID un baietel de 3,400kg si 52 cm si foarte sanatos.SLAVA DOMNULUI ca nu m-a lasat sa ma iau dupa acea dr,fiindca acum nu m-as mai fi bucurat de comoara mea.Acum are 5 luni si jumatate si deja se joaca cu surioara lui.Ce pacat ca exista asemenea oameni care sa decida soarta unor copii nevinovati.Oare nu Dumnezeu e singurul care are dreptul sa decida asa ceva?.Mamelor,inainte sa luati o decizie gresita,consultati si alti medici inainte pentru ca unora nu le pasa ca ,ce este in burtica voastra are dreptul la viata.

cocosi georgeta cristina
29.10.2008, 10:50:22
Buna mamicilor,ca oricare dintre voi am si eu povestea mea, ce-i drept dureroasa dar cu happy-end,lucrul care conteaza dupa parerea mea.Totul a inceput din a patra luna de sarcina cand mi s-a spus ca pot in orice minut sa pierd copilul,de atunci urmand bineinteles perioade de internare lungi cu pauze de o saptamana. Dar cum bebelusul a vrut sa-si faca simtita prezenta mult mai devreme, inevitabilul a fost produs acesta urmand sa se nasca in a 27 a saptamana de sarcina,cu o greutate sub mult cea care i s-ar fi atribuit unui nou-nascut,adica 600 de grame. Cu greu, cu rabdare dar si cu o vointa incontestabila din partea copilului am trecut cu bine peste multe.Incet dar sigur in 3 luni am ajuns la greutatea de 2 kg. Pe toata perioada aceasta de 3 luni am reusit sa trecem peste multe pase proaste atat noi cat si copilul, el in primul rand ca a avut o vointa de fier si un suflu de viata nemaintalnit,iar noi ca am reusit sa ignoram ceea ce ne spuneau doctorii adica lucrul ca nu o sa traiasca mai mult de 24 de ore si bineinteles ca de fiecare data perioada lui de viata se prelungea 48 72 s.a.m.d.Acest lucru pana cand baietelul, avand deja 2 luni nu a mai respirat decat ajutat 18 ore,atunci am crtezut ca mor, ca se rupe o parte din mine,deja ma gandeam ca nu mai exista nici un pericol, dar....uitase sa mai respire se credea inca in burtica mea.De atunci au intervenit alte probleme deoarece medicii mergeau pe premiza ca nu i s-a oxigenat creierul bine in aceste 18 ore si putea sa fie foarte afectat din punct de vedere al dezvoltarii acestuia. Am trecut si peste asta, am fost trimisa intr-un final la Bucuresti unde i-am facut toate analizele, slava domnului nu i-a afectat nimik la nivelul creierului si toate organele vitale erau in perfecta stare,dar...din nou " daca nu il operati intr+o luna de zile,orbeste" asta ni s-a spus....deci am luat-o de la capat exista sansa de a reusi operatia, alte ganduri, alte sperante, dar am trecut si peste asta, operatia reusind si copilul evoluand foarte bine in ciuda faptului ca este un prematur de gradul 4 cu scorul APGAR 2.Suntem foarte fericiti ca totul a decurs in parametrii normali si ne bucuram de tot ce ne rezerva piticul cu bune si cu rele ca orice alt copil, mai ales ca este la varsta unde nazbatiile isi fac cu considerenta prezenta ....implinim pe 13 da 13 zi cu ghinion dar care noua ne-a purtat noroc varsta de 2 ani.La multi ani bibi!!!!sa ne traiesti si sa ne bucuri!!!!!

Mihaela Dumitrescu
29.10.2008, 12:00:48
Buna dimineata. Si noi am trecut prin multe peripetii pana la nastere si chiar si atunci. Dar au trecut si acum suntem foarte bine amandoi. Povestea noastra incepe din prima luna, deoarece am avut o sarcina toxica si toate cele 36 de saptamani am vomat intruna si nu am mancat nimic. Am slabit in perioada aceea 9 kg. In saptamana 33 am pierdut dopul gelatinos si am ramas internata in spital cu perfuzii pana in saptamana 35. Cand m-am internat baietelul meu avea doar 1 kg greutate iar medicul a spus ca in nici un caz nu ma lasa sa nasc atuci, si asa am facut la injectii si la perfuzii 2 saptamani. Dupa o saptamana de la externare mi s-a rupt apa si asa am ajuns din nou la spital la ore 4 noaptea, iar dupa 2 zile de chin am nascut prin cezariana. Medicului i-a fost foarte frica sa ma opereze deoarece eu nu aveam decat 40 kg la 1,70 m inaltime si eram mai mult lesinata decat treaza. Dupa nastere am stat la reanimare 2 zile dar baiatul mi-a fost adus din 3 in 3 ore, dar eram cea mai fericita ca a trecut totul cu bine. Baietelul l-am nascut cu 2,500 kg si a stat la incubator 2 zile, s-a nascut cu glicemia scazuta si cu o sensibilitate la nivelul pielii dar cu ajutorul tratamentelor si-a revenit complet. Acum are 4 ani si 4 luni si are 1,10 m si 23 kg si a ramas un nazdravan, ca in burta mea. Multumim si acum lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa trecem peste ce a fost greu. Nu doresc la nici o viitoare mamica sa treaca prin ce am trecut eu.

Koritsy
29.10.2008, 12:19:15
Am sa va spun si eu povestea mea..
Eram o pustoaica de 15 ani ce ii placeau hainele largi, purtam sapca si ... jucam fotbal - baiat in toata regula si am cunoscut un baiat superb, calm si bun, care m-a transformat in fata ca, in cele din urma sa ajung femeie...
Sarbatoream impreuna fiecare luna implinita....la trei luni stateam imbratisati pe o banca din parc si visam la o casa a noastra si un copilas, un ingeras, un baietel, care sa ne umple viata si sa ne incalzeasca sufletele...dar am hotarat impreuna ca e putin cam devreme...sa asteptam sa implinesc varsta de 18 ani, ca sa nu avem probleme. Iata ca timpul a trecut si am implinit 18 ani,dar eram la liceu....am zis sa ma asteptam doi ani, ca sa termin liceul si sa lucrez un an de zile, sa putem beneficia de indemnizatia de crestere a copilului...a trecut un an si, la 19 ani, am ramas insarcinata...fiind prima si singura care stiam, eram foarte bucuroasa si deja parca vedeam un patutz la mine in camera cu bebelusul meu in el...dar totul se naruie repede si "ploua" cu ganduri negre...In nici un caz nu aveam de gand sa renunt la bebelus...il visasem de atata timp...era singura dorinta care nu era indeplinita...TREBUIA indeplinita si am zis ca am sa indur orice pentru el..Aceste ganduri negre erau doar din cauza ca eram la liceu; ma gandeam ca mama nu va fi de acord si ca va trebui sa plec de acasa, ma intrebam cum se vor purta cu mine colegii si profesorii...daca ma vor huidui,daca...daca....si daca...dar vroiam sa le am pe amandoua - si liceul si copilul. Dupa multe zile in care m-am gandit ce sa ii spun mamei mele, mi-am luat inima in dinti si i-am spus...SOC pentru ea, emotii pentru mine, nu a fost de acord, dar usor, usor, se obisnuise cu ideea ca va fi bunica...am mers la analizele de rutina - HIV, VDRL,RH, etc. unde RH-ul meu a fost gasit negativ iar al sotului pozitiv...mare durere cand doctorita mea imi spune ca din cauza acestui RH, numai primul copil poate fi sanatos - urma sa aflu dupa a 6-a luna de sarcina ca exista un vaccin care se face in primele 24 sau 48 de ore dupa nastere si care imi da sansa sa mai fac un copil.
Timpul trecea, bebelusul meu prindea viata si forma si burtica mea era tot mai vizibila...am ascuns-o la scoala sub geaca, dar la 4 luni era deja prea mare sa mai incapa sub geaca, asa ca m-a observat in timpul orelor o profesoara, care totusi mi-a tinut secretul...
La 6 luni deja arata ca o sarcina aproape de termen si cand intram in scoala toti colegii se dadeau intr-o parte si in alta ca sa am pe unde trece iar la prezentza aveam 2 colegi care spuneau ca suntem 23 si jumatate in clasa, nu doar 23...amuzant.
La primul control, am auzit inima ingerasului meu....si batea foarte repede...cred ca in acel moment inimile noastre bateau la fel si cantarea 430 grame la 4 luni.
Al doilea ecograf l-am facut la 8 luni, unde bebelusul meu cantarea deja undeva intre 2.900 si 3.100 kg. La ambele ecografii nu i-a vazut decat o manuta, dar eu am stat linistita, pentru ca ii simteam si manutele si piciorutele cand ma "lovea".
Aveam DPN pe 09.06.2008, iar eu eram sigura ca voi naste cu cel putin o saptamana inainte de termen...Se facuse 2 iunie, 3 iunie, 7, 8, 9, 12, 15...eu nu mai nasteam...nu mai aveam rabdare...deja parca nu ma mai vedeam mama, simteam ca o sa se intample ceva si eu nu o sa am un bebelus...asa ca pe 17 iunie m-am pornit spre doctorita, ca sa fac un control, sa vedem ce face bebe si sa vedem cand vrea sa vina, insa cum aveam o burtica imensa (si luasem 30 kg in timpul sarcinii), obosisem si in drum spre doctorita locuieste bunica mea, asa ca am trecut pe la ea, sa ma odihnesc un pic...am vorbit si am povestit si timpul a trecut pe langa noi fara sa imi dau seama...era prea tarziu sa mai merg pe la doctorita...Aveam contractii inca de la 6 luni - bineinteles - nu erau dureroase..dar pe la ora 16 incepusem sa simt o fierbinteala pe spate si pe burta, dar era atat de usoara incat nu ma gandeam ca as putea naste, credeam ca sunt doar obosita...deja pana la ora 22, acestea crescusera in intensitate si le aveam din 8 in 8 minute. Sotul statuse cu mine pana la miezul noptii, dar era foarte obosit si a adormit...deja ma gandeam ca ar fi vorba sa nasc cat de curand si am zis ca ar fi bine sa ma odihnesc, dar avand contractiile asa de dese, abia ce atipeam si ma trezeam de durere, asa ca am deschis pc-ul si am intrat pe mami.ro si am inceput sa citesc diverse articole despre sarcina si culmea, parca toate descriau prin ce treceam eu...cu ochii in monitor si cu un carnetel langa mine in care treceam ora la care aveam contractii, am citit aproximativ 6 ore, dar bineinteles, la fiecare contractie eram pe jos, ma prapadeam de durere...imi venea sa-mi fac masaj pe burta si pe spate, dar parca ma durea si mai tare daca incercam. Dupa inca o ora, pe la ora 7 am zis ca ar fi bine sa plec la maternitate, desi eliminam dopul gelatinos de pe la ora 5.
Dupa ce am "tras" mai mult de 15 minute de sotul meu, am reusit sa-l trezesc, a chemat un taxi si am plecat spre maternitate.
Asistentele m-au urcat la nasteri, unde am dat chiar peste doctorita mea...Aveam dilatatia de 5 si eu incepusem sa delirez de durere si dupa o noapte nedormita, iar fata din salon cu mine care a si nascut inaintea mea, nu a avut absolut nici o durere. Ma durea burta si spatele foarte tare si am iesit din salon si ma plimbam pe sala, ca sa nu o sperii pe fata din salon cu mine....Ma opream la fiecare contractie si "imbratisam" fiecare metru de perete. La ora 10 am rugat-o pe doctorita de servici sa vada cat am dilatatia si o aveam 8...mai aveam de asteptat si de indurat...la aprox. 11:10 m-am dus la doctorita de servici si am rugat-o sa se mai uite o data si aveam dilatatia 10. Mi-a zis sa imping de 2 ori si a spus sa raman acolo, ca nasc...Eram gata sa indur orice durere, numai sa scap de contractii. A chemat-o pe doctorita mea, care dupa 1 min de impins, mi-a facut epiziotomie. Sincer, nici nu am simtit...si dupa aproape 3 min am nascut un baietel, asa cum ne-am dorit noi si semana doar cu mine. L-am auzit plangand si eram foarte fericita...dupa ce l-a sters si l-a cantarit, mi l-a pus in brate pentru 15 secunde spunand "uite-ti minunea...si are cuc!" au fost 15 secunde in care am apucat sa-i spun "buna, iubire mica" si sa-l pup pe ambii obrajori, care pareau asa de fragezi...
Spre seara au incercat de 3 ori sa ma urce la alt etaj, dar de fiecare data cand ma ridicam din pat ameteam si mi se parea ca rezervele de oxigen de deasupra capului meu sunt sparte...auzeam un fasait foarte puternic si mi se parea chiar real..pana la urma m-au urcat sus la ora 21 sau 22, cu ameteala, cu tot...
Era a doua zi si nu vroiam sa mananc, pur si simplu ma simteam satula, dar a venit o asistenta si mi-a zis sa merg la masa, pentru ca ceaiul lor stimuleaza productia de lapte, asa ca m-am dus...In timp ce eram la masa a venit doctorita ca sa imi faca control, dar vazandu-ma la masa nu a vrut sa ma deranjeze, gandindu-se ca ma simt bine...
A treia zi m-a chemat la control si nu-i venea sa creada...se formase un hematom de 10 cm pe peretele vaginal, care era perfect intact...nu rupt, nu zgariat...si m-a certat ca de ce nu i-am zis ca ma doare fundul, pt ca asta e o durere care "zvacneste" si cum am fost in stare sa merg la masa pe picoarele mele, dar eu le spusesem deja fetelor din camera si asistentelor ca ma doare ingrozitor de tare fundul, la care acestea au raspuns ca e ceva normal, ca e de la nastere, asa ca am ramas cu gandul ca trebuie sa indur si ca o sa treaca..bine...m-a urcat imediat pe masa de operatie, de unde nu imi amintesc decat becurile de deasupra mea care luminau foarte tare si pe asistenta care imi stergea lacrimile cu o bucatica de vata si....somn
Cand m-am trezit, eram "conectata" la oxigen si mi-era foarte sete, dar asistenta nu mi-a dat voie sa beau mai mult decat o gurita de apa, si aveam si o foame de parca nu am mancat de o saptamana...Abia la ora 19 m-a dus inapoi in salon, unde bebelusul abia fusese hranit de o asistenta, iar eu aveam pieptul ca din piatra si camasa uda toata de la lapte...noroc de pompa de muls ce mi-a adus-o mama mea...
A 6-a zi in sfarsit, ma externez, dupa ce ramasesem singura pentru o zi si o noapte in salon...Cu vanatai pe ambele maini, si intepate peste tot de la flexorul cu care nu nimerea asistenta nici o vena si cu asistenta care mi-a imbracat bebele, il asteptam pe tati sa ii facem cunostinta cu ingerasul care imi "demola" mie burtica...Buna tati, eu sunt vinovatul...nu-i asa ca sunt un dragalas?! Tati mai avea putin si cadea din picioare cu tot cu bebe, noroc de mami ca l-a scuturat un pic...
Acum sunt un printisor marisor, am 4 luni si aproape 2 saptamani si aproximativ 7 kg, si cred ca am sa sar peste mersul in 4 labe, direct la mersul in picioare, iar mami si tati ma iubesc foarte mult si ma pupacesc uneori asa de mult ca abia daca apuc sa respir... Asteptam sa vina ziua de duminica, cand mama va lua numele meu si a lui tati...
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus POVESTEA MEA!
Poopici la mamici, pitici si burtici!!

carlitos_pink_analis
29.10.2008, 12:37:52
Cel mai dorit cadou de la Mos Craciun.

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita care credea cu ardoare in Mos Craciun si in existenta lui, indiferent de ce ar fi zis altii. Cu timpul fetita a crescut, a devenit femeie si s-a casatorit cu printul visurilor ei. Au facut o nunta mare si frumoasa unde toti invitatii s-au distrat de cu seara pana in zori.
Zilele treceau si se apropia Craciunul, sarbatoarea preferata a ei.
Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cantau la ferestre, cat puteau de tare, bucuria nasterii Domnului. Toti ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri in timp ce intrega casa parea invaluita intr-o sfanta liniste.
De teama sa nu fie prinsa ca ii scrie lui Mos Craciun, femeia cu suflet de fetita, se ascunse intr-un coltisor al dormitorului asteptand in tacere. Ea ii ceru acestuia un singur lucru sa-i aduca in dar-o fetita frumoasa si sanatoasa care sa le lumineze casa.
Peste 3 luni afla ca este insarcinata. La auzirea acestor vesti toata lumea era fericita. Se gandi ea, hm…chiar exista Mos Craciun! Peste alte 9 luni, pe 27 noiembrie 2005, aduse pe lume o fetita cu pielea ca laptele, cu parul balai si cu ochii ca cerul pe care o numi Andra-Analis.
La vederea ei lacrimile nu incetau sa-i curga.Emotiile erau prea mari,iar fericirea care o cuprinsese pe tanara mamica era de nedescris. Taticul ei ramasese mut de emotie la vederea printesei lui mult asteptate.
Zilele trecura si veni din nou Craciunul. Fetita crestea si pe zi ce trece se facea <a id="more-224" name="more-224"></a>si mai frumoasa. Imi dorisem atat de mult o fetita incat nu concepeam ca as putea avea altceva.
Pentru prima data in acel an se umplu casa de lumina in Ajunul Craciunului. Asta pentru ca fiinta cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor, cea mai plapanda este si cea mai mai importanta intr-o familie. Un copil este mai important decat Mos Craciun. Nu cumva copiii l-au creat pe mosul incarcat de daruri? Copiii spun adevarul, iar daca ei spun ca exista Mos Craciun, acesta trebuie sa existe.Era primul Craciun petrecut cu printesa noastra dulce. De mult nu mai experimentasem acele emotii din preajma sarbatorilor de iarna. Zambetul ei sincer si ochii mari albastri, patrunzatori, ma faceau sa am putere sa trec peste orice problema. Devenise centrul universului nostru, iar noi toti ne roteam in jurul ei. Vroiam sa-i daruim totul si intr-un timp cat mai scurt. Desi nu intelegea prea multe ne zambea din cand in cand in semn aprobator.
Pentru noi Craciunul a devenit, odata cu venirea fetitei noastre pe lume, timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri, care sclipesc in mii si mii de culori, al clipelor de veselie impartite cu cei dragi in jurul bradului. Un copil poate sa aduca fericire, si schimbare in sufletul unui om ranit.
Noi va dorim tuturor sa aveti in preajma un copil in timpul Sarbatorilor ca sa intelegeti schimbarea care se produce in momentul aparitiei in casa a unui ingeras. Craciun fericit!

Aceasta este povestea printesei noastre Andra Analis.

Koritsy
29.10.2008, 12:41:42
lorikcik (http://www.mami.ro/forum/member.php?44349-lorikcik), esti sigura ca bebele tau avea 70 si ceva de cm? mie mi se pare cam mult...cam pt un an si un pic..
Poop!

cataro2002
29.10.2008, 12:52:23
Am sa scriu si eu povestea nostra aici:
Eram tineri aveam 26 de ani si eram casatoriti de aprope un an. Ne-am hotarat la insistentele mele sa facem un copil. Aveam greturi si nu prea mai aveam nici pofta de mancare, asa ca m-am hotarat sa fac un test. M-am dus sa cumpar testul si farmacista imi spune:- Sa dea Dumnezeu sa nu fie! Dar eu care asteptam, cu atata nerabdare am zis:-Ba sa fie! Dar testul a iesit negativ. Am repetat testul peste vre-o saptamana, l-am cumparat la insistentele sotului care vazand ca mi-e rau a zis sa mai fac testul o data. Si, stupoare au aparut doua liniute roz. Eram atat de fericiti, urma sa devenim parinti. Am anuntat intreaga familie toti ne-au felicitat. Am ajuns la dr cand aveam cam 5 sapt si bebe era cat o boaba de fasole. Ne-a anuntat ca e bine, am vazut bobita si am plecat acasa foaret fericita. Sotul meu is dorea cu disperare o fetita. Mi-am facut din timp toate analizele si investigatiile si m-am dus la toate controalele programate. Aveam insa o problema, eu aveam RH negativ iar sotul pozitiv. Am facut de cateva ori dozare de RH, dar nu au fost probleme, sarcina a decurs normal . La ultimul control dl doctor mi-a zis sa ma astept sa nasc in jur de 3 martie 207. ZIua de 3 martie a trecut iar eu nu am nascut. Vazand asa am sunat si dl doctor m-a internat in spital in ziua de 5. In ziua in care m-am internat au si aparut contractiile, asa icat internata la ora 10 la ora 13 au aparut contractiile. La inceput a fost mai usor, dar la ora 16 au fost din ce in ce mai greu. Nu am plans dar a fost destul de greu, la ora 18.15 doctorul mi-a zis sa imping tare ca o sa vina bebe pe lume. Am reusit cu ultimele puteri sa imping si la ora 18.20 a venit pe lume scumpetea mea mica DARIA. M-am ridicat sa o vad , din prima privire am vazut ca are mult par si ca plange foarte tare. Assistenta mi-a adus-o si eu plangeam si radeam in acelasi timp . Doctorul i-a dat nota 9 si apoi a dus-o sa o cunoasca si tati. Dupa doua zile de stat in maternitate dl doctor a considerata ca suntem in regula si am plecat acasa. Acum domnisoara are aproape una an si opt luni si e foarte energica si incapatanata. Dar e iubirea vietii noastre si ne gandim ca in curand sa ii facem un fratior sau o surioara.

adinateusdea
29.10.2008, 13:19:35
Cum e sa fii mama?... Asta imi doream sa aflu la varsta de 34 ani, dupa ani in sir in care preocuparea de baza fusese realizarea pe plan profesional. Asa ca, la scurt timp dupa ce ne propusesem sa devenim parinti am aflat ca sunt insarcinata. Am facut rapid primul consult ginecologic, intrucat voiam ca lucrurile sa mearga "ca la carte". Pe la 7 saptamani am avut o sangerare. M-am prezentat urgent la medic care mi-a recomandat repaus total 3,4 saptamani. Am stat doar o saptamana la pat si vazand ca nu mai am nici o sangerare si ma simt bine, m-am intors la serviciu. Dupa alte doua saptamani, a urmat o sangerare mult mai puternica iar medicul, dupa consultatie, mi-a spus ca ar trebui sa ma decid daca doresc intradevar copilul sau imi iubesc mai mult slujba, asa ca, am ales evident, sa am grija de puiutul meu nenascut.
Am avut o sarcina destul de grea, care a necesitat monitorizare permanenta. La 16 saptamani, triplul test mi-a indicat o probabilitate mare de Sindrom Down, astfel ca, dupa multe ezitari, la sfaturile medicilor, am hotarat sa fac amniocenteza: o procedura care, citisem eu, se face sub ghidaj ecografic. Aiurea... Medicul care mi-a facut-o era preocupat sa glumeasca cu asistentele si sa muste dintr-un covrig in timp ce-mi introducea acul in burta. Nu pot descrie spaimele prin care am trecut pana la finalizarea acestei operatiuni. Secundele in care medicul, dupa ce a introdus acul a inceput sa tipe "tu-i mama masii ca nu-l vad!", spaima intiparita pe fetele asistentelor, mi s-au parut ca au durat ore. Mi-am vazut in monitor puiutul cum se agita dupa a doua introducere a acului (prima proba de lichid amniotic, spunea doctorul, a fost compromisa) si am regretat din tot sufletul ca am acceptat sa fac aceasta analiza. Asistentele m-au incurajat, la final, spunandu-mi ca medicul e un profesionist si ca nu a avut nici un caz de avort spontan dupa amniocenteza. Intr-adevar nu am avut urmari grave, dar sentimentul de vinovatie l-am avut pe toata perioada sarcinii, mai ales ca rezultatul iesise negativ. Baietelul meu era perfect sanatos, iar eu, in loc sa am incredere in Dumnezeu, ii pusesem viata in pericol.
Mergeam foarte des la control, copilasul se dezvolta conform graficului, dar eu inca din luna a 4-a incepusem sa am edeme. Atat medicul de familie cat si ginecologul imi repetau mereu sa fiu atenta la tensiune. Pe tot parcusul sarcinii, tensiunea mi-a fost sub 12 cu 7, cand brusc in saptamana a 32-a am inceput sa ma simt rau iar tensiunea mi-a urcat la 17 cu 11, unde s-a si stabilizat. Nu a mai scazut timp de 2 saptamani sub nici un tratament. In permanenta mi se faceau ecografii, Doppler-uri, monitorizari si de 3,4,5 ori pe zi. Dupa 2 saptamani, de stat sub observatie medicala in spital s-a constatat ca copilasul nu se mai dezvolta iar medicul meu a hotarat sa-mi faca cezariana, lucru care s-a dovedit o decizie inteleapta. La 34 saptamani, in data de 19 octombrie 2006, s-a nascut Tudor-Andrei, un baietel de numai 1900g si 46 cm. "O, Doamne ce micut e!" e tot ce am putut exclama, printre lacrimi de bucurie si durere, cand l-am vazut prima data de pe masa de operatie...
Nu l-am mai putut vedea cateva zile. Nu puteam cobori din pat si nici nu mi-l puteau aduce fiindca era in incubator. Vai, ce zile grele au mai fost...faptul ca noi, mamele cu prematuri eram nevoite sa stam in saloane alaturi de mamicile care-si alaptau copiii la san, a fost pentru noi o adevarata drama.
Mamele care nasc normal si pleaca acasa in 2,3 zile nu-si pot imagina prin ce trec alte semene de-ale lor: cata suferinta - cand iti vezi copilasul in incubator , si numai din 3 in 3 ore -, cata umilinta - cand asistentele zbiara la tine si te scot afara cand au ele chef , chiar daca ai dat cotizatia zilnica, cata emotie - in fiecare seara la ora de cantarit - sa vezi daca a mai crescut, ce dezamagire - cand in loc sa puna 20 g pe zi afli ca a stationat, ce bucurie - sa afli ca a pus 40 g... Dar, poate ca prieteniile de-o viata care se leaga intre aceste mame, colege de suferinta, compenseaza intr-o oarecare masura aceste necazuri...
Dupa 4 saptamani am reusit sa ajungem la greutatea care ne permitea sa parasim spitalul. Asa ca...am inceput o noua viata. Acasa. Acum, la implinirea celor doi anisori, Tudor este un baietel mai plapand, mai slabut si mai sensibil decat ceilalti copilasi de varsta lui (ne tot spunem ca noi am pornit de la 1900g) , dar un baietel foarte precoce si un bun partener de joaca pentru surioara lui, Alexia-Teodora, nascuta tot prin cezariana la un an dupa el. Cum, se poate a doua cezariana la doar un an ?!...Da, in cazul meu s-a putut dar asta... e o alta poveste.
Ce vreau sa va spun e ca daca in urma cu trei ani imi doream sa aflu cum e sa fii mama, acum, la 37 ani, avand doi copilasi de 2, respectiv un an , frumosi si inteligenti, ma simt cu adevarat implinita si sunt mandra ca pot impartasi altora din experienta mea, de mama.
Bucuria de a fi mama merita orice sacrificiu.

alinutza22
29.10.2008, 14:02:01
Buna ziua! Probabil este una dintre cele 1001 povesti de groaza traite de mamici, insa as vrea sa va povestesc si eu prin ce am trecut.
Am avut o sarcina fara probleme, prima de altfel, pe care am dus-o cu bine pana la 34 de saptamani. Intr-o dimineata, la ora 2, am simtit ca pierd putin lichid, ceva neobisnuit pana in momentul respectiv. La ora 5 l-am sunt pe medicul ginecolog care mi-a monitorizat sarcina (luna de luna am fost la control, am facut toate analizele recomandate, si nu au fost putine) si acesta m-a chemat la spital, la ora 8. La 7 eram deja acolo (eu locuiesc in Pitesti, iar medicul X lucreaza la Elias, in Bucuresti). La 10 dimineata si-a facut timp sa se uite la mine, printre 2 telefoane si niste glume cu asistentele -si a observat cu stupoare ca mi s-au rupt membranele si am pierdut lichid - eu lasasem balta sub scaun si o asistenta m-a si certat ca am murdarit halatul de la spital. Si, surpriza!, medicul meu ma trimite la Spitalul Municipal, fericit ca venisem cu masina personala, deci nu mi-a mai dat salvare; ma trimite sa nasc acolo, ca la Elias nu au sectie pentru prematuri, si sa nu spun sub nicio forma ca vin din partea lui!!! M-a trimis la un dr Y, sa spun acolo ca sunt pacienta lui. Cu "apele curgand" prin traficul din Bucuresti de la orele diminetii, am ajuns la Spitalul Municipal, se uita lumea la mine ca la urs - aveam pantalonii inmuiati de tot; medicul la care trebuia sa ajung era in concediu, am vorbit cu rezidentul lui, am asteptat la echograf inca vreo 2 ore - timp dupa care mi s-a comunicat sec ca trebuie sa nasc neaparat, ca nu mai am lichid deloc, si ca copilul meu va muri. Eram parca picata din luna, ma soca indiferenta asistentelor care ridicau din umeri si imi spuneau ca nu ma pot interna, ca nu au incubatoare libere, si nici nu au voie sa ma interneze petru ca sunt din alta localitate. Singurul lucru care ma facea sa sper erau bataile fetitei mele, care inca lupta pentru viata. Rezidentul care m-a controlat a inceput sa dea telefoane si pana la urma mi-a spus sa merg la Giulesti sau la Polizu, ca acolo sigur gasesc incubatoare libere. Intre timp ajunsese si sotul meu langa mine (l-am anuntat de cand plecasem de la Elias ca azi trebuie sa nasc neaparat, pana atunci ma insotise tatal meu) si am mers spre Polizu. Blocaj in trafic, nervi, eu parca ma uitam la un film cu mine; imi repetam ca totul e ok, copilul misca, nu va muri......dar eu nu pot sa nasc acum, nu am cum; ma pregatisem sufleteste pentru o nastere normala si stiam ca trebuie sa am contractii, eu nu aveam nici una.
Am ajuns si la Polizu, am intrebat de dr. Z, l-am gasit, inca un echo, aceasta imi spune ca trebuie sa intru imediat in operatie, ca nu trebuie sa mai pierdem timpul.......asa ca la ora 14, dupa 12 ore de cand incepusem sa pierd lichid, am intrat in operatie - anestezie generala. Prin vis am auzit copilul meu plangand, si stiu sigur ca mi-a venit si mie sa plang. M-am mai trezit pe la 11 seara si am aflat ca am o fetita sanatoasa. Sotul m-a protejat si abia a doua zi mi-a spus ca e la incubator, si la oxigen, pentru ca plamanii ei nu erau inca formati. Au urmat inca 5 zile de cosmar, in care am facut tot posibilul sa fiu tare pentru copilul meu si sa nu imi pierd increderea, insa fetita mea a fort o luptatoare si a invins - inca dinainte sa se nasca - sistemul medical din marile spitale bucurestene. Acum are 1 an si 3 luni si ii multumesc din suflet doctorului Ionascu Bradut de la Maternitatea Polizu, pentru ca datorita lui am astazi o poveste cu final fericit.

lali200380
29.10.2008, 14:50:05
povestea mea e destul de trista dar totusi cu un final fericit. mi-am dorit foartemult sa am o familie si intr-adevar mi s-a indeplinit dorinta si dumnezeu mi-a dat doi copii minunati.insa fetita cea mica si a dorit foarte mult o surioara mai mica si am zis ca nu ar fii rau sa mai aducem pe lume un sufletel.dupa ce am ramas insarcinata totul a decurs bine pana in momentul nasterii cand totul a luat o intorsatura urata. din pacate au aparut complicatii si a fost nevoie sa luam o decizie si anume de a alege intre viata copilasului si a mea. binenteles ca toti cei din casa s-au gandit ca e pacat sa sa duca acest sufletel dar nic nu se putea sa ramana trei copilasi orfani daca eu nu as mai fii. de accea am luat hotararea de a trai eu si sa am grija de cei 2 copilasi care ma asteptau acasa.cu toate astea exista riscul sa nu mai traim amundoi dar prin bunavointa unor doctori minunati am reusit sa supravietuiesc chiar daca cu unele probleme de sanatate.tot ce vreau sa va spun este ca sunt fericita alaturi de cei 2 copilasi si ca uneori imi este dor de micuta care ar fii purtat numele ioana. fata cea mica chiar mi-a spus intr o zi ca a visat-o si ca era asa de frumoasa si semana cu tatal ei.sunt sigura ca acolo unde este e fericita

angelicam
29.10.2008, 15:06:45
Buna mamaicilor care cititi aceasta revista atat de speciala pentru noi. Povestea mea este speciala si de aceea trebuie sa v-o impartasesc. Experiaenta mea incepe in ziua in care trebiua sa nasc,dar nu s-a intamplat. In ziua de 5.04.2007 m-am prezentat la dr la care eram inscrisa cu motivul ca in ziua respectiva trebuia sa nasc si acest lucru nu se mai intampla. Nerabdarea mea a starnit multe hohote de ras,doctorul adresandu-se senin cu zambetul pe buze: "mamico nu mai fi nerabdatoare ca acest lucru se va intampla, dar nu astazi ci peste doua zile, in seara de Inviere", adica pe7.07.2007. Si uite asa dragele mele a venit si ziua mult astepata in care trebuia sa nasc si eu nu aveam nici un simptom. Si se face ora 9 dimineata si se face 10 si bineinteles ca pe la ora 11 ma iau niste dureri si cred ca si pe sotul meu la fel ca nu mai stiam ce sa-i fac ca sa-l calmez. Am mers la spital pe la ora 15 unde toata lumea ma astepta cu zambetul pe buze. Si tot asa vrand sa nasc normal,cum este si firesc, a trecut ora 17, a trecut si de 18 si de 19,si uite asa am nascut eu in seara de Inviere a Sfintelor Sarbatori de Pasti prin cezariana la ora 21,30. Acum ma bucur impreuna cu sotul meu de minunea care ne-a trimis-o Dumnezeu intr-o zi atat de speciala. Aceasta minune se numeste mihnea bogdan,s-a nascut sanatos cu o greutate de 3450gr ,care acum are un anisor si sase luni. sper ca toti cei care citesc acest articol sa aiba si ei parte de aceste minuni ale vietii.

dayra
29.10.2008, 17:03:01
E imperios necesar sa tastezi numai in editorul dedicat pentru a posta povestirea?
Am dat copy/paste si nimic...ma poate lamuri cineva?

pufosul
29.10.2008, 17:09:53
Duminica dimineata m-am trezit pe la ora3 cu dureri suportabile de burta,ma rugam la d-zeu sa ma ia durerile mai tare si chiar radeam cu sotul meu si-i spuneam sa se pregateasca ca vine bb david <img height="18" alt="rad" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/rohaha.gif" /> m-am bagat in pat si adormisem pana pe la ora8:00 dar cand m-am trezit au inceput durerile alea adevarate pe care le asteptam de mult <img height="18" alt="rad" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/rohaha.gif" /> am inceput sa mai sun si eu pe la femei care au mai nascut sa intreb si eu cum e,ce trebuie sa fac,cat dureaza,cand trebuie sa merg la spital,stiam ca la prima nastere e mai greu si travaliul poate tine si pana la 14ore <img height="18" alt="prostit" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/rosilly.gif" /> Am simtit si eu pe propria mea piele cum sunt acele dureri,va spun sincer ca ma apucase si greturile,eu care nu stiam ce sunt in timpul nasterii,am recuperat in ziua aceea si am dat la ratuste de nu mai aveam ce sa dau ca de mancat nici nu puteam,in fine,am trecut si peste acest capitol.
Pe la ora14:00 dau tel la dr si ii spun ca am contractii dureroase cam din 10in 10min si foarte calm imi spune sa merg la spital sa ma vada fetele de acolo si numai daca e ceva grav sa-l chem,ca el are o alta urgenta <img height="18" alt="plang sau sunt foarte trist" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/roplans.gif" /> m-am pus pe plans,sotul se enervase,i-a dat tel si mai rau a facut,in fine.....nici nu mai merita sa comentez purtarea dr.m-a lasat balta cand aveam nevoie de el <img height="18" alt="prostit" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/rosilly.gif" />
Am rezistat acasa asa cu dureri pana la ora 18:00 deja pierdeam dopul gelatinos cu firisoare de sange,a chemat sotul un prieten cu masina si am ajuns la spital,imi face foaia de internare,ma controleaza o asistenta si imi spune ca am dilatatie doar de 5-6cm si ca ar trebui totusi sa mai dureze,cand am auzit,am zis ca pica cerul pe mine <img height="18" alt="plang sau sunt foarte trist" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/roplans.gif" /> eu ma gandeam ca sunt dilatata complet si ca nu dureaza mult si imi vad puiutul.
Asistenta mi-a rupt membranele,era deja ora19:00,mi-a spus sa ma mai plimb un pic pe sala,sa mai vorbesc cu sotul,dar eu tot aveam treaba la baie,simteam mereu senzatia sa urinez <img height="18" alt="ochi peste cap" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/roroll.gif" /> ,in fine sotul a fost generos si atent cu d-na asistenta si cu moasa si dupa jumatate de ora inapoi pe masa aia oribila,nu eram dilatata complet,am stat cu dureri pe masa pana ce m-am dilatat,asistenta mi-a fost antipatica de cum am vazut-o,mi-a spus o vorba descurajatoare inca de la prima infatisare cand ma intrebase daca am dureri,mi-a spus ca ce simteam in acel moment nu erau dureri si voi simti cum se rupe ....totul in mine,ma gandeam in acel moment ca nimic nu mai poate fi dureros ptr mine ca deja experimentasem totul in materie de DURERE. Imi pusese perfuzie,eram slabita si nu mai aveam putere,dar,am rezistat inca vreo2ore si jumatate pe acea masa si cu asistenta langa mine care imi striga sa imping,pardon,sa ma screm cand am dureri,eu impingeam si ma scremeam mai mult din gat,ma treceau siroaiele de apa,la un moment dat,ma speriase asistenta ca ii strivesc caputul intre oasele mele si sa mai fac un efort sa imping,ca i se vede capusorul,sa-l ajut sa iasa afara,d-zeu mi-a dat putere,eu nu mai stiam pe ce planeta sunt <img height="18" alt="ochi peste cap" width="18" border="0" src="http://www.parinti.com/modules/WebChat/images/smiley/roroll.gif" /> am simtit doar ceva fierbinte curgand repede si moasa spunandu-mi ca am scapat,nu poti scrie in cuvinte acele trairi,va spun doar ca puiul meu a venit pe lume la ora22:45 si toate durerile le-am uitat deja,toate trec si se uita,fiecare are experiente unice la nastere dar nimic nu se compara cu acel sentiment de implinire,acela de a fi MAMA
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea noastra,aceasta este minunea noastra care ne lumineaza viata,sa aveti parte de nasteri cat mai usoare si aveti grija ce dr va urmareste sarcina,sa nu patiti ca mine,va pupam
<img border="0" alt="" src="http://i186.photobucket.com/albums/x26/eleonida/161020071109.jpg" />

mititicafloricica
29.10.2008, 17:12:02
m am hotarat cu greu sa mi spun si eu povestea mea,prin cate chinuri si bucurii am trecut pana sa l am pe baietelul meu.
M am casatorit la 23 de ani(acum 4 ani)si vroiam un copil,imi doream tare mult un copil.doi ani de zile nu sa intamplat nimic,bb nu mai venea si eu il asteptam.Vazand ca bb nu vrea sa vina m am dus la dr,am facut analize,iar diagnosticul.foarte crud........amenoree secundara(faptul ca aveam ciclu la 4 5 luni,nu aveam lunar cum au femeile),sterilitate primara(deci eram sterila,nu puteam avea copii)hipertiroidie.Dr sa uitat la mine,dand din cap,nu puteam sa cred,nu vroiam sa acept ata,imi doream cu disperare un copil.Mi a dat un tratament hormonal dar mia spus din start ca sansele sunt foarte minime sa raman insarcinata,si chiar daca se intampla aceasta minunatie nu puteam sa tin copilul pt ca aveam .......UTER INFANTIL..........am urmat tratamentul ruga ndu ma la d zeu,in sufletul meu stiam ca in viata asta o sa am un copilas,imi doream atat de mult o fetita.Dupa 8 luni de zile,timp in care am facut repetat analize si controale,tot nu ramneam insarcinata,eram disperata,atunci m am hotarat sa infiez un copil,eram hotarata eu si sotul meu.Chiar atunci cand ma hotarasem sa infiez o fetita,acum 2 ani mai exact,de sarbatorile iernii,am simtit ceva ca o fericire,ce se inalta in sufletul meu.am mers la control,vroiam atat de mult ca dr sa mi confirme banuiala,dar dr mia zis ca nu poate sa si dea seama daca e sau nu o sarcina,asadar m am dus la ecograf dupa 3 saptamani.A fost cea mai fericita zi din viata mea,in pantecele mele crestea o mogaldeata mica,dr mia reamintit ca,pot pierdearcina,dupa cum imi spusese,dar eu stiam,simteam ca o sa am acest copil.Am urmat tratament pe tot tumpul sarcinii,ca sa nu o pierd,am stat numai prin spital,si aveam si r h ul negativ.La 39 de saptamani am nascut.Dr mia spus ca pot naste normal nu e nevoie de cezariana.Asadar.m am internat inspital pe 5 oct 2007,iar pe 8 oct m au luat durerile nasterii.Mi sa rupt apa la ora 12,la pranz,iar la ora 14 am intrat la travaliu.am stat cu apa rupta 17 ore dintre care 15 ore am stat la travaliu,cu durerile nasterii.Dr de garda ma urca si ma cobora din ora in ora pe masa,dar nu aveam dilatatie.Se facuse ora 22,iar eu tot dilataie 6,aveam mainile facute praf de atatea injectii,vene sparte,si vanatai.Se facuse ora 00,apoi 1,apo2.apoi 3,nu mai puteam la un moment dat inima copilului nu mai batea,am urlat atunci,faceti mi cezariana,facetimi ceva.........dr a venit repede si inima copilului a inceput sa bata din nou.Sa facut ora 4,eu aveam durari groaznice,fetele intrau nasteau,plecau,iar eu tot in acel pat eram de atatea ore,era in patul meu balta de sange,am pierdut mult dsange.La ora 5 iar a venit dr,aveam aceiasi dilataie 6.Era prea tarziu,copilul abia mai respira.Mau urcat de urgenta pe masa,pt cezariana.La 5,20 pe data de 9 oct 2007 am nascut un baietel de 3,5 kg si 51 cm.Am avut anestezie totala.M am trezit dupa 2 ore .Mi au adus copilul sal vad si sa l alptez dar nu aveam nici un strop de lapte.eram asa de fericita era asa de micut si de gingas,mil dorisem atat de mult,dar..........la cateva ore copilul a fost bagat la perfuzii.A facut febra 40 si convulsii.Eu am tat 3 zile la reanimare,dr imi gresise operatia imi zemuia,si cand am vrut sa ma dau jos din pat,dupa operatie am cazut jos,mi au luat anlize,eram slabita,imi trebuia sange,mi au bagat transfuzii de sange,am asteptat cateva ore pana au adus sangele pt ca grupa mea B3 cu rh negativ,nu este prea raspandita.Am stat cu copilul 3 saptamani in spital,el a stat in acest timp la perfuzii cu ace in cap,si dr nu stiau ce are,analizele erau bune,dar el facea febra 39 si 40.Dupa 3 sapt dr pediatru mia zis ca ea a facut tot posibilul dar..pe ea o depaseste aceasta situatie........m au transferat la alt spital,unde am stat si aici o sapt,tot la perfuzii.D zeu a fost cu noi,ne a ajutat si baiatul meu sa facut bine,nici in ziua de azi,nici eu nici dr nu stim diagnosticul copilului la nmastere.Eu m am refacut f greu dupa operatie in spital cat am stat mi au facut continuu injectii,operatia se infectase,miau scos firele dupa 3 sapt.Acum suntem bine multumesc lui d zeu,am un baietel de unan,si el este totul pentru mi9ne,este sufletul meu

pufosul
29.10.2008, 17:23:39
<img border="0" alt="" src="http://i186.photobucket.com/albums/x26/eleonida/181020071122-1.jpg" />

pufosul
29.10.2008, 17:24:39
<img border="0" alt="" src="http://i186.photobucket.com/albums/x26/eleonida/26012008333.jpg" />

laura77
29.10.2008, 17:58:42
A fost odata, ca niciodata, o pereche frumoasa, a carei poveste a inceput printr-o simpla prietenie. Mai tarziu perechea a format un cuplu. Intr-o frumoasa zi de vara cuplul a aflat vestea minunata ca se va transforma intr-o familie, adica, in loc de doi vor fi trei. Mare a fost bucuria lor, dar si a celor din jurul lor. Viitoarea mamica a inceput sa fie foarte grijulie cu ea si cu comoara din burtica. Greturile celebre nu au intarziat sa apara, dar ce a fost mai rau este ca nici nu au disparut pana in ultima zi de sarcina, chiar daca medicii au asigurat-o ca nu este vorba de o sarcina toxica. Totul parea in regula cand o durere ingrozitoare, care se lasa in picioare, a aparut. Cele mai ingrozitoare ganduri ii treceau viitoarei mamici prin minte. Medicul i-a spus ca este vorba despre o colica renala si a internat-o in spital. Analizele aveau sa intareasca cele spuse de medic. Cu ajutorul unui tratament adecvat sarcinii, durerile au inceput sa fie din ce in ce mai mici pana au disparut. Dupa acest eveniment viata si-a reluat cursul normal, iar viitoarea mamica se pregatea zilnic pentru intalnirea vietii ei. Sarcina ajunsese la 40 de saptamani, iar printul, pentru ca am uita sa va spun ca era un baietel, nu dadea niciun semn ca vrea sa faca cunostinta cu o lume noua. In a 42-a saptamana de sarcina medicul a hotarat sa o interneze pe eroina noastra in spital pentru a o tine sub supraveghere 24 de ore. Ecograful facut la internare a aratat o situatie incerta a bebelusului, fapt care l-a determinat pe medic sa faca toate pregatirile necesare unei cezariene. Spaima a fost mare pentru toata lumea, iar rezultatul..........a uimit un spital intreg. Eroina noastra avea sa aduca pe lume un baietel, sau mai bine spus un baietoi, perfect sanatos, de 54 cm si 5,300kg. "Marele" micut devenise celebru in intreg spitalul. Astazi atat baietelul, cat si parintii lui, sunt bine si s-au gandit sa va faca si voua cunoscuta povestea lor.

mada_2007
29.10.2008, 18:45:24
Povestea noastra incepe cam asa
In 6.12.2006 aflu ca sunt insarcinata dupa 2 ani de asteptari, toate bune si frumoase, in 27.07.2007 am facut cezariana fetitza a avut 3,800 kg si 50 cm, pana acum totul ok, la trei zile am intrebat doctora copilului de ce o tot consulta si ma intreaba daca am facut toate ecografele, dupa ce i`am raspuns ca le`am facut si toate analizele o intreb daca se intampla ceva cu fata iar ea imi raspunde ca am programare facuta la alt spital pt a face un eco-cord ( ecografie la inima) ca ar fi o gaurica la inima care la 2 zile se inchide dar la ea nu s`a inchis. Ajung la spital o consulta de suparare nu am prea inteles ce are exact fata dar cand ajung acasa iau hartia si citesc si am simtit ca innebunesc ventricole mai scurte, Dsv de 8mm, intre camerele inimii mai era o linie in plus etc. Mai pe scurt malformatie la inima, si mi`a spus ca ma pot duce cu ea acasa, sa am grija sa nu se invineteasca pe la guritza, nu avea voie san decat muls, nu plans, nu efort etc. Ma externez intr`o miercuri iar sambata in aceeasi sapt incepe calvarul, fata mea n`a mancat pana duminica aprox 18 ore. duminica dimineatza ma duc la Grigore Alexandrescu de urgenta si ne si interneaza, acolo nu i se gasesc venele si o opereaza pt a`i baga cateter am crezut ca innebunesc, stam 1 luna de zile in spital pana reusim sa plecam in italia la operatie luata pe propria raspundere din spital, in tara oricum numai traia mai mult de 1 sapt. si am decis sa plecam cu avionul dak ajungem vedem noi oricum numai era nici o speranta in tara. din fericire am ajuns in Italia cu bine unde ne`a asteptat o salvare si ne`a dus in Genova la spitalul unde urma a fi operata. cand am ajuns a 2 a zi au dus`o la reanimare pt k i se umpluse plamanii cu sange iar la 2 zile o opereaza cu febra si cate or mai fi fost ca altfel o pierdeam. operatia a durat 9 ore am crezut ca mor pana a iesit medicul din blocul operator si mi`a spus ca este bine.
Nu stiu cum as putea sa le multumesc acelor medici de nota 10 ca mi`au salvat fata practic s`a nascut a 2 a oara.In septembrie am fost la control si cum nu se putea sa fim si noi fericiti ca fata este bine dupa operatie ne spune doctora ca Dariei i se strange aorta operata asta insemnand viteza sangelui marita. Acum asteptam sa vedem daca vin doctorii daca nu sa ne facem noi o programare la ei pentru ca nu putem astepta sa se agraveze. Mititica ni se rupe sufletul cand stim prin ce a trecut si acum va trebui sa treaca iar prin ce a trecut si noi pe langa ea.
Asta este trista noastra poveste:(

florina
29.10.2008, 19:35:03
Povestea mea...
"Dumnezeu ia, Dumnezeu da!"
Era 27 iunie 2007....o zi in care un vis prea frumos lua sfarsit, o inima inceta sa bata.....
Plangeam .....samburelul din burtica mea m-a parasitt in a 11-a saptamana de sarcina......
A trecut greu timpul de-atunci....mereu aceleasi intrebari: de ce? cum era daca? cum ar fi aratat? era fetita sau baietel???
Dupa 3 luni de la chiuretaj, Dumnezeu a facut o minune: mi-a daruit un alt ingeras. Nu stiam ce sa fac, eram socata si fericita in acelasi timp...
Sarcina a fost greutza, greturi mari, tratament de sustinere .....teama de a nu duce sarcina la bun sfarsit.....
La 7 luni au inceput contractiile, colul era deschis si doctorul mi-a recomandat repaus la pat....greu, tare greu cu un copil de 2,5 ani de ingrijit.
Ma miscam din ce in ce mai greu, copilul nu se intorsese....mai era timp imi ziceam.....si iarasi teama sa nu-l pierd m-a cuprinsese.......
Dar , a ramas acolo si azi ne umple inimile de bucurie si fericire!
Pe 27 iunie 2008 se nastea David Gabriel!
Era vineri , dimineata...ma indreptam catre spital impreuna cu sotul si baietelul cel mare. Aveam mari emotii.
De la internare asteptarea a fost grea pana la operatie.... da, era cezariana, caci David tot nu se intorsese....
La 11.50 i-am auzit glasul cristalin si i-am vazut chipul de ingeras....m-am topit de emotie si lacrimile imi curgeau pe obraz de fericire...

Am stat doar 2 zile in spital , era foarte cald si abia asteptam sa ajung acasa, la familie.
Primul baietel si-a aratat imediat dragostea fata de fratiorul lui mai mic, dar din cand in cand mici gelozii.
Acum sunt cea mai fericita mamica si ma mandresc cu doua comori: baietii mei!
Nimic nu se compara cu fericirea care mi-o dau atunci cand ii vad, cand ii hranesc, cand ii ingrijesc!
Si iata ca in ziua in care am pierdut un ingeras, am primit altul, un an mai tarziu!

elenutza0610
29.10.2008, 21:24:39
Buna seara!Ma numesc Elena si mi-a dat Dumnezeu o minune de baiat pe numele de Bogdan-Gabriel.Dar sa incep cu inceputul.Anul trecut dupa nunta am ramas insarcinat cu cateva peripetii dar a trecut cu tratament si observatie medicala,In fine aproape de final pe la 37 de saptamani de sarcina am facut preclamsie,adica tensiune mare 15-9 si 16-10 a doua zi.Si atunci s-a decis sa fiu operata ca sa aduc pe lume o minune de ingeras.Eram internata de 2 zile in spital si in ziua de 1 noiembrie 2007,o zi ploiasa,a venit pe lume Bogdan-Gabriel,Sotul meu lucra pe atunci la C-ta si facea naveta nu stia nimic.Era pe drum cand am nascut si cand a venit la spital nu stia ce sa faca sa planga sau sa rada de fericire.Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa duc pana la capat sarcina chiar daca am nascut mai devreme sai sa aiba grija de noi ca sa il crestem si sa il facem mare pe bebe,Asta e povestea mea si sper ca v-a placut,PUP,

dorina_1984
29.10.2008, 21:44:26
Impresionante povesti am citit...si sincer daca ar fi dupa mine as acorda cite un premiu fiecareia.
Am avut si noi momente frumoase in viata,dar si mai grele si am sa va povestesc unul dintre ele.In luna februarie a acestui an, intr-una din zile fetita mea a facut febra...febra mare de tot.Am facut acasa tot ce mi-a stat in putinta si cind am vazut ca nu am nici o sansa sa-i scada am chemat salvarea.A venit o asistenta si i-a pus un supozitor cu diclofenac si mi-a zis:"pina dimineata nu mai aveti treaba cu ea".De unde atita noroc pe capul nostru...peste nici o ora dau telefon iar la salvare...si din nou o asistenta care de aceasta data i-a facut o injectie cu algocalmin si din nou aceeasi poveste...pina dimineata isi revine.Nici de aceasta data febra nu a sczut nici un minut sub 40. Si m-am urcat cu mama mea in masina si am plecat noi la spital...stam in navodari iar spitalul este in Constanta.Din nou aceelasi lucru...nu are fata nimic ,o injectie cu algocalmin si acasa.Am ajuns acasa...si cred ca se facuse 2 noaptea am chemat iar salvarea de data aceasta certindu-ma cu tipa de acolo ca sa ma ia cu ea..si m-a luat si la spital acelasi lucru...ne-am intors acasa...si am plecat din nou...peste vreo ora o ora si putin...inclus drumul constanta -navodari adica 24 de km.Un medic care era de garda si primise pe cineva inaintea noastra ii spune asistentei...nu mai am chef de nimeni e tarziu.Atunci cu fata in brate am dat buzna in cabinetul lui si am zis ca eu nu plec de acolo decit externata.Si cu plicul indesat in buzunarul lui ne-a internat.Ajungem pe sectie ,in salon si acolo o doamna doctor,invarsta doar ce o vede pe Doinita si isi apropie putin mina de fatza ei ca o si ia de o mina pe sus..o pune in brate si pleaca cu ea in cabinetul dumneaiei.Intru si eu si cind imi vad fata intr-o cadita cu apa...apoi o scoate si o infasoara in niste cearceafuri...si intram din nou in salon.Aici imi spune..."Tu esti sanatoasa la cap??De ce nu ai venit pina acum la spital??"o intreb de ce spune asta si-i explic prin cite am trecut toata noaptea...ca apoi sa imi dea vestea soc:"A fost la un pas de convulsii.daca mai statea 5 minute nu mai plingeai de nervi ca-i e rau si o plingeai pe ea ca murea."Nu stiu daca poate cineva intelege si simti ceea ce am simtit eu atunci, si desi scarbita de spitale si de mediul sanitar romanesc mi-am zis ca acea doamna doctor a fost Ingerul trimis de Dumnezeu in calea noastra.Tin sa mentionez ca acasa nu stateam cu mainile in san asteptind sa scada febra ci am facut tot ce se putea omenste face pt a scapa de febra chiar la un moment dat am crezut ca i-am facut supradozaj de antifebrile...supozitoare si siropuri de toate natiile pt a -i scadea si pt 5 min macar febra sub 40.
Aceasta e povestea mea,nu sper sa castig cu ea ci doar sa vada mai multa lumea ca in sistemul medical plin de spagari si nepotisme se poate sa gasesti un om care sa salveze viata celei mai scumpe fiinte din viata noastra: a copiiilor nostri.
Cu dragoste Andreea (mama)si Doinita(fetita)

mirelatatar
29.10.2008, 22:37:42
As vrea sa va povestesc si eu prin ce a trebuit sa trec in perioada de sarcina cu copilasul meu....
In anul 2006 am facut nunta chiar de ziua mea de nastere si la implinirea a 30 ani...eramatat de fericiti...aveam casa noastra, aveam ce ne trebuia unui cuplu sa mergem mai departe in viata, dar bineinteles ne lipsea acel ceva sa ne simtim impliniti - faptul de deveni parinti....la 2 luni dupa nunta intr-o zi de joi p edata de 13.07.2006 am aflat ca sutn insarcinata ...nu va pot descrie cat de fericita am fost.......totul a fost bine pana la implinirea a 4 luni de sarcina...
N-am stiut ce inseamna sa ai greturi, sa ai pofte...totul parea ca merge perfect, dar dinpacate la un ultim ecograf inainte de implinirea a 4 luni de sarcina doctorul ma anunta cu parere de rau ca aceasta sarcina va fi foarte greu de dus pana la bun sfarsit....
Daca vrei sa ai acest copil repaus total la pat, imi spune doctorul.....am ramas uimiti...nu ne venea sa credem, dar din pacate problemele au inceput sa apara tot mai mult....
Nu aveam voie sa stau in pozitia de sezut si in picioare...trebuia sa stau doar la pat si trebuia sa am grija si cand ma intorc de pe o parte pe alta pentru ca se putea porni o hemoragie si nu mai aveam copilul.....
Perioada de 5 luni cat a trebuit sa stau la pat a fost destul de grea, atat pentru mine cat si pentru sotul meu....stateam cate 10 zile in maternitate, dupa care ma intorceam pentru 3-4 zile acasa si iar o luam de la capat...
Aveam contractii mai mereu, deci nasterea se putea declansa in orice moment....doctorul se ruga de mine sa stau cuminte la pat, sa ajung macar la 7 luni sa poata sa-mi faca cezariana, chiar daca acest copil ar fi fost prematur, dar macar il aducea pe lume.....pentru ca am fost o mamica ascultatoare si imi doream enorm acest copil, am fost foarte cuminte la ceea ce-mi spunea doctorul....
Pe toata perioada de sarcina cate ecografii am facut n-am vrut sa stiu ce o sa am - fetita sau baiat.....ma rugam la Dzeu sa fie totul bine.....nu avea importanta sexul copilului.....
La cat de speriata am fost pe perioada sarcinii, mi-am gasit si puterea sa vorbesc mereu cu bebe...ii puneam si castile pe burtica sa asculte muzica......
Aveam zile in care mergeam in genunchi, pentru ca aveam dureri ingrozitoare.....incercam sa fiu tare.....cand imi simteam copilasul miscand totul era minunat pentru mine, uitam de toate problemele.....
Intr-un final am ajuns pe data de 3 martie 2007 cand am inceput sa sangerez....din fericire in momentul in care am ajuns la maternitate totul s-a oprit...am stat in acea zi internata sub supraveghere....aveam contractii, dar nu aveam dureri.....am stat o zi si o noapte asa.....
Pe data de 4 martie dimineata la ora 8.30 am intrat in sala de operatie pentru cezariana....la ora 8.45 doctorul m-a anuntat ca am o fetita...am inceput sa plang de fericire.....era totul bine cu ea.....fetita mea luptase sa vina pe lume.....i-am pus numele Bianca.....
Astazi are 1 an si 8 luni si e lumina ochilor nostri....speram cat de curand sa-i putem face un fratior sau o surioara....nu mi-as mai dori inca o sarcina cu probleme, dar nimeni nu-mi poate garanta cu va fi cea de a doua sarcina.....
Va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi si povestea mea........

koko_lyno01
29.10.2008, 23:38:52
Toate mamicile au avut de trecut prin grele incercari ! Povestea mea e trista, foarte trista! M-am casatorit la 21 de ani si la 22 am dat nastere unei fetite frumoase cu ochii ca murele si cu parul ca pana corbului,exact cum scrie in povesti! I-am pus numele Sfintei Frecioare ,Maria, in semn de recunostinta pentru darul oferit! La 1 an si jumatate mai tarziu,iarasi am dat nastere unei fetite ,la fel de frumoasa ca si sora ei,dar putin mai grasuta:4,500 kg! Pediatru a zis ca e sanatoasa,nu are pnici un fel de probleme ,insa dupa 7 zile de la nastre a murit,nu se stie de ce;soacra mea zicea ca a fost deocheata! Am plans mult,am suferit,insa trebuia sa merg mai departe pentru ingerul meu cu parul negru,care ma trezea in fiecare dimineata cu pupicuri pe obraz! Ea nu trebuia sa o vada pe mami plngand si suferind pentru ca nu voiam sa se intristeze si sa sufere si ea! era o fetita tare dragalasa,toata lumea o iubea si o indragea! Imi faceam planuri mari pentru ea:sa se faca doctorita,ca si matusa ei,sa vindece copii,sa nu-i mia lase sa plece lasand in urma lor lacrimi si durere!Dar,planurile Domnului erau altele! Mi-a luat-o de langa mine in noaptea de Rusalii,la 2 ani si 8 luni! Ziua a fost cram la noi in localitate si ea cum era jucausa, a dansat toata ziua si toti s-au minunat de ea, ce frmoasae ,ce dragalasa si au deocheat-o! Seara,fiin foarte obositi, am lasat-o sa dorama cu soacra mea,in aceeasi casa ,dar in lata camera,insa dupa o ora,am auzit-o tipand,ne-am dus la ea si zicea:Tata, vine doctoru sa ma taie,nu-l lasa,tataaaa! era la mine in brate si ma trangea tare si plangea,plangeam si noi cu ea si nu stiam ce sa-i facem.;in 5 minute a murit! Doamne,de ce Doamne?????????? mi-ai luat sufletelul meu scump, viata mea, comoara mea,ingerasul meu iubit! Si acum il mai intreb..raspunsul il voi afla mai devreme sau mai tarziu cand ma voi duce langa ele si langa sotul meu sa reintregim familia! ...lacrimile imi curg siroaie si acum..abia scriu..ii vad ochisorii ei negri care au ramas privindu-i pe ai mei ..si o lacrima i-a ramas pe obraz.. manutele ei care seara la culcare ma mangaiau , au ramas intepenite intr-ale mele,trupusorul ei micut era inert si spre dimineata a devenit rece..cand ,de obicei,ea dimineta,la ora aia era prin curte,se juca.Ii mai simt si acum greutatea ...se facuse dintr-odat grea! Am pus capul langa ea si am vrut sa plec odata cu ea..dar,Dumnezeu avea alte planuri pentru mine! La 24 de ani am innebunit! Casa mea era spitalul! Sotul si familia au fost langa mine si m-au ajutat sa imi revin;dupa indelungi tratamente si acatiste,rugaciuni am ramas din nou insarcinata:acum am 2 baieti si o fetita si au trecut de fatidica varsta de 2 ani si 8 luni! ii iubesc enorm,dar suferinta si durerea dupa ingerasii mei a ramas in sufletul meu si nimic nu o va sterge! Nu am putut sa infrang destinul si nimeni nu va reusi vreodata sa faca asta! Copilasii mei,de ce Doamne????

c_elena77
30.10.2008, 00:48:38
Doamne...nu reuseam nici sa ma lighez de cate lacrimi aveam in ochi ,continui sa plang , te admir enorm ca ei avut curaj si credinta sa mai faci copii ,nu.mi gasesc cuvintele de compatimire ,imi dau seama ce e in sufletul tau,esti femeie vrednica si iti doresc sanatate,fericire alaturi de familia ta si tot binele din lume

raducam
30.10.2008, 02:02:53
Uff..Sunt sigura ca avem cu toti multe de povestit, si bune si rele in legatura cu ingerasii nostri.Si cum mie tare imi place sa povestesc (si vad ca fiul meu imi seamana, toata ziua nu-i tace gurita<img src="/&amp;files/smiley/wink_smile.gif" alt="" />) am sa va spun si eu cateva lucruri..
Mi-am dorit copii din totdeauna si mai cu seama dupa ce am gasit barbatul potrivit. Asa ca dupa 3 anisori de copilareala ne-am pus si noi pe treaba. Si ne-am tot antrenat si ne-am tot antrenat, pe principiu ca "dupa munca si rasplata:O" pana intr-o zi cand in loc de o liniuta au fost 2. Fericire mareee...la inceput, dar apoi au inceput sa ma copleseasaca gandurile si indoielile : acu ' ca e..ce fac, pot eu..o sa ma descurc..Sunt sigura ca multe mamici au patit la fel..
Imi amimtesc ca in luna a 3-a nu prea mai intelegeam ce e asa de minunat sa fii gravida. Aveam toate simtomele alea de scrie prin carti de ele: greata, voma, indispozitii, dureri de sani..etc..Era de ajuns sa mentionezi cuvantul sex ca iesea scantei!!:DSaracul sot..<img src="/&amp;files/smiley/angel_smile.gif" alt="" />Si apoi luna a 6a cand medicul mi-a zis foarte detasat ca daca nu stau la pat pierd sarcina. Si iarasi saracul sot care nu mai dovedea cu treburile casnice: spalat , calcat , mancare,servici .. plus gutui pentru sotie..<img src="/&amp;files/smiley/angel_smile.gif" alt="" />(as fi mancat non-stop). Si-mi spunea cu mopu'-n mana": Acu' inteleg si eu ce greu e sa fii femeie"..Intr-un final.. adica in luna a 9-a , doctorul a hotarat, cu 2 saptamani mai devreme ca e momentul.Si uite asa dupa o cezariana mai usoara si mai rapida decat credeam , a venit si ingerasul nostru: juma' de metru si un zambet! Cea mai minunata binecuvantare din viata noastra!!

raducam
30.10.2008, 02:11:14
O Doamne..Acum am citit si eu povestea ta , koko lino01..Uff..Intortocheate mai sunt planurile lui Dumnezeu..Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine.Sa te bucuri din toata inima de copilasii tai!!

byanca_dany@yahoo.com
30.10.2008, 09:52:18
Povestile voaste , toate , sunt foarte emotionante si va spun asta din proprie experienta .
Ne-am dorit foarte mult un copil asa ca am ajuns pana la fertilizare in vitro . Pe 23 mai 2006 am aflat ca vom avea un bebe , iar a 2-a zi taticul a plecat in voiaj . Am petrecut toate lunile de sarcina singura , doar eu cu bebelusi . Acum pot spune asa , pentru ca la al 2-lea contrl am aflat ca vom avea tripleti . Sarcina a fost foarte usoara , chiar daca aveam 3 bebelusi in burtica . Am serclaj si plimbarile mele s-au scurtat . La 25 de saptamani am fost intrenata pentru ca se scurtase colul si dupa cateva zile de monitorizare am plecat acasa . Pe 1 noiembrie a venit si taticul acasa si a putut sa-si vada odraslele la echograf - 2 baieti si o fetita . Era visul nostru , era tot ce ne puteam dori . Erau sanatosi , erau dezvoltati , foarte bine chiar . Doar cine a fost insarcinata stie ce inseamna sa simti cum traieste in tine o viata ; la noi erau 3 si ii simteam pe fiecare in parte , stiam fiecare unde este . Vorbeam cu ei si stiam ca nu voi mai fi singura niciodata , ca ii am pe ei de acum .La toate controalele ni se spusese ca se dezvolta ca si cum ar fi fiecare intr-o sarcina normala . La 31 de saptamani am mers din nou la controlul normal . avusesem ceva dureri , dar mi s-a spus ca sunt normale . Nu am sa uit ziua aceea toata viata : 24 noiembrie .D-nul doctor Marinescu ( fie vorba intre noi , este cel mai bun doctor pe care l-am cunoscut ) nu mi-a spus despre ce este vorba , m-a intrenat si mi-a spus ca a 2-a zi vom face niste monitorizari . A fost ultima noapte linistita ; pe 25 noiembrie am mers la echograf si aveam sa primesc cele mai groaznice vesti din viata mea . 2 dintre copii , baietii , care erau cu aceiasi placenta murisera - sangele si oxigenul nu mai trecea prin cordon si se asfisiasera . Fetita era inca bine . Va dati seama ce am simtit cand mi se spunea asta ; imi si imaginam cam cat de mult au suferit micutii mei - este o imagine groaznica pe care nu am sa mi-o scot in veci din minte . Ziua a fost graoznica in totalitate ; am plans , m-am consuma , desi mi se spunea ca ar fi bine sa ma calmez . Oricat am incercat nu puteam , gandul la cei 2 micuti care rezistasera 31 de saptamani si acum nu mai erau ma termina . Pe la ora 3 au inceput durerile si contractiile ; am primit medicamete sa ma ajute - dar nu se opreau . Se dorea monitorizarea mea inca 2 sapt. ca micuta mea sa mai stea acolo si sa fie un pic mai mare . La 8 seara am nascut ; bebe nu era prea bine , asa ca a fost luata de medici pentru a i se salva viata . Cand am vazu-o prima data , desi era micuta -1520 g - nu a sta a fost socat , ci cate aparate si tubulete eau pe ea - oxigen , perfuzie , aparatul de monitorizat inimioara . Era mica si tot trupuletul ei se micsa foarte tare la fiecare respiratie . Au urmat 3 saptamani in care , de cate ori ma duceam sa-i duc laptic , urcam scarile cu inima cat un purice sa nu-mi spuna ca nu mai este . Este cumplit sa te duci la terapie intensiva la nou-nascuti si sa-ti fie teama sa vezi vreo asistenta sau vreun doctor ca se uita la tine - tie teama ca iti va spune ceva cumplit . Am trecut si peste zilele alea goraznice si pe 29 decemrie ne-au dat drumul acasa - aveam 1900 g , dar eram bine . Spre deosebire de voi , eu pot sa va spun ca la spitalul Giulesti sunt cadre medicale extraordinare , atat doctorii ( D-nul Marinescu trecea aproape zilnic pe la bebelusa s-o vada , desi nu mai legatura cu nou-nascutul , iar pe mine ma controla zilnic ) cat si asistentele . Si sa va linistesc , nu am dat bani pentru a fi tratata preferential si tin sa subliniez lucrul asta ; mai sunt oameni care isi fac si meseria bine .De cum am venit acasa , am inceput lupta cu viata , noi 3 , mama , tata si Izabela ( Antonia-Izabela -asa o cheama pe micuta noastra ) . Astazi avem aproape 2 ani , caci pe 25 noiembrie ne sarbatorim , si suntem fetite mari . Cresterea ei a fost la fel de grea - copil prematur , care racea in fiecare luna - plamanii nostri nu erau terminati cand ne-am nascut -la care mai adaugati ca am descoprit si o parapareza spastica care ne impiedica sa mergem singurele . Dupa multa gimnatica si foarte munca , mergem si am depasit momentele grele din viata noastra .Astazi Izabela vorbeste foarte mult , mai bine decat copilasii de varsta ei , merge si este un copil extrem de vesel si fericit . Noi o alintam cat pentru 3 , caci numai cand o privesc stiu ca trebuie sa-i dau dragoste si pentru fratiorii ei care nu mai sunt in viata , dar sunt in inima mea pentru totdeauna .

flory_m
30.10.2008, 10:40:27
Buna ziua,tuturor mamicilor si multa sanatate pentru puiutii lor! Povestea mea incepe astfel:la inceputul anului 2000 m-am casatorit, peste o luna am ramas insarcinata,dar la o luna de sarcina am pierdut copilul.Dupa cateva luni,am ramas din nou insarcinata si am nascut o fetita micuta:2,250 ! Sarcina a decurs normal,fara probleme,insa fetita mea s-a nascut cu o malformatie la ochiul drept:glob dezorganizat-diagnosticul pus de medicii de la Spitalul Lahovari din Bucuresti si nu se poate face nimic,pana la varsta de 16 ani cand i se poate pune o proteza estetica,insa nu va vedea cu ochiul niciodata! Am suferit enorm de mult si sufar in continuare si mai mult pentru ca si cel de-al doilea copil,baiat,are probleme.Fetita mea ma intreaba mereu de ce nu e si ea ca si ceilalti copii si nu mai stiu ce sa-i raspund.Lacrimile imi inunda ochii si ea vine si mi le sterge :"nu mai plange mami ca o sa fie bine",tot ea este cea care ma incurajeaza! Lumea este rea si rade pe seama ei;mi-a zis o doamna ca sa fac altii ca astia nu -s buni! si fetita era acolo si a auzit si s-a dus la tati sa-i spuna ;plangea saracuta si printre suspine ii spunea ce a zis femeia cea rea! In 2002 am nascut un baietel perfect normal,insa la 4 luni s-a imbolnavit;a facut febra care nu-i trecea cu nici un tratament,am fost la spital,am stat o luna internati si mediciii au zis ca nu au ce sa-i faca ,sa-l iau acasa si dumnezeu cu mila! Ajunsa acasa,l-am botezat la urgenta si minune:si-a revenit copilul! Nu a mai avut nimic dintr-odata! Dar,nu vorbeste pentru ca nu aude! Are 6 ani copilasul meu si nu l-am auzit zicand mama si tata pana acum! Am fost pe la multi medici;am ajuns la Dr Pascu de la Spitalul Panduri,insa diagnosticul m-a ingrozit:hipoacuzie neurosenzoriala profunda bilaterala si rezolvarea consta intr-un Implant cohlear cu cip pentru ca are nervul auditiv afectat si pretul e imens pentru posibilitatile noastre:peste 20 de miii de euro! De unde sa fac rost de atatia bani?! Presedintele basescu a fost impresionat de cazul nostru si am primit 20 de milioane lei vechi cu care am afcut cateva sedinte de logopedie,insa nu e de ajuns! Noi insa nu ne-am pierdut speranta si cerdinta! Vom lupta pentru ca si copilasii nostri sa duca o viata normala si sa nu mai fie marginalizati!

loreda
30.10.2008, 11:10:43
Buna!Ne-am dorim si noi din tot sufletul un copilas.In 2000, am pierdut o sarcina la 4 luni si jumatate, analize genetice, toxoplasma, listeria, etc., endocrinologice,; in urmatorii 2 ani alte 2 sarcini pierdute la 7 sapt.; de fiecare data se opreau din evolutie; nu se stia cauza.In 2003, am ramas din nou insarcinata, dar deja imi luasem gandul ca voi naste un copilas sanatos, ca voi duce sarcina pana la capat. Ecografii saptamanale, de fiecare data ma rugam la Doamne, Doamne, sa-i vad inimioara batand,.Sangerari de la 5 saptamani, pana la 4 luni si jumatate.Internari in spital cu perfuzii, tocolitice,tratament cu Gravibinon la 6 zile, utrogestan, no-spa, injectii cu diazepam , papaverina, si altele.Dupa ce am trecut de primul trimestru, am crezut ca va deveni mai usor, ca a trecut pericolul opririi din evolutie si am prins curaj; ma dureau toate oasele, muschii mi se atrofiasera, stateam la pat non-stop, soacra imi gatea, sotul imi aducea mancarea la pat. La 4 luni si jumatate, pe 28.dec.2003, in jurul orei 1.00, m-am trezit intr-o hemoragie, eliminand un cheag de sange cat palma. Am inceput sa plang. Am crezut ca era copilasul meu eliminat de organism din cine stie ce cauze.Am plecat la spital, m-au internat de urgenta, ecografie.Slava Domnului, bebele era bine, dar eliminasem un fibrom uterin mai mare decat sarcina, si aveam deslipire de placenta, inserata jos.Nu va mai plictisesc! Am stat 10 zile in spital, incluzand revelionul 2004, apoi la pat in continuare pana la 37 saptamani, cand in urma unei 3 D, dr. a decis de urgenta cezariana, placenta maturata, lichid zero.Pe masa de operatie am facut stop hemoragic, au reusit sa ma salveze, am stat 3 zile la reanimare, drept pt. care am pierdut startul alaptarii fetitei mele dragalase de 2800 gr, sanatoasa cu scor apgar 9.Ii multumesc din suflet dr. Ispas de la sp.caritas care ma ajutat sa-mi realizez visul. La 2 ani dupa nasterea Mariei am ramas din nou insarcinata, cu un debut asemanator, dar Doamne Doamne m-a ajutat sa nasc si un baietel sanatos, care are 1,7 ani.Curaj si credinta!

gabrielamoca
30.10.2008, 14:30:49
impresionante intamplari......va povestesc si eu despre prima nastere a mea...acu 12 ani......
Implineam 9 luni de Craciun....dar bebe nu dadea nici un semn ca vrea sa iasa......doctorita mi-a zis sa stau linistita si sa astept.....si am asteptat...a trecut Craciunul, Revelionul, Sf. Ion.....si nimic....speriata m-am dus la doctorita mea si i-am spus ca eu trebuia sa nasc deja...demult....ce se intampla....fetitele , eu stiu ca vin pe lume mai repede, nu?.....Cu o fata rece imi zice ca ma interneaza, desi trebuia sa mai astept acasa ca acus o sa-mi vina sorocul.Dar eu nu si nu.....parca presimteam ceva.....
Mi-au facut analize...iar apoi mi-au pus perfuzii sa-mi declanseze nasterea.....si se terminau, imi puneau altele..si tot asa......pe mine ma luasera durerile dar atat.....nu eram "pregatita" sa nasc....si asa m-au lasat toata ziua, toata noaptea...in dureri de nedescris......
Dimineata mi s-a facut rau de tot.....varsam...desi nu aveam ce......si deliram.......La ora 8 am inceput sa strig sa-mi salveze fetita macar....daca de mine nu le pasa...si am lesinat.M-am trezit tarziu, intr-o camera mare, alba.....credeam ca sant in rai.....o voce imi spune ca am un baiat.....am lesinat din nou.Apa rece, palme, voci.......unde sant?.....asa am deschis ochii din nou, iar in jurul meu toti se grabeau sa-mi dea vestea cea mare:am baiat, nu fetita!........Mi se facuse operatie. Noroc ca am insistat sa raman sa nasc, copilul era sa moara nu mai avea deloc lichid iar pielea lui era ca la un batran....multe luni i-am facut baita si de 2 ori pe zi numai in ceaiuri de plante...pana a devenit pielea roz.......
Asta a fost prima mea nastere....poate din acest motiv mi-au trebuit 12 ani sa ma decid sa-l fac pe al doilea bebe.Multumesc lui D-zeu ca sant bine sanatosi amandoi.

petronela.b
30.10.2008, 15:31:07
Povestea noastra nu e nici pe departe atat de impresionanta ca si ale altor mamici.Cu ce sa incepem cu a fost odata ca in povestile cu printi ......a fost un baiat si o fata care sau indragostit la prima vedere si dupa putin timp sau casatorit si sau mutat impreuna.Nici rodul iubiri lor nu sa lasat asteptat prea mult in noembrie 2006 am ramas insarcinata, sotului meu i-am dat vestea pe 6 decembrie ...era cadoul lui de Mos Nicolae(facusem o felicitare speciala pe care lipisem testu de sarcina).Sarcina a fost una de vis pe care o doresc la toate viitoarele mamici,nu tu greturi,nu tu dureri,an tu ameteli,lesin.Insa cand am fost la ultimul consult doctorita care ma supraveghease toata sarcina a pierdut fisa medicala cu evolutia sarcini,si dupa ea trebuia sa fi nascut deja desi aveam doar 38 de saptamani .Dupa ce am implinit 39 de saptamani mi-sa spus sa merg la materna ca e de garda in respectiva zi.Mi sa provocat nastere la 8 dimineara pe la 9 au inceput sa imi faca diferite injecti,in jur de 11 au inceput ce adevarat durerile,doar ca contractiile nu erau ordonate si dinou alte injecti pentru a ori din intensitatea travaliului.In tot acest timp doc.mea venise doar o data sa ma vada.La 16.15 mi sa rupt apa si cand am cerut sa imi vina doctoru mi sa raspuns sa mai astept ca se odihneste.abia la 16.45 a venit si ea ,ma urcat pe masa si a spus ca e totul in regula,dupa ce am ajund in par i-am dat atentia fara de care nu te baga in seama prea mult. A inceput sa ma consulte dinou si am vazuto de odata cum se schimba la fata,si a inceput sa ii cheme pe ceilalti doctori(la primul consult din acea zi imi facuse pe burta semn unce era capul copilului care se intorsese deja ),nu mai gasea pozitia copilului,si bataile inimi erau dince ince mai slabe.Deodata m-am trezit inconjutarata de 3 doctori si nustiu cate asistente care fiecare puneau trompeta aceia pe burta mea si se mirau unul la altu,va imaginati ca am inceput sa tim la ei sa imi spuna ce se intampla,singurul raspuns pe care l-am primit a fost ca intru in operatie.La 17.15 a venit pe lune un bb cu chip de inger Iannis Andrei.Abia adoua zi la 11 am putut sa il vad era la incubator se nascuse cu "suferinta fetala"in termeni normali placenta se desprinsese si copilul se sufoca in mine. Totul a fost bine dupa ,eu mi-am revenit foarte repede in 3 zile coboram 4 etaje pe scari si le urcam. Iannis sa nascut de 3 kg si in prima luna de viata a luat 1.80kg acum suntem un bb mare de 1 an si 3 luni pe 6 noiembrie. Lui mami si tati le place sa spuna ca sunt mimunea lor care a venit acasa in zi de sarbatoare 06.08.2007. Va pupacesc dulce dulec !!!:-*:P

ady83
30.10.2008, 20:35:27
Daria Cosmina s-a nascut pe 21.07.2008, la 38 sapt si 4 zile. A avut 2700 gr la nastere si e un copil sanatos. A fost un copil dorit,si vestea ca sunt insarcinata a fost pt noi una minunata. Am aflat ca voi deveni mama pe 22.11.2007 dupa ce menstruatia imi intarziase 5 zile. Ne-am bucurat mult chiar daca locuiam intr-o garsoniera si mai aveam si un motan, era copilul nostru dorit si nu ne-am facut nici o clipa griji ca nu ii vom putea oferii conditii extraordinar de luxoase sau ca nu era miomentul pt un copil atunci. Daca era sa asteptam momentul potrivit cred ca nu mai faceam copii niciodata caci neajunsuri sunt tot timpul. In fine, sarcina a decurs perfect, nu am avut nici o greata, nici o ameteala, absolut nimic, totul mergea cum nu se putea mai bine, pana cand in luna feb anul acesta, in urma unor analize (rubeola, toxoplasmoza) mi s-a spus ca voi avea un copil malformat si ca trebuie sa fac intrerupere terapeutica a sarcinii. Am simtit ca pica cerul pe mine, aveam 18 sat de sarcina iar copilul misca. Am repetat analizele, din pacate la acelasi laborator unde le facusem si prima data rezultatele erau aceleasi: incert, iar sfatul medicului a ramas la fel: avort. Dar in sufletul meu eu simteam ca e bine, si nu am vrut sa accept nici o clipa varianta lui. Am decis sa duc sarcina pana la capat cu orice risc, si cu credinta in Dumnezeu ca voi avea un copil sanatos. Am schimbat medicul, am schimbat laboratorul si am refacut analizele a treia oara, dupa vreo luna de suferinta cumplita, si ce credeti?Analizel erau perfecte, copilul meu era sanatos. Am aflat apoi ca voi avea o fetita care azi e bucuria vietii mele. A fost o incercare zic eu pste care am trecut cu bine iar acum suntem o familie frumoasa si fericita. Am nascut cu cezariana deoarece fetita nu vroia sa coboare desi eu eram dilatata 10...dar asta e, a fost o nastere la fel de usoara ca si sarcina caci m-am internat la 3 noaptea si la 9 dimineata am nascut. Suntem o familie implinita, si intre timp printr-o conjunctura fericita am primit si un apartament cadou, deci...lucrurile vin de la sine trebuie doar sa ai credinta.

HELLENA
30.10.2008, 21:03:30
am citit toate povestile voastre si am plans la fiecare....maine promit ca o sa va povestesc si peripetiile prin care am trecut noi.sanatate la bebei

maftei lacramioara
31.10.2008, 13:33:46
As vrea sa va impartasesc si eu povestea mea. Ma numesc Lacramioara si sunt din vrancea.La 20 de ani am fost mamica pt prima data.Cele noua luni au fost cele mai frumoase din viata mea , iar momentul cind am tinut copilasul in brate pt prima data a fost unic.bucuria nu a tinut mult caci la numai doua luni dupa ce s/a nascut copilul meu a murit , din cauza unei malformatii cardiace.anul urmator deveneam mamica din nou.Dar la patru luni treceam prin acelasi moment dureros din aceiasi probl. Nu exista durere mai mare decit aceia de a/ti pierde copilul.Am crezut ca viata mea se sfirseste.Anul urmator am ramas iar insarcinata voiam cu disperare sa am un copil al meu.Cu toate ca medicii m/au sfatuit sa fac intrerupere de sarcina , m/am incapatinat sa pastrez sarcina.Dumnezeu mi/a daruit un baietel minunat , emilian , care acum are 9 ani.este viata mea.Nici o clipa in cele 9 luni nu m/am gindit ca ar putea sa moara.Parca nu trecusem prin nimik.Am fost optimista si totul a fost bine.Ma bucur ca nu am ascultat de medici.Este un copil destept , frumos si sanatos.La 7 ani am hotarit sa incerc din nou , pentru ca nu as fi vrut ca emilian sa fie singur pe lume in plus si el isi dorea cu disperare un frate.Astfel a aparut david un copilas atit de dorit , dar din pacate nascut cu o mare probl.O malformatie cardiaca aceiasi cu a fratilor sai pe care ii pierdusem.Dar dumnezeu a fost mare la virsta de un an am putut sa il operam. Acum are 2 ani si este o bomboana de copil nu ai zice ca ar fi trecut prin asa ceva. plin de viata si vesel mereu. Au fost momente groaznice , am stat 3 luni cu el in spital , in care nu credeam ca va mai trai.Au fost momente in care mi/as fi dorit sa imi scot inima din piept sa i/o dau lui , sa ii iau toata suferinta.Uneori simteam ca ma prabusesc dar vazind cita viointa are el de a merge mai departe , imi reveneau si mie puterile.Cam asta a fos pe scurt ceea ce voiam sa va impartasesc. Lasati/va purtate de instinctul de mame sigur nu veti da gres.Copii sunt cel mai frumos lucru pe acest pamint si merita orice sacrificiu sa facem pentru ei.

sabina lupea
31.10.2008, 17:47:27
Ma numesc Sabina, am 30 ani si un mic ingeras care pe 21.10.2008 a implinit 1anisor. S-a nascut la Roma si ne-a dat emotii- mie si sotului meu- inca din momentul conceperii. Dar o luam cu inceputul. Datorita lui Raul, baietelul prietenilor nostri am inceput tot mai serios si mai des sa ne gandim la un bebe, eram deja casatoriti de 8 ani iar bunicii nu mai incetau cu intrebarile "indecente" cand devenim bunici? Bebelel nostru s-a lasat asteptat aproape 6 luni dar nu ne-am pierdut increderea chiar de tot.:) Pe 1martie surpriza, testul iese pozitiv, am primit cel mai frumos martisor. pe 5martie incep pierderile rosiatice-maronii, pe 6martie ecografie de urgenta:risc de a pierde sarcina, repaus total la pat timp de 3 saptamani. Deci fara munca, fara treaba in casa, fara a face nimic. Nu va pot explica efortul sotului meu de a gati, a face curat si restul. Dupa 3 saptamani alta ecografie, totul pare in regula, ma pot ridica din pat incet, incep sa ma misc. Pe 14 septembrie ecografie: surpriza bebelul este in pozitie podalica(cu capul in sus) se fixeaza data cezarianei pt, saptamana 38. Alta surpriza, bebelul se intoarce, cu cateva zile inainte, deci se merge mai departe pe nastere normala. Eram fericita dar si speriata in acelasi timp. pe 20.10.ora 17. se rupe apa(cu o saptamana mai repede decat termenul dat de doctori), socrii intra in panica mai rau decat noi, se fuge la spital cu claxonul si batista alba. Urmeaza internarea, alte analize, electrocardiograme, vizite, ecografii. Laora 20 incep contractiile, dilatare nu, durere cat cuprinde, frica, bebelul care vroia sa iasa, asistentele care-mi spuneau nu impinge, ai doar 3cm, injectii de dilatare. Rezultatul? Nimic nou, nedilatare, dureri, refuzul de a mi se face epidurala, sotul care urla la doctori, asistente si restul lumii. Intr-un final la ora 2 se face un alt ecograf, concluzia: cezariana de urgenta. Ora 2.30 se intra in sala de operatie, ora 3 aud ingerasul meu plangand dupa ce am auzit doctorii spunand: o, doamne, riscam sa-i pierdem pe amandoi pt. ca copilul avea cordonul innodat si rasucit in jurul gatului. Astazi suntem mari, sanatosi, voinici si nu voi uita acea noapte care acum pare calma, linistita si departe. Multumesc ca mi-ati ascultat povestea:D. Va saluta Sergiu si Sabina

Monnica
31.10.2008, 18:20:04
Dupa 6 ani de la nunta in sfarsit am ramas insarcinata. Cand am aflat a fost cea mai mare bucurie a noastra. Mi-am dorit asa de mult acest copil, incat nici nu concepeam sa se intalple ceva. Pana cand mi-am facut analizele care se fac in primul trimestru de sarcina. Rezultatul analizelor a cazut ca un bolovan, aveam virusul hepatic C. Am fost la medici din oras, intai la medicul de familie, care cand a auzit mi-a spus sa fac intrerupere ca doar sunt tanara si voi avea ocazia sa mai fac copii. Am mers si la un medic specialist, care mi-a spus acelasi lucru, daca nu voi pierde sarcina in jurul lunei a cincea. Am crezut ca totul s-a oprit pentru mine. Mi-am luat inima in dinti si am fost la un medic ginecolog care a citit rezultatele si m-a sfatuit sa merg mai departe. Imi doream copilul asa de mult ca nu imi venea sa cred ca am gasit pe cineva care sa ma sustina, in afara de cei din familie si de sot. La 4 luni de sarcina mi-a aratat bebelul la ecograf si atunci am fost cel mai fericit om de pe pamant. Acolo in burtica crestea "delfinul" meu cel drag, avea tot ce ii trebuia: manute, picioruse, era intreg si nevatamat. Sotul meu a inceput sa planga de bucurie, la fel si mama care a fost langa mine tot timpul. Au trecut lunile 5 si 6 si am ajuns la luna a noua. Am nascut prin cezariana, si cand m-am trezit mi l-au adus la pat. Era perfect, si frumos cum nu am mai vazut bebelus. Au urmat luni de spaima ,ca poate are si el virusul . Dar am ajuns la 2 ani si 2 luni si puiul nostru nu are nimi. E sanatos tun si plin de energie. Il iubim foarte mult si am face orice pentru el. E rasfatatul familiei , fiind si unicul nepot. Asa ca nu dati inapoi , si fiti alaturi de bebeii vostri.:D

HELLENA
31.10.2008, 20:19:22
Lacramioara stiu prin ce ai trecut....ne-am cunoscut in acele momente groaznice la spital cand singurele bucurii pe care le aveam erau sperantele ca vor fi bine copilasii nostri, si ca dumnezeu ne va da putere sa trecem peste tot. Iata ca asa a fost, suntem la un an de calvarul prin care am trecut, noi , alte mamici si implicit copilasii. Intotdeauna e nevoie de credinta....sanatate multa va doresc si pune si poze cu David sa vada toti ce minunatie de baietel ai.

onee_a
31.10.2008, 22:06:44
In timpul primei sarcini,nestiind ca sunt insarcinata am luat antibiotic.Doctorul mi-a recomandat avort.In timpul acestuia s-a chinuit sa gaseasca copilul.Avem dureri groaznice,mi se parea ca. nu mi se intampla mie.Dupa doua chiuretaje am plecat la Timisoara la un medic care mi-a dat cumplita veste:aveam un uter dublu,fusesem chiretata de 2 ori intrun uter iar sarcina se afla in celalalt.Mi s-a facut al 3 lea chiretaj.A fost cumplit,mai ales ca imi doream copilul foarte mult.Dupa o operati pe uter si tratament am ramas insarcinata.A fost un vis implinit.Lunar mergeam la doctorul de la Timisoara care mi-a facut toate testele posibile,asigurandu-ma ca totul e bine.Din pacate am nascut la 8 luni,neputand sa ajung la Timisoara.Am nascut un orasul meu,intr-un spital in care se poarta inuman.Mi s-a facut cezariana iar doctorul a exclamat``de ce doamne?``Mi-au aratat copilul si nimic nu prevestea nenorocirea ce a urmat.In salon au venit doua asistente carora nu apucasem sa le dau ceea ce credeau ca merita.M-au intrebat daca stiu in ce hal are picioarele copilul meu.A venit familia care nu stiuse sa imi dea cumplita veste:baietelul meu iubit avea piciorele strambe.Nu pot sa descriu ce am simtit atunci,dar am luptat de dragul lui.Cand l-am vazut ma simteam vinovata ca nu am stiut sa il apar.M-am luptat luni cu sentimentul de vinovatie.A avut si un icter prelungit iar medicii nu aveau nici o explicatie.Dupa 2 saptamani am plecat la Timisoara unde un colectiv minunat condus de prof.Tepeneu s-a ocupat de puiutul meu.Avea un varrus equin bilateral iar piciorusele i-au fost puse in ghips.a fost cumplit sa vad puiul meu cu picioarele asa.Timp de 7 luni am mers de 2 ori pe luna sa ii schimbam ghipsul.Plecam noaptea la 2 si ne intorceam noaptea.Fiecare drum incepea cu speranta ca e bine dar se naruia cand auzeam``inca o tura``.A fost cosmarul meu,din pricina supararii mi-a fost scoasa fierea.Acum puiul meu are 1 an si 10 luni,merge foarte bine,vorbeste ca unul de 3 ani,asa ni se spune.Stie multe poezii,cuvinte in engleza si acum invatam alfabetul.Cred ca Dumnezeu l-a facut atat de inteligent ca sa ne faca sa uitam prin ce am trecut.V-am scris nu neaparat pentru a castiga ci pentru a ajuta alti parinti sa treca mai usor prin asta.E prima data cand pot vorbii despre asta fara sa plang.Daca asta poate ajuta pe cineva ma pot vindeca si eu mai usor.Va multumesc.

mirunessa
01.11.2008, 11:56:40
Dumnezeu e mare si pretutindeni, eu sunt convinsa ca increderea si credinta in el ne va ajuta pe toate, fost, viitoare , actuale mamici sa trecem peste greutatile intalnite si sa facem ce e mai bine pentru puiutii nostri. impresionante povesti. eu cred ca povestea mea ( care nu e nici pe departe asa de tragica cum sunt altele si ii multumesc Domnului pentru asta) a fost un capitol din viata mea cand cel de sus m-a pus la incercare, si, pentru ca am trecut testul cu brio am primit drept premiu cel mai minunat baietel de pe planeta asta, BAIETELUL MEU!:D

crina29
01.11.2008, 14:46:40
uff greu sa vorbesti despre ce a fost urit...dar s-a terminat bine.numele meu este Crina am 35 de ani si am un ingeras de 10 luni.mi-am dorit enorm un copil dar pina la 34 de ani nu am reusit sa ramin insarcinata....credeam ca nu voi fii mama vreodata...dar minunea s-a produs iar pe 21 mai am facut un test,care a iesit pozitiv!!nu puteam sa cred,plingeam si rideam de bucurie!!nu m-am gindit nici o clipa decit la minunea care era in mine!!!au fost singurele clipe in care m-am bucurat de sarcina mea....ce avea sa urmeze...nu banuiam ....barbatul cu care l-am conceput pe Andrei nu era de acord cu pastrarea sarcinii,nu eram casatoriti....asa ca au inceput o gramada de probleme-cei din jur ma acuzau ca nu ma gindesc decit la mine,cum v-a creste el fara tata(caci " dinsul"si-a luat talpasita cum a aflat de bebe)...eram singura impotriva tuturor,serviciul era ff obositor.....fff multe ore la munca,stres+acuzele "taticului" ca ma da in judecata pt ca nu am vrut sa fac avort.......asa ca la 16 sapt de sarcina era sa pierd minunea-am avut placenta dezlipita si imineneta de avort!!:(
dupa o sapt de spital am revenit acasa,am stat 3 zile iar am ajuns la spital cu iminenta de avort!!!asa ca a trebuit sa stau numai la pat citeva luni!!ma rugam macar sa ajung la 7 luni sa fie prematur....cei din jur "incercau sa ma incurajeze"-daca tot e sa il pierd macar sa il pierd acum cit e "mic"!!!!NU.nu am vrut sa aud nimic-IL VOI AVEA PE ANDREI!!! asta era tot ce stiam.....asa ca pe 14 ian am fost ma control,bebe era bine,nici macar nu era intors asa ca s-a decis cezariana,dat fiind si problemele cu placenta mea!!si ...pe 16 ian aparut MINUNEA VIETII MELE----ANDREI!!!!!
tot singuri sintem dar acum stiu ca a meritat sa trec prin tot si as mai trece sa vad pufuliciiul asta care are un lipici de invidiat!!!!
va pupam pe toti !!!!
:)

kOVACS Izabela
02.11.2008, 01:00:42
Buna fetelor v-am citit povestile si sunt impresionante ,povestea mea incepe asa ,am 24 ani si sunt cu sotul meu de 10 ani dar inca nu suntem casatoriti pt ca de fiecare data cand planuiam nunta se intampla cate un necaz dar asta nu conteaza asa mult pt ca nu ne tine o hartie oricum speram ca intr-o zi sa o putem face,noi iubim foarte mult copii si ne-am dorit intodeauna copii,acum trei ani am fost pierdut o sarcina aveam doar sase saptamani au fost niste clipe de cosmar pe care nu as vrea sa mai trec niciodata,dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al sotului meu am trecut si peste asta...pe data de 29.06.2006 am aflat ca sunt insarcinata din nou imi facusem un test de sarcina...imediat in ziua aceea am si plecat la doctor pt ca imi era frica sa nu pierd si aceasta sarcina,cand am ajuns la doctor imi confirmase ca sunt insarcinata dar sarcina are probleme... era oprita din evolutie ...nu imi venea sa cred ce spunea ...eu tot ii repetam daca poate sa faca ceva sa o salveze pt ca nu vroiam pt nimic in lume sa renunt la ea ...si am avut norocul sa dau peste un medic bun si datorita lui avem o fetita minunata pt ca daca poate alt doctor imi spunea sa renunt la ea si sa incerc din nou ...imediat mia dat tratament pt ca descoperise ca aveam deficienta hormonala si de aceea nu puteam sa tin sarcina pana la termen...am inceput sa iau tratamentul si a doua zi m-am dus din nou la control au fost niste clipe unice si eu si sotul meu am inceput sa plangem cand am vazut la eco cum ii batea inimioara bebelusului nostru si mai ales cand a spus doctorul ca este ok ...am tinut tratament pana la 4 luni dupa aceea a fost totul ok ...am nascut pe data de 20.03.2007 prin cezariana pt ca nu ma puteam dilata dar a fost ok ...am nascut o fetita de 3,650kg si 54 l a fost primit nota 9 ...dupa nastere a inceput cosmarul... dupa cezariana iti vine putin mai greu laptele dar am luat medicamente si imi venise,abia asteptasem momentul sa ii dau sa suga la fetita sa simt si eu senzatia aceea minunata...dar nu am simtit-o pt ca fetita mea nu putea sa suga au fost clipe de cosmar...fetita plangea de foame iar eu ca nu stiam ce are de ce nu poate sa suga...am fost chemat repede o asistenta ca sa imi arate cum sa ii dau sa manance pt ca credeam ca nu stiu eu cum sa ii dau...a incercat si ea ma tragea atat de tare de sani incat nu mai puteam de durere dar nu ma interesa vroiam doar ca fetita mea sa manance pt ca plangea atat de tare de foame...dar nu a putut sa suga a trebuit sa o ia asistenta si sa ii dea sa manace...a fost groaznic vroiam atat de tare sa simt bucuria aceea de ati alapta copilul.si nu am putut simti pt ca la doua zile de la nastere sa aflu ca fetita mea nu sa nascut complect sanatoasa si s-a nascut cu o malformtie in cerul guri ,,Palatoschizis'' adica are o despicatura in cerul guri ...in momentul cand am fost aflat nu stiam cum sa reactionez imi venea sa ii bat pe toti medici care au consultato pt ca nu vazuse de la bun inceput ce are putea sa se inece si sa se intample ceva mai groaznic cu ea ...dar multumesc la Dumnezeu ca nu a fost asa si ca acum este bine...trebuie doar sa o ducem sa o operam...dar din motive financeare nu am putut si pentru ca ne este frica pt ca ea este un copil normal si este foarte activa mai ales ca mananca normal ca orice copil doar la inceput a fost cu ea putin probleme pt ca se mai ineca cu laptele ...dar tot trebuie sa o operam pt ca poate sa aiba probleme la vorbit...dar speram ca totul va fi bine cu ajutorul lui Dumnezeu si ii multumim ca nea dat un ingeras si speram sa mai avem un ingeras ca fetita noastra mult iubita Daria-Elena sanatate tuturor ...

anghel ioana-raluca
02.11.2008, 09:26:35
flicitari pt tote mamicile

mariav10
02.11.2008, 09:27:59
ei,dragele mele uite ca testul barza a iesit cum trebuia!Ce bucurie a fost in sufletele noastre...Vom avea un copil!Stii ca vom avea un bebe?Ne intrebam zilnic cand ne trezeam....Dar repede repede situatia s-a schimbat...
fericirea a facut loc grijilor..
Totul a inceput pe data de 30 iulie 2004... La controlul de rutina mi s-a spus ca da ,sunt graviduta in 4 saptamani.Si totul e in regula!.Ne-am intors de la ginecolog,fericiti acasa.dupa vreo 3 oore am constatat ca sangeram...Am intrat in panica amandoi.Ne-am grabit spre spital unde aveam sa aflu ca am iminenta de avort.Am plans mult pana m-au "cazat" intr-un salon infect din spital.Am crezut ca s-a sfarsit lumea pt noi.ca oricum nu era de bine ce se intampla!Dupa o saptamana,m-am reintors acasa cu conditia sa nu fac nici un efort suplimentar,doar strictul necesar.a fost groaznic pt mine,dintr-o femeie activa sa devin intr-o secunda o "leguma" pusa in pat.Asa am dus-o cu iminenta pana la 5 luni si o saptamana,cu bune si rele,cu spitalizari scurte si reveniri acasa.in acea perioada,la ultimul control doctorita mea m-a anuntat senina ca trebuie sa fac serclaj si a disparut.Am intrebat asistentele ce poate insemna asta...Toate pareau ca fug de raspuns...O mamica dintr-un alt salon a avut curaj sa spuna de fapt ca trebuia sa ma coase."-Ce?"
Dupa ce am fost calmata de sot,am urcat pe masa aceea rece nestiind ce va urma.Plangeam ,dar nu mai simteam lacrimile...
Pana am auzit-o iar pe doctorita in timp ce isi facea treaba:
"-Stiti ce s-ar putea sa se intample acum ,la cat de avansata e sarcina?Sa provoc nasterea!Sunt caz de puscarie..."
Nu stiu cum am lesinat si nustiu cum am ajuns pe patul de spital inapoi.Primul lucru am intrebat daca bebe mai e acolo.Dragul meu sot m-a pazit 9 ore pana m-am trezit.A fost bucuros sa imi spuna ca totul e in regula si ca suntem tot 2 in 1.Incepand de atunci nu am mai miscat un deget nici in casa nici nicaieri.Eram "prizoniera " sarcinii.Inainte de termen cu 5 zile m-am reinternat in spital pt nastere.Mi s-a scos ata iar dilatatia nu a uitat sa apara imediat .Am umblat in acele zile prin spital cat pt noua luni ca sa ma dezmortesc si sa mai vad si altceva in afara de pat.Eram foarte bucuroasa ca mentalul meu a reusit in ciuda situatiei sa ma tina deasupra liniei de plutire si sa duc sarcina la capat....A urmat nasterea intr-o zi geroasa de februarie.Pe data de 8 februarie apare iar doctorita si ma anunta la fel de senin de parca anunta vremea;"_Deseara nastem,draga!"
A-ti mai intalnit asemenea doctori?M-a luat ameteala dar si bucuria ,si friguri,si grijile.....si tot ce era de luat!
Dragele mele am intrat la 18,10 seara in blocul de nasteri iar la 20.10 imi tineam fetita pt care m-am luptat sa o am,in brate!Astazi ma mandresc cu ea si imi da putere sa trec prin amintiri,si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a intarit si m-a ajutat sa trec prin asemenea incercare.

lilicica
02.11.2008, 19:23:06
<a href="http://liliatoma.blogspot.com/2007/03/povestea-nasterii-unei-luptatoare.html">Curaj, perseverenta si putere are orice mama. Sunt sigura de asta. Nu as fi crezut-o daca nu as fi trait-o si eu. Nu mi-am dat seama niciodata de cata putere poate fi capabila o mama cand e vorba de copilul ei si de viitorul lui.
Puterea vine de la sine, nu stiu de unde, dar vine si esti in stare sa rastorni muntii, sa mori daca e nevoie, dar sa fie bine cel pe care l-ai asteptat atat in viata ta, sa fie bine copilul care a devenit sensul vietii.
Si gandurile ma complesesc din nou..
Ma intorc la anul 2004., la 26 septembrie 2004.</a>
Cosmarul a inceput inca din maternitate.
In ziua externarii, pediatra care ii tinea locului doctoritei neonatolog de la nasterea Ameliei, m-a chemat si mi-a spus" Fetitei dvs ii pocneste un os la sold". Nu am ascultat atenta ce mi-a spus pentru ca mi-au dat lacrimele. Gandul ca, puiul meu de cateva zile are o problema ma innebunea si nu eram in stare sa gandesc limpede.
La 5 zile de la nasterea Ameliei, eram deja la control la un chirurg pediatru renumit. Ne-a confirmat « pocnetul oaselor » dar era prea devreme sa spuna un diagnostic sigur. Nu stiu de ce nu ne-a recomandat ecografia, dar ne-a spus ca ptr radiografie e inca devreme. Pana la 2 luni jumatate a purtat doi pampersi. In aceasta perioada incercam sa fiu optimista.
Intre timp aflasem ca problema Ameliei se numeste « displazie de sold » si ca exista un procent foarte mic de cazuri unde situatia poate fi mai grava si rezolvarea mai dificila. Eram sigura ca Amelia va intra in majoritatea cu o problema simpla, care se va rezolva usor.
La 2 luni si jumatate am facut radiografia. Ni s-a spus ca problema pare a fi « un pic » mai serioasa, si ne-a trimis la un ortoped.
Intr-o zi de luni, pe 20 decembrie 2004, am mers la doctorul Neagoe Petre la control( Ii spun numele, pentru ca urmatorii doi ani ai Ameliei au fost legati de acest OM).
Chiar si acuma dupa aproape 3 ani de zile, simt acel fior si acel tremurat, acel soc, la retrairea momentului cand ni s-a spus « maine o operam ». Nu mai auzeam nimic…. Incerca sa ne explice ca e o operatie simpla, ca se va taia doar un tendon, incerca sa ne deseneze in detaliu ce avea de facut. Eu plangeam… plangeam in hohote. Nu concepeam ca ghemotocul mic din mainile mele sa treaca prin asa ceva. Nu concepeam, nu conta ca operatia era mica, era o taietura, era o operatie.
Am plans in continuu in noaptea aceea, am plans in continuu a doua zi... Din sala de operatii a iesit in ghips. Era ca o pereche de pantaloni cu doua gauri… Plangeam in continuu… Noaptea pentru mine a fost plina de ganduri, plina de sperante ca totul se va termina cat se poate de repede. Ma intrebam mereu cat de greu ii va fi Ameliei in acest ''echipament ''
A doua zi dimineata, am primit raspunsul. Imediat dupa ce s-a trezit, Amelia mi-a zambit foarte frumos. Un zambet larg si plin de bucurie. Atunci am inteles cum vom trece peste toate, atunci am inteles ca puterea si rabdarea vor veni dintr-un izvor nesecat care era Zambetul si Bucuria emanata in continuu de ochisorii ei. Atunci am inteles ca am nascut o Luptatoare.
<a href="http://liliatoma.blogspot.com/2007/04/primul-craciun-primul-revelion-primul.html">O lupta continua</a>
Primul Craciun, primul Revelion, Primul Paste din viata ei, Amelia l-a petrecut in ghips. In timp am invatat sa traim cu el. Am invatat totul in felul nostru, asa cum nu scrie nici intr-o carte: sa facem altfel decat altii baie, sa incepem diversificarea ca pe o aventura dat fiind faptul ca nu avea chiar pozitia necesara la mancat, sa ne obisnuim cu gandul ca pentru ea dormitul era doar pe spate cu muuulte bubite in timpul verii, sa invatam sa iesim la plimbare si sa facem fata tuturor privirilor curioase, sa strangem din dinti cand am auzit ca alti copii de varsta ei stau in fundulet, sa plangem cand altii faceau primul pas, iar ea inca era in ghips….
Asa au trecut 1 an si 4 luni. 16 luni in care am suportat toti impreuna alte 2 operatii, o extensie la greutati, zeci de anestezii si multe, multe lacrimi. Nu mai plangeam cand aflam de o noua anestezie, de o noua operatie.. Imi plangea doar sufletul
In fiecare luna muream incet, cand la usa salii de operatii o dadeam din bratele mele si o priveam cum pleaca plangand, privind cu disperare spre mine fara sa inteleaga de ce nu o salvez.
Traiam mereu cu speranta ca in curand va scapa, ca in curand se va intampla momentul magic… Dar treceau lunile, in fiecare luna ne internam in spital, in fiecare luna mergea la sala de operatie pentru schimbatul ghipsului sub anestezie. In fiecare luna speram ca e ultima data..
Si a fost ! A fost o data ultima data! A fost o zi in care i s-a scos ghipsul si am venit acasa in pantaloni adevarati. A fost o zi in care am plans din nou: de data asta de fericire!
Urma o alta lupta grea pentru recuperarea a ceea ce a pierdut in cei doi ani de zile, dar simteam deja aroma Fericirii. Era in Vinerea Mare a Pastelui din 2006.

ancamoisa
03.11.2008, 10:59:29
Am sa va scriu ceea ce ii scriam eu in jurnal iubitei mele cand a implinit 6 luni. 7 ian 2001: Cum a crescut printesa mea. Fiecare zi de 7 a fiecarei luni ma umple de emotie. Retraiesc nasterea ei in fiecare luna. Au trecut 6 luni de cand am adus pe lume o minune. Sase luni in care traiesc pentru ea si prin ea. Au fost pe departe cele mai grele si totusi cele mai frumoase luni din viata mea, a noastra. Minunea mica pe care am adus-o pe lume a crescut, e o fata mare, nazdravana, impulsiva, vorbareata si face ce vrea ea. O iubim mult , cel mai mult, mai mult decat pe noi insine. Minunea creste pe zi ce trece, a inceput prin a-si tine caputul cateva secunde, minute. Primele ei realizari. Si ce ne mai bucuram! Eram fericiti! Apoi a inceput sa stea in fundulet, sa se rostogoleasca, sa apuce, sa traga, sa mangaie, sa pipaie, sa se ridice si sa faca primii pasi (e drept ajutata de mami, tati). Ma iubeste, o simt in fiecare zi prin fiecare "MAMA!" o simt, prin fiecare palmuta pe care mi-o da in semn de afectiune, prin fiecare mangaiere simt cum minunea creste si simte ca eu sunt mami si ca o iubesc. E a mea. Mi-am dorit-o si o iubesc. Astept sa creasca in continuare frumos, cum a facut-o pana acum Astept sa o duc la gradi prima data, sa o duc la scoala prima data, astept prima ei iubire, astept sa dansez la nunta ei, astept un nepot . Sunt MAMA si ma mandresc cu asta , sunt MAMA ei si sunt fericita. Nu puteam cere de la Doamne Doamne altceva!

profa
03.11.2008, 12:42:38
Fiecare dintre noi avem o poveste. Stim cu totii ca povestile sunt minunate, indulcesc sufletele, ne mangaie copilaria...Exista lucruri fabuloase in lumea aceasta dar nimic nu se compara cu darul suprem: COPIII! Dumnezeu a fost darnic si cu mine! Chiar daca am nascut la 38 de ani primul meu copil( si datorita medicilor si ultimul), sunt cea mai mandra femeie din lume. Deci, dupa o lunga asteptare a venit minunea vietii mele, Tudor! "Daruit de Dumnezeu" , asa se traduce numele ingerului meu...Nasterea a fost o experienta foarte trista...NU A INTERESAT PE NIMENI CA AM O VARSTA si m-au lasat sa ma chinui pana m-am ales cu o ruptura de uter dupa care s-a facut si cezariana. Prea tarziu pentru Tudor al meu care a stat mai bine de o ora cu creierasul neoxigenat... De aici a inceput totul: drumuri nesfarsite la doctori, incercari nesfarsite de a gasi tratamentul potrivit, diagnosticul final dat de un RMN. E greu de spus ce e in sufletele noastre... In fiecare dimineata ma trezesc gandindu-ma ce-ar mai trebuie sa incerc, unde ar trbui sa mai merg, de unde sa mai fac rost de bani... Dar nimic, absolut nimic nu ma face sa-mi pierd speranta! E cel mai grozav copil din lume si stiu ca se va face bine!

anays
03.11.2008, 12:52:27
foarte impresionante povestile voastre citesc in fiecare zi si nu imi vine sa cred prin cate a-ti trecut dar ma bucur ca a-ti mers mai departe chiar daca a fost greu sau fff greu ......:thumbs:va urez multa multa sanatate voua si bebeilor

alinaapopescu
03.11.2008, 14:39:57
Sunt o viitoare mamica si am si eu o povestioara in legatura cu sarcina mea...:)
M-am casatorit la sfarsitul anului 2006(de Revelion :D) , desi ne doream bebe de ceva vreme, nu venea... din motive clare pe care medicul la care mergeam nu le vedea. Am inceput sa ma streseze gandul ca poate eu nu o sa pot fii mama, dar cu ajutorul lui Dumnezeu acum sunt foarte fericita si mai e putin pana sa-mi vad mica comoara(e fetita si o sa o cheme PAULA). Nu aveam ovulatie,dar medicul meu (unul foarte renumit dn zona) imi facea tot felul de analize, probe si tratamente dar nu pt. ce aveam eu. Am sufetit mult durere,teama si mai ales o dezamagire enorma cand intr-o seara la un control imi spune foarte relaxat si foarte direct : " nu o sa poti avea copii niciodata" . Cred ca va da-ti seama ce a fost in sufletul meu...., dar atunci m-am hotarat sa merg la 100 de medici daca v-a fii nevoie pana cand unul imi va da o speranta. Am mers la Cluj la o doctorita foarte de treaba si foate pregatita care m-a incurajat enorm si mi-a dat multe sperante... mi-a facut niste simple analize pt ovulatie din care s-a demonstrat ca asta era principala problema si mi-a dat un tratament pt 3 luni , cate 5 pastilute pe luna pt a-mi stimula ovarele. In luna a 3 a surpriza, am facut tesul si mi-a iesit POZITIV! Am mers la control iar doctorita mi-a spus ca e totul in ordine si peste opt luni voi fii mamica. Bucurie mare pt toata familia si pt noi cea mai frumoasa zi!
VA transmit mamicilor care au probleme asemanatoare sa nu renunte si sa mearga pana in ........" panzele albe" daca e nevoie! va pup !:)

dumitrescualina
03.11.2008, 15:51:44
Mi-am dorit copii cred ca dintotdeauna. Era cred singura fata din clasa a unsprezecea in liceu care se uita lung dupa toate carucioarele cu bebe mici si la toate balcoanele cu rufe minuscule la uscat. Cam atunci l-am cunoscut pe sotul meu. Sigur ca el mi-a mai temperat dorinta de a avea copii asa devreme, mi-a spus sa termin liceul, apoi facultatea. Imediat dupa terminarea facultatii ne-am casatorit si prioritatea a fost: UN BEBE! Eram foarte fericita si totusi simteam ca imi lipseste ceva esential. Asa am simtit eu, ca prioritatea vietii mele atunci este sa fac un copil. Am ramas destul de repede insarcinata. Imi amintesc dimineata in care am facut timida testul de sarcina. Desi speram, nu m asteptam sa vad 2 liniute! L-am trezit pe tati si i-am dat vestea cea mare, apoi am sunat toti cunoscutii sa le spun marea fericire, fara sa imi dau seama cat era de devreme si fara sa ma gandesc ca poate unii inca dormeau. Am avut o sarcina foarte usoara si placuta. M-am simtit atunci cea mai frumoasa femeie de pe pamant!
Am mers toata sarcina la o doamna doctor recomandata de o prietena care nascuse 2 copii cu dansa. Mi-a placut si mie ca persoana, imi parea atenta si ca pune suflet in ceea ce face.
Pe 12 ianuarie merg la control. Incepusem sa pierd din dop cam de o saptamana, trecusem de 40 de saptamani de sarcina, nu mai spun ca nu mai aveam rabdare deloc, vroiam sa nasc, indiferent cat de tare urmau sa ma doara contactiile si tot ce mai implica nasterea. Nici nu banuiam eu prin ce aveam sa trec. Imi spune acelasi lucru pe care mi-l tot spusese in ultima perioada: colul este rigid si lung. Imi spune: "Eu plec din Bucuresti de azi si ma mai intorc duminica dupa-amiaza. Sper sa nu nasti pana atunci! Daca nasti, o suni pe dr. a carei nr de telefon ti-l dau eu si nasti cu ea.". Nu stiu de ce, dar am cam simtit ca o sa nasc cat e dansa plecata. A fost o zi la fel ca toate celelalte. Nu m-am simtit altfel, n-am avut contractii sau dureri. Seara am facut dus, m-am bagat in pat si pana sa adorm, pe la ora 12 am inceput sa simt contractii dese. M-am uitat la ceas si erau la 5 minute una fata de cealalta. O sun pe doctorita mea si imi spune sa merg imediat la spital. Ajung acolo la 12 si ceva noaptea.
Eram foarte optimista. Nu prea imi era teama. Asteptasem atat de mult intalnirea cu bebe incat asta era tot ce conta. Ajungem la spital, ma controleaza dr. de garda si imi zice sa ma internez, dar ca mai dureaza pana nasc. Deja incepusem sa am dureri mai mari. Ma internez, o asistenta imi da o camasa de noapte sa ma imbrac cu ea. Mi-a luat sange pentru analize, mi-a dat sa-mi pun doua supozitoare si m-a lasat intr-o camera cu o chestie in jurul burtii care verifica bataile inimii copilului. Am inceput sa am dureri si mai mari. Eram foarte agitata ca nu e sotul meu cu mine. Am inceput sa plang si am sunat-o pe dr. mea. Am trezit-o din somn si i-am zis ca nu il lasa pe sot sa stea cu mine. Imi promisese de atatea ori ca asta nu va fi o problema. In fine, s-a rezolvat si asta. M-a tinut acolo inca vreo jumatate de ora, apoi mi-a zis sa merg la salon sa stau noaptea. Ziceau ca nu nasc pana dimineata. Am mers cu sotul meu intr-un salon cu sase paturi. Fetele celelalte dormeau. Am intrat pe intuneric acolo si ne-am asezat pe pat. Eu eram cu dureri mari, sotul meu era foarte obosit. Fusese si la servici in ziua de joi. Eu am constatat ca nu pot sa stau intinsa, aveam dureri mai mari asa. Pe sot l-am convins sa se culce, a dormit putin, iar eu mi-am petrecut noaptea plimbandu-ma pe holuri cu contractii dureroase la cinci minute. Am mers la sala de nasteri sa cer ceva pentru dureri, erau deja insuportabile. Era cam 3 dimineata. Am intrat acolo si am gasit doua asistente. Le-am spus ca am dureri si ca vreau sa stiu daca pot lua un No-Spa sau daca pot ele sa imi dea ceva. Pe una dintre ele a pufnit-o rasul si mi-a spus: " Normal ca ai dureri!". Si atat. Nici un raspuns referitor la medicament. Statea si se uita la mine zambind, si pana la urma si-a intors privirea ca si cand nu eram acolo.Plec si imi continui plimbarile pe hol si iau un No Spa de la mine putere.
Asteptam dimineata s-o pot suna pe a carei numar de telefon mi-l daduse doctorita mea, cea cu care trebuia sa nasc, sa vina sa ma vada ea. Pe la ora 8 dimineata am sunat-o si mi-a spus ca o sa vina sa ma vada. Bineinteles ca nu a venit. Intre timp m-a vazut dr.de garda iar care a spus ca am dilatatie 4 si sa merg urgent la sala de nasteri. Eram fericita, ma si gandeam ca imi pune epidurala si scap de dureri. Am mai sunat-o inca o data pe recomandata si am mers la sala de nasteri. M-a controlat si ea si mi-a spus ca de fapt dilatatia este doi. Eu eram disperata sa nu fie patru si sa trebuiasca pusa epidurala, pentru ca stiu ca daca se trece de aceasta dilatatie nu mai poate fi pusa. M-au abandonat intr-un pat intr-o camera si degeaba strigam si ceream sa fiu controlata.
Eu aveam dureri din ce in ce mai mari si dupa indelungi rugaminti o asistenta imi pune o perfuzie si imi spune ca imi baga si un No-Spa. Peste putin timp mai cheama un doctor sa ma controleze. Un barbat cam la 50 de ani, deranjat asa. Ma controleaza in scarba si imi spune ca am dilatatie 7. Si ii spune dr cu care trebuia sa nasc: "cum avea ma adineauri 2 si acum 7???"
Desigur ca au hotarat sa nu-mi mai puna epidurala. Este mai comod asa probabil. Ma abandoneaza din nou in camera respectiva. Durerile erau crancene. Simteam ca nu mai am aer si totodata simteam atata epuizare intre contractii incat atipeam. Poate ca suport eu mai greu durerea, nu stiu, dar pur si simplu nu m-am putut abtine si am tipat in continuu din acel moment si pana am nascut, la fiecare contractie. Am incercat eu sa dau cu pumnul in pereti, sa strang tare bara patului, dar nu a avut efect, durerile erau prea mari. M-am zgariat foarte tare pe picioare, pe pulpe, din cauza durerilor. Eram plina de sange de la zgarieturi. Si de acum incolo abia a inceput calvarul. Veneau pe rand medici si asistente si ma jigneau pentru ca am indraznit sa tip si sa le stric lor suetele de dincolo de usa. La inceput a fost asistenta sefa, am inteles, o "doamna" blonda, tunsa mai scurt, mai solida. Intai a venit si mi-a spus: "Cand ti-ai pus cercelul ala in buric nu te-a durut?". Apoi a revenit si a adaugat: "Tu sa nu crezi ca eu o sa te ajut la expulzie! Nu-mi irosesc eu fortele pe tine! Daca n-o sa impingi o sa bage forcepsul!". Iese ea si intra o alta asistenta, blonda, inalta, cu parul lung. Se uita in fisa mea si vede ca sunt casnica. Imi spune: "A, esti casnica! Lasa sa te doara sa vezi si tu cum e cu greul!". Asa i-as fi zis cateva, nu e genul meu sa tac si sa inghit, dar eram asa epuizata incat preferam sa ma odihnesc intre contractii, nu sa ma cert cu cineva. Am facut si eu o facultate grea, sunt inginer, si daca nu am lucrat pana acum am avut motivele mele si nu trebuie sa dau socoteala nimanui. Venea regulat si doctorul de care am spus mai devreme si imi spunea ca o sa bage forcepsul. La un moment dat a venit sa ma controleze. Ma durea foarte tare si l-am rugat sa scoata putin mana sa imi revin un pic. Replica lui a fost: "Nu pot sa scot mana ca asa imi place mie, cu mana in femeie!". Replica de violator, de puscarias, in nici un caz de doctor! M-a pufnit toata scarba. Imi repetam in gand: "Doamne, pe ce maini am incaput eu?". Pe sotul meu nu il lasau sa intre, cu mine se purtau in ultimul hal, eram asa de speriata si de ingrozita si cu niste dureri atat de mari incat daca as fi avut un pistol in geanta sigur mi-as fi tras un glont in cap sa scap. Nu-mi mai pasa de nimic in momentele alea.
Dr.care cica ma asista la nastere venea din cand in cand la mine si imi spunea cu zambetul pe buze, sadic asa: "Mai dureaza, Alina!".Dar sa imi faca un calmant, sa imi spuna o vorba buna, nici vorba! O vedeam la departare cum se hlizeste si vorbeste la telefon. O singura doamna de acolo s-a purtat frumos cu mine. Cred ca era infirmiera, cam pe la 40 si ceva de ani. M-a mangaiat de cateva ori, m-a incurajat si mi-a vorbit intotdeauna frumos. Se pare ca nu sta in studii calitatea de a fi om.
La 13:55, dupa s-a nascut iubitul nostru mic si minunat! 3.800 kg si 54 cm., scor Apgar 9. Cand mi-am vazut copilul m-am linistit, am rasuflat usurata ca este totul ok si cu mine si cu el. Parca mi-a trecut subit toata ura pe care o adunasem pe parcursul nasterii. Dragostea imensa pe care am simtit-o pentru puiul meu era tot ce conta. Asistenta blonda interesata de ce sunt eu casnica l-a luat in brate. Cand a trecut pe hol pe langa sotul meu pe hol i-a spus: "Sa nu mai faceti copii niciodata!!!".
In viata mea n-am fost mai jignita si mai umilita. Te astepti la altceva de la "profesionisti". Banuiesc ca nu sunt singura care a avut dureri asa mari, ca doar nu-i usor sa nasti. Cred ca aveam nevoie multa de o vorba buna in momentele alea.
Ii multumim lui Dumnezeu in fecare zi ca am iesit cu bine de acolo si eu si Ayan! Asta e lucrul care cu adevarat conteaza!
Sigur ca Ayan a meritat fiecare clipa de suferinta. Dar se totusi sa fiu si eu tratata uman!
Avem cel mai frumos si reusit copil din lume, asa cum este orice copil pentru parintii lui. Este foarte afectuos, rade mult si nu se lasa pana nu ne face si pe noi sa radem cand ne vede mai seriosi. Are o pasiune pur si simplu pentru masini, sunt jucariile pe care le adora. Este innebunit dupa Shrek si are un ursulet preferat fara de care nu doarme niciodata. Ii plac foarte mult copiii si sa stiti ca nu am de gand sa urmez sfatul asistentei, doresc sa aiba si un fratior!

CARMEN
03.11.2008, 17:58:34
FIECARE POVESTE ESTE FRUMOASA IN FELUL EI, ATATA TIMP CAT TOTUL A DECURS BINE.

CARMEN
03.11.2008, 18:04:13
-TOTUL A INCEPUT UNDEVA IN OCTOMBRIE.UN SENTIMENT FRUMOS A DAT NASTERE LA O MINUNE.CA LA ORICE CUPLU PROASPAT CASATORIT CEI DIN JUR ASTEAPTA URMATOAREA ETAPA: COPILUL, SAU PENTRU BUNICI: MOSTENITORUL.
-DUPA O RACEALA CUMPLITA SI DUPA NENUMARATE TESTE DE SARCINA AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA. CU UN OCHI PLANGEAM(CA LUASEM CEVA MEDICAMENTE DE RACEALA SI-MI ERA FRICA PENTRU EVOLUTIA SARCINII) SI CU UNUL RADEAM ( CA S-A INTAMPLAT MINUNEA). AU URMAT ANALIZE, CONTROALE, TESTE PESTE TESTE SI TRATAMENTE. CA ORICE SARCINA NORMALA S-A MANIFESTAT SI CU GRETURI SI CU PERIOADE DE INSOMNII SI CU PERIOADE DE NELINISTE(ACCENTUATE SI DE FAPTUL CA ABIA NE MUTASEM SI ERAM IN RENOVARE SI IN ZUGRAVEALA SI TOT TACAMUL PENTRU O CASA NOUA). PRIMELE 3 LUNI AU FOST GRELE. LA 4 LUNI SITUATIA S-A SCHIMBAT CA AM FACUT ECO 3d-4d SI AM AFLAT CA TOTUL E OK SI CE VOM AVEA SI MISCARILE LUI BEBE AU INDEPARTAT GRETURILE SI AU LASAT LOC COMUNICARII DINTRE MINE SI CEL CE URMA SA FIE COPILASUL MEU.
-AU FOST DESTULE PROBLEME PE TIMPUL SARCINII, DAR ACUM POT SPUNE CA TOTUSI A FOST O SARCINA USOARA.LA 8 LUNI JUMATE ALERGAM PRIN MAGAZINE DUPA ACCESORII PENTRU CASA.ERAM FOARTE NERABDATOARE SA-MI VAD PUIUL, MAI ALES CA DEJA BURTA CRESCUSE SI MA DERANJA CAM IN ORICE POZITIE, IAR NOAPTEA ERA UN COSMAR, PANA-MI GASEAM LOCUL.MERSUL DE RATA ERA EVIDENT, DAR ERAM FOARTE FERICITA CA TRECUSEM DE OBSESIA CA NU AM BURTA DE PE LA 6 LUNI JUMATE.
-INITIAL MI-AM DORIT SA NASC NATURAL , DAR CU EPIDURALA, INSA LA 40 SAPT LA CONTROL AM AFLAT CA BEBE NU SE INTORSESE SI ERA ASEZAT PELVIAN. SPITALUL LA CARE AM NASCUT ,CAM CIUDAT IN CEEA CE PRIVESTE REGULILE, NU PERMITEAU CEZARIANA DECAT CU ACORDUL PROFESORULUI.DUPA INTERVENTII LA TOTI DIRECTORII AM FACUT CEZARIANA PANA LA URMA.ERAM DEJA IN 41 SAPTAMANI SI 2 ZILE SI EU NU MAI NASTEAM. M-AM DUS MARTI LA SPITAL PT CONTROL SI AM FOST INTERNATA. MI S-A SPUS CA MIERCURI SAU JOI VOI FACE CEZARIANA, DAR MI-ERA FRICA, DEOARECE DACA PORNEAU CONTRACTIILE, NU MAI FACEAM NICI O CEZARIANA.
- NASTEREA PELVIANA PRESUPUNE UN TRAVALIU MAI LUNG, D-ASTA MI-ERA SI FRICA, SI MAI ALES CA EU SUNT O TIPA F SLABUTA SI NU STIAM DACA BAZINUL IMI PERMITEA SA NASC NORMAL.MARTI SEARA AM RUGAT-O PE DR SA MA LASE SA DORM ACASA, DACA NU SE STIE CAND IMI FACE CEZARIANA SI A ACCEPTAT. MIERCURI , CAND M-AM INTORS LA SPITAL NU STIAM DACA VOI FACE CEZARIANA AZI SAU MAINE.AM FOST DUSA IN SALA DE TRAVALIU, UNDE MI S-AU MONITORIZAT CONTRACTIILE, CACI AVEAM SI AM FOST PUSA PE MASA PT CONTROL. A FOST CEA MAI URATA EXPERIENTA, DEOARECE A VENIT SEFA DE SECTIE SI A INCERCAT SA-MI ROTEASCA COPILUL.CRED CA DURERILE AU FOST ASEMANATOARE UNEI NASTERI NORMALE.SOTUL MEU ASTEPTA AFARA CU MAMA. AU FOST ALATURI DE MINE MEREU SI LE MULTUMESC MULT DE TOT, CA M-AU INCURAJAT.CONTEAZA F MULT SA FIE CINEVA CARE SA TE SUSTINA.DUPA NEPLACUTUL EVENIMENT-CONTROLUL DE CATRE SEFA SECTIEI, AM PLECAT IN SALON. MA CAZASERA LA REANIMARE DEJA, DAR EU NU-MI DADUSEM SEAMA CA ERAM LANGA SALA DE OPERATII. AM IESIT LA SOTUL MEU , PE HOL SI A TRECUT DOCTORA , CARE MI-A SPUS CA SE DUCE SA SE PEGATEASCA. NEINTELEGAND CE VREA SA ZICA AM INTREBAT-O CAND MA OPEREAZA, SI MI-A ZIS CA PESTE 10 MINUTE, CA SE DUCE SA SE SPELE PE MAINI. IN MOMENTUL ALA MI-AU DAT LACRIMILE SI PICIOARELE MI S-AU INMUIAT. N-AM SPUS CA ERAM OBOSITA CA SEARA DE DINAINTE, PE CARE-AM DORMIT-O ACASA, DE FAPT NU PREA AM DORMIT-O DE GRIJA: MA V-A OPERA MAINE SAU POIMAINE.M-AM DESPATIT DE SOTUL MEU SI DE MAMA , CARE VENISE INTRE TIMP SI AM PLECAT LA CUTIT. MI S-A DAT O JENA DE CAMASA DE LA SPITAL, CA NU TE LASAU CU CELE DE ACASA SI AM FOST DUSA IN SALA, UNDE ERAU ASA: DR GINECOLOG, CARE MI-A URMARIT SARCINA, MAMNA A 2-A A DR., NEONATOLOGUL, ANESTEZISTUL, 2 ASISTENTE SI O INGRIJITOARE.
-OPERATIA A AVUT LOC LA ORA 12,00 ZIUA.
-SEARA PE LA 18,00 A VENIT DIN NOU SOTUL LA MINE SI L-AM INTREBAT DE BEBELUS, MI-A ZIS CA E BINE SI AM VAZUT CA MI-L ADUSESE O ASISTENTA - I-A FACUT SEMN SA INTRE CU EL LA MINE. MI L-A PUS IN BRATE SI MI-AU DAT LACRIMILE DE FERICIRE. SEMNTIMENTUL ESTE UNIC, DE NEDESCRIS.
-DE CUM L-AM VAZUT AM ZIS CA E IDENTIC SOTUL MEU, SEMANAU CA 2 PICATURI.L-AM TINUT IN BRATE VREO 10 MINUTE, TIMP IN CARE AM DESCUSUT-O PE ASISTENAT : CUM MANANCA, DACA PLANGE, DACA.......DE CATE ORI IL VEDEAM , CACI AM STAT LA REZERVA SI CU EL IN CAMERA(LA CERERE, CA NU ERAM IN STARE SA AM GRIJA DE EL), UITAM DE DUREREA OPERATIEI.
INAINTE NU LE CRERDEAM PE CELE CARE SPUNEAU CA INDIFERENT DE DURERILE PRIN CARE TRECI LA NASTERE, UITI CAND ITI VEZI COPILUL, DAR ACUM AM VAZUT CA CHIAR ASA ERA.
-MINUNEA NOASTRA SE CHEAMA MIHAI-BOGDAN SI IN FIECARE ZI MA ROG LA DUMNEZEU SA FIE SANATOS.
-CELOR CARE URMEAZA SA NASCA LE DORESC NASTERE USOARA, CELOR CARE SUNT INSARCINATE- SARCINA CAT MAI USOARA, IAR CELOR CARE DEJA AU NASCUT- SA LE TRAIASCA MICUTII.

Luciana
03.11.2008, 19:11:35
Povestea mea incepea in anul 2003. Atunci, in luna decembrie am dat nastere unei fetite frumoase cu ochisori albastri ca cerul. Fiindca trebuia sa se nasca chiar in ziua de Craciun am botezat-o Cristina. A venit pe lume prin cezariana, iar eu mi-am revenit cu greu datorita unei complicatii survenite in urma operatiei. A fost tare trist sa n-o pot imbaia chiar eu (au facut prima baita mama si mama soacra), eu doar ingencheata langa vanita, silindu-ma sa-mi inghit lacrimile.
Vremea a trecut si m-am refacut complet.
N-a trecut mult si am ramas din nou insarcinata. La aflarea vestii m-am temut si parca mi-era groaza s-o iau de la capat, deoarece totul era mult prea proaspat in memoria mea, nu ma gandeam decat la acea complicatie postoperatorie si la cat de rau mi-a fost.
Totusi, o forta mai puternica decat a mea m-a determinat sa merg mai departe, sa accept realitatea si sa lupt. Pe toata perioada sarcinii mi-au fost alaturi parintii si familia, carora le voi fi mereu recunoscatoare pentru sprijinul acordat.
Cand aveam doar cinci saptamani de sarcina, soarta a facut ca eu sa ma aflu intr-un spital din oras. Ajutam o cunostinta sa se interneze, cand am fost la un pas de avort. Am sangerat atat de puternic, incat m-au internat de urgenta. Mi-au facut o ecografie, in prezenta mai multor medici si toti se mirau ca inca ii mai bate inimioara. Slab, dar batea...
Totusi, medicul care ma avea sub observatie nu i-a dat mai mult de cateva ore. Eu nici nu vroiam sa aud, parca vorbea cu peretii. Am revenit in salon si dupa ce mi-a prescris cateva medicamente pe baza de hormoni, am intrebat "Acum pot sa plec acasa?" Doctorul mirat s-a intors spre mine si mi-a raspuns "Cum sa plecati, de vreme ce urmeaza sa pierdeti sarcina?" Nu voi uita niciodata siguranta din vorbele lui, dar nici incapatanarea mea de a nu-l crede de acea data. Am stat cumintica in salon, a trecut o zi, au trecut doua si am inteles c-am castigat o lupta. M-am externat, dar din pacate bucuria mi-a fost repede spulberata cand am aflat ca o buna verisoara se afla, undeva in tara, pe un pat de spital, zbatandu-se intre viata si moarte.
Am realizat ca asa este viata: un suflet se duce, iar altul vine...
Totul a decurs bine, iar in luna a saptea am inceput sa-mi fac bagajul pentru maternitate, lucru ce a starnit zambete si rasete printre cei dragi, care ma luau peste picior si ma intrebau unde ma pregatesc asa din timp. Dar...parca simteam ceva...A venit luna a opta si sotul urma sa plece intr-o delegatie. L-am condus, ca de obiciei si mai in gluma, mai in serios l-am avertizat ca e posibil sa nasc pana se intoarce.
In dimineata urmatoare, am simtit ceva in neregula, dar, din nestiinta, am pus totul pe seama unei incontinente urinare. Pierdeam de fapt din lichidul amniotic. Dupa-masa am mers la medic pentru o consultatie, dar acesta cand a vazut in ce hal eram a si stabilit sa ne intalnim, chiar in acea seara, la spital. Mi-am luat bagajul si pe o ninsoare ca-n povesti, cu fulgi mari si pufosi, am ajuns direct in sala de operatie, intrucat medicul se temea pentru viata copilului ce-l purtam.
Totul a decurs bine si am nascut un baietel de 2600g, mic si negru (datorita suferintei fetale). Fericita ca traieste, l-am vazut atat de frumos, de perfect!
Sotul intrase in panica, deoarece nu-i raspundeam la telefon si a sunat la parinti. La auzul vestii ca este din nou tatic, a gonit spre casa ca un nebun, a condus, numai el stie cum si a ajuns candva dupa miezul noptii in salonul de ATI, unde eram internata. Atunci am inteles cat de mare ii era iubirea, fiindca stiam prea bine ca ura spitalele si ca nici macar platit n-ar fi intrat in vreunul. Am fost surprinsa si am plans amadoi de bucurie.
Am invatat ca medicii mai gresesc si ca singurul care face ca totul sa devina posibil este Dumnezeu.

cezarmihai
04.11.2008, 00:39:41
In primul rand vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un copil sanatos! Este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unei femei. Nu pot sa va exprim in cuvinte ce emotii am trait la spital cand asistenta mi-a pus prima data bebelusul in brate; ma uitam la el si plangeam- pentru o clipa am uitat de durerile care le aveam dupa operatie, fiind foarte voinic (4100g) a trebuit sa fac cezariana. Cat despre sarcina ce pot sa va spun este ca pana in luna a 5-a nu am simtit ca sunt insarcinata, nu am avut greturi, nu am vomat, totul a decurs ok; dar din luna a 5-a au inceput mancarimile;bebele fiind foarte mare toata sarcina a stat pe ficat; a fost un calvar. Ma trezeam noaptea pe la 2-3 dim. si incepeam sa ma scarpin din cap pana in picioare, pana cand si palmele si talpile ma mancau; a fost ingrozitor si cu cat burta se marea cu atat mancarimile erau mai puternice. Dar a meritat sa ma scarpin atatea luni.:) Cezar este lumina ochilor mei.

cryss26buc
04.11.2008, 02:03:52
POVESTEA MEA- e foarte greu de explicat in cuvinte ceea ce traiesti atunci cand esti gravida dar daca ati deschis acest subiect sa incep>
Totul a inceput intr-o frumoasa zi de aprilie cand l-am cunoscut pe sotul meu,totul a fost superb pana la un punct......lipsea ceva..ceva care sa ne uneasca pe viata asa ca ne-am casatorit 1 an mai tarziu tot in aprilie dar tot simteam ca lipseste ceva si acel ceva era ....UN COPIL!!!!!!
Acesta era ultimul pas pe care urma sa-l facem pentru a ne simtii cu adevarat o familie.Usor de zis greu de facut...dupa multe incercari esuate de a avea un bebe ne-am indreptat catre medici dupa multe investigatii ni sa spus raspicat si clar INFERTILITATE a fost un soc prea mare pentru doi tineri care isi doreau ceva al lor .Dar dupa ce a trecut socul a venit cautarea....nu am acceptat nici o clipa diagnosticul sumbru dat de 4 medici din spitale diferite .Am trecut pe diverse tratamente naturiste,ne gandeam la adoptie...orice care sa ne poata face fericiti cu adevarat. Dar in urma unei banale cistite am cunoscut o batranica asistenta care m a sfatuit sa nu disper cistita se vindeca iar infertilitatea nu exista daca nu crezi in ea.Aceasta asistenta mi- a recomandat sa fac polidin-da banalul polidin ca sigur ma va ajuta ,sa cred ca pot avea copiii si sa ma rog mult.Exact dupa 2 luni de la polidine(am facut 12 fiole) am ramas gravida .Nu-mi venea sa cred ca au aparut 2 liniute parca era un vis era noapte si ploua nu voi uita niciodata aceea noapte am dormit cu testul in mana.Au urmat o serie de ecografii si analize,in urma unei ecografii a aparut sarcina gemelara...eram inebunita de fericire 2 dintr-o data nu imi venea sa cred...dar din pacate unul s-a dizolvat nu a vrut sa se nasca am suferit mult dar mi-am facut singura curaj gandindu-ma la celalat bebe care continua sa creasca in burtica mea am facut zeci de analize si ecografii ca sa fiu sigura ca este sanatoasa am aflat la 5 luni ca e fetita .Eram in 38 de sapt cand ducandu-ma la o banala consultatie la doctorul meu acesta dupa ce m-a consultat a zis raspicat catre asistenta |o bagam in operatie-cezariana de urgenta- am inceput sa plang tremuram toata nu am avut timp nici sa-mi sun sotul sa-l anunt..m-am trezit dupa 2 ore tipand dupa copil simteam ca nu mai e in burta dar nimeni nu ma auzea..eram de fapt sub efectul anesteziei si ma auzeam doar eu...eram disperata e o senzatie foarte ciudata sa incerci sa vorbesti sa te misti si sa nu te vada si auda nimeni....dupa 10 min care mie mi s-au parut oreee a venit anestezista care mi-a luat mana in mana ei si zambind mi-a zis ca am o fetita absolut superba cu ochii albastri de 3500kg sanatoasa si care a luat nota 9 dar ca este o problema gravaaaa ARE PARUL BLOND SI NE STIA BRUNETI PE AMANDOI :Datunci am vrut sa ma dau jos dar nu am putut,tot anestezista mi-a zis sa stau linistita sa nu mi se deschida operatia si ca in cateva ore imi aduce printesa.Intre timp doctorul imi anuntase familia sotul meu dupa ce m-a vazut a lesinat dar si-a revenit repede si dupa mi-a zis ca imi multumeste pentru printesa ca nu isi poate inchipuii prin ce am trecut dar ca ma va iubii toata viata si ma va respecta asa cum nimeni nu o poate face.Asta este povestea mea care are un final fericit acum la 6 luni de la nastere nu pot decat sa i multumesc lui Dumnezeu si doctorilor care m-au salvat pe mine(am intrat in operatie cu tensiune 22/5 ) si pe rebeca care s-a nascut in joia mare si da tot in Aprilie se pare ca imi poarta noroc aceasta luna din moment ce eu sunt nascuta pe 8,rebeca pe 24,cununia pe 21 si l am cunoscut pe sotul meu pe 7 aprilie.Sper sa puteti traii si voi experienta de a fi mamici chiar daca vor aparea mici probleme rugaciuniile va vor ajuta mult!!!!!!!!!

kOVACS Izabela
04.11.2008, 08:37:22
Fetelor toate suntem luptatoare mai ales cand vine vorba de copilasi nostri,felicitari tuturor mamicilor si viitoarelor mamici pt curajul si vointa de a merge mai departe.dupa cum v-am spus in povestea mea ca pe ingerasul meu trebuie sa o duc sa o opereze va spun ca lunea ce vine pe data de 10 noiembrie trebuie sa ne prezentam la spital pt operatie .imi este frica numai gandul ca fetita mea ,ingerasul meu va trece prin o anestezie ma ingrozeste dar sper ca Dumnezeu nu ne lasa si totul va fi bine ,am dat peste unul din cei mai buni medici din tara si avem incredere ca va fi bine .sanatate tuturor si va rog frumos sa ne tineti pumni pt ingerasul meu Daria-Elena ...pupici

alicealbu
04.11.2008, 17:23:07
:heart:Povestea mea este una trista dar cu un final fericit.:heart:
Eu si sotul meu ne-am cunoscut in anul 2001, prin intermediul locului de munca (lucram in cadrul aceleiasi firme, dar in orase diferite, eu in Ploiesti, el in Bucuresti). Am inceput sa iesim impreuna fara sa ne gandim ca relatia noastra ar duce undeva si fara sa ne dorim asta. Am lasat-o sa curga de la sine.
Dupa o relatie de trei ani destul de zbuciumata si cu multe piedici, am hotarat sa ne casatorim. S-a intamplat insa ca inainte cu 3 saptamani de data fixata a nuntii sa aflu ca sunt insarcinata. Recunosc ca nu am sarit in sus de bucurie nici unul din noi, intrucat nu ne planificaseram acest lucru…fiecare din noi isi doreste ca atunci cand vine un copil pe lume totul sa fie pus la punct, iar noi mai aveam mult pana sa realizam ce ne doream. Ne-a luat ceva timp pana sa ne obisnuim cu ideea ca urma sa devenim parinti, dar intr-un final am facut-o si chiar eram fericiti ca acest lucru urma sa se intample. La 4 luni si un pic am aflat ca este baietel. Am inceput sa ne gandim la nume si chiar ne-am hotarat la unul. A fost o sarcina usoara, fara probleme, pe parcursul careia am avut o energie de invidiat. Tati vorbea in fiecare seara cu bebe si el dadea din picioruse nabadaios.
Eram fericiti, pot spune, si totodata emotionati si nerabdatori.
In seara Invierii, am avut contractii puternice. Am vorbit cu doctora care ma monitoriza si mi-a spus sa stau linistita si luni sa ma duc la ea sa ma vada. In prima zi de Paste am stat aproape numai in pat de teama si pentru ca nu ma simteam prea bine, nici nu mai stiam daca de teama, de emotii sau pentru ca urma sa nasc. A doua zi de Paste, ne-am intors in Ploiesti (fuseseram la ai mei, la tara). Seara cand m-am urcat in pat am simtit ca mi s-a rupt apa. Nu ma asteptam sa fiu asa de relaxata si linistita. Am sunat-o pe doctora, i-am spus sotului meu sa pregateasca masina , sa ia bagajul si sa mergem la Campina, unde urma sa nasc. El era mai emotionat decat mine. In drum spre spital abia am realizat ce se intampla, am inceput sa am emotii si sa imi fac fel si fel de scenarii, sa mi-l imaginez pe micut…
Am fost internata seara la orele 21.00. mi-au facut o injectie pentru dilatare iar d-na doctor mi-a spus sa stau linistita ca mai devreme de "maine dimineata" nu o sa nasc, fiind prima nastere. Pe la orele 23.00 am inceput sa am contractii puternice si din ce in ce mai dese. M-am speriat si, fiind singura in sala de travaliu, am sunat acasa si am spus ce se intampla. O verisoara a mea care locuia in Campina si care a nascut cu aceeasi doctora a venit la spital si a vorbit cu dansa, rugand-o sa aiba grija de mine ca sunt foarte speriata. I s-a spus ca nu am cum sa am dilatarea suficienta pentru a naste in cateva ore, ca nu am motive de ingrijorare si a fost trimisa acasa. "Cum oare si-a permis verisoara mea sa o deranjeze pe dansa si pe colegele dansei in seara de Paste?" as adauga eu.
Am avut o noapte infernala cu contractii din doua in doua minute, singura singurica; in toiul noptii, tarziu, a aparut o infirmiera care s-a asezat intr-unul din paturile goale sa se odihneasca si m-a rugat sa stau linistita, sa nu ma agit ca abia dimineata vine d-na doctor sa ma vada.
La orele 7.30 - 8.00 dimineata, a venit schimbul de tura iar o asistenta foarte draguta m-a consultat si mi-a spus ca "eu trebuia sa fiu de mult nascuta". Am fost dusa in sala de nasteri si am nascut in 10 minute. Si-a facut aparitia si d-na doctor doar pentru a comenta ceva cu fetele si pentru a ma coase.
Dar nu mai conta nimic. Nascusem. Imi vazusem puiul, 3, 300 kg si cu parul negru negru ca al lui tati. Plangea incet dar primise nota 9. Eram cea mai fericita. Am vorbit la telefon cu toti apropiatii si nu puteam sa ma opresc din tremurat. Aveam un pui, sange din sangele meu!, un suflet mic ce avea nevoie de protectia lui mami si a lui tati.
Pe la orele 12 m-am uitat pe geam si l-am vazut pe sotul meu cu mama venind cu un buchet imens de flori. In acelasi timp a intrat o asistenta in salon si mi-a adus la cunostinta ca bebe varsa sange si ca s-au chinuit sa stopeze acest lucru dar intrucat nu au reusit il vor trimite cu o ambulanta la Ploiesti. M-a intrebat daca vreau sa il insotesc !!!???
Drumul spre Ploiesti a fost cel mai negru drum din intreaga mea viata. Intreg universul se intorsese cu susul in jos. Eram in stare de soc probabil pentru ca nu imi mai amintesc cum am ajuns la spital si de cate ori am refacut apoi intreg filmul aceasta parte nu reusesc sa mi-o amintesc. Am avut parte de medici sufletisti care au facut tot ce au putut pentru puiul nostru . Am fost si l-am vazut impreuna, mami si tati, era asa de mic si lipsit de aparare si parea sa aiba atata nevoie de noi doi..am incercat sa-i insuflam curaj si iubire, dorinta de viata,…a doua zi insa a incetat sa mai lupte;nu am sa uit niciodata oricat de mult mi-as dori, urletul sotului meu cand i s-a spus acest lucru.
"tu cand te duci intr-o gradina cu flori o culegi pe cea mai frumoasa,nu?asa si Dumnezeu, a ales cea mai frumoasa floare" …mi-a spus cineva …
Au urmat luni de zile crunte, in care cei dragi noua ne-au fost alaturi si ne-au ajutat sa depasim cat de cat tragedia care ne-a umbrit chipurile. Insa nu mai eram noi. Nu mai comunicam unul cu altul , ne-am distantat si am fost chiar la un prag de a ne desparti.
Am reusit insa sa ne adunam, sa realizam ca ne avem unul pe altul iar la un an si o saptamana de cand am pierdut cel mai pretios dar de la Dumnezeu, am primit un altul!! - de care ne-am promis sa avem si mai multa grija si pe care sa-l pretuim si sa-l iubim mai presus decat vietile noastre!
A fost o sarcina destul de dificila, am stat o perioada chiar internata cu diagnosticul de iminenta de avort dar cu INCREDERE IN DUMNEZEU si cu DORINTA FARA MARGINI SI ENORM DE MULTA IUBIRE, am reusit sa o duc la capat!
Pe Ariana am adus-o pe lume pe 19 decembrie 2007 ,o mandrete de fetita, o puiuta galagioasa, o "petrecareata" cum a spus d-na doctor Ivan intrucat primul lucru pe care l-a facut cand a venit pe lume a fost sa stranute si nu o data ci de doua ori!...zambesc de cate ori imi amintesc chipul sotului meu cand a venit in salon radiind de fericire "mami, avem un pui mic!e asa de frumoasa, mami!"
Cat am stat in maternitate am petrecut cu ea foarte mult timp, o tineam in brate, o alaptam, ii faceam poze, o mangaiam si nu imi venea sa cred ca e odorul meu, ca e puiul meu ..si ca traieste!!!...i-am multumit in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca e sanatoasa si m-am rugat tot timpul sa fie mereu asa!..abia cand am venit cu ea acasa am realizat ca nu visez, ci chiar am un pui mic de care trebuie sa am grija si pe care trebuie sa-l iubesc si sa-l ocrotesc mereu, mai presus de orice!
Acum este o nebunica in toata puterea cuvantului, o razgaiata si o rasfatata, cu personalitate, cu un zambet care este imposibil sa nu-ti lumineze ziua!
Eu sunt o mamica fericita si imi doresc ca fiecare lacrima pe care am varsat-o eu sa fie un strop in fericirea puiului meu!
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=113468

meggy
04.11.2008, 17:57:34
Numele meu este Magda si as vrea impartasesc cu voi experienta nasterii minunii mele, Andrei. Vreo doua zile dupa nastere am zis ca in viata mea nu voi uita aceasta experienta si ca nu voi mai face copii niciodata. Nici nu am ajuns bine acasa cu Andrei cand am si inceput sa uit :) Cand stateam cu Andrei in brate si ii vorbeam sau il alaptam plangeam mereu de fericire si ii multumeam lui Dumnezeu ca ne-a dat o asemenea comoara. A meritat si orice durere. Nici nu se pune problema. Chiar imi ziceam ca daca m-ar fi intrebat Dumnezeu pe mine daca il vreau pe Andrei, dar trebuie sa trec prin asa ceva si daca vreau asta as fi spus ca si daca mi-ar cere sa trec prin durerile acelea de N ori, nu as fi stat o clipa sa ma gandesc ce sa ii raspund. Bucuria este de nedescris iar sentimentul pe care ti-l da un bebelus in bratele tale care mananca, iti zambeste, da din manute si picioruse...pur si simplu dictionarul nu are atatea cuvinte sa il descrie. Suntem atat de fericiti! Iata povestea noastra. Pe 30 iunie era o caldura groaznica, asa ca am stat toata ziua in casa cu apa multa, citeam, mai intram pe net, nu prea am avut stare. Aveam un sentiment in ziua aia ca nu mai am mult, aveam ceva intepaturi, bebe statea linistit, dar eu aveam un sentiment ciudat. Pe la ora 17 am adormit impreuna cu sotul meu, iar pe la 19 m-am trezit. Stateam intinsa in pat si ma tot gandeam la bebe, la nastere. La 19.30 am simtit un pocnet surd undeva in burta si am simtit cum curge ceva cald si mult. Mi se rupsesera membranele. Eram linistita si fericita ca a venit clipa. L-am trezit incet pe sot ca sa nu se panicheze, m-am imbracat si asteptam sa plec. Problema era ca apa era asa de multa, incat am umplut . Eram atat de fericita. Numai la asta ma gandeam ca "vine bebe". Am ajuns la spital fara nici o durere, aveam intepaturi si o tot intrebam pe asistenta daca astea sunt contractiile, iar ea imi spunea ca sa stau linistita ca or sa vina ele. M-a consultat moasa si doctorul de garda (doctorul meu era plecat din localitate) si mi-au spus ca de abia a doua zi la amiaza o sa nasc pentru ca nu aveam dilatatie. Asa ca l-am trimis pe sot acasa si am zis ca o sa il sun de indata ce apar contractile. Dar nici bine nu a plecat ca au inceput... din 15 in 15 minute. Eram atat de fericita, cu fiecare contractie stiam ca se apropie clipa cand imi voi tinea in brate minunea mult asteptata. Vorbeam cu bebe intre contractii si plangeam de fericire. Pe la ora 21 au inceput durerile din 10 in 10 minute si au tinut pana la 22, apoi din 5 in 5 minute. Dupa ce m-a mai consultat din nou, doctorul a spus ca pe la 1.30 o sa ma mai consulte inca o data ca aveam dilatatie doar 5 si atunci am inceput sa ma panichez. Durerile erau din ce in ce mai intense si nu se mai terminau, simteam ca parca toata viata mea de pana atunci era numai durere. Ma tot uitam la ceas si ii tot spuneam moasei ca am dureri din 5 in 5 min iar ea nu ma credea, spunea ca nu am cum sa am pentru ca nu sunt dilatata. Am inceput sa plang, ma simteam singura si nu stiam ce sa mai fac, durerile devenisera insuportabile, nu credeam ca exista asemenea dureri, erau de nedescris. Primeam mesaje de incurajere si telefoane...dar eu tot in dureri eram si nici macar dilatata. Apoi au incepud dureri din minut in minut. Am primit oxigen ca nu mai puteam sa respir...erau dureri ingrozitoare. Pur si simplu nu mai stiam de mine. Pana la urma s-au convins ca am dureri din minut in minut si m-au pus pe masa de nasteri. Acolo, nici macar nu puteau sa ma consulte din cauza contractiilor, imi tot ziceau sa tac si sa ma relaxez. Cand am auzit ca iarasi am dilatatie 5 am crezut ca imi pierd mintile. . M-a dus repede la ecografie si atunci doctorul a spus ceva de genul: "in 2 minute sa fie sala gata". L-a sunat moasa pe sot si m-au bagat in sala de operatie. Era ora 1.30. Aici a inceput o alta corvoada, nu puteau sa imi faca anestezia pentru ca aveam contractii din 30 secunde in 30 de secunde. Pana la urma o asistenta imi tinea capul, o alta statea pe spatele meu sa stau incovoiata iar moasa numara secundele cand aveam contractii si cand se opreau ii spunea anestezistei sa bage acul, apoi il scoteau iarasi pana ce trecea urmatoarea contractie si tot asa. In final anestezia si-a facut efectul si a inceput operatia. L-am vazut pe bebe cand l-au scos si am inceput sa plang de fericire. S-a nascut sambata la ora 2.30 noaptea, la 2.230 kg si 51 cm. A primit nota 8 la iesire si 9 la un minut. Mi l-au aratat si apoi nu l-am mai vazut pana duminica dimineata. A doua zi mi-a fost foarte greu. Mi-am revenit destul de greu, datorita travaliului dureros si durerilor de dupa operatie. Nu prea puteau sa le diminueze pentrru ca sunt alergica la cofeina si algocalmin, iar majoritatea calmantelor au cofeina. Duminica dimineata am cerut sa merg la alaptat, desi asistentele ziceau ca nu poate fi vorba de asa ceva; au incercat sa ma ridice in sezut si am lesinat, apoi m-au lasat in pace. Toata dimineata aceea am facut eforturi mari sa ma ridic sa pot merge la alaptat. Intr-un final m-au mutat in salon, dar cu caruciorul, iar la ora 12 a fost prima alaptare. M-am dus ajutata de o alta mamica si ma tineam de perete. A fost destul de greu, dar cand m-am asezat pe scaun si mi l-au pus in brate, am simtit ca plutesc de fericire! Cand l-am pus la san, a supt din prima, iar sentimentul acela nu o sa il pot descrie niciodata pentru ca nu exista astfel de cuvinte...m-am simtit una cu el....ceva minunat! Am o minune de copil pentru care ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi l-a daruit. De atunci ma bucur IN FIECARE ZI de el, este un izvor de fericire nesecat!

lauradana
04.11.2008, 21:41:12
<p class="MsoNormal c1">
<p class="MsoNormal c1"><img height="34" width="40" alt="Bebe" src="file:///C:/DOCUME~1/Admin/LOCALS~1/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.gif" />Incep prin a spune ca nasterea e o minune.Eu am nascut la Polizu chiar daca nu sunt din bucuresti si am fost multumita.Termenul era pe 7.07.2007,dar am nascut mai devreme caci dr. mea intra in concediu pe 9.Asa ca m-am prezentat la spital marti,pe 3.07.si am ramas acolo. Nu avem nici un simptom nu dureri,nimic.De cand am ajuns dr. mi-a spus sa nu stau ci sa ma misc. Stiam ca e bine sa faci miscare sa nasti mai usor asa ca am inceput sa urc si sa cobor scari pana la 3 de vreo 30 de ori.Chiar in ziua aceea a inceput sa cada dopul ,iar a doua zi a inceput .Fetele din alte saloane radeau cand ma vedeau ca efectiv saream pe scari, dar a avut efect.Daca altele erau de 3-4 zile in spital si nu mai nasteau eu a doua zi am inceput sa am contractii.
La controlul de a doua zi dr. ma intreaba:''Dar nu simti nimic$1Nu te doare?''Am raspuns ca nu.Avem contractii dar nu imi dadeam seama.Asa ca miercuri la ora14 am intrat in sala de nasteri.Toate fetele se mirau ca doar venisem si nasteam, dar scarile au fost bune.Eram decisa sa nasc nu sa stau degeaba.Din fericire contractiile erau dese,la 5 min dar nedureroase.Din nefericire nu aveam dilatatie deloc,asa ca mi-au calmat contractiile.De fapt m-au calmat de tot ca am stat in sala pana dimineata la 3 fara nici o schimbare.Sotul meu venise si el si statea in masina.Astepta sa nasc.Dupa 13 ore, adica la 3 dimineata,a inceput sa mi se rupa membranele.M-am dus la toaleta, in sala,si am vazut ca pierd ceva maro -rosu.I-am spus dr. caci era la o nastere,dar nu a venit sa ma vada caci nu ma durea nimic.
<img height="34" width="40" alt="Bebe" src="file:///C:/DOCUME~1/Admin/LOCALS~1/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.gif" /> Dimineata la 5.45 insa au inceput durerile. nu mai pierdeam nimic,dar ma durea tare rau si aveam contractii la 5min.Cand vedeam pe aparat ca trec de intensitate 20 ma apuca groaznic.Pana pe la 80-90,uneori chiar 100 ma rugam la toti sfintii.Am incercat sa nu tip de durere, dar imi curgeau lacrimi si ma rugam cu voce tare.La 6.15 a venit medicul de garda si m-a vazut.A constatat ca s-au rupt membranele dar nu aveam dilatatie decat 2.A trebuit sa stau asa,pana la 8, cand a venit dr.mea.M-a incurajat si a spus ca fara dilatatie nu facem epidurala,asa ca mai stam.Am mai stat in dureri pana la ora 9 cand a venit anestezista sa facem ce trebuia.Cand am vazut-o am zis ca am scapat.
Mi-a facut cu greu anestezia caci aveam contractii dese si dureroase,dar cand mi-a zis sa nu mai plang ca nu mai face nimic am incercat sa ma abtin.In 10 min.deja erau suportabile si mai scurte durerile.Se dilatase colul f.bine si am inceput expulzia.Fetele ma indrumau cand sa imping si cum,asa ca in 5 min eram pe masa.Simteam deja ca incepe sa iasa si in alte 5 min am nascut.Senzatia a fost extraordinara incat am inceput sa rad.Era o eliberare minunata. Imediat am vazut-o si am auzit-o pe bebe. Se terminase greul .Erau niste clipe minunate,dar a trebuit sa mai astept pana am revazut-o .Abia dupa 10 ore am urcat la lauze si mi-a fost adusa in camera .De atunci nu ne mai despartim.
Extraordinar este ca am nascut joi si vineri am plecat acasa.Nu imi venea sa cred ca bebe are doar 1 zi si e acasa.Acum cand scriu are 3 zile si ma rog la D-zeu sa ne ajute.
<img height="34" width="40" alt="Bebe" src="file:///C:/DOCUME~1/Admin/LOCALS~1/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.gif" />Incep prin a spune ca nasterea e o minune.Eu am nascut la Polizu chiar daca nu sunt din bucuresti si am fost multumita.Termenul era pe 7.07.2007,dar am nascut mai devreme caci dr. mea intra in concediu pe 9.Asa ca m-am prezentat la spital marti,pe 3.07.si am ramas acolo. Nu avem nici un simptom nu dureri,nimic.De cand am ajuns dr. mi-a spus sa nu stau ci sa ma misc. Stiam ca e bine sa faci miscare sa nasti mai usor asa ca am inceput sa urc si sa cobor scari pana la 3 de vreo 30 de ori.Chiar in ziua aceea a inceput sa cada dopul ,iar a doua zi a inceput .Fetele din alte saloane radeau cand ma vedeau ca efectiv saream pe scari, dar a avut efect.Daca altele erau de 3-4 zile in spital si nu mai nasteau eu a doua zi am inceput sa am contractii.
La controlul de a doua zi dr. ma intreaba:''Dar nu simti nimic$2Nu te doare?''Am raspuns ca nu.Avem contractii dar nu imi dadeam seama.Asa ca miercuri la ora14 am intrat in sala de nasteri.Toate fetele se mirau ca doar venisem si nasteam, dar scarile au fost bune.Eram decisa sa nasc nu sa stau degeaba.Din fericire contractiile erau dese,la 5 min dar nedureroase.Din nefericire nu aveam dilatatie deloc,asa ca mi-au calmat contractiile.De fapt m-au calmat de tot ca am stat in sala pana dimineata la 3 fara nici o schimbare.Sotul meu venise si el si statea in masina.Astepta sa nasc.Dupa 13 ore, adica la 3 dimineata,a inceput sa mi se rupa membranele.M-am dus la toaleta, in sala,si am vazut ca pierd ceva maro -rosu.I-am spus dr. caci era la o nastere,dar nu a venit sa ma vada caci nu ma durea nimic.
<img height="34" width="40" alt="Bebe" src="file:///C:/DOCUME~1/Admin/LOCALS~1/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.gif" /> Dimineata la 5.45 insa au inceput durerile. nu mai pierdeam nimic,dar ma durea tare rau si aveam contractii la 5min.Cand vedeam pe aparat ca trec de intensitate 20 ma apuca groaznic.Pana pe la 80-90,uneori chiar 100 ma rugam la toti sfintii.Am incercat sa nu tip de durere, dar imi curgeau lacrimi si ma rugam cu voce tare.La 6.15 a venit medicul de garda si m-a vazut.A constatat ca s-au rupt membranele dar nu aveam dilatatie decat 2.A trebuit sa stau asa,pana la 8, cand a venit dr.mea.M-a incurajat si a spus ca fara dilatatie nu facem epidurala,asa ca mai stam.Am mai stat in dureri pana la ora 9 cand a venit anestezista sa facem ce trebuia.Cand am vazut-o am zis ca am scapat.
Mi-a facut cu greu anestezia caci aveam contractii dese si dureroase,dar cand mi-a zis sa nu mai plang ca nu mai face nimic am incercat sa ma abtin.In 10 min.deja erau suportabile si mai scurte durerile.Se dilatase colul f.bine si am inceput expulzia.Fetele ma indrumau cand sa imping si cum,asa ca in 5 min eram pe masa.Simteam deja ca incepe sa iasa si in alte 5 min am nascut.Senzatia a fost extraordinara incat am inceput sa rad.Era o eliberare minunata. Imediat am vazut-o si am auzit-o pe bebe. Se terminase greul .Erau niste clipe minunate,dar a trebuit sa mai astept pana am revazut-o .Abia dupa 10 ore am urcat la lauze si mi-a fost adusa in camera .De atunci nu ne mai despartim.
Extraordinar este ca am nascut joi si vineri am plecat acasa.Nu imi venea sa cred ca bebe are doar 1 zi si e acasa.Acum cand scriu are1 an si 4 luni si ma rog la D-zeu sa ne ajute.

oannam
05.11.2008, 10:38:17
povestea mea incepe asa: eram foarte tanara, aveam doar 18 ani si il cunoscusem pe sotul meu de doar 5 luni, eu nu aveam servici, el abia atunci se angajase, eu la cateva luni dupa el ma angajasem deci nu aveam nici 2 luni lucrate cand sa intamplat.. nici nu stiu cum sai zic.. pt k miam facut testul iar cand am iesit din baie si iam spus k e pozitiv mia spus asa: direct la spital sa te duci, sincer nu ma asteptam la asa o reactie din partea lui,dar am stat putin pe ganduri si miam zis ce o sa facem noi cu copilul asta, ce o sa-i oferim noi, nu aveam nici macar unde sa stam stateam cu socrii si cu cumnatul in 2 cam,noi aveam planuri pe care curand urma sa ni le indeplinim,un copil era doar un obstacol atunci, si ce-am facut am rugat o prietene sa-mi faca programare la ginecolog pt un chiuretaj, pt k eu una nu am avut curajul sa ma duc,iar peste o saptamana urma sa ma duc, intre timp am discutat cu sotul meu daca sa-l pastram sau nu, eu una imi doream atat de mult un copil,poate k si el la fel de mult, dar cum nu aveam cu ce sa-l crestem k sa-i oferim un viitor, pt k ne doream atat de multe pt el, m-am dus la data cand aveam programarea si am efectuat procedura, dar numai dumnezeu stie cat am putut suferii,nu din cauza procedurii, ci din cauza a ceea ce am facut,cum am putut sa omor copilasul acela,stateam toate ziua si plangeam nu mai eram buna de nimic vroiam sa dau timpul inapoi regretam f mult ce am facut, dar am zis k dumnezeu le randuieste asa cum trebuie, in acelasi an neam casatorit nu am facut nunta tot din cauza banilor doar cununia civila, iar dupa 6 luni am ramas din nou gravida, acum iam spus sotului meu da data asta nu mai fac ce am facut anul trecut il tinem,iam spus de lucru avem pana nasteam eu faceam anul k sa incadrez la indemnizatie, dar acum era problema cu locuinta pt k tot cu socrii stateam eram 5 persoane in 2 camere si urma a sasea caldura nu aveam , pur si simplu nu erau conditii de a creste un copil acolo,in fine pe la 7 sapt de sarcina eram la lucru schimbul unu, lucram la cablaje si in jur de 12 am inceput sa sangerez f tare, m-am dus repede la spital a venit sotul meu dupa mine, eu eram f speriata nu stiam ca se intampla de ce sangerez asa de tare, iar cand am ajuns la spital doctorul mia spus vrei sal pastrezi? eu iam zis normal k vreau si am stat 3 zile in spital mai facut trata ment si am trecut cu bine peste toate apoi am incercat pe la banci am umblat mai bine de 2 luni pt un apartament luat cu ipoteca pe timp de 35 ani, dar neam zis hai so facem,era totul gata cu un apartament era in centrul orasului avea centrala dar in rest era distrus, alta problema, pana la urma ne-am hotarat sa ne mutam cu o matusa de-a sotului meu care statea singura in trei camere chiar in acelasi cartier, si apartamentul ei era distrus dar am reusit sa-l renovam cu banii scosi din banci,lam gatat chiar cu o luna inainte sa nasc.Cea de-a doua sarcina a mers f bine nasterea nu a fost chiar asa de groaznica cu dureri f mari eram f relaxata si le invatam pe celelalte fete care erau in travaliu cum sa respire s a... apoi a venit momentul nasterii, a am uitat sa spun ca mi sa rupt apa acasa dar nu aveam dureri si cand am sunato pe doctorita mea mia zis sa ma duc repede la spital sa nu stau cu membrana rupta aks si asa am facut am ajuns la spital iar moasa care era de servici mia zis k pana deseara o sa nasc am asteptat a venit seara sa schimbat moasa eu nu mai nasteam a venit dim la fel a venit alta moasa si mia zis k imi pune perfuzia k sa nu mai stau ma dus in travaliu mia facut clisma a doua, apoi mia pus perfuzia si dupa 3 ore am nascut un baietel de 2700g care a primit nota 9 si cand mi la pus in brate iam multumit lui dumnezeu k mi a daruit un copil asa de frumos si de sanatos in primul rand, apoi cand mam dus la alaptat mia spus asistenta k e la izola re nu stiam ce se intam,pla am inceput sa ma sperii ,iar asistenta mia spus k nu are nimic sa numi fac griji e acolo pt k am stat 24 ore cu apa rupta si am facut amandoi injectii pana cand am iesit din spital.
Acum am un baietel mare are 11 luni si este sanatos cuminte si f destept.

solomon24alina
05.11.2008, 11:01:38
Ma numesc Solomon Alina si puiul meu care are a implinit pe 24 octombrie doi anisori a iesit tare greu la lumina.De fiecare data cand imi amintesc cat de greu a fost, ii multumesc bunului Dumnezeu ca s-a terminat cu bine.Intr-o zi m-am gandit sa ma duc la un control de rutina ,eram in 36 saptamani si tocmai doctorita mea la care am fost pe tot parcursul sarcinii mi-a spus ca nu poate asista la nastere ca se duce la niste cursuri in Bucuresti si atunci am mers intr-o marti dimineata la o alta dr ginecolog sa vad cum mai este.Am mers linistita pe la 10 dimineata ,mi-a facut un ecograf,mi-a zis ca nu sete foarte mare copilul meu,ceea ce stiam deja pantru ca luasem si putine kg pe parcursul sarcinii si cand mi-a facut si un examen ginecologic a constat ca avea dilatati ade 5 mm.MI-A ZIS SA MERG ACASA SI SA-MI IAU FRUMUSEL LUCRURILE SI SA VIN SA MA INTERNEZ.mIE NU-MI VENEA SA CRED CA VOI NASTE ASA DE REPEDE PT CA MAI AVEAM CEVA TIMP DE STAT.Am mers acasa,mi-am sunat sotul care era la servici si i-am zis, nici lui nu-i venea sa creada, mi-am luat lucrurile dar nu prea ma grabeam spre spital,intrucat am ajuns acolo pe la ora 14.Am uitata sa precizez orasul din Tg. Neamt sunt.M-am internat, m-au mai examinat inca o data,mi s-a facut clisma ,m-am schimbat si m-au dus in sala de travaliu,unde parca si acum imi aduc aminte ca era un frig ingrozitor si cam din ora in ora veneau asistentele sa vada cam la cat timp sunt contractiile si ma duceau pe masa sa vada cat mai este dilatatia si pana la urma se facuse 18.30 si bebele meu nu mai vroia sa iasa si mi-au facut o injectii dupa care m-a apucat niste contractii de-mi venea sa ma urc pe pereti si ele imi tot spuneau sa ma plimb dar eu abia puteam sa stau in picioare daramite sa mai si pasesc.Pe la ora 19 m-au dus pe masa de nastere ca sa nasc si Sebi al meu nu putea sa iasa saracutul pentru ca era fixat intre coastele mele si dr respectiva nu mi-a facut cezariana pentru ca un singur dr din spitalul unde am nascut eu avea voie sa faca cezariana,asa spun ei.Si m-am chinuit si puiutului meu nu i s-a oxigenat creierul cateva secunde si s-a nascut cu insuficienta respiratoei insa mie imi spuneau ca totul e ok.Toate mamicile mergeau sa-si alapteze copii numai eu nu puteam pt ca saracutul nu putea sa respire bine si nici nu putea sa traga lapticul.A doua zi,miercuri fiind am vazut ca starea lui se agraveaza ca el respira din ce in ce mai greu si le-am intrebat pe asistente daca Doamne fereste se intampla ceva au tot ce le trebuie in spital casa intervina, si bineinteles ca mi-au spus ca au.Spre seara am intrat in panica ca Sebi arata din ce in ce mai rau,Iar a doua zi dimineata, adica Joi ne-au trimis de urgenta la spitalul din Pitra Neamt pt ca Sebi nu mai putea sa respire deloc,"dar ei erau dotatai cu tot ce le trebuie" si le-au luat o ora si jumatate pana cand au facut actele de externare timp in care copilul meu putea sa nu mai fie si ei stateau de vorba pe holurile spitalului fara sa le pese si nici nu ne lasau pe noi sa-l ducem pt ca ziceau ca nu ne dau voie sa iesim din spital fara hartiile alea.In cele din uram am ajuns la Piatra Neamt si puiul meu s-a facut bine , a stat in perfuzii, i-sau administrat tot felul de medicamente,Dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-a facut bine si acum este un baietan mare si frumos si sanatos, este un luptator.Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa-mi spun povestea,chiar daca nu o publicati ma simt mult mai bine ca am spus cuiva ceeea ce am patit noi si mamicilor daca vi se intampla si voua la fel sa nu lasati medicii sa scape cu afta curata asa cum am facut noi pentru ca s-ar putea sa se intample la fel si cu alti copii.Va multumesc!

fenesimonica
05.11.2008, 12:42:03
povestea noastra incepe pe cand eu aveam 18 ani.atunci am fost diagnostigata cu fibrom uterin.ne-am speriat rau,bineinteles am mers si la un alt medic pt o a 2 opinie.si dansul ne-a confirmat boala,ba chiar mi-a explicat ca fibromul se face tot mai mare odata cu trecerea timpului(chiar daca faceam tratamente cu contraceptive).m-a chiar sfatuit sa fac urgent un copil si apoi ma asteapta la histerectomie totala.m-am intristat rau.asa de tanara si asa bolnava.si pe vremea accea eram si singura.m-am casatorit abia la 26 de ani.am fost sincera cu sotul meu,i-am spus inainte de nunta de starea mea si ne-am hotarat sa nu asteptam prea mult venirea berzei.sincer,imi era groaza si de gandul infertilitatii(desi citeam peste tot ca poti fi gravida si cu fibrom).credeam ca voi astepta,ca va veni greu bebe.dar nu a fost asa.abia eram de o luna casatoriti cand pe testul de sarcina au aparut cele 2 liniute.am fost tare fericiti.a urmat o sarcina grea.de la 4 luni nu am putut merge la serviciu.aveam vesnic tensiunea mica,simteam ca lesin.sufeream de constipatiesi hemoroizi.am pus si multe kg pe mine(16) era, plina de apa pe genunchi si glezne.dar cea mai mare problema a fost ca aveam varice vulvare si pe membrele inferioare.din acest motiv dr-ul a decis sa nasc prin cezariana.si mai avea ca motiv miopia mea,nu vroia sa orbesc in timpul travaliului.asa ca am rabdat acasa sarcina,in 20 aprilie trebuia sa nasc.dar eu simteam ca bebe va veni mai repede.si asa a fost.bebe s-a nascut la 37 de saptamani.dr-ul ma internase in spital pt niste ecografii,m-am speriat de sezutul in spital si au inceput contractiile.peste 30 de minute eram deja anesteziata total in sala de nasteri.in 28 martie la 10:45 s-a nascut thomas al meu.atunci a descoperit ca aveam varice si in burta,cine stie cum circula sangele si oxigenul lui bebe.tomi a luat nota 5.neonatologul mi-a explicat ca a iesit obosit si atat.obosit?de la ce?a stat o zi in incubator.eu am fost retinuta in sala de operatie,mi s-a scos un nodul fibromatos(care Doamne sa fie laudat nu a fost tumoare maligna).am pierdut mult sange.nu puteam merge la bebe.l-am cunoscut abia a 3 zi.atunci mi-a zambit si am realizat ca trebuie sa lupt,sa fiu tare pt el.de atunci baiatul meu a crescut mare,sanatos,frumos,are 7 luni,ii vin dintisorii,incearca premergatorul.eu mi-am revenit si sunt tare fericita alaturi de el si familia mea.

HELLENA
05.11.2008, 13:11:26
Orice poveste incepe cu " a fost odata..."...ei bine, povestea noastra a inceput acum 6 ani cand ne-am cunoscut si am ajuns la concluzia ca viata nu poate fi frumoasa decat daca o impartasim.Peste 3 ani ne-am casatorit si in tot acest timp ne-am dorit enorm un copilas.Am decis totusi sa asteptam deoarece eram in ultimul an la facultate, urma licenta si lucram in acelasi timp.Dar Dumnezeu a considerat ca e timpul sa daruim iubire din iubirea noastra...si imediat a venit vestea...vom avea un bebe.Au urmat clipe minunate, sentimente contradictorii, fericire si teama, nerabdare si speranta...dar nu a durat mult...fericirea noastra a fost umbrita de momentul in care am inceput sa am sangerari foarte mari(4 saptamani). Am mers la spital unde doctorita a putut sa salveze mica noastra minune.Am urmat tratament, totul parea ok cand in sapt a 8 a mi-a zis ca este posibil ca sarcina sa se opreasca din evolutie.Eram innebunita dedurere, totusi am incercat sa fiu optimista si sa lupt pentru copilasul care era totul pentru noi.Urmatoarea saptamana primeam in sfarsit o veste buna.Era ok, un copilas frumos si sanatos...asa ne-a zis doctorita.Totusi am vrut sa consultam si parerea unui alt medic si la 24 de sapt. am facut o morfologie fetala la Iasi unde am avut "surpriza"sa aflu ca era fetita si ....ca are o malformatie congenitala cardiaca.Nu puteam sa cred...am simtit doar mana sotului meu care ma strangea cu putere si lacrimile care-mi inundau trupul.Si medicul a fost impresionat de cazul nostru, ne-a spus ca fetita tb operata neaparat in primele 3 saptamani de viata, dar sa repetam morfologia urmatoarea saptamana.Nu pot uita acea zi, 4 iulie, dimineata la ora 9 sustineam examenul de licenta si imediat am plecat la Iasi unde dl Dr ne-a confirmat diagnosticul: Transpozitie de vase mari. Am mai consultat si alti specialisti la Bucuresti, Tg Mures...si acelasi diagnostic.Am continuat sa fiu monotorizata la bacau si Tg Mures.Medicii au decis ca e mai bine sa nasc la Tg Mures, copilul sa fie preluat imediat de catre neunatologi si chirurgii cardiologi.Dar in ziua cand am ajuns de la ultimul contrul de la Tg Mures, au inceput contractiile....ce speritura...m-am prezentat la spitalul din Bc, unde am nascut o fetita de 2.900 si 50 cm.Dupa cateva ore au venit cei de la Smurd si mi-au luat-o.Nici macar nu o vazusem, nu o auzisem, incercam doar sa-mi amintesc imaginea ei de la ultimul ecograf.Dupa 4 zile m-au externat si am plecat urgent la ea....era la terapie intensiva, atat de micuta, de fragila. Am inceput sa ma storc si sa ii dau laptic(prin sondita). La fiecare 3 ore mergeam la ea si ma lasau sa o vad cum papa.In ziua in care a implinit 25 de zile au luat-o pt operatie.Am simtit cum ma sfarsesc, 11 ore a durat operatia, 11 ore de durere si multe altele dupa.Dupa operatie au intubat-o imediat si au lasat-o cu sternul deschis, sedata, inca 2-3 zile, deoarece toate organele ii erau inflamate.Medicii erau rezervati, imi spuneau ca depinde de ea si de Dumnezeu.Dupa ce i-au inchis sternul, m-au lasat sa o vad (0 singura data pe zi cate jumatate de ora)...nici nu se vedea de atatea tuburi. Au urmat 2 luni de complicatii si tratamente(i s-a infectat plaga si a fost redeschisa)...parca nu se mai termina...Dar noi luptam pentru ea si ea pentru noi. In ziua in care a implinit 2 luni am tinut-o pentru prima data in brate, dupa urmatoarele 2 luni am inceput sa o alaptez.Cand a implinit 3 luni ne-a externat, urma sa mergem acasa cu putin inintea sarbatorilor de iarna. ce putea fi mai frumos decat noi acasa...impreuna(micuta Lorena, taty si eu).Ajunsesem la etapa cand ne bucuram de fiecare noapte alba, de fiecare plans al micutei noastre, de fiecare clipa cand incercam sa-i alinam durerea si sa uitam prin ce am trecut , toata suferinta si durerea. Acum se implineste 1 an de la operatie(ea are 1 an si 3 saptamani) si nu pot spude deacta ca este o fetita minunata, vasela, activa, curioasa si isteata. de la 10 luni merge singurica, papa, alearga, deseneaza(imagini inexplicabile)...se bucura de viata.Vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat putere sa trecem peste tot si trimisilor lui si anume DR Iliiev G (iasi), DR Marius Matei, chirurg cardiolog care ne-a incurajat pe toata perioada sarcinii si dupa, Dr Suciu Horatiu, chirurg cardiolog , dr Carmen Movileanu, un om deosebit care a fost ca o mama pt Lorena, si la toata echipa de la IBCv Tg Mures. Viata inceteaza cand incetam sa mai visam, speranta moare cand incetam sa credem, asa ca dragi mamici luptati pentru copilasi, suferinta trece, vin clipe frumoase...sa ne bucuram de ele.

corina profiroiu
05.11.2008, 16:25:27
vreau sa va spun si eu povestioara mea, chiar daca poate nu e atat de interesanta.m-am casatorit cu sotul meu in anul 2002 si de atunci am tot zis ca ba suntem prea tineri, ba ca nu e timpul potrivit, ba ca sa mai facem ceva la casa....in fine, la inceputul anului 2006, sotul meu a decis ca vrea sa mearga in misiune in Bosnia, dar mai intai a trebuit sa faca un curs de doua luni in olanda.la o saptamana dupa ce a plecat m-am trezit intr-o dimineata foarte rau:greata, frisoane, ameteli.toata lumea imi zicea ca o sa am un bebe, eu ziceam ca nu se poate si nu se poate.am facut testul, dar nu a iesit nimic.asa ca am mers la un ecograf, unde mi s-a spus ca sunt insarcinata (tin sa va spun ca am aflat pe 8 martie si a fost cel mai frumos cadou).m-am speriat foarte tare, gandindu-ma la ce avea sa ma astepte.in scurt timp m-am obisniut cu gandul ca vom avea un copil, sotul meu era incantat de-a dreptul.sarcina a evoluat normal pana la 6 luni, cand am inceput sa ma simt foarte rau si a trebuit sa merg la maternitate.doctorul mi-a spus ca sarcina este foarte joasa, dar colul este inchis.de atunci a trebuit sa stau numai in pat, nu puteam sa fac nici macar dus singura, atat de mari erau durerile.sotul meu era in bosnia si era si el foarte nelinistit.vorbeam la telefon in fiecare zi, dar nu era acelasi lucru.plangeam tot timpul si ma gandeam ce norocoase sunt femeile care isi au sotii aproape.eu eram singura.in cea de-a opta luna de sarcina mi s-a spus ca lichidul amniotic a depasit cu mult limita maxima.am repetat ecografia la doua saptamani si era la fel, dar "nu observ nici o malformatie" mi-a zis d-rul. dupa inca doua saptamani am mai facut o ecografie si ca prin minune, lichidul amniotic era in limite normale.a venit timpul sa nasc prin cezariana pentru ca asa mi s-a recomandat.bineinteles ca am facut si o depresie post natala.plangeam tot timpul, nu puteam sa alaptez ,tati nu era langa noi si le invidiam pe celelalte mamici care erau vizitate de soti in fiecare zi, numai la mine nu venea.in fine, am trecut cu greu peste toate astea, am venit acasa, iar la 2 luni de la nastere a venit si tati .a fost cel mai fericit cand l-a vazut pe baietel si a inceput sa planga si sa imi spuna ca ii pare rau ca nu a fost aproape de mine cand mi-a fost greu.oricum, asta a fost o lectie de viata si consider ca rares a fost si este un dar de la Dumnezeu si a venit exact cand trebuia.acum aveam si o situatie materiala mai buna (daca nu ar fi fost sotul meu in misiune nu cred ca mi-as fi permis toate analizele, controalele si ecografiile). asadar, mamici pretuiti-va sotii si familia, ca asta e cel mai important.

jeanina
05.11.2008, 17:46:52
Mi l-am dorit foarte mult.... Cred ca nimeni nu ar fi suportat sa aiba o sarcina ca a mea. Multa luma mi-a spus ca am fost foarte curajoasa si s-a vazut ca mi l-am dorit din tot sufletul. Pe la 5 luni au inceput problemele. Sangerari. Am crezut ca am pirdut sarcina. In ziua aceea nu m-am mai dus la serviciu si m-am dus direct la spital. Mi s-au pus diagnosticul: placenta praevia. Doctorul care mi-a supravegheat sarcina mi-a zis sa stau doar in pat, sa nu fac nimic. Sangeram aproape saptamanal. Stateam 2, 3 zile acasa apoi ma internam in spital pentru o saptamana.In total am avut 6 internari, 6 saptamani state doar in spital cu perfuzii....chiar si de Craciun si de Anul Nou. In ultima luna m-am umflat foarte mult, am retinut foarte multa apa, doctorul mi-a zis ca e normal. Mi-a zis si ca copilul are cordonul in jurul gatului si sa ma programeze pentru cezariana cat mai repede. Eram in saptamana 34. Atunci m-am hotarat sa ma mai duc si la alt doctor ginecolog, o cunostinta a mamei mele.acest doctor mi-a zis ca nu are niciun cordon in jurul gatului,ca nu am placenta praevia, ci o rana pe col, si mi-a dat tratament pentru ca eram umflata. Am nascut cu acest doctor. In ziua in care m-a programat pentru cezariana s-a declansat si travaliul. Intr-o ora am ajuns la dilatatia 5,6.Putea sa nasc normal... dar nu am vrut, parca aveam un feeling. M-a operat, dar inautru a gasit lichidul modificat...era verde maroniu. O zi daca mai intarziam......Insa totul s-a terminat cu bine.Dupa ce i-a extras tot lichidul pe care il inghitise si-a revenit bebe. Dar cam o jumatate de ora sau chinuit. Daca eram la primul doctor....ce s-ar fi intamplat? Nici nu vreau sa ma gandesc. Apoi am avut probleme de la fire, s-au infectat, dar asta e alta discutie.Acum sunt bine, am un baietel de 8 luni perfect sanatos si suntem fericiti. A meritat orice chin. Si as fi gata sa indur totul de la zero sa-i fac o surioara.

anghel ioana-raluca
06.11.2008, 07:56:36
am citit povesti impresionante. bravo pt mamicile care isi iubesc copii! povestea mea "e mic copil" cum se spune, pe langa ce am citit aici. si eu am o fetita de 11 luni si o iubesc ca pe ochii din cap !e frumoasa si isteata foc, acuma incearca sa mearga in picioare , ei trebuie sa mai avem rabdare dar e bine ca isi doreste asta! Toata ziulica zice dada si tata , mama nu zice dar am rabdare, cu tote ca uneori abia astept, sa o aud ca o sza zica mama. pupici pt toate mamicile si toti ingerasi pa pa SI CRED CA DRAGOSTEA E CEA PE CARE O AVEM TOTI, POATE CA POVESTILE DIFERA DAR IN IMPORTANT E IUBIREA E CEA CARE NE AJUTA SA DEPASIM ORICE GREUTATE SAU NECAZ

ciucea mihaela gabriela
06.11.2008, 11:00:38
<ol>
<li>buna sunt ciuce mihaela acesta e un raspuns ptr geaninaandries vreau sa-ti spun ca iti inteleg suferinta si eu ma confrunt cu ea fetita mea are infectie urinara si are niste durei ingrozitoare de burtica de o luna facem tratament fara nici un rezultat ma gandesc sa consult alti dr sa.Stiu ca nu este suferinta mai mare decat sa-ti vezi puiul suferind ai vrea sa-i iei durerea lui dar nu se poate si atunci il ti in brate stans sa simta caldura ta si dragostea pe care i-o oferi sperand ca-i alini durerea si asa trece timpul pana cand se face bine.Te pup multa sanatate puiului tau te saluta mihaela si fiica ei eliza de numai 6 luni:)</li>
</ol>

tatucatalina84
06.11.2008, 12:52:32
nimic nu e mai frumos pe aceasta lume decat sa stii ca in pantece porti un sufletel,si iti doresti f f mult ca el sa se nasca sanatos,si nimic nu este mai monstruos decat sa aflii ca el dezvolta o problema cardiaca.intr-o frumoasa zi de mai testul de sarcina imi ararta 2 liniute......a fost cea mai fericita zi din viata.......plansete,rasete,nimic mai frumos,iar peste aprozimativ 1 luna mi-a confirmat si doctorul ca sunt insarcinata ceea ce deja stiam.au inceput greturile,voma in fiecare seara,dar le suportam cu placere pt ca stiam cine avea sa imi dea aceste stari.toate bune si fumoase pana la 22 de saptamani cand am fost sa fac ecografia de morfologie fetala,cu o zi inainte de nunta mea,si aflu cu stupoare ca viitorul meu copil ar putea avea o malformatie cardiaca.de atunci a inceput cosmarul......plansete,de data aceasta de suparare.....nopti nedormite.......vizite saptamanale la ginecolog,si nimeni nu stia exact ce inseamna acel "focar hiper-ecogenic intracardiac".am facut zeci si sute de analize,toate ca sa se descopere de la ce vine acel focar,si iar si iar nimic......doctorita imi spune ca nu este deocamdata cazul sa renunt la copil,vedem si cum ies si alte analize,ca acel focar poate disparea pe parcursul sarcinii si sa nu semnifice nimic important,dar poate sa nu dispara si copilul meu sa se nasca cu o bola de inima sau in cel mai rau caz sa nu poate supravietui la nastere.am facu triplu test si a iesit si el bun.acel focar hiper ecogenic intracardiac putea sa anunte si aparitia sindromului down la copilasul meu.am urmat la 3 doctori si fiecare avea cate o parere diferita,dar ce ma soca era ca toate analizele erau ff bune,dar era acel ceva acolo inauntru.stresul era din ce in ce mai mare pentru ca niciunul din cei 3 doctori nu imi putea spune ce am exact,nu puteau nici sa confirme, nici sa infirme daca era sau nu o malformatie cardiaca.totul decurgea normal,aveam o sarcina normala,iar intr-un final unul din doctori mi-a recomandat un specialist la centrul medical sanador la 29 saptamani,acolo am facut o ecografe 4d si ecografie doppler la inima bebelusului,un alt set de analize,iar dr meclea a putut in sfarsit sustine ca acel focar hiperecogenic intracardic nu reprezinta nimic,ca acele apritii sunt doar gaselnite,inima bebelusului batea normal,iar abia de atunci am inceput sa consider ca am o sarcina normala si la 42 de saptamani am nascut prin cezariana o fetita sanatoasa si frumoasa de 3.400,fara nici o malformatie cardiaca,fara nici un sindrom down,ci o scumpete de fata care imi face viata frumoasa in fiecare zi.sanatate la toti.

ioana1978
06.11.2008, 14:11:17
Imi plac foarte mult copii si cand am ramas insarcinata am fost foarte bucuroasa.
Am avut o sarcina normala pana in a VII luna, cand orice mancam vomitam, iar noptile nu puteam sa dorm deloc si sa ma odihnesc. Am fost la medicul care imi supraveghea sarcina si dupa analizele de rigoare mi s-a spus ca totul este ok.
Pe 29 iulie-la termen-la ora 12.10 am nascut un baietel de numai 1950gr si din acel moment a inceput calvarul meu…Sunt asistent medical si asemeni cizmarului fara cizme, m-am trezit si eu in crunta realitate oferita de spitalele romanesti. Pe langa faptul ca a trebuit sa cumpar pana si fasa de romplast a mai trebuit sa ma plimb si cu probele de la analize pe la laboratoarele din oras deoarece in spital nu existau reactivi. Dupa doua zile de la nastere, lui Matei i s-a pus diagnosticul de trombocitopenie si am fost transferata la spitalul din Piatra Neamt. Am insistat foarte mult sa fiu transferata la Iasi, dar cazul copilului meu nu era atat de grav-au spus ei- pentru a fi trimis acolo. Mi-au spus ca exista un anumit protocol pe care trebuie sa-l respecte in functie de gravitatea diagnosticului. Neavand ce face am acceptat sa merg la Piatra Neamt si a trebuit sa astept o zi intreaga pentru a veni o salvare sa ne ia -un alt protocol ce a trebuit respectat-, iar cand am plecat a intervenit o alta urgenta si a mai fost transferat un alt baietel cu noi. Cadrele de pe salvare nu stiau ca eu sunt asistent medical si de pe scaunul pe care stateam tinandu-mi copilul strans la piept- pentru ca se mergea cu o viteza foarte mare-, ascultam neputincioasa discutiile dintre ei. Baietelul se nascuse cu insuficienta respiratorie, iar ei nu erau dotati pentru a face fata unei astfel de urgente: nu aveau sonde pentru nou nascuti, iar bateriile defibrilatorului, a incubatorului si a sursei de oxigen erau descarcate. A fost groaznic…
<p class="MsoNormal c4">Am ramas internata cu Matei inca 18 zile, timp in care micutului i s-au facut zilnic analize si investigatii, deoarece valorile trombocitelor cresteau foarte greu sau deloc. Eram disperata si am cerut din nou sa fiu transferata in Iasi, dar protocolul "nu mi-a dat voie". Imi spuneau sa stau linistita si sa astept, fiind cadru medical intelegeam ca au dreptate, dar ca mama nu puteam sa nu fiu tematoare. Eram atat de disperata ca l-am si botezat pe matei in spital, pentru ca mi-au spus unii ca va fi mai bine dupa botez si asa a si fost. Au mai trecut cateva zile, analizele au iesit ok si ma puteam duce acasa. Am mai trait cateva luni cu teama ca e posibil sa reinceapa calvarul, dar nu a fost asa.
Matei este un luptator si chiar daca nu a fost totul ca la carte, este un copil normal care deja merge, vorbeste in limba lui si rade, chiar foarte mult, deci e fericit.
Nu mi-as mai dori sa trec prin ce am trecut si sunt constienta, ca sunt parinti care sufera si mai mult, dar acel moment a fost pentru mine cea mai grea incercare la care am fost supusa.

moscu
06.11.2008, 15:12:04
immmmmmm........sa va scriu si eu cate ceva despre nasterea minunii noastre Mara Ariana. Am ramas insarcinata la 21 de ani si am sarit in sus de bucurie cand am vazut ca au aparut pe testul de sarcina doua liniute roz. Mi-am dorit toata viata un copil iar in momentul acela Dumnezeu imi implinise dorinta. Sarcina a decurs foarte bine, a fost un fat exemplar care nu m-a chinuit aproape deloc-cu exceptia lunii a doua de sarcina in care trebuia sa merg si la examenele din sesiunea de iarna, pentru ca eram studenta in anul III la Asistenta Sociala, iar eu ma simteam ingrozitor deoarece aveam starile acelea de voma.Spre norocul meu sotul a fost alaturi permanent de mine si ma duceal la facultatea, astepta pana terninam si apoi veneam amandoi acasa.-
Desi am luat 20 de kg pe timpul sarcinii eu m-am simtit foarte vioae si sprintene, urcam cate 6 etaje la facultatea, mergeam cu orele pe jos si toate acestea fara ca sa obosesc sau sa mi se umfle picioarele.Nici dureri de spate nu am avut, iar momentele de joaca ale fatului erau acelea cand ma asezam seara in pat de la 22:00 pana la 23:00-puteam sa-mi fixez ceasul dupa nazdravaniile pe care le facea;imi misca burtica in fel si chip dar eu eram foarte fericita ba imi puneam si sotul sa asculte cu urechea si sa-mi descrie ce aude.
La 38 de saptamani, era intr-o miercuri dimineata am simtit usoare dureri dar erau constante si i-am zis sotului ca eu am sa nasc desi doctorul imi daduse ca termen limita abia dupa 3 saptamani.
Sotul meu avea program de sala si cu toate c aa insistat sa ramana acasa eu l-am trimis deoarece nu credeam ca a venit momentul deoarece erau doar niste contractii usoare si nu se punea problema sa nasc in orele cat el era plecat.
Intre timp eu m-am pregatit, m-am spalat pe cap, mi-am facut baie, bagajul, si asteptam momentul intoarcerii sotului meu.
Dupa pranz am sunat ginecologul si am mers la cabinet pentru a vedea daca voi naste sau nu in ziua respectiva........doctorul a confirmat cele gandite de mine... aveam dilatatia de 3 cm, si asteptam pe la doua dimineata sa nasc un baietel.
Eu am revenit calma acasa insa sotul meu era destul de emotionat si ingrijorat. Pentru a face c atimpul sa treaca mai repede l-a rugat pe sot sa jucam table pentru ca el ma invatate sa joc .......
Abia seara pe la sase si jumatate am mers la maternitate unde m-au pregatit pentru nastere si am urcat sus la camera de nastere.
Afara ploua si era o vreme de toamna foarte urata dar, spre norocul meu eram singura in acea incapere si am putut sa fiu incontinuare calma deoarece imi era frica sa nu ma sperie mamicile care tipau-eu asa auzisem ca e cumplin in momentele nasterii-.
La ora 22:00 moasa mi-a rupt apa si l-a anuntat pe doctot ca ma dilatasem 7 cm.
Dupa ce a venit medicul a durat doar doua contractii si la ora 23:45 de minute s-a nascut fetita si nu baiatul cel mult asteptat:))
De aceste momente imi aduc aminte cu drag insa dupa ce a urmat ma terc fiori si acum.
Fetita s-a nascut perfect sanatoasa, insa dupa venirea de la maternitate a trebuit sa ne descurcam singuri deoarece nimeni nu a putut sa ne ajute.
Fiecare lucru pe care il faceam ma gandeam sa nu ii fac ceva ca sa o doara, noaptea la fiecare miscare a ei saream in sus din pat de frica sa nu pateasca ceva.iar la o luna de zile am facut mastita si a trebuit sa intrerup alaptarea si ma chinuiam sa ma mulg pentru a nu pierde laptere pana ce imi invinetisem sanii si nici macar nu mai puteam sa-i ating de durere. Dupa ce am luat tratamentu-timp in care fetita suferea profund ca nu primea laptele praf- s-a imbolnavit ea ca a racit si a trebuit sa ma mulg iar si sa-i dau cu biberonul ca ea obosea daca sugea direct de la san. Au fost zile in care nu am dormit aproape deloc deoarece timpul meu insemna doar sterilizat biberoane, muls,si aveam grija de fetita. Mulsul imi lua cam o ora, asa ca imi puneam ceasul sa sune cu o ora inainte ca ea sa pape, ma mulgeam , o hraneam si apoi trebuia sa sterilizez biberonul pentru papa viitoare.
Am continuat sa ma mulg si dupa vindecarea fetitei pentru ca nu mai sugea cum trebuia si eu am insistat sa bea lapte mater ca e mai bun, insa dupa trei luni l-am pierdut intr-o singura zi la aflarea unei vesti despre mama mea .......
A trecut pe lapte praf de atunci si am luat-o cu mine la toate examene mele, inclusif la cel de licenta. Am terminat anul cu 10 si sunt mandra ca si fetita noastra este sanatoasa, fericita si iubita de toti cei din jur. Acum are 1 an, 2 luni si 1 zi, 12 kg, si 86 de cm, iar noi o iubim desi nu a fost baiat:))).
Despre sistemul medical si eu am fost dezamagita deoarece in maternitatea in care am nascut eu este infioratot din toate punctele de vedere, iar medicul a ceru 11 milioane de lei vechi deoarece a venit de acasa pentru nastere si am fost si taiata desi ma dilatasem foarte bine........
Incerc sa uit aceste clipe de groaza ca asa au fost pentru noi, acum am invatat sa ma discurc singura fara sa apelez la nimeni si sunt mandra de acest lucru, iar medicul nostru de familia a fost cel mai mare sprijin al nostru in tot acest timp. Pe aceasta cale ii multumim din suflet si sunt sigura ca Dumnezeu o va rasplati pentru ce face pentru noi.

carlastefana
06.11.2008, 16:49:17
Dupa ce am ramas insarcinata ma gandeam mereu oare cum va fi ce va fi...si mai ales ce va fi.. Eu mi-am dorit intotdeauna o fetita si asta si am o printesa frumoasa pentru care nimic nu mai conteaza ,ea sa fie bine si sanatoasa. Acum insa consider ca nu are importanta ce este fata sau baiat ,ci sa fie sanatos.Contractiile au inceput in dimineata de 26 dec dupa cum ma si asteptam pe la ora 1. Mi-a fost tare frica de acest moment am crezut ca nu am sa fac fata durerilor, nu aveam diltatie dar contractiile erau insuportabile. Am avut si o doctorita care nu prea i-a pasat si ma lasat 12 ore sa ma chinui fara nici un ajutor si pana la urma tot la cezariana am ajuns. Carla s-a nascut a doua zi la 14 .40 prin cezariana la urgenta .Daca m-ai stateam un sfert de ora muream amandoua imi expoda uterul din cauza contractiilor. Eram super dezamagita de doctorita pentru ca mi-a zis ca imi face cezariana verticala ca nu mai era timp .Am suferit enorm gandindu-ma ca desi am stat 12 ore si m-am chinuit ma distruge. Tot ce ma facea sa zambesc era ca fata inca nu dadea semne ca ar fi rau.Ea a fost puternica a rezistat cu bine. In sfarsit totul a fost bine pana la urma am trecut peste toate Dumnezeu iti da o putere de nedescris,treci peste cele mai dureroase momente fizice cand iti iei copilul in brate prima data.Acum ca au trecut 2 ani ma gandesc la acele momente ca la o poveste pe care v-o redau acum voua,iar cand ma uit la fetita mea ca v-a face acum pe 26 doi anisori nu imi vine sa cred ca timpul vindeca tot si iti ofera minuni.

alliah
06.11.2008, 20:50:51
Draga "Mami", am citi si eu povestile mamicilor din revista si chiar ale unora de pe site. Eu, Alina, am o feita superba, in virsta de sase luni, Georgiana. Inca din ziua nasterii ea a fost o smechera, ca si acum, pentru ca noi, eu si sotul meu, Ionut, asteptam un baietel si, surpriza, s-a nascut o fetita. Dar sa va povestesc cum a fost. Pe parcursul sarcinii am facut control in fiecare luna, la un doctor specializat, iar in luna a cincea am facut ecografia 3D. Atunci, doctorul care mi-a facut ecografia, o doamna, mi-a spus ca am un baietel sanatos si jucaus. Jucaus, era adevarat, pentru ca la mine in burtica era tot timpul miscare. Nasterea a fost una normala, insa nu lipsita de surprize. Bebe a iesit un pic mai greu, fiind nevoie de interventia medicului care m-a asistat, iar cind a venit pe lume, baietelul meu era de fapt o fetita de 2 kilograme si 300 de grame. Georgiana a fost scoasa cu forcepsul si a fost ajutata sa respire, fiind oxigenata artificial. Cu toate acestea, doctorul care a ingrijit-o imediat dupa nastere mi-a spus ca am o fetita "mica si pligacioasa". Tati a fost la fel de surprins ca si mine, insa din momentul in care a luat-o in brate, intre ei doi, s-a creat o legatura aparte, o legatura care sint convinsa ca va dura toata viata. In prezent, Georgiana descopera lumea care o inconjoara si dragostea care i se ofera, nu doar de parinti, ci si de bunici si de unchi. Este un copil vesel, jucaus, ca si atunci cin era in burtica si foarte prietenoasa. Cam asta a fost povestea mea. Nu stiu daca este chiar una trista, dar am vrut sa impartasesc si eu experienta mea celorlalte mamici.

ANDUTA
07.11.2008, 15:15:21
Minunata si neuitata zi de 11 oct. 2006 aduce pe langa speranta-,bucurie si fericire in casa mea;aflasem in urma unui test de sarcina care a iesit pozitiv ca voi deveni mamica-, un lucru la care nu aspirasem; timp de aproape 2 ani esuarile mele m-au facut sa cred ca poata nu voi avea niciodata un copil al meu si mare mi-a fost mirarea dar si fericirea cind aflasem ca voi avea un bebelas; doctorul la care mergeam de ceva vreme si care ma urmarea mi-a confirmat sarcina si mi-a dat tratament de mentinere a sarcinii; aveam repaus la pat pe linga tratament si lunar internari in spital pentru analize si supraveghere;nu mi-a fost deloc usor, dar a meritat , rezultatul a meritat toate eforturile mele;
Zilele treceau controalele la medic erau destul de dese , eu ma simteam rau ; Repausul la pat a durat parca o vesnicie dar lunile trecea si asteptata zi se apropia.
Pe 02 iunie vine pe lume prin operatie cezariana-, ANDREI-FLORIN,un inger de copil care nu cintarea mai putin de 3800 g, avea 53 cm si un scor Apgar 10.; eram mai mult decit fericita.
Familia era cuprinsa de fericire in acea zi si toata lumea il iubea pe micul Andrei;
Eu incepeam sa-mi revin dupa operatie si Andrei era sanatos asa ca 5 zile dupa nastere suntem acasa;
O problema de sanatate ma obliga sa merg la spital pentru tratament deoarece nu-mi era bine deloc; de fapt nu putea umbla deloc;copilul era alaptat la san asa ca era nevoie sa-l iau cu mine;am ajuns la spital unde dupa o serie de controale doctorul ma asigura ca totul e doar chestiune de zile ; mi-a dat tratament si am pornit fericiti inspre casa deoarece nu trebuia sa raminem la spital; ceasul rau a facut ca la 2 strazi distanta de spital sa facem accident;un individ n-a oprit la stop si ne-a lovit din plin fara sa franeze.Andrei se afla pe o perinita in spate cu mine(pe atunci nu aveam scoica speciala pt. copii), si a cazut intre scaune.
A urmat o scena de groaza cu tipete si plansete; Speriata l-am luat repede pe Andrei in brate,am iesit repede din masina si strigandu-l a inceput sa planga 1 minut dupa care a adormit;Plangeam intr-una, desi sotul ma asigurase ca Andrei doarme, eu nu eram deloc convinsa asa ca nu ma putea opri din plans;nu ma mai dureau zgarieturile ce le aveam pe corp in urma impactului, tot ceea ce voiam era o ambulanta care sa ne duca repede la spital pentru ca Andrei sa fie consultat de medici.
La spital ne-a transportat o cunostinta; ajunsesem la matern deoarece de acolo iesisem 20 de min. in urma .dar.... surpriza , ne-au trimis la Spitalul Judetean deoarece ei ziceau ca nu se ocupa de accidente;
Am crezut ca cade cerul pe mine; cum e posibil asa ceva; le explicasem celor de acolo ca tocmai facusem accident si copilul are doar 8 zile nu le-au pasat deloc ; a trebuit sa mergem la Judetean pentru investigatii; Ajunsi la URGENTE ne-au tinut pe hol cu copilul in brate vreme de aproape o ora incit Andrei deja incepea sa miriie de foame;atunci stiam ca Andrei e ok. l-au consultat 2 chirurgi care m-au mai linistit.
Dupa acel soc eu mi-am pierdut laptele atit de valoros pentru copilul meu, asa incat Andrei a fost nevoit sa manance lapte formula.
Acum Andrei are 1 an si 5 luni si e un baiat foarte energic si in acelasi timp cuminte.e un inger de copil fara de care viata mea nu ar fi fost asa cum este iar eu nu m-as fi simtit atit de implinita.
Nu este zi sa nu multumesc Cerului pentru ca mi-a protejat copilul.
Traiesc si azi cu spaima de atunci; as fi putut sa-l pierd .
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a protejat.
:)

ANACRISTINA
07.11.2008, 16:56:14
Buna dragele mele, ma numesc Cristina si am 31 de ani. La 28 de ani am ramas insarcinata, in luna cu cea mai multe cadouri, adica decembrie, acesta a fost darul meu de Craciun de la Dumnezeu. Abia asteptam sa ma duc la primul control sa-mi spuna ca este adevarat, ca este bine sarcina, fiind prima mea sarcina si ca este baiat. Dorinta noastra, a mea si a sotului, era ca micutul sa fie baiat. In saptamana a -14 am aflat ca este fata, toata sarcina decurgea foarte bine, m-am simtit foarte bine, puteam spune ca am o sarcina foarte usoara in comparatie alte mamici care imi povestisera despre sarcina lor. Am crescut si am ajuns cu sarcina in luna a 5, cand am facut morfologia fatului. S-a confirmat din nou ca este fetita, sanatoasa, bine dezvoltata. Am facut si triprul test, pentru a face toate analizele posibile pentru micuta mea. Am primit rezultatele prin fax la locul de munca si ceva parca nu suna bine, nu se vedeau foarte bine rezultatatele si m-am decis sa merg la doctorul meu cu care trebuia sa nasc. Eram asezata pe masa iar doctorul studiind rezultatele testului, m-a intreba daca sotul meu este batran, daca am in familie oameni bolnavi incurabili, deja simteam ca mi se urca sangele in cap. De ce am facut triprul test, ce m-a sfatuit sa-l fac. Nu mai intelegeam nimic, se lua de mine ca am facut un test, care este normal sa-l faci.Vorbea asa de rastit ca pe mine m-a bufnit plansul, pana sa-mi spuna ca testul a iesit prost, copilul este predispus la malformatii, ca trebuie sa fac amniocenteza, ca este prea tarziu, ca nici nu stie unde sa ma trimita, mi-a scris pe o reteta sa ma duc la nu stiu ce spital si sa-l caut pe D-nul Dr.X, si sa vedem ce rezolv.Eram total bulversata, nici nu stiam unde sa ma duc, nici nu stiam exact ce este amniocenteza, nu prea ma documentasem pe tema aceasta. Mi-am sunat sotul, la control am fost singura, nici el nu intelegea ce zic. Intr-un final am reusit sa ma reculeg, mi-am sunat cunostintele care stiam ca ma pot ajuta, am reusit sa-mi fac o programare a doua zi la Dr.X de la spitalul "Prof. Dr. Panait Sarbu". Am ajuns la servici, m-am invoit pentru a doua zi si toata ziua m-am uitat pe internet sa inteleg ce este aceasta "amniocenteza".Cand am vazut cat este acul care trebuie sa ajunga in placenta, ca totul se face pe viu, ca existe atatea reactii adverse, si cate s-au intamplat altor mamici m-a napadit plansul si incercam sa ma calmez si nu reuseam. Incepusem sa vorbesc cu fetita mea si s-o linistesc eu pe ea, spunandu-i ca nu are nimic si nu o sa se intample nimic rau cu ea, ca nu voi renunta la ea niciodata.Oricum, nici nu pot povesti in cuvinte ce am simtit pina a doua zi cand am ajuns la doctor. Deci am ajuns la spital, mi s-a confirmat din nou ca este rezultatul prost al testului si ca trebuie sa fac amniocenteza iar rezultatul il vom avea peste 2 saptamani!!!!!!!!. Nu-mi venea sa cred ca trebuie sa astept atat, si apoi ca s-ar putea sa ma despart pentru totdeauna de ea. Ca nici nu am apucat s-o vad decat la ecografi , credeam ca este un cosmar, nu stiam unde am gresit, de ce mi se intampla mie, nu aveam nici un alt copil acasa care sa -mi poata alina durerea, eram decat eu cu sotul meu.Nici nu am avut curajul sa spun mamei mele , famiiliei noastre ce mi se intampla. Am facut in aceasi zi amniocenteza, a fost ceva ingrozitor, nu dureros dar mi-a fost o frica si o teama de imi venea sa fug de pe masa, undeva unde sa nu ma mai gaseasca nimeni si sa-mi nasc fetita in liniste si sa ma bucur de ea. Au urmat 2 saptamani de cosmar, ma gandeam cum o sa fie testul, daca testul nu va fi 100% sigur, si cum sa renunt la fetita mea, si daca ma risc s-o pastrez indiferent de rezultatul amniocentezei -imi va spune vreodata mama. Groaznic, clipe de neuitat, nu puteam dormi noapte, nu am spus la aproape nimeni, nu vroiam sa cred ca testul nu va fi bine.Vorbeam in fiecare clipa cu fetita mea, ii spuneam ca n-o s-o parasesc niciodata. Si totusi vreau sa va spun ca exista un Dumnezeu, testul a iesit bine, nu am renuntat la fetita mea. Am nascut prin cezariana, nu mai eram in stare sa nasc normal prin cate am trecut si nici organismul nu mi-a permis, am nascut cu acelasi doctor care mi-a facut amniocenteza, spre norocul meu m-a acceptat ca pacienta chiar daca eram cu sarcina asa avansata. In prezent o am pe Ana-Maria de 2 ani si 2 luni, este o blonduta frumusica si isteata.Mi-au trebuit cativa ani ca sa pot povesti, asa fetelor ca trebuie sa aveti credinta, speranta, optimis, ca uitati, se mai intampla si minuni.

IAKAB
07.11.2008, 17:05:37
Povestea Mariei Roberta.Sunt din Turnu Severin si in data de 7-11-2008 am facut un test de sarcina,a iesit pozitiv.Mie si sotului nu ne-a venit sa credem,asteptam enorm momentul acesta.Ne uitam la el si ziceam ca nu este adevarat deoarece nu este foarte colorat imediat am mers la farmacie si am mai cumparat patru teste de diferite firme si tot asa iesiau.A doua zi ne-am dus la medic sa facem ecograful si acolo am avut o mare dezamagire spunandu-ne ca nu se observa nimic. Dupa trei saptamani am facut din nou un ecograf,iar doctorita mi-a spus ca este un fat de 7-8 saptamani.Atunci imediat am anuntat toti parinti nostri care s-au emotionat pana la lacrimi,fiind primul nepot pentru toti si ai mei si ai sotului.Eu,sotul si parinti mei ne doream baiat,dar soacra mea isi dorea o nepotica.Am hotarat sa nasc la Lugoj de unde este sotul meu,cu doctorita novacescu.Pe parcursul sarcini a fost bine,nu am avut greturi,nu am avut nici pofte si nici stari de oboseala,doar picioare unflate,dar am mers la serviciu pana in ultimul timp si am facut ture de noapte(nopti nedormite),faceam naveta TR-Severin-Lugoj de doua ori pe luna mergand la control.Doamna doctor Novacescu ma certa si imi zicea ca ma olbiga sa stau la pat,dar eu o rugam sa ma lase sa merg la serviciu.In luna sase am facut tensiune de sarcina,fatul nu a mai crescut de atunci .Eu urmam sa nasc cu cezariama,avand dioptri mari la ochi.In saptamana 37 am facut o tensiune mare 220 cu 120 (eu de obicei avand o tensiune normala),doamna doctor a decis sa nasc in saptamana aceea fiindu-i frica sa nu pateasca fatul ceva.In data de 9-06-2008 la ora 9 si 10 minute Maria Roberta, a sosit pe Lumea aceasta.In sala de nastere a fost si tatal ei,a stat tot timpul nasteri langa mine.Cand medicul anestezist si medici care asistau la operatie au inceput sa ne felicite,l-am vazut pe sotul meu foarte palid si nu din cauza emotiilor,ci fiinca era foarte mica,a avut 1700 grame si 44 centimetri,este considerata un copil prematur.Dar inconjurata de dragostea noastra nu a trebuit sa stau foarte mult spitalizata cu ea,recupera uimitor.La greutatea ei trbuia da manance 20 ml,dar ea manca 40 ml de lapte ,pana la 3 kilograme nu am avut voie sa o las sa suga la piept,iar dupa acea nu a mai vrut ea.Acum are 5 luni si are 5200 grame si 59 cm,aproape in limitile normale.Acum are tabieturile ei,plimbare foarte mult in aer liber 5-6 ore pe zi,baita in fiecare deara,masajul si muzica in surdina.Este o luptatoare,sper sa fie ambitioasa si norocoasa pe tot parcursul vieti ei.
Va multumesc ca ne-ati dat posibilitatea sa ne spunem si noi povertea Mariei Roberta.

danciu
07.11.2008, 23:08:53
eu sunt din tg-jiu si dupa ecograf trebuia sa nasc pe data de 6 decembrie 2006 dar se pare ca am nascut un pic mai tarziu medicul meu mi-a spus sa ma internez pe data de 4.am nascut in craiova cu prin cezariana.am stat pana pe data de sase vedeam cum nasc alte mamiciu si eu simteam ca nu o sa nasc atunci i-am spus si sotului in final am ajuns sa stau o saptamana in spital innebunisem cu toate ca acea perioada nu o pot uita niciodata.am stat pana pe data de 9 decembrie sotul meu venea in fiecare zi la mine medicul meu spunea ca nu imi face cezariana pana nu ma ia contractiile si nu ma dilat cel putin un centimetru.pe 9 dimineata au inceput durerile dar mici am mers la doctorita de garda si nimic mi-a facut o injectie sa ma calmez dar degeaba nici nu mai misca exact ca de obicei doar apasa .cand a venit sotul meu pe la 11 aceleasi dureri dar tot nimic.el a plecat pe la 5 dupa amiaza cred dar pana sa plece i-am spus mitule asa ne zicem noi eu cred ca tu o sa te intorci inapoi nu i-a venit sa creada.dupa doua ore l-am sunat deja incepusera contractiile dar ce a fost cel mai uimitor nu dadeam de doctor si nu se baga nimeni peste el era sef de sectie l-am sunat de zeci de ori dar degeaba pana la urma sotul s-a dus dupa parintii mei si au ajuns la spital unde medicul de garda adica directorul spitalului m-a operat pana la urma medicul meu fusese anuntat ca eu pacienta lui o sa nasc si trebuie sa imi faca cezariana si acesta l-a anuntat pe dansul adica profesorul raca iar acesta m-a operat si la ora 9 seara am nascut o fetita superba de 2,760 grame pe care o cheama roberta maria stefania si va spun la cvat a fost de mica acum nu sta o secunda intr-un loc.va multumesc ca ati ascultat povestea m,ea spusa mai pe scurt .postat de danciu raluca maria tg jiu

claudia.ruza
08.11.2008, 04:21:53
Povestea mea...Nu e cum ne asteptam, am pornit de la foarte bine si...veti vedea...06.11.2007, de ziua sotului meu, am aflat ca sunt insarcinata. Ai mei si toata lumea "ne sfatuiau" sa renuntam la copil, ca am doar 22 ani, eram ultimul an de facultate etc. nu mi-a pasat, incapatanarea mea de tauroaica mi-a poruncit sa pastrez sarcina. Ecografie 3D-4D in fiecare luna, la o policlinica particulara, totul perfect, bebele era un nebunatic.
In seara in care mi s-a rupt apa, am ajuns la spital si cu jumatate de ora inainte de a naste, doctorita s-a uitat pe analizele mele si mi-a spus cu mandrie "vei avea un baietel sanatos tun". In 3 ore, am nascut. Imediat dupa ce am nascut, am auzit-o pe moasa intreband-o pe doctorita : "Ce facem, doamna doctor, mai recoltam celulele stem?" Am simtit ca innebunesc,stiam ca e ceva de viata si de moarte. Am intrebat ce e, ce se intampla si doctorita, cu lacrimi in ochi : "Atat iti pot spune acum, bucura-te ca vei putea face altul"Am tipat ca nu vreau altul, il vreau pe el si o imploram sa-mi spuna ce e... "Nu va trai, imi pare rau..." Diagnostic : spina bifida, cea mai grava forma, cu mielomeningocel, adica maduva spinarii era iesita in afara, rana deschisa, pierdea lichid cefalo-rahidian. Nu-si misca pisiorusele deloc...Din fericire, a fost operat la 1 sapt de Dr. Stoica, neurochirurgie infantila, si i-a inchis rana astfel incat nu a mai facut meningita. numai ca a facut hidrocefalie si are un furtunas din creier pana in burtica pe care il va tine toata viata, nu va merge niciodata, are incontinenta renala si nu-si va putea controla nevoile fiziologice, insa....TRAIESTE, TRAIESTE, TRAIESTE! Are 4 luni aproape si e vesel si gangureste si ii multumesc in fiecare zi ca ne- ales sa-i fim parinti si ii multumesc ca a luptat sa traiasca. Ii ador fiecare cm patrat din corpusorul ala mic mirosind a lapte si i-am promis ca va fi mai fericit decat orice alt copil normal. Si ma voi tine de cuvant.
Insa am si un sfat pt viitoarele mamici : Daca puteti, faceti cat mai multe ecografii la medici diferiti. MERITA!
Va multumesc tuturor pt timpul acordat citirii acestei "mici" povesti!

roxy_4u2006
08.11.2008, 13:41:30
Totul a inceput intr-o noapte toamna pe 5 noiembrie 2006.Facusem si eu baie cu toate cele pt ca in ziua urmatoare tre sa ma duc la control pt a vedea cand nasc aveam aproape 9 luni.Dupa 30 min am inceput sa ma duc des la toaleta nu banuiam nimik pt ca eram la prima nastere,a inceput sa ma doara mijlocul,burta si aveam senzatia ca fac treaba mare.Nu am bagat de seama am crezut ca am mancat eu ceva care nu mi-a priit,dar eu continuam sa ma simt mai rau stiam ca nu pot sa nasc mai devreme eu stiam ca dupa 26 a lunii respective.Eram cu toata familia acasa cand m-am dus ultima oara la toaleta pt a face treaba mik atunci m-am panicat pt ca ma pornit o hemorargie de nu se mai oprea.Am sunat dr.(bine ca era de garda)si mi-am spus sa vin urgent la spital.Sa nu o mai lungesc atata,am ajuns la spital eu speriat ca poate pierd copilul,ametita ce eram m-am trezit in sala de operatii legata de maini si anesteziata partial,am urmarit toate miscariile care se faceau.Dar nu intelegeam nimik pt.ca ma tinea de vb o asistenta si deodata am simtit cand mi-au scos ingerasul din burtica si atunci am stat cateva sec sa aud glasul puiul meu dar nu il auzeam pt ca de cuminte ce era nu cred ca plans mult.L-a luat o asistenta la sters si la intors spre mine dar nu am apucat sa-l tin in brate pt ca aplecat cu el.Toata seara a fost un chin pt mine ,dureriile pe care le aveam niki nu au mai contat cand la ora 6 dimineata mi sa adus puisorul meu drag pt care eu m-am temut cu o zi inainte.Acum este un adevarat barbatel de 2 anisori care nu sta locului si curios in tot ce facem noi.Sper sa va placa aceasta poveste scrisa din dragostea unei mame pt copilasul ei

coca83ro
08.11.2008, 18:47:10
Buna!
In data de 14 octombrie 2008 mi s-a luat o piatra de pe inima, am ajuns sa-mi tin fetita in brate, dupa o ce pe perioada sarcinii s-au petrecut nenumarate evenimente placute si mai putin placute. La 25 de saptamani am aflat ca am unul dintre rinichi dilatat din cauza sarcinii, mama mea era internata in spital, iar la 26 de saptamani eram si eu internata pentru analize si m-am invoit pentru a sustine licenta si pot spune ca sunt mandra ca am luat 9,50, la 27 de saptamani mama mea a murit si a fost o saptamana groaznica, la 28 de saptamani mi s-a pus un stent la rinichiul drept, si drept urmare am avut dureri pe sub burtica, si am mers de urgenta la ginecologie unde m-au internat cu travaliu fals. La cateva zile am mers acasa totul era in ordine ca la 30 de saptamani sa inceapa iar durerile de spate ingrozitoare si sa merg de urgenta la urologie unde mi s-a schimbat stentul si m-am internat direct la ginecologie 3 zile pentru supraveghere. Nu a trecut bine o saptamana de la externare ca am inceput sa am din nou contractii, am ajuns din nou la ginecologie unde am stat 10 saptamani pana in momentul in care am plecat cu fetita mea acasa, din care 5 saptamani am stat doar in pat si aveam voie sa merg pana la baie. Acum are 3 saptamani si 4 zile si este o dulceata de fetita, rade si gangureste intruna. Daca iti doresti cu adevarat un copil faci totul ca sa il ai.

andreea&alex
09.11.2008, 00:25:24
povestea mea a inceput pe 30 ianuarie cind am aflat ca eram insarcinata ceea ce a fost o bucurie pentru noi,apoi in luna a patra m-amdus la medicul de familie si i-am spus ca ma intepa un pic inimiara.Mi-a luat tensiunea si ...SURPRIZA...14 cu 8.Mi-a dat imediat trimitere catre un ginecolog bun care m-a si internat.Mi-a zis cand am ajuns la spital ca daca mai creste tensiunea poate sa-mi ucida sarcina sau chiar sa orbesc.Am plans cind am auzit toate acestea impreuna cu sotul meu o ora intreaga mai ales ca simtisem deja primele lui miscari.Mi-am luat inima in dinti si mi-am propus ca sarcina aceasta sa o tin chiar daca ar fi fost sa stau pana in luna a noua numai in spital.Am facut perfuzii o saptamana cam 5 ore pe zi stateam la o punga si asta se repeta zilnic.Dupa o saptamana mi-a dat drumul dar cu conditia sa-mi ia tensiunea pe fiecare zi.Dupa o saptamana m-a gasit cu colul deschis 2 degete si punga in tensiune ceea ce a insemnat nospa+scobutil injectabil la internare(o data pe luna cam o saptamana)si pastile luate acasa ca sa nu cumva sa intru in travaliu si sa pierd sarcina.In luna a saptea alta surpriza...infectie urinara(alta saptamana internata dar acum aveam ampicilina adaugata la vechiul meu tratament)...cu tratament acasa,vizite saptamanale la cabinet am ajuns ca la 36 de saptamani sa am alta surpriza...dilatare 4,5 cm,colul deschis de tot,sters total,punga in tensiune si dopul gelatinos pierdut total.M-a internat imediat si dupa 4 zile cu tot cu calmante am nascut(facusem 37 de sapt) un baietel de 2700gr,sanatos si frumos care a luat si apgar 10....Ii multumesc lui D-zeu si domnului doctor pentru acest minunat baietel pe nume alexandru...:heart:

anna28
09.11.2008, 13:03:11
BUNA!Sunt mama unei fetite de 3 anisori si un pic.Multumesc lui DUMNEZEU e sanatoasa.Am citit citeva din povesti si sunt impresionata,nu ma asteptam sa vad atitea mamici curajoase.FELICITARI ! Sigur si eu am citeva povesti(intimplari) care nu au fost placute,dar acum imi aduc aminte cu bucurie de ele.Nu am timp si nici spatiu sa scriu chiar pe toate(de fapt ar dupa 3 ani si),cit are fetita mea.Fiecare zi a ei e o poveste si in fiecare zi se intimpla ceva care ma bucura sau ma supara,important ca suntem impreuna si sanatoase si fericite. NU mai lungesc vorba,va spun povestea care m-a intristat cel mai tare: STAU LA TARA INTR-O CASA IMPREUNA CU SOTUL SI FETITA MEA.LA 2 KM STA SOACRA MEA SI LA 1KM MAMAIA SOTULUI MEU.SI CIND PLECAM UNDEVA TRECEM PE LA TOTI SA VEDEM CE FACE.ASA A FOST SI ACUM UN AN SI JUMATATE INTR-O ZI FRUMOASA.AM OPRIT LA SOACRA MEA SI AM STAT VREO ORA,APOI AM OPRIT SI LA MAMAIA.AICI NU AM VRUT SA MAI STAM PT CA ERA TIRZIU SI SOTUL MEU TREBUIA SA PLECE LA MUNCA DE NOAPTE.ASA S-A INTIMPLAT CEA MAI GROAZNICA AMINTIRE A MEA:EU M-AM DAT JOS DIN MASINA SA LE SPUN CA NU MAI STAM DAR SA VAD TOTUSI CE FAC,SOTUL MEU A RAMAS IN MASINA SI FATA MEA A ZIS CA NU VREA SA MAI COBOARE DIN MASINA.EU AM DAT DRUMUL LA USA DE LA MASINA,DAR IN TIMPUL ASTA FATA MEA S-A RAZGINDIT SI A VRUT SA COBOARE.USA SE INCHIDEA,EA S-A GRABIT SA COBOARE SI DEGETELELE EI S-AU PRINS IN MARGINEA USII.AU URMAT CITEVA ORE DE COSMAR.EA A INCEPUT SA PLINGA,EU AM DESCHIS USA ,AM TINUT-O IN BRATE,I-AM BAGAT MINA IN APA RECE, PUR SI SIMPLU AM VAZUT DEGETELE EI STRIMBATE DE MARGINEA USII DE LA MASINA.AM CREZUT CA I-AM RUPT TOATE DEGETELELE,ERAM INCREMENITA.NOROCUL NOSTRU A FOST CA MASINA ERA O DACIE VECHE,USA NU O TRINTISEM CI O LASASEM CA CADA SINGURA.DAR NU POT UITA CLIPELE ACELEA NICIODATA.O ORA A PINS INCONTINU,AM VRUT SA O DUC SA- I FAC RAZA LA MINA SA VAD DACA S-A RUPT .ERA DUMINICA ,STAU DEPARTE ,NU STIAM CE SA FAC
MIRACOL:DA.LA UN MOMENT DAT M-A STRINS DE MINA CU ACELE DEGETE CARE AM CREZUT CA SUNT RUPTE.DECI NU ERAU RUPTE,DAR DE CE PLINGEA?ERA SPERIATA.POT POVESTI SI O SAPTAMINA ORA ACEEA,DAR CRED CA AR FI PREA MULT.IMPORTANT CA ACUM NU ARE NICI UN MIC DEFECT LA MINA,NU I-A CAZUT NICI O UNGHIE,PUR SI SIMPU E CA SI CUM NU S-A INTIMPLAT.TOTUSI A FOST UN COSMAR SI O SA AM IN MINTE TOATA VIATA MEA ACEA IMAGINE CU DEGETELELE EI PRINSE IN USA.Sper ca nici o mama sa nu treaca prin asa ceva.

Rafa_Mariana
09.11.2008, 14:19:54
Buna tuturor.As vrea sa va povestesc pe scurt viata mea.Povestea am numito Un inger sa dus,dar altul a venit cand nu ne asteptam.In 2005 am ramas gravida.eram bucurosi ca vom avea o fata,dar Dumnezeu a vrut so ia la El.Eram in 6 luni cand am primit vestea k nui mai bate inima.tremuram de frica.credeam ca este un vis urat.sotul meu nu era langa mine,era plecat in italia.nam sa uit ziua acea niciodata.Am nascut normal...si ce durere....dar durerea cea mai mare a fost cand am vazut fetita...era asa frumoasa...dar nu mai respira....fata ei era vanata..cred k sa strangulat cu cordonul...A trecut mult timp de atunci,am avut probleme..dupa acea nastere..am avut resturi ramase din placenta...mau chirutat...Am crezut k nu am sa mai raman gravida.,dar Dumnezeu mia trimis un inger...eram bucurosi...si de frica ma duceam mereu la doctor..aproape 9 luni am stat in spital..pt k avam colul deschis mereu,iar copilul nu sa intors..a venit si ziua mult asteptata..am nascut prin cezariana un baietel de 3.200kg frumos...acum ingerasul meu are 1 an si 8 luni.el este viata noastra.este ingerul nostru.:heart:

denisa08
10.11.2008, 00:10:52
ma numesc petruta si am 24 de ani si am o fetita de 6 luni.cat timp am fost insarcinata nu am avut probleme pana la 8 luni ,la aceasta varsta de sarcina am avut niste dureri puternice la mijloc.am fost la spital si mi sa spus ca am o colica renala si am fost pusa la perfuzie 3 ore apoi am cerut sa plec acasaca a doua zi avea botezu cumnatea mea.la o zi dupa botez ,am avut acelasi dureri la mijloc dar mai puternice nici prin cap nu imi trecuse ca puteam sa nasc pt ca mai avea dupa calculul meu,am ajuns la spital care doctora mea a spus ca am contracti 180 si ca pot sa nasc.dupa o sapt de chinuiala de dureri si de perfuzi mi sa facut o ecografie la care mi sa spus ca copilul meu are 2 200g.am crezut ca imi pica cerul in cap pt ca nu imi venea a crede ,burta mea era imensa si ei spuneau ca nu prea am lichin .dupa alte 4 zile de perfuzi si injecti de dezvoltarea plaminilor la copil mi sa spus ca voi naste prin cezariana pt ca copilul meu nu sa intors si are cordonul de gat.imi venea sa urlu pana nu mai aveam glas.a cincea zi ma luase contractii mult mai puternice si doct de garda mi-a facut un diazepat si cu ginipral dar ele nu sau lasat, m-am chinuit si in noaptea aceia pana a douazi in care m-am operat de cezariana si am nascut o fetita de 2880g.era atat de mica ca nici nu stiam cum sa o tin in brate.ii multumesc lui dumnezeu ca e sanatoasa si eu m-am refacut repede si sunt atat de fericita ca am invatat sa iubesc cu adevarat viata.;)

dannyella
10.11.2008, 11:16:44
<p class="MsoNormal c4"><strong class="c3"><em class="c2">Alex, minunea cu chip de inger[/I][/B]
<p class="MsoNormal c5"><strong class="c3"><em class="c2"> [/I][/B]
<p class="MsoNormal c4"><strong class="c3"><em class="c2"> [/I][/B]
<p class="MsoNormal c6">Totul a inceput in primavara anului 2006, mai exact in luna mai. Nu o sa uit niciodata acea zi minunata! Am fost cei mai fericiti oameni de pe pamant atunci cand am vazut, ca in sfarsit D-zeu ne binecuvantase cu un bebe. A fost cel mai frumos cadou pe care puteam sa il primesc in acea zi; imi serbam ziua de nume.
<p class="MsoNormal c6"> Lunile treceau si eu eram tare nerabdatoare sa-mi creasca burtica, sa am cu ce ma mandri. Am avut o sarcina foarte toxica, greu de suportat; cel putin in primele 4 luni. Imi era atat de rau incat 3 luni nu m-am putut da jos din pat si ma hraneam doar cu grisine, mere si biscuiti. Nu suportam niciun fel de miros, absolut niciunul…am fost prizoniera propiului dormitor. In loc sa ma ingras, eu slabisem deja 3 kg….insa tot ce imi doream era ca bebe sa fie sanatos. Nu mai conta ca vomam si de 10 ori pe zi si cateodata nu puteam sa beau nici macar apa de rau ce-mi era, important era ca bebe sa se dezvolte normal. Si asa era…ecografiile facute mi-au demonstrat ca bebe este bine.
<p class="MsoNormal c6">Faptul ca in urma cu sase luni pierdusem o sarcina de 2 luni, mi-a dat si mai multa putere sa rezist, eram gata sa indur orice, nu conta….Toata lumea ma incuraja si imi zicea ca dupa ce bebe o sa miste totul o sa revina la normal….bineinteles ca la mine nu s-a aplicat aceasta regula. Starile de rau au continuat pana la sfarsitul lunii a saptea, cand totul s-a oprit si sarcina a decurs normal, fara sa-mi mai fie rau deloc…."Acum pot sa ma bucur si eu de plimbari"…imi ziceam…numai ca nu a fost asa. In luna a opta am alunecat si am cazut destul de rau, iar bebe coborase destul de jos… asa ca in urma unui control, am fost sfatuita de medicul meu ginecolog, sa nu ma dau jos din pat decat sa ma duc la baie si sa nu fac nici cel mai mic efort daca vreau ca bebe sa se nasca la termen si sa fie pe deplin dezvoltat. M-am conformat…ce era sa fac. Dupa o perioada, a urmat ultimul control inainte de nastere. Tin minte fiecare secunda, fiecare minutel si nu cred ca voi uita vreodata prin ce cosmar am trecut in acea zi. In impul controlului doctora mi-a spus ca nu mai aude inima lui bebe, deloc! Am crezut ca mor! Refuzam sa cred asa ceva…mai aveam 1 saptamana pana la termen…Desi imi spusese ca nu-i mai aude inima puiutului meu, mi-a facut o programare la ea la cabinet abia seara tarziu! Nu am primit nicio explicatie….am iesit din cabinetul maternitatii mai mult moarta decat vie. Cu lacrimi in ochi i-am povestit si sotului meu tot ce se intamplase…..saracutul de el…pret de cateva minute a ramas mut….nu stia ce sa zica. Asa ca a "vorbit" bebe in locul lui, tocmai se trezise si isi facu simtita prezenta. Parca a vrut sa-mi spuna "mami, stai linstita, pentru ca eu nu am patit nimic. Vreau cu tot fiinta mea sa va cunosc". Am inceput sa plang de fericire, iar din clipa aia am simtit ca totul o sa fie bine. Trebuia…de data asta.
<p class="MsoNormal c9"> Seara am ajuns si la cabinet. In urma ecografiei a rezultat ca bebe este bine sanatos, dar nu mai puteam sa nasc normal….explicatia: bebe are capul prea mare. Am discutat si am hotarat sa mergem pe mana doctorei…desi imi cam pierdusem increderea, dupa povestea de dimineata. Tot atunci, am facut si programarea pentru cezariana…nasterea trebuia sa aiba loc Sambata, pe 20.01.2007. Numai ca bebe nu a mai avut rabdare, iar a doua zi dimineata, mai exact pe 17 ianuarie 2007, la ora 8.30 mi s-a rupt apa.
<p class="MsoNormal c9">Am nascut la ora 10.30, un baietel frumusel si grasunel de 3.500 kg, 53 cm si scor Apgar 9.50. Este ingerasul nostru mult iubit, pe care il cheama Alexandru-Calin.

buburuza1
10.11.2008, 13:33:09
Ma numesc Elena ,am 28 de ani si 2 fetite minunate.
O sa va povestesc prin ce peripetii am trecut acum mai bine de 4 luni cand am nascut-o pe fetita mea cea mica.
Aveam 39 de saptamani.mi-am facut inca o programare la doctorita mea pentru inca o monitorizare.Era a patra si de fiecare data doctorita imi spunea ca e ultima si ca data viitoare ne vedem la spital.
Nu mai aveam rabdare,doream sa se termine tot cat mai repede.Mi-a ramas bine intiparit in minte tot ce vazusem prin spital in urma cu 4 ani atunci cand am nascut-o pe fetita mea cea mare.Stiam ce ma asteapta.:fata acra a asistentelor,mizerea din spital si durerea.
Era cald si impreuna cu sotul meu si fetita mea cea mare am hotarat sa facem o plimbare pana la cabinetul doctoritei.Niste junghiuri nu-mi dadeau pace dar asta nu era ceva nou.
Aveam programare la ora18,am ajuns cu chiu cu vai si spre surprinderea mea nu am avut mult de asteptat.
Am intrat,am glumit cu doctorita ,m-am urcat pe masa si....dupa expresia de pe fata ei mi-am dat seama ca ceva nu e bine.M-a ajutat sa ma ridic si calma mi-a zis:"Ai dilatatie 7 Iin clipa asta te duci direct la spital!"
Noroc ca spitalul era la 5 min distanta cu taxiul.Pe drum fetita mea care mi-a vazut fata schimonosita ca nici eu nu stiam daca sa rad sau sa plang, ma incuraja:"Nu te teme ,mami!"
Am ajuns la spital la 18 ,20.
Cu un zambet care nu era al meu dar fara dureri, am ajuns la urgente iar pe sotul meu l-am fugarit acasa sa-mi aduca bagajul pentru mine si copil..Nu-mi pot scoate din cap fata unei infirmiere care dorea cu orice pret sa-mi vanda o pijama:"Ia-o draga ca nu mai ajunge sotul la timp,ca nasti pana atunci!"
Eu :"Nu, ca nu nasc pana nu vine el!"
Nu-mi venea sa cred ce se intampla.
Asa a fost,sotul nu a ajuns la timp pentru mine ca am nascut cu hainele cu care am vanit si cu slapii in picioare dupa ce am impins de 3 ori,dar a ajuns la timp cu hainute pentru bebe.
Am nascut la 18,40,o frumusete de fata ,Arina Emilia.Nici acum nu-mi vine sa cred ce repede si ce usor am scapat.
Sunt mamica fericita a doua fetite minunate.

DANUSIA-BRIANA
10.11.2008, 15:13:43
Nu stiu cum as putea sa multumesc sau cui sa multumesc pentru tot ceea ce am, dar in primul rand multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a oferit ,am un sot minunat iar pe 13 aprilie 2008 la ora 07.35 viata noastra a capatat un alt sens sa nascut ingerasul nostru BRIANA-IOANA ,sa nascut la termen dar cu o greutate mica de 2.490 grame. Era o magaldeata mica dar foarte vioaie . Inainte cu un an pierdusem o sarcina iar acest ingeras a fost asteptat de toata familia. Din prima secunda de cand am aflat ca sunt insarcinata am stiut ca este fetita mea, nu admiteam sa-mi spuna cineva ca ar putea fi baiat imi doream fetita si stiam ca asa este.
Am avut o sarcina usoara fara greturi fara pofte doar apetitul meu a crescut.In ultimile 2 luni am stat acasa deoarece colul meu uterin era scurtat si riscam sa nasc prematur,dar d-zeu ne-a ajutat sa mergem pana la termen.

vioely2003
10.11.2008, 15:15:56
noi nu avem o poveste super impresionanta da arata cit e de bun sistemul nostru sanitar. e adevarat ca ne-am chinuit foarte mult ca sa reusim sa avem un copil si imi venea sa pling cind vedeam femei insarcinate. eram foarte invidioasa pe ele iar cind auzeam la stiri de copii nou nascuti aruncati si omoriti imi venea sa ma duc la mamici si sa le fac acelasi lucru de care au fost ele capabile. ampierdut 3 sarcini iar dupa 3 ani de chin am reusit sa duc o sarcina pina la capat (cu mult tratament si mult repaos). la nestere eram in culmea fericirii si totul era ok mai ales ca ni sa zis ca avem un copil perfect sanatos. asa a si fost dar la externare l-am luat un pic racit si de aici a inceput chinul la 2-3 zile am tot mers la doctor si spuneam ca baietelul e racit si ii curge nasucul, stranuta, se aude n zgomot in spate si altele. de fiecare data copilul era perfect sanatos din punctul de vedere al medicului mi s-a spus chiar ca as fi eu un pic paranoica ca nu are nimic copilul si ca intru prea usor in panica. "fiind primul copil dati o prea mare importanta fiecarui amanunt, dar copilul nu are nimic.asa sunt copii unii fornaie altii stranuta dar la nou nascut totul e normal". totul a fost asa de normal in cit la 1 luna am crezut ca o sa il pierdem deoarece intr-o noapte a inceput sa se inaduse nu mai reusea sa respire si am ajuns la urgente cu el.avea pneumonie intr-un stadiu destul de urit. am stat 2 saptamini in spital dupa care ne-am chinuit cu el pina la un an cu tratamente pentru ca a ramas cu o sensibilitate foarte mare si racea foarte usor.oricum ne-am speriat destul de tare incit cred ca ne-a cam marcat pe viata. acum baiatul are 1 an si 11 luni si intre timp a mai aparut o fetita (4 luni) dar la fiecare raceala stam cu stres (mai ales la bebelusa care inca e destul de mica) "daca nu o fi bine tratata si apar iarasi probleme".

roxanabln
11.11.2008, 00:01:19
Cine spune ca un copil nu este cel mai frumos dar pe care ni-l da viata inseamna ca nu a cunoscut niciodata iubirea si nici nu e pregatit sa o primeasca... Un copil este ceea ce mi-am dorit si eu, alaturi de sotul meu, insa toti doctorii la care am fost mi-au spus ca eu nu voi putea avea niciodata copii. Nu stiam cum sa-i spun acest lucru sotului meu, de teama sa nu-l pierd....pentru ca si el isi dorea la fel de mult ca si mine un copil, indiferent daca era fetita sau baietel. Am incercat de multe ori sa aduc subtil vorba de copiii infiati..."ce-ar fi daca am infia si noi unul"...Si uite asa viata a mers inainte, iar noi ne-am lasat dusi de grijile vietii pana cand, prin februarie anul trecut vad ca-mi intarzie ... M-am gandit ca poate de la oboseala se intampla acest lucru, dar totusi, desi consideram ca este aberant, mi-am facut un test de sarcina...si...surpriza!!! testul a iesit pozitiv. Emotia m-a coplesit atat de tare incat pur si simplu am inceput sa plang. Sotul meu se uita uimit la mine, nu stia ce se intampla, pana cand dintr-o data ii spun cu glas sacadat "sunt insarcinata". Bucuria ne-a cuprins pe amandoi atat de tare incat pentru cateva momente nici nu am luat in calcul riscurile la care ne expuneam. A doua zi nici nu am mai stat pe ganduri si ne-am prezentat de la prima ora la un ecograf ca sa ne vedem minunatia. Dar ce sa vezi...in burtica mea statea deja de 4 luni o bebelusica atat de cuminte inca in cele 4 luni nici nu si-a facut simtita prezenta. Am ramas cu ochii mai mari decat planeta Marte cand am auzit varsta fatului....Inca nu ne dezmeticeam de ceea ce auzeam. Apoi am mers repede la doctorul ginecolog insa...dezamagire totala...nu a vrut sa duca sarcina mai departe. Am umblat o saptamana intreaga pe la nenumarati doctori ginecologi pentru a putea duce sarcina mai departe insa toti vorbeau cu o usurinta iesita din comun de avort. "Avort" era singurul cuvant care parca devenise o obsesie pentru toti ginecologii pe care-i consultasem. Dar stiam ca ceea ce se intampla este o minune de la Dumnezeu si nu puteam da cu piciorul unei ocazii atat de speciale din viata mea. Eram atat de disperata inca as fi facut orice sa pastrez acest copil. Intr-o dupaamiaza o colega de serviciu ma vede plangand si ma intreaba in soapta daca vreau sa merg la un preot cu har sa-mi spuna ce trebuie sa fac. Nici nu am stat pe ganduri si i-am raspuns DA. Si in cateva ore ma vad fata in fata cu parintele Mihail. Se uita senin la mine si-mi spune calm: " M-am rugat toata dupamiaza la Dumnezeu si o lumina mi s-a aratat din cer cand am pomenit despre copilul tau.Dumnezeu vrea ca tu sa ai acest copil si trebuie sa duci sarcina la capat, caci va fi un copil luminat." Am plecat atat de senina de acolo, de parca nici nu statusem nedormita o saptamana de zile sau parca nu varsasem nici o lacrima in aceasta perioada... Dar in cateva momente revin iar cu picioarele pe pamant si ma gandesc trista ca nici un doctor nu vrea sa-mi accepte sarcina, riscurile fiind mult prea mari. Si ma culc iar trista, cu gandul ca in curand acest copil nevinovat va trebui omorat cu cruzime chiar de propria lui mama... :( Dar minunea s-a intamplat iar...a doua zi dimineata ma suna o verisoara si din una in alta isi aduce aminte ca ea a nascut in tineretea ei la un doctor foarte bun din Bucuresti, pe nume Badea si ca ar fi ibne sa ma duc si la el. Ce mai aveam de pierdut daca mergeam si la dansul, m-am gandit eu...A doua z i de dimineata m-am imbracat si m-am dus imediat la cabinetul dlui doctor Badea. Ii spun cu lacrimi in ochi ca-mi doresc mult acest copil dar ca nimeni nu vrea sa ma ajute sa duc sarcina mai departe. Mi s-a umplut sufletul de bucurie cand am auzit ca el este de acord sa supravegheze sarcina mea, cu o singura conditie, sa accept sa-mi faca cerclaj. Ce mai conta ce-mi facea...important era sa am copilul! Si uite asa a trecut timpul si am ajuns in luna a saptea, cand am nascut o fetita minunata....de doar 1.7 kg si 42 cm. Toti ne-am speriat si am crezut ca toti acei doctori care m-au refuzat au avut dreptate, dar ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca deja a trecut un an si patru luni iar fetita mea creste vazand cu ochii, vesela si sanatoasa, asa cum orice mama si-ar dori sa-si vada puiutul crescand. Acum, vazand lucrurile mult mai detasat stau si va spun si voua: Dumnezeu face minuni atunci cand nu mai ai nici o speranta. Atunci cand crezi ca totul s-a sfarsit, cand crezi ca viata nu mai are nici un sens pentru tine. El ne da puterea sa mergem mai departe atunci cand credem ca ne este cel mai greu. Eu inca mai stau si ma gandesc...ce s-ar fi intamplat daca aflam de sarcina din prima luna...oare de ce nu am aflat de sarcina din prima luna?...Cum de doctorul la care m-am dus a doua zi si care mi-a acceptat sarcina este tocmai nasul de botez al preotului la care am fost cu o zi inainte? Oare este o intamplare? Daca cineva imi poate raspunde concret la aceste intamplari inseamna ca a inteles cu adevarat minunea care s-a intamplat intr-o minunata zi de octombrie...

andreeacta
11.11.2008, 02:02:59
mama la 30 de ani!
hmmm...ma apropii de 30 ani..iubesc copiii, imi doresc din tot sufletul o fetita....dar mi-e frica...si ce daca fac 30 de ani? mi-e frica de sarcina, mi-e frica de nastere si mai ales de responsabilitatea de a fi mamica...
si totusi....incerc 3 luni sa raman insarcinata ...cumpar teste peste tetste... cred ca se terminasera testele cu doua liniute roz... eu gaseam numai cu una... apoi renunt...imi anunt sotul ca doresc sa amanam "proiectul bebe"...
dar.... intr-o zi imi este foarte rau....a doua zi la fel... merg la medic... aveam tot felul de idei despre ce boala as putea sa am... dar doamna doctor imi rastoarna gandurile si ma trimite sa fac un test de sarcina...eu o contarzic..nu se poate...
totusi....in drum spre casa cumpar un test de sarcina...
in sfarsit....cumparasem un test care avea doua liniute roz....
ma vad in fata faptului implinit... in mintea mea apar alte frici.. o mie si una...
ce sa mai... traiesc fiecare moment al sarcinii cu intensitate maxima...citesc mult despre sarcina...fac analize peste analize....
apoi aflu ca "fetita mea" are putzulica...imi ia vreo saptamana sa ma obisnuiesc cu ideea...
ne trebuie un nume.... sara maria pica.... nu prea merge la un baietel... imi place rares..am noroc sa sotul nu ma contrazice...
pe 2 iunie plec de acasa cu sotul si cu bagajul.... pe 5 iunie ma intorc acasa cu sotul,bagajul...si un bebe....rares sfetan... grasut (3.9 kg)dar totusi mic mic mic....
apoi incepe adevaratul stress...nu vine laptele...ce ii dau la copil sa pape? apoi vine dar cu mastita...si doare..si bla bla bla... dar imi doresc din tot sufletul sa alaptez...si reusesc...bb meu papa bine...
trec 3 luni fara ca macar sa ma pot bucura de copilasul meu... gasesc mereu motive de ingrijorare...sunt stangace rau.... ma rog in fiecare zi sa nu provoc vreun accident stupid din grija mea exagerata...
e timpul sa ma mai relaxez un pik...
mi-a dat dumnezeu un baietel...ce mai baietel... si ma rog in fiecare zi sa fie sanatos, si noi pe langa el, ca sa putem sa il crestem asa cum trebuie...
si da.. am implinit 30 de ani! si ce? de acum timpul se masoara in lunitele si anii lui rares...
un prieten mi-a spus odata ca ii pare rau ca nu poate sa fie in lokul sotiei lui si sa simta bucuria de a avea un bb in burtica, de a naste, de a alapta si de a fi mama....
pentru mine este coplesitor...nu s-au inventat inca cuvintele care sa exprime sentimentele unei mame...
imi dau lacrimile...este noapte...merg sa il sarut pe puiul meu care face nani... somn usor puisorul meu!

AdinaCris
11.11.2008, 08:21:30
Povestea o numesc "Mica Minune",pt ca asa o consideram toti pe Maria-Cristina
Am avut o sarcina usoara.in afara de un diabet gestational aparut in luna a 7-a.Din acel moment placenta a imbatranit pana la grad 3 cu viteza luminii si lichidul a scazut foarte mult.
Pe 23 iunie 2008 la ora 10.25,a venit pe lume prin cezariana Maria-Cristina,cu Apgar 3,5.500 gr(a avut anasarca feto-placentara,adica lichid in organe si tesuturi) si stop cardio-respirator.Au resuscitat-o cu greu si imediat dupa asta a intrat in coma hipoglicemica,in care a stat vreo 9 ore.A fost intubata 28 de zile,sedata in permanenta.3 saptamani dupa asta a facut mereu convulsii puternice.Am iesit de acolo dupa o luna si 4 zile.In timpul asta,nu mai e cazul sa spun cate lacrimi am varsat si cat ne-am rugat atat noi cat si prietenele mele,mamici de pe forumuri.Dar apoi am intrat in faza de negare,cand eram atat de optimista pana la nebunie si uram pe cel care numai imi sugera sa ma gandesc ca puiuta ar putea pati ceva rau.
Ma durea enorm sa reiau povestea ei de cate ori se interna o mamica in salon.Si au fost destule.Imi rupeau inima in bucati orele de alaptat cand toate colegele de salon plecau la bebei si eu ramaneam in urma si plangeam.Ma durea si ca nu o puteam atinge.Era f sensibila si erau multe riscuri sa ii dau vreo infectie.Dar ma durea,pt ca era copilul meu si in o luna nu am putut sa pun nici un deget pe ea,sa ii simt pielea si carnita.Si ma mai durea faptul ca in loc sa isi ia ea putere de la mine era invers.de cate ori cadeam in disperare(si cred ca numai o mama stie cat de negre sunt disperarea si teama de a-ti pierde copilul)ma duceam la ea,numai cat sa vad ca e inca acolo si nu se agita nici un medic sau asistenta pe langa ea,si era de ajuns sa ma ridic de jos.Au fost nopti negre cand,atunci cand ma duceam sa ii spun noapte buna,imi spunea dr de garda "Mamico,iar s-a desaturat des azi,exista foarte multe sanse sa ii cedeze inimioara in noaptea asta" si nu dormeam toata noaptea cu urechile ciulite la hol sa nu vina cineva sa ma cheme la terapie intensiva.
A avut multe probleme,suferinta pluriorganica,Insuficienta respiratorie,cardiaca,renala si hepatica.Hematurie(sange in urina) si trombocitopenie.Plus ca a fost epidemie cu Klebsiella si nu a ratat-o.Au murit vreo 4 bebei dar ea a avut noroc ca facea antibiotic de la nastere.
imi aduc aminte ca dupa ce a mutat-o a post-terapie,unde era singura,cand ma duceam sa-i dau sa pape ii cantam "Are mama o fetita frumusica foc.Are mama o fetita cat un ghemotoc".Si in mintea mea se derula o scena ca de film cu o mamica care si-a pierdut puiul intr-o camera de ospiciu,care canta in linistea de acolo cantecul asta din nou si din nou.Asa ma simteam,in linistea aia.Dar ei ii placea asa ca plangeam si cantam.
Cand am iesit din spital aveam senzatia ca ceva nu e in ordine,dar incercam sa ma mint spunandu-mi ca trebuie doar sa ma obisnuiesc din nou acasa si cu faptul ca am bb.Dar nu a fost asa,la 3 zile ne-am internat de urgenta,in miezul noptii.Varsa cu jet dupa fiecare masa.Am aflat apoi,la Budimex,ca erau varsaturi de plea plin.Mie imi spusesera sa ii dau 80 ml din trei in 3 ore si ea nu putea sa pape de fapt decat maxim 40 la o masa.Asa era stomacelul ei,foarte mic.
Am stat in Budimex 1 saptamana pana a rehidratat-o.Cu peripetii pt ca venele nu tineau,a trebuit denudata,dar cateterul a cazut a doua zi pt ca nu a fost fixat bine.APoi a papat cu gavaj continuu mix de glucoza si lapte.Incet am trecut pe gavaj normal,dar am inceput cu 10 ml la 3 ore si glucoza intre mese.Abia cand ne-am externat,la 2 luni de viata,era in stare sa pape intre 60-80 ml la o masa.Am stat asa mult acolo pt ca a luat din spital o infectie la rinichi cu Pseudomonas si din Gomoiu(acolo am stat de noaptea pana la pranz)o raceala puternica.
Cu ajutorul dr Stanciu si domnisoarei dr Coltan am iesit din Budimex aproape sanatoase.Ni se balanganea desupra capului ca un pietroi numai diagnosticul de hidrocefalie pasiva tetraventriculara.La o luna de la externare am facut insa un ETF si creierul ei arata perfect normal.
Toata lumea se mira,doctorii,noi,de faptul ca acum Cristina nu mai are nici o urma a ceea ce a suferit.
Martorii acelei perioade grele au ramas numai 3 cicatrici de la denudari(la ambele maini si un picior),o cicatrice de la o escara de pozitie la ceafa si la piciorus o cicatrice de la o necrozare.
Atat de mult m-a intarit Dumnezeu incat in BUdimex am ajuns sa ii tin garou Cristinei cand ii recolta sange sau ii monta branule.Si puteam chiar sa ma uit.
Acum chiar m-a felicitat cineva ca pot sa rad cand vorbesc de perioada aia.Pai si de ce sa nu rad?Ce motiv am sa mai plang acum,cand sufletica mea e sanatoasa?
Ma gandeam in spital ca nu degeaba Maria-Cristina inseamna "copil dorit" si "urmasul lui Christos".Aveam o iconita despre care spuneam ca e fotografia ei,pe care o tineam mereu pe dulapior,langa pat.Era cu Fecioara si Pruncul si faceam asocierea Maria-Cristina - Fecioara Maria si Iisus Christos.
Si ma mai gandeam ca racii sunt ghinionisti(cam merg inapoi)dar compenseaza cu puterea pe care o au de a trece peste toate greutatile.
Am stat noi 2 luni in spital,am plans,am ras,nu am avut ocazia sa stiu cum e sa alaptezi desi am tras de laptic in disperare(dar tot stresul ala nu a fost de ajutor)dar finalul conteaza: am o minune de fetita de 4 luni si jumatate perfect sanatoasa fizic si aproape sanatoasa neurologic.Ce imi pot dori mai mult?!?

dorutapomian
11.11.2008, 14:12:24
cititnd ultima "poveste de viata" caci nu o pot numi altfel mi-i se umple ochii de lacrimi dar am o bucurie in suflet ca pana la urma Dumnezeu este intotdeauna cel mai bun prieten al copiilor. ma hotarasem sa va scriu si povestea noasta care mi-i se parea un pic trista insa acum imi dau seama ca nu este deloc asa! O cheama Daniela Cezara dar noi ii spunem Minu, de la MINUNE. Era o frumoasa zi de mai 2003 cand dupa o zi istovitoare de invatat la biblioteca l-am intalnit pe sotul meu.Am avut revelatia celui mai frumos chip care il intalnisem pana atunci...si m-am indragsotit pe loc de el...au urmat frumosi ani de facultate..eu medicinista, el inginer...au venit planuri de viata...era inceput de 2007, eram studenta in ultimul an si ma pregateam intens de licenta si rezidentiat, fixasem si nunta la sfarsit de mai, si ma gandeam cum voi face fata tuturor lucrurilor.si ca sa fie totul complet pe 30 martie aflu ca vom fi parinti.In prima clipa totul pentru noi parca se ruina..eram speriati la gandul ca stateam in chirie, ca eu trebuia sa imi dau rezidentiatul, deja fara sa vrem vorbeam de viata noasta in trei. Incepusem parca sa ne revenim cand in saptamana 6 am avut o iminanta de avort.Ne-am speriat amandoi, am fost la medic, am luat tratamen si apoi lucrurile au decur normal.Lunile au trecut, a venit si frumoansa noastra zi de mai, o zi insorita si luminoasa, o zi de neuitat.Chiar daca pana atunci m-am luptat ingrozitor cu greturile si tot "cortegiul" parca si bebe a stiut ca e o zi speciala, parca niciodata nu ma simtisem mai bine.A venit toamna si cu ea si rezidentiatul meu.Eram in saptamana 38 si trebuia sa sustin examenulde rezidentiat pe 18 noiembrie la Bucuresti.Am primit "unda verde" de la medicul care ma urmarea, am ajuns in capitala, am sustinut examenul si l-am luat.Am revenit in Cluj cu gandul sa ma odihnesc si sa me pregatesc de venirea lui bebe caci nu apucasem sa fac nimic...insa bebe s-a hotarat sa vina mai repede...An nascut intr-o superba zi de 21 noiembrie, o zi de toamna cu un cer senin si albastru. Am avut o nastere foarte grea...desi m-am dilatat repede bebe nu cobora asa ca totul s-a prelungit foarte mult.putine lucruri imi amintesc caci mereu imi pierdeam constienta...mi-l aduc aminte pe sotul meu care a intrat in sala de nasteri sa imi spuna ca ma iubeste...a fost un moment foarte emotionant...si imi aduc aminte cum am auzit-o pe Daniela Cezara tipand asa de tare ca a luat nota APGAR 10, a fost o bucurie enorma! Dupa cateva secunde,in timp ce imi asteptam puiul sa il tin la piept, doctorul ma anunta ca ceva e in neregula cu Daniela, ca are o anomalie la picioare, un edem extins, si nu stie exact ce are.Dupa alte cateva secunde imi spune ca neonatologul crede ca fetita mea are Sindrom Turner.Mi-a venit in minte imediat ceea ce invatasem cu ani in urma la genetica, apoi mi-am pierdut constienta.Cand m-am trezit eram cu sotul meu care pare calm si imi zicea ca va fi totul in ordine, si toata lumea imi zicea ca Daniela este bine.Tarziu in seara aceea cand au venit asistentele de la neonatologie am cerut sa imi vad fetita, dar mi-i s-a zis ca nu se poate pana nu o vede sefa sectiei dimineata.Am crezut ca se naruie totul.Am inceput sa plang si le-am implorat sa mi-e aduca, ca altfel ma duc eu dupa ea.Dupa multe insistente mi-au adus-o.Era ca un inger, frumoasa si cuminte. Au urmat zile de asteptare pentru confirmarea diagnosticului, zile de speranta si de disperare. Diagnosticul a fost confirnmat, dar speranta noastra ramane.Afectarea ei este minima, neurologic este perfec sanatoasa, iar problemele care raman au o schema de tratament de ameliorre. Pentru noi Daniela Cezara va fi mereu acel inger care a dat sens vietii noastre, cea mai frumoasa si destepata fetita din lume, minunea noastra. Dora, Cluj
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=117621
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=123853
http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=119274

mary_83
11.11.2008, 17:40:03
Am doi copii si doua povesti diferite. doua destine initial diferite si acum unite prin FAMILIE
Aveam doar 17 ani si 5 luni cand m-am indragostit (sau asa credeam atunci), nu stiam nimic despre contraceptie ca asa e datina la romani si dupa nici 4 luni mi-am dat seama ca sunt insarcinata.N-am vrut si nici n-am putut sa fac avort , nu m-a lasat sufletul desi am stiut ce va insemna asta pentru viata mea.Am fost la echograf si cand i-am vazut inimioara batand am fost ccerita definitiv, datorita faptului ca in urma cu 2 ani pierdusem intr-un accident de masina si ultimul frate in viata am sperat ca acest bebelus sa fie baiat si sa-l cheme Adrian ca pe unchiul lui.
Bineinteles ca nici povestea mea nu face exceptie de la regula: tatal copilului m-a parasit cand aveam 7 luni de sarcina chiar de ziua majoratului meu dupa ce initial imi jurase ca ne vom casatori si vom fi fericiti. Eram disperata tin minte ca era casa plina de invitati si flori iar eu eram cu psihicul la pamant, nu intelegeam de ce mi se intampla mie asa ceva.Langa mine mi-a fost alaturi mama inca din prima zi de cand a aflat .. timpul trecea rana din suflet parca incepea sa se vindece si asteptam impreuna nasterea baieteului. Muncisem prin casa toata ziua nu stiu ce ma apucase insa facusem curatenie pana seara tarziu cand m-a hotarat sa-mi fac o baie si sa adorm, pe la orele 24 insa parca cineva m-a injunghiat in spate. o asa durere nu mai simtisem fusese o senzatie unica.. mama adormise si nu stiam ce sa fac.. bagajul era pregatit... cand am vazut ca nu ma lasa durerile am deschis o carte pe care o aveam si am citit exact starea in care ma aflam.. m-a luat o frica si cu inima in dinti am trezit-o pe mama care a sunat dupa salvare. Am plecat singura spre spital pt ca nu mai era loc in salvare si fiind noapte mama nu avea cu ce sa se intoarca acasa:( eram destul de saraci Am ajuns la spital unde durerile se intesificau.. a venit ins farsit sa ma vada o asistenta dr de garda probabil dormea. Datorita faptului ca eram necasatorita am fost jignita in fel si chip , am fost tratata foarte rau.. abia daca m-a bagat cineva in seama desi se facea dimineata de acum. Cand au inceput sa vina doctorii eu deja nu mai puteam de durere. a fost un travaliu dureros de 18 ore timp in care am vazut moartea cu ochii. Era orele 12 cand deja ma taram pe jos, ma albisem la fata dar deh.. daca nu aveam medicul meu nimeni nu imi facea nimic. Am aflat apoi ca medicul nu avea chef de mine iar moasele se pregateau sa iasa din tura asa ca.. nimic. La orele 14 o moasa m-a luat frumos cu binisorul si m-a urcat pe masa. mi-a zis ca ii e mila de mine ca sunt tanara... apoi mi-a zis ca aveam dilatatia peste 12 13, se inchidea colul de acum asa ca trebuia sa nasc neaparat... In 10 minute am nascut un baietel sanatos voinic 3200 scor 10, nu a fost nevoie sa ma coasa pt ca eram dilatata f mult.Dupa nastere nimeni nu mi-a facut vreun control si am fost aruncata intr-un salon la comun .A venit mama in ziua nasterii si mi-a zis ca acest copil imi va face viata f usoara si ma va face mai buna era ziua de SF Petru si Pavel , asa ca urma se se cheme ADRIAN PETRICA.A fi mama singura este f greu.. eu munceam si mama statea cu ADI dar am reusit. m-au ajutat nasii lui de botez, iar dupa 2 ani l-am intalnit pe Marius care ne-a schimbat viata . Nu pot spune ca l-a vazut ca pe copilul lui, insa il educa bine se poarta frumos cu el, si asta conteaza sunt convinsa ca pe parcurs va fi si mai bine. E minunea mea de baiat il iubesc enorm eu ii zic barbatu' lu mama pt ca in el imi pun toata baza cand eu nu voi mai fi, el va fi asigurat va avea o casa pe numele lui si banii de pe asigurarea mea, nu vreau sa cunoasca saracia. Acum cand imi amintesc imi vine sa plang ma bucur si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat

mary_83
11.11.2008, 18:04:01
Clona lui tati
Paula a fost asteptata si iubita din primul moment din care am stiut de ea , apoi am vazuto la echo era cat un banut avea 5 saptamani:) Din prima zi de cand l-am intalnit pe Marius am stiut ca isi doreste o fetita ( pt ca seamana cu tatii) si ca se va numi , Paula. Sarcina usoara, fara complicatii greturi la inceput.. prin luna a patra mi-am schimbat medicul pentru ca dr mea de pana atunci ma trata superficial, superior si m-a anunta sec ca ea nu asista la nasteri. Am cautat un medic intr-un spital unde facusesm cu 1 an in urma o operatie am ramas impresionata de pregatirea profesionala si curatenie.La primul control dr s-a uitat ciudat la mine, auzim ca am doar 24 de ani si inca un copil.. analizele erau in regula.. luasem putine kg in sarcina eram nerabdatoare cat cuprinde... la 25 de saptamani am aflat ca este fetita.. dadea din manuta si dr a glumit cu tati ca il saluta.. ne apucasem deja sa decoram camera pentru ea.. eu eram nervoasa , fitoasa de neinteles (asa mi se parea) mancam numai ciudatenii imi placeau f mult gogosarii acri cu inghetata de fructe , cafea cruda si biscuiti cu mustar :) acum cand imi amintesc mi se face sila.. Pana sa trec de 4 luni cum simteam ceva cum fugeam la baie convinsa ca am sa avortez.. aveam o teama.. a trecut pe la 6 luni au inceput arsurile.. cred ca mancasem tuburi intregi de dicarbocalm. aveam peste tot cu mine. pe noptiera in fiecare geanta, in masina .. prin luna a opta deja eram un elefant cand ma intorceam in pat.. se simtea:) sotul striga in gluma dupa mine mmuuu... glumea insa nu luasem decat 12 kg pana atunci, par pana la final 14.
Am avut si travaliu fals o data iar cand am vazut ca am pierdut dopul gelatinos iarasi am fugit la camera de garda:) insa dezamagiti iapoi acasa. Dr imi spusese ca daca nu nasc pana e de garda ma interneaza atunci. eram neradatoare si suparata pe medic convinsa ca are ceva cu mine si ca nu imi provoaca odata nasterea. A venit si momentul mult asteptat. parca era totul pe dos.. nu gaseam actele.. cheile de la masina stai ca nu avem benzina tragem la peco. apoi al meu scump sot a nimerit pe ceelll mai lung drum posibil spre spital. La camera de garda un emdic tanar.. m-a controlat dupa care mi-a zis ca ma interneaza . sotul a vrut sa ramana insa l-am trimis acasa il voiam cat mai departe de sala de nasteri.Mereu am considerat ca acolo are ce sa caute doar medicul si mama, tatal niciodata .Dimineata m-a gasit cu dilatatie 2 putine dureri seminte la micul dejun si.. clisma. Dr i-a spus asistentei sa-mi faca nu stiu ce injectie..toata ziua am avut dureri usoare iar seara tarziu pe la 10 cand deja muream de foame si somn voiam sa adorm insa toncanila (cum o botezasem0 avea alt gand.
Am fost urcata la sala de nasteri si.. surpriza dilatatie 4 , Moasa aproximase ca in jur de 3 4 dimineata nasc insa eu voiam sa dorm. a fost un travaliu usor cu dureri suportabile, glume semnite masaj pe spate radeam cu noasele (nu mai stiu motivul) medicul ma mai controla, mai pleca.. In jur de ora 1 30 o aud pe moasa cum zice.. gata nasti pregateste-te.. acum? pai si durerile alea mari unde sunt? eu ma asteptasem ca sa am dureri ca la prima nastere:) alea nu vor mai fi.. in scurt timp am venit si dr.. a zis sa ma aduca pe masa... o asistenta se agita sa cheme neonantologia.. dr m-a intrebat cat avusese primul copil? am zis ca 3200 nu m-a mai taiat.. din prima contractie lunnnga a iesit printesa, la care medicul zice ei asa nastere mama! tot sa fie.. era parca cumva invidios? ce-mi pasa scapasem usor am pupat si fata.. intreaga sanatoasa cu 2 maini 2 picioare scor 10 3450 kg... ce grasuna era.. abia asteptam sa o tin in brate insa dr m-a trimis la pat , a mai stat cu mine inca vreo 20 de minute apoi a plecat. Era tarziu , toata lumea dormea., se auzeu sforaituri pe 3 voci numai eu ma simteam.. goala.. nu mai misca nimic n-am mai putut dormi pana dimineata.. de emotie apoi pe la 6 am mers sa o vad.. era asa mica si dulce.. cum m-a simtit a marait putin am pupat-o iar si iar pe furis ca nu ma lasa asistenta.. apoi i-am multumit Domnului pentru acest dar.Azi are aproape 2 ani si e mai nazdravana decat puteam sa-mi imaginez vreodata, deja scrie pe perete .. iar seara cand vine tati eu nu mai exist. mananca cu ea in brate adoarme cu el uneori de mana) apoi o mut eu la ea.. seamana leit cu el, de asta dr ei a si botezat-o "clona lui tati" suntem topiti dupa ea, nu-mi mai doresc nimic de la viata . suntem o familie asa frumoasa..:)

amona
11.11.2008, 21:56:42
Buna tuturor.Sint o mamica din Oradea,si as vrea sa va spun ca am citit tot ce s-a scris pina acum pe acest forum.Povesti triste sau mai putin da la multe am plins.Eu am o fetita de 5 ani jumate...o frumusete....si acum pe 20 noiembrie mai asteptam o fetita.Mie un pic groaza de ce ma asteapta.O sa nasc normal ca si pe prima.Cred ca tot ce am citit aici o sa ma ajute sa trec mai usor peste trevaliu ,asa la gindul ca altele au suferit mai mult si ca se poate si mai mult.O sa treaca si durerille acelea si cind o sa-mi tin fetita in brate o sa uit tot prin ce am trecut.Multa sanatate la mamici si familiile lor si crestere mare la cele care aveti bebe..sau urmeaza sa aveti.Doamne ajuta la toata lumea...si copii la cele care isi doresc.Eu pe fete le-am facut cu programare si Doamne Doamne a fost foarte bun cu mine.Am o familie fericita si asteptam cu drag pe Evelyn.

AdinaCris
11.11.2008, 23:52:07
CLAUDIA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Claudia Ruza,la tine ma refer!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Nu pot sa cred ca dau de tine aici!Nu pot sa cred!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Cand am citit acolo "spina bifida" am fost sigura ca tu esti desi nu ma uitasem la nume!!!!!!!Nu mai am numarul tau de telefon,pt ca mi-am pierdut tel intr-un taxi si acolo aveam si adresa de mail.Da-mi un semn ceva,te implor!!!!Am inceput sa plang cand am vazut postul.Daca poti da-mi macar unmail!!!!
Adina

buburuza1
12.11.2008, 11:01:34
Doamne!imi dau lacrimile cand citesc povestile voastre!

anka9mai
12.11.2008, 12:18:05
Alexandru lumina ochilor nostri.
Ma numesc Anca si am 26 ani. Anul trecut pe 9 mai s`a implinit cel mai mare vis al meu. Dupa o sarcina care a decurs bine am nascut un baietel perfect sanatos de 3.450 kg si 50 cm. Dupa 6 zile petrecute in maternitate am venit acasa si impreuna cu sotul meu nu contene`am sa il privim pe cel mic. Eram complet fermecatii de frumusetea si linistea lui. Cand cel mic avea o luna si 10 zile au inceput probleme noastre. In dimineata acelei zile am observat sub ochisorul lui stang o mica roseata, ca si cum s`ar fi zgariat cu unghiuta. In acea noapte puiul nostru a facut prima diaree si tot pt prima oara facea febra, era foarte fierbinte si cum el era foarte micut,nu am stat nici o clipa si am sunat la salvare. Am ajuns la spitalul de copii unde i s`au facut analize din care a iesit o infectie foarte mare si am fost trimisi la spitalul de boli infectioase pt tratament. Acolo i`a fost tratata diaree si dupa 3 zile am plecat acasa. roseata de la ochisor se transformase intr-o unfaltura, ca un ulcior. Intoarsa acasa si sfatuita de tatal meu am mers cu Alexandru la medicul pediatru pentru a cere o trimitere catre un oftalmolog,dar cum medicul era in concediu si era inlocuit de un coleg, acesta a refuzat sa imi de`a o trimitere recomandadu`mi sa merg acasa si sa ii pun copilului comprese cu ser fiziologic pe ochisor pt ca nu are nimic grav. Dezamagita de hotararea medicului care il inlocuia pe,pediatrul lui Alexandru am mers fara trimitere la sectia de primire urgente al Siptalului de copii. Acolo i s`au facut cateva investigatii si am fost internata si vazuta de un medic specialist care a cerut internarea copilului la terapie intensiva pentru tratament. Cu toate astea ma ajuns la etajul 6, unde am gasit cateva asistente total bulversate ca ce caut eu acolo? binenteles ca nu aveam sa stiu eu acest lucru, doar ei erau specialistii. Cu toate ca locul meu nu era acolo am stat 3 zile la acel etaj unde situatia puiului meu s`a agravat. Dupa 3 zile in care i s`au administrat mai multe feluri de antibiotic la care infectia nu dadea semne ca cedeaza i s`a facut o antibiograma pt a se afla antibioticul la care reactioneaza cel mai bine . Dezamagita profund de incometenta celor de acolo si ajutata de cumatrul nostru care este medic stomatolog si cunoaste putin din lumea medicala am reusit sa ajung la terapie intensiva unde puiul meu a primit tratamentul potrivit cu ajutorul caruia dupa prima doza se cunostea vizibil cum infectia cedeaza. Au urmat zile de chin pt mine, care ma consumam pt suferinta odorului meu dar si mult chin pt bucatica de om care trebuia sa suporte 2 tratamente injectabile/zi intravenos. O injectie era de 20 ml si dura iaproximativ 30 min, administrarea ei era lenta, cu ajutorul unui injectomat. A suportat mititelul 14 zile de tratament pentru a se face bine. Ca o concluzie vreau sa va povestesc cateva din greselile si dezinteresul medicilor romani : In primul rand faptul ca nu am fost internata din prima zi acolo unde era cazul mi se pare o greseala grava a medicilor, apoi faptul ca multe din asistente erau slab pregatite, indiferenta cu care esti tratat cu toate ca le da`i spaga. m`am confruntat si cu indiferenta unui medic de garda care nu a venit sa imi vada copilul la ora de vizita. greseala asistentelor care in primele 5 min de la internare care mi-au zis ca ii vor soate ochiul copilului meu m`a dat peste cap ( pentru ca nu era gata inca rezultatul analizelor ca ele sa is de`a cu parerea ). Indifeneta totala din partea mai multor medici, mergeam cu masina personala din proprie initiativa la control la alte spitale si specialisti, cu ajutorul cumatrului nostru care a putut sa intre in vorba cu cativa specialisti. Am mai fost foarte dezamagita de un medic oftamolog care l`a vazut de 2 ori pe copilul meu si nu a fost in masura sa imi zica absolut nimic despre ce ar putea avea sau unde sa merg cu el. Desi au primit fiecare dreptul (adica spaga ) multi din doctorii si asistenetele care au fost pe langa noi in acele zile nu ne`au ajutat cu absolut nimic. permiteti`mi sa ma repet si sa zic ca datorita cumatrului nostru care cunoaste cateva nume sonore ale medicinii am avut norocul sa dau si peste cativa medici buni, un dr oftamolog de la un alt spital din clipa cand mi-a vazut copilul i`a pus diagnosticul corect, (celulita orbitala stanga) Celulita localizata in jurul ochilor. Este o forma de celulita ce poate apare atat la adulti cat si la copii, manifestandu-se prin dureri oculare, limitarea miscarilor globului ocular si tulburari de vedere. Este o afectiune grava care necesita tratament imediat pentru a preveni leziunile oculare grave cu risc de cecitate(pierderea vederii). Intr`un final am ajuns sa primim tratatmentul corect, un tratament foarte scump dar care ne`a ajutat. si la terapie intensiva am intalnit un medic foarte bun ca la prima aparitie pare putin sucit (imi cer scuze ca il numesc asa ) dumnealui mi-a cerut sa fiu linistita pentru ca Alexandru se va face bine si nu s`a inselat. Sa nu uit sa va spun ca puiul meu a trecut si printru computer tomograf, pentru a se vede exact de ce natura este infectia...pana sa ajungem la tomograf am intampinat cateva greutati dar cu ajutorul unor prieteni am obtinut dreptul de a intra pe listat de examinari a unei clinici private. Rezultatul computerului tomograf a fost bun! Dupa multe analize si tratament greu (de la atatea injectii intravenoase spre sfarsitul tratatmentului puiul meu avea toate vene sparte ) mai exact dupa 3 saptamani de stat prin spitale am ajuns acasa cu puiul vindecat. Am iesit pe poarta spitalului multzumind lui d-zeu ca ma ajutat sa rezist psihic si ca mi s`a facut bine copilul. Spre incheierea povestii noastre Vreau sa multumesc doctorilor care m`au ajutat ( pentru ca au existat cativa doctori-oameni cu suflet), multumesc de asemeni sotului meu care ne`a fost alaturi zi si noapte (il gasea uneori si ora 1 noaptea in spital ) si parintilor care ne`au ajutat enorm fara ajutorul carora nu stiu ce am fi fost astazi. Va multumesc voua care ati avut rabdarea sa cititi tot ce am scris aici. inchei spund ca faca copilul meu nu as putea trai nici macar o secunda. Cu tot respectul o mamica fericita care astazi are un baietel frumos si santos in varsta de 1 an si 6 luni !
<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130819">http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130819</a>
<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130820">http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130820</a>
<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130821">http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130821</a>
<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130822">http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=130822</a>

AdinaCris
12.11.2008, 13:54:37
Anka9mai,la ce spital ati fost?La budimex?Ca din cate stiu doar ala are atatea etaje.

neacsu maria andreea
12.11.2008, 13:59:48
:heart:
Am sa va spun si eu povestea mea. Poate nu este asa de dramatica precum a altor mame dar pe mine m-a marcat si plang de fiecare data cand imi amintesc.
Totul a inceput acum trei ani cand eu si sotul meu ne-am decis sa avem un bebe. Sincer eu nu prea eram pregatita sa am un bebe, dar deja aveam o varsta, nu foarte inaintata dar destul, 26 de ani, asa ca am decis ca este timpul. Dar Dumnezeu a vrut sa ma puna putin pe jar pentru ca nu doream foarte tare un bebe si timp de un an nu am reusit sa raman insarcinata. Am ajuns sa fiu obsedata de gandul ca nu pot sa fac un bebe si faceam teste de sarcina in fiecare saptamana. Si minunea s-a produs. Pe 25 septembrie 2006 am facut testul si a iesit pozitiv. Am avut o sarcina cum doresc la toate viitoarele mamici. Fara greturi, fara varsaturi-nici macar una, fara picioare umflate sau dureri de spate. Nimic. Am mers la servici pana vineri, cand cologele mele mi-au spus ca ne vedem luni. Aceste cuvinte mi-au ramas imprimate in minte pentru ca, luni nu le-am mai vazut. La ora 6 dimineata m-am trezit ca de obicei sa ma spal si sa plec la servici, si la baie, surpriza, am constatat ca am eliminat dopul. Stiam pentru ca ma informasem care sunt primele semne. Mi-am trezit sotul si am mers la spital la asistenta care ma monitorizase pe tot parcursul sarcinii. A spus ca sunt de abia la inceput si ca ar fi bine sa merg acasa, nu sa ma internez inca, pentru ca nu e bine nici pentru mine ca stau in pat, nici pentru familie ca sta pe la usi. Si avea dreptate. Dar stiti ce am intrebat-o eu? Fiind la prima experienta de acest gen, si nestiind ce avea sa urmeze? Daca pot merge la servici. Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc. Va dati seama ca nu m-a lasat. Si pe la 10 au inceput durerile. Doamna Clementina, pentru ca asa o cheama pe asistenta m-a urmarit acasa ceas de ceas cum evolueaza dilatatia. La ora trei a decis sa mergem la spita. Deja nu mai puteam sa stau nici in pat, nici in picioare de durere. Iar la spital au incetat contractii. La un momendat trebuia sa imping dar daca nu aveam contractii nu impingeam. Pe la17 a sosit domnul doctor Stefanescu, si dansul m-a monitorizat pe tot parcursul sarcinii, si ii multumesc ca a venit de acasa in ziua dansului libera. Cand a vazut ca nu mi s-a rup apa, a facut-o dansul si apoi m-am urcat pe capra. O ora ne-am chinuit si eu si dansul, dar nimic. Ceva se intampla si inca ceva rau. Nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Insa ceva a strapuns bariera care se ridicase in jurul meu. Am auzit cand domnul doctor a zis ,, hai Clementina ca dam de belea cu copilul asta,,. Am vazut doua infirmiere care s-au urcat pe burta mea dar nu am simtit nimic. Si tot degeaba. Bebe nu dorea sa iasa, dar mai tarziu am aflat ca nu putea sa iasa. Nu stiu insa ce a facut domnul doctor, ca pana la urma bebe a iesit, dar avea dubla circulara(pentru cine nu stie, avea ombilicul strans de doua ori in jurul gatului), desi eu facusem n ecografe, nu s-a vazut la nici unul. Dar se pare ca in timpul travaliului s-a rasucit bebe, si nu mai avea ,,traseu,, sa iasa.
Imi doream foarte tare un baiat, dar dupa ce l-am auzit plangand, adica dupa vreo 30 de secunde in care am asteptat sa-i aud pentru prima data glasul, nu am mai avut putere sa intreb ce este.
Parintii mei si sotul meu s-au speriat foarte tare mai ales ca au vazut 2 asistente si o doctora coborand de sus de la bebei si intrand la mine.
Dar totul s-a terminat cu bine, iar acum am o frumusete de baiat de un an si cinci luni care face doar ce vrea, cand vrea, cum vrea.

anka9mai
12.11.2008, 14:40:25
raspuns pt Adina....la spitalul de copii din Iasi, noi suntem din iasi :) are mai mult de 6 etaje.....chiar 8 daca nu ma insel :)

AdinaCris
13.11.2008, 00:59:09
Am inteles Anka......scuze,nici prin cap nu mi-a trecut ca s-ar putea sa nu fii din Bucuresti.

stefaniam
13.11.2008, 11:57:15
LUPTA PENTRU VIATA
Buna ziua tuturor mamicilor si tuturor care citesc povestile noastre.Am plans la multe povesti citite aici ,si mi-am facut timp sa scriu si eu.
Totul a inceput intr-o zi cand m-am intors de la munca si am trecut pe la o farmacie sa iau un test de sarcina chiar daca era cam devreme ,adica doar cateva zile de intarziere eu nu mai aveam rabdare sa aflu daca sunt sau nu insarcinata Testul a iesit pozitiv si a fost o mare bucurie,totul a mers perfect pana la vreo 5 luni,fara gretzuri ,fara pofte ,fara kg in plus,eram tare fericita...
Intr-o zi cand eram la serviciu,am inceput sa ma simt rau ,m-am dus in birou si m-am asezat pe scaun,am inceput sa am niste dureri ingrozitoare(aveam contractii),l-am sunat pe sotul meu sa ma duca la dr.Am ajuns la dctor dupa o pana care am facut-o pe drum,credeam ca nu mai ajung stateam intinsa pe scaunul din fata si plangeam de dureri ,ne-am speriat foarte tare,sotul meu nu mai stia cum sa repare masina era si el speriat.Am ajuns in sfarsit la spital mi-au facut o injectie si am asteptat dr ca era in operatie.Cand m-a vazut a zis ca nu crede ca o sa duc sarcina pana la capat , cand am auzit nu imi venea sa cred ,am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare de durerea ce mi-a provocat-o acele vorbe.M-a internat si m-a pus pe perfuzii mi-au facut eco si asa am stat acolo mai mult de o saptamana.Durerile erau ingrozitoare si am tinut-o asa inca vreo cateva zile
Dupa o saptamana am inceput sa ma simt mai bine, mai aveam dureri dar foarte mici,bebe era bine asa ca ne-a trimis acasa insa acasa trebuia sa stau numai in pat sa nu fac absolut nimic.A fost destul de greu mai ales ca am inceput sa iau foarte mult in greutate,mergeam la control de doua chiar trei ori pe luna,bebe era bine lua in greutate si se dezvolta normal.Lunile au trecut destul de greu,eram asa de mare ca abia ma mai miscam, am luat in greutate 30 de kg in 4 luni ,cred ca si din cauza tratamentului.A venit ziua cea mare?
Era 8 decembrie simteam niste dureri dar nu erau asa de pronuntate asa ca am mai asteptat pana seara cand deja erau destul de dureroase,erau aceleasi dureri prin care mai trecusem numa ca acum stiam ca o sa vina bebe exact la termen si nu m-am speriat,data probabila era pe 10 decembrie.L-am sunat pe dr care mentionez ca m-a vazut de la 6 saptamani si cu el trebuia sa nasc.A spus sa merg sa ma internez si il tine spitalul la curent cu tot ce se intampla.Durerile erau din ce in ce mai dese ,am luat bagajul care era facut de cateva sptamani si am plecat la spital cu soacra mea si cu sotul.Acolo am stat la internare apoi la control la camera de garda,AColo mi-au spus ca sunt contractii false si ca nu nasc in noapte acea.Am mers sus in salon si acolo alt control in sala de pe etaj.Nu nasc ptr ca nu am dilatatie nu s-a rupt apa si nu am pierdut nici dopul.
I-am trimis pe ai mei acasa ca stiam ca nu nasc si nu aveau de ce sa stea acolo.Dupa vreo doua ore a inceput calvarul, tipam de durere si ma tavaleam in pat m-am speriat din nou ma rugam sa nu se intample tocmai acum ceva rau
.Noaptea aia a trecut foarte greu, m-au lasat sa ma chinui asa pana dr s-a gandit si el sa vina dupa ora 9.Au venit si m-au dus in sala de nasteri acolo mi-au facut epidurala si m-au pus la perfuzie ,putin mai devremi imi rupsesera membranele.A venit si dnul dr<img src="/&amp;files/smiley/angry_smile.gif" alt="" /> si m-a luat la rost ca de ce nu l-am sunat ,eu plangeam de numai puteam ,ERA FOARTE GRAV, bebe deja se ridicase ,avea cordonul in jurul gatului si bataile inimii abia se mai auzeau,lichidul era deja verde.In cateva minute eram in sala de operatii ptr cezariana de urgenta,eu nu mai stiam de mine ,nu realizam ce se intampla,Cat m-au pregatit ptr operatie pe sotul meu l-au pus sa semnezenu stiu ce hartii ca el a semnat fara sa citeasca era si el foarte speriat .Operatia a reusit dar dr cand a iesit i-a spus sotului meu ca daca mai intarzia 5 minute nu putea sa ne mai salveze nici pe bebe si nici pe mine,saracu oare cum i-a fi picat si lui vorbele alea?Am deschis ochii, eram pe targa si tremuram tare l-am vazut pe tai zambind dar se vedea ca era speriat si mi-a spus ca baietelul e bine,am adormit din nou.Cand m-am trezit eram in salon cu multe paturi pe mine si imi era frig tati mi-a spus ca a vazut baiatul si ca e tare frumos si seamana cu mine.Au trecut cateva ore si eu tot nu mi-am vazut bebelusul imi era frica ,de ce nu mi-l aduc eram ultima care nu-si vazuse puiul.In sfarsit vine o infirmiera sau ce era cu un bebe,se indrepta spre mine,aveam foarte mari emotii,m-am ridicat in fund si l-am luat ,Doamne de cand astept clipa asta,nu stiam cum sa il tin era asa de firav,tremuram toata de bucurie si de emotii....Stefan-Bogdan s-a nascut cu 3350de g si 49 cm ,scor 5 in primul minut si in al doilea 9.Dupa trei zile am plecat acasa,unde totul era pregatit patut hainute jucarii...Acum Stefan are 1 an 11 luni si 2 zile,este un nazdravan ,vorbeste tot, stie si o poezie, merge de la luni ,este o minune de copil, asa cum a fost o minune si clipa in care el a luptat ptr viata lui:heart:.........

tachescu simona
13.11.2008, 13:32:52
Copil cu copil . Asa eram descrisa oriunde ma duceam si spuneam ca am 19 ani si sunt insarcinata. Eram in clasa a 12-a , la seral , cand am aflat ca eram insarcinata cu barbatul cu care locuiam de ceva timp,care acum imi este sot :) . Am ramas insarcinata ,nu pentru ca am vrut noi ci pentru ca asa a vrut dumnezeu , la scurt timp dupa ce aflasem ca si sora mea asteapta un bebe.Nu pot sa spun cate ganduri mi-au trecut prin minte "ce o sa ma fac , cum o sa imi termin scoala, sunt pregatita sa am grija de un sufletel cand eu nu sunt inca pe picioarele mele?, ce o sa zica familia mea , ce osa zica colegii si mai ales profesorii??!!" Dar niciodata nu mi-e trecut prin minte sa fav un avort, poate nu o sa ma credeti dar chiar imi doream un copil , imi doream o fetita decand eram mica , si acum eram fata in fata cu "situatia". Asa ca am anuntat pe toata lumea , mai putin pe mama, si spre mirarea mea toti ne-au felicitat. P e mama am anuntat-o fata in fata printr-un apropo facut se sotul meu, si nu a reactionat rau , mai avea putin si ii cadea furculita din mana dar s-a bucurat. "O sa fiu bunica a doi copii dintr-o data " a spus ea. Cum toata lumea aflase mai aveam de gasit un dr. care sa aibe grija de mine si de bebe pe timpul sarcinii si l-a si gasit printr-o prietena . dar la scurt timp dupa au inceput greutatile sarcinii : greturi , voma ... si in scurt timp slabisem deja 7 kg si nu mancam mai nimic.. Intre timp venise vacanta de vara , burtica incepuse sa mai creasca , si imi era din ce in ce mai teama sa ma duc undeva pentru ca oamenii care ma cunosteau , si imi stiua varsta nu se abtineau sa ma judece . Ba chiar mai mult , pe dr. nu il vedeam decat la el la cabinet cu toate ca ma puteam duce si a spital , dar acolo imi faceau fisa de consultatie asistentele si bineinteles cand ajungeau la varsta seuitau lung la mine si ma intrebau "dar ce ti-a trebuit draga copil la varsta asta" , si atat , nici un pic de respect din partea lor , doar critice care nu isi aveau rostul, pentru ca noi aveam o casa si aveam conditii foarte bune sa ne crestem copilul. Asa ca am evitat vizitele la spital pe cat am putut numai ca in ultimul trimestru din sarcina nu mi-a fost prea bine, am facut 3 infectii urinare si am stat mai mult internata , chiar si de revelion, cu febra 40 cu perfuzii , si injectii de3 pri pe zi , de nici nu mai puteam sa stau jos. Ultimul an de liceu l-am pierdut ,cel mai important dar mai important era acum bebele meu . pe data de 17 decembrie ne-an si casatorit la starea civila , mai mult de gura rudelor pentru ca eu nu vroiam, care ziceau "dupa ce ca esti mica se mai naste si cu 2 nume" parca asta conta. Dar am fost fata ascultatoare inca o data si le-am urmat "sfatul" . In februarie a venit pe lume si ingerasul nostru , fetita noastra draga , asa cum mi-am dorit eu, sanatoasa si frumoasa. Si in ziua de azi ,cand fata noastra are deja 2 ani si 9 luni , inca ma mai lovesc de critici, dar de ce sa fiu rea si de laude, ca am avut curajul sa fac un copil chiar daca si eu eram inca un copil.

Arthemis_Krintin_Francy
14.11.2008, 03:06:27
Nu se poate! Copilul meu este sanatos! Asta mi-am repetat si pe parcursul primei sarcini, si -n timpul celei de-a doua. Strengarita Ana Francy si Alexutu Antonio, a doua noastra comoara sau "cometa" din viata noastra.
<a href="http://i175.photobucket.com/albums/w134/Ancka_2007/IMG_3808.jpg">http://i175.photobucket.com/albums/w134/Ancka_2007/IMG_3808.jpg</a>
Sunt o mamica din Bucuresti si am doi copilasi frumosi, doriti si reusiti: Ana-Francesca-Kristin si Alexandru-Antonio-Mihail. Cu fetita am ramas insarcinata dupa ce am pierdut doua sarcini, iar pe bebe Alexutu l-am avut, iarasi, dupa un avort spontan. Cand am fost insarcinata cu fetita, nu am intampinat probleme gen greturi, varsaturi, etc., am facut insa efort (zugravit, carat diverse lucruri grele, bagaje, carti) si, in luna a sasea, am fost internata cu diagnosticul "iminenta de nastere prematura" la Spitalul Cantacuzino, din care, seara tarziu, am fugit, nesuportand atmosfera de spital si presimtind ca tratamentul administrat nu ducea la nimic bun. Luam, intre altele, Utrogestan si No-Spa - si nu le-am luat eu pe toate!!! - care, mi-au intarit colul ca nici la 42 de saptamani, dragi mamici, nu mai nasteam! N-am mai spus si ca n-am prea inchis ochii toata sarcina, fiindca la 20 de saptamani, la morfologia fetala, diagnosticul a fost: "chist de plex coroid stang de 4,1 mm", care, in luna a saptea, ajunsese la 6 mm:(, apoi, dupa nici doua saptamani s-a resorbit, disparand, ca si cand nu fusese niciodata acolo. Asa ca m-am dus la Filantropia la un consult la domnul doctor Pana Stelian Dorin, care, din ziua in care aflasem de acel chist ma linistise ca poate sa ramana acolo si sa nu afecteze cooilul pe viitor sa ca se poate sa se resoarba. Ulterior, tot la dumnealui m-am dus, in cea de-a 42-a saptamana de sarcina, cand a trebuit sa-mi rupa membranele pentru a declansa nasterea care, de facto, a avut loc abia la 43 de saptamani, eu chinuindu-ma toata acea perioada. Fetita s-a nascut alba ca o coala de hartie, frumoasa si sanatoasa. Dar va voi povesti si despre cea de-a doua comoara: Alexutu. Pe Francy am alaptat-o pana la doi ani si 2 luni cand am inceput serviciul. Intr-o dimineata, ducandu-ma spre locul de munca, am suferit un accident de masina, soldat cu fractura in zona coccigiana, o mana sucita si zgariata, nemaipunand la socoteala prin ce am trecut in timpul si dupa impactul cu solul. Au urmat 3 radiografii - una la mana, 2 in zona cea mai putin indicata-n starea mea de-atunci ... am inceput sa fac si fizioterapie si alte tratamente pentru zona afectata, aveam dureri de spate si crize care nu ma lasau sa dorm uneori si urmam si un tratament cu parafina ... si ma simteam din ce in ce mai rau ... imi vine ideea sa cumpar un test de sarcina si ... ce credeti? S-a dovedit a fi po-zi-tiv!!! :):( Da! Eram insarcinata, dar facusem 3 radiografii! Mama, sotul, toti cei din jur au intrat in panica, gandindu-se la implicatiile acelor radiografii asupra copilului, insa eu am plans si-am spus: "Nu se poate sa pateasca nimic! Eu merg inainte! Copilul meu o sa fie sanatos!" Am avut o sarcina mai dificila, bebe cantarind la nastere 4050 de grame si avand 53 de cm. cu scor Apgar 10. Era frumusel, sanatos si bine facut. Actualii nasi, vizitandu-l la maternitate, i-au spus "falcute". Din momentul in care am aflat ca eram insarcinata, am intrerupt alaptatul (plimbam fata prin casa ca s-adoarma la san si era deja grea)., am luat Elevit si-am incercat sa am mare grija de mine si, implicit, de comoara de baietel strengar si frumos care -a venit ca o cometa in viata noastra exact in timpul eclipsei din data de 1 august 2008, zi cu o incarcatura aparte, - exact la data indicata de ultima echografie! Desi am avut si momente cand, auzind de la unii specialisti ca nu e bine sa faci nici un fel de radiografie in timpul sarcinii si-n mintea mea intrebarile se multiplicau, ei bine, am fost si optimista si sa va povestesc, pe scurt, cum am nascut ... In jurul datei de 1 august, cum e si firesc, o stare de agitatie ce se accentua cu fiecare minut ce se scurgea pusese stapanire pe mine si pe cei din jur. Si, cum nu-mi plac surprizele, m-am decis sa iau taurul de coarne: mi-am revizuit bagajelul, m-am facut frumoasa pentru intalnirea cu micul meu leut, - mi-am facut manechiura, pedichiura, am aranjat si gandit totul in detaliu. Am uitat sa precizez ca, la 6.30 a.m., mi se rupsese apa, insa nu am intrat deloc in panica, stiind ca travaliul propriu-zis se declanseaza la cateva ore bune dupa momentul acela. I-am telefonat mamei sa vina sa stea cu fata, pe sot l-am trimis in piata. Nu aveam nici contractii, nici dureri. In jurul orei 12, au inceput niste dureri surde, anuntand, parca, momentul culminant. Am luat un taxi si, cand am intrat in camera de garda, eram numai zambet - eram stapana pe situatie. Nu aveam contractii, insa dilatatia era de 4,5 cm. Doctorul Calciu mi-a rupt membranele, administrandu-mi-se apoi si ocitocina si Ca, fiindca eram slabita si nedormita, si, in nici 55 de minute, si-a anuntat prezenta un sufletel cu totul special, - baiatul mamei - frumos si sanatos, in ciuda tuturor celor prin care trecuseram amandoi. :) Cineva, acolo Sus, m-a salvat in ziua aceea pentru ca eu, la randu-mi, sa decid pentru viata acestui ingeras. De fapt, fiindca amandoi am fost bine dupa accident, am considerat ca este un semn si ca acea sarcina trebuia sa-si urmeze cursul firesc.
Tin sa multumesc, pe-aceasta cale, doctorului meu care m-a asistat la ambele nasteri, domnului Stelian Pana, pentru profesionalismul si promptitudinea de care a dat dovada in ceea ce ma priveste pe mine si copiii mei. De-asemenea, doresc sa multumesc atat acestui site, cat si Revistei MAMI, ca mi-a oferit ocazia sa-mi expun, aici, trairile, gandurile pentru a fi citite si de catre alte mamici. Asadar, dragi mamici, fiti "barbate" si amintiti-va intotdeauna ca increderea, intuitia si autosugestia fac echipa buna! Inca o data, multumiri pentru timpul alocat citirii povestioarei mele. Multa sanatate tuturor mamicilor, viitoarelor mamici si copilasilor acestora si, nu in ultimul rand, echipei MAMI!

Arthemis_Krintin_Francy
14.11.2008, 03:25:35
Da, incercam sa atasez o poza cu cei doi copilasi, insa nu stiu cum. Mami !!! Ajutorrr!!! :-* Am lasat codul din photobucket al pozei respective. Poate mi se explica cum sa procedez sa-mi apara poza sub numele de user? Multumesc anticipat.
:):heart::):envelope:astept mesaj! mersic!

Arthemis_Krintin_Francy
14.11.2008, 03:30:05
Sfarsitul povestii mele si un sfat totodata era acesta: dragi mamici si viitoare mamici, ascultati-va instinctul si luptati-va pana la sfarsit pentru copilul vostru! Aveti incredere in voi si-n Cel de Sus si totul se va sfarsi intotdeauna cu bine. :):thumbs:

mada_2007
14.11.2008, 05:33:43
<a href="http://i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0058.jpg">i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0058.jpg</a>
Povestea unei luptatoare
Dupa ce ne-am casatorit ne doream foarte mult un copil, iar Dumnezeu ni l-a daruit dupa 2 ani.
Au urmat 10 luni de nerbadare, fericire si teama.Pe toata perioada sarcinii nu am avut probleme, ecografele si controalele au decurs bine. Eram in saptamana 39 si m-am hotarat impreuna cu doctorul ginecolog care imi supraveghease sarcina ca intr-o zi de vineri (27.07.2007) sa merg pentru cezariana. Am nascut o fetita de 3,800 kg si 50 cm cu scorul apgar 8/9.
La 3 zile de la nastere am intrebat doctora de ce imi pune atatea intrebari daca am facut toate ecografele si analizele si de imi consulta atat de des printesa la care dumneaei mi-a raspuns ca se aude un hornait cand o asculta la inimioara dar sa stau fara grija ca majoritatea nou-nascutilor se nasc cu o gaurica care la o zi se inchide iar la ea probabil se inchide umpic mai tarziu. La 3 zile de la nstere trebuia sa ne externam dar Dariei tot i se mai auzea hornaitul cand o asculta asa ca a hotarat sa ne trimita la un doctor specialist pentru o ecografie la inima. La 2 zile dupa discutia noastra ne obtine o programare si ne trimite cu ambulanta.
Ajungem la spital unde o consulta doamna doctor dupa care imi explica ca fetita are probleme destul de serioase ventricole mai scurte, Dsv de 8mm, Dsa, etc. Eu plangeam in continuu nu puteam sa cred ca ni se poate intampla asa ceva tocmai noua, iar dupa ce m-am mai linistit doamna doctor imi explica ca ma pot duce cu ea acasa dar sa am grija sa nu planga, nu are voie sa suga ca sa nu se cianozeze din cauza efortului depus si imi explica ca nu va putea fi operata pana la o luna pentru ca sunt riscurile foarte mari si nu se baga nici un doctor. Venim acasa asta fiind intr-o zi de miercuri iar de sambata dupa-amiaza pana duminica, cand am ajuns cu ea la spital la Bucuresti unde ne-am si internat, nu a mancat absolut nimic.
Dupa ce ne-am internat au luat-o pentru a-i pune fkuturas ca sa i se poata administra tratamentul dar spre ghinionul ei nu i se gasesc venele mititica de ea era intepata peste tot si pe la manute si pe la picioruse dupa care daca asistentele vad ca nu reusesc ne trimit la chirurgir in blocul operator pentru a i se pune cateter.
Dupa o luna de zile de chinuri prin spital reusim sa plecam in afara pentru a fi operata. In aeroport suntem asteptati de o ambulanta care ne preia de urgenta si pe Dariuca o pun diresct la oxigen. S-au mirat si medicii ca am ajuns cu ea in viata la cat de mica era saturatia. Dupa ce am fost intr-un spital pentru analize si ecografie la inima plecam spre spitalul unde urma sa fie operata. Ni se face internarea Daria este dusa la Terapie Intensiva iar eu intr-o rezerva unde am stat pana a 2 a zi cu gandul ca numai venea ora de vizita ca sa o vad.
<a href="http://i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/daria1.jpg">i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/daria1.jpg</a>
Dupa trei zile se agraveaza starea fetitei si este dusa jos la Reanimare unde este ajutata tot timpul de un tub de oxigen sa respire, devenise dependenta de oxigen :(. A doua zi dupa ce a fost dusa la Reanimare urma sa fie operata daca nu apare ceva peste noapte dar din nefericire printesa mea face febra si numai poate fi operata. In urmatoarea zi este bagata de urgenta in blocul operator dupa ce am semnat "n" hartii ca sunt de acord cu riscurile, deoarece starea se agravase si mai rau si numai avea sanses sa traiasca. La ora 8 dimineata am fost chemata inainte sa intre in operatie iar la ora 16 am fost chemata sa o vad si sa mi se spuna ca operatia a reusit :). Nici nu va imaginati ce a fost in sufletul meu in aceste 8 ore fiind si singura printre straini sotul neputand sa vina cu mine. Dupa ce am vazut-o la iesirea din operatie am plecat unde ma cazasera la o casa de la o biserica pentru ca eu cat a fost ea la Reanimare si dupa la Terapie Intensiva nu aveam voie sa stau in spital doar veneam la programul pentru vizite. A doua zi am venit la vizita dar nu va pot explica ce am simtit cand mi-am vazut copilul acoperit de furtune, furtunase, tubulete :(. A fost groaznic pentru mine cand am vazut-o am crezut ca am un cosmar.
<a href="http://i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0129.jpg">i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0129.jpg</a>
Dupa o saptamana este mutata la Terapie Intensiva semn ca mergea foarte bine recuperarea ei, iar dupa alta saptamana iese din Terapie Intensiva si sunt chemata inapoi in spital pentru a sta cu ea in rezerva. Acum incepe chinul trebuia sa ii dau sa manance cu biberonul dar dupa fiecare masa regurgita stomacul ei fiind inchis datorita faptului ca ea fusese hranita in aceasta perioada numai cu sonda si i se baga o cantitate mica de lapte pe sonda 20ml lapte/ora.
Intr-un final dupa 2 luni de spitale reusim sa luam in greutate si sa mancam bine cu biberonul. In data de 1.10.2007 ajungem si noi acasa:) ceea ce in urma cu cateva zile si saptamani parea imposibil pentru ca nu se mai termina calvarul. Cand ajungem acasa la 1 luna de zile mergem la control la Bucuresti unde ni se spune ca mai este un Dsv de 2 mm care de obicei se inchide dupa 1 an de operatie.
Din fericire asa a si fost Dsv-ul s-a inchis dar din pacate :( ni se spune ca a aparut un flux turbulent la nivelul aortei operate. Aorta s-a strans mai mult decat trebuia si daca se mai strange va fi nevoie de o alta interventie chirurgicala dar din fericire nu pe cord deschis ci de un cateterism dar care are si el riscurile lui.
Vreau sa ii multumesc lui Dumezeu in primul rand pentru ca fetita mea practic s-a nascut a 2 a oara si intregii echipe de doctori care au avut grija de Dariuca si celor care au operat-o.
Speranta unei mame moare ultima!
<a href="http://i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0872.jpg">i277.photobucket.com/albums/kk72/daria_ioana/DSCI0872.jpg</a>

vioricamail
14.11.2008, 08:16:16
povestea mea este povestea ametitoare a familiei mele. din 1 aprile viata mea s- schimbat fulgerator si minunat, dar eu nu am avut probleme cu sarcina, cu nasterea am avut probleme cu increderea...Mai aveam o fetita acum are 3 ani jumatate, am decis , banuind ca sunt insarcibata sa nu iau o hotarare ce nu am puterea si dreptul s-o iau si am continuat cu sarcina, am mers prin frig chiar si pe jos la scoala care nu este in oras ci la 3 km, am suferit caci era un colectiv nou care nu ma accepta, sotul meu mi-a pus in vedere ca nu mai avem nevoie de un copil, mai ales pentru ca eu am pierdut inainte de prima nastere 2 sarcini si mi s-a spus cat de problematica ar putea fi si riscanta o sarcina in pus.
Ei , iata ca acum are baietelul , Stefan, 7 luni si eu sunt atat de incantata si vesela si Dumnezeu m-a ajutat asa de mult incat cred ca numai prin minunea asta de copil au venit har si implinire asupra familiei mele, sotul meu s-a inscris la doctorat, are un post foarte bun, mai bine platit ca inainte, iar eu avand un bebelus asa de cuminte m-am pregatit pentru un post de manager la biblioteca si l-am castigat, nu as fii crezut acum 3 ani ca, prin sacrificiu de mama , intelegand prin asta punerea vietii copilului in prim plan , ca viata mea ar pute sa devina atat de bogata in toate . Cel putin nu mi-am inchipuit vreo data ca la varsta de 28 de ani poti sa te implinesti asa cum ni s-a intamplat noua, binecuvantati sunt copii si binecuvantat e dumnezeu.
Partea cea mai frumoasa de acum vine, fetita mea s-a schimbat si ea dintr-un caracter dificil, ea nu manca, baie nu voia, tipa cand vedea apa, plangea din orice, se plictisea si nu-ai gasea locul, a devenit o fiinta calda, ordonata, incantata de fratiorul ei si de ca pote sa faca in compania lui.
Pe de alta parte situatia iubirii noastre s-a schimbat daca pe parcursul sarcinii sotul meu a fost foarte agitat si neabordabil, lucru care ma facea sa ma tem ca va urma o despartire, acum , dimpotriva,este foarte bucuros, implinit si fericit impreuna cu mine si cei doi miunati copilasi. Fetita vine de la gradinita si il uimeste ba cu o poezie, ba cu un cantecel, ba de curand cand am aprins lumini pentru morti cu Tatal nostru, rugaciunea care si unui adult ii creaza probleme de memorare. Toata familia mea a inflorit ca orhidee, statornic si definitiv.

Arthemis_Krintin_Francy
14.11.2008, 11:51:35
Cum atasez poze in istorioara mea, draga mami? :light:

alina alina
14.11.2008, 14:46:45
si eu am intampinat multe greutati pana la venirea pe lume a ingerasului nostru.initial am fost suspecta de tumoare uterina in urma cu 3 ani dar din fericire a fost doar un diagnostic gresit .apoi m-am chinuit vreo 7,8 luni sa raman insarcinata.totusi minunea s-a produs si am putut ramane insarcinata.am avut o sarcina foarte dificila,50% petrecuta prin spitale la 5 luni jumate mi s-a deschis primadata colul uterin.apoi la 8 luni am avut a doua eminenta de avort.a fost o sarcina grea si o nastere si mai grea.copilul nu se punea in pozitie de nastere si am nascut la aproape 42 de saptamani prin cezariana.eu am avut probleme cu tensiunea pe toata perioada sarcinii asa ca nici in timpul operatiei nu a fost mai bine.anestezistul a fost nevoit sa ma supravegheze toata operatia.deoarece aveam tensiune oscilatorie.pe la sfarsitul operatiei am inceput sa ma desmortesc si mi-a scazut mult tensiunea aveam 7 cu 3 am fost pe punctul de a intra in coma atunci toata echipa medicala era in jurul meu practic au uitat de copil.a fost o experienta grea dar cu un final neasteptat de fericit si acum cand imi amintesc am emotii. va pupam dulce Alina si Adrian

Doria
14.11.2008, 16:53:30
"Va rog, ajutati-ma!Am nascut pe 31 mai fetita mea moarta si inca nu mi-am revenit. Vina a fost a doctorului care mi-a facut ultima ecografie inainte de nastere, nu a vazut cordonul ombilical strans..........Asa ca fetita mea scumpa a murit peste noapte cu o zi inainte de a o naste prin cezariana.Intr-o zi de marti eram progamata sa nasc, luni seara m-am programat la eco ptr a vedea daca e totul in regula ( in ultima zi nu prea am simtit-o miscand si m-am ingrijorat). Mi s-a spus ca e totul in regula, ca are 152 bpm, putin tahicardica, dar fara motiv de ingrijorare.Dimineata m-am dus la maternitate ptr a naste ( doc meu era de garda)si..............n-am sa uit niciodata ce fericita eram ca-mi voi strange copilul in brata.La 10.30 dimineata mi-a ascultat bataile inimii ale copilului meu care nu se mai auzeau. Am dat vina pe aparat, doar cu o seara inainte era vie.....Dar inutil, murise peste noapte. Si ce grija am avut de ea, ecogarfii-cate 2 pe luna, analize peste analize,totul trebuia sa mearga bine......dar asa a vrut D-zeu !!!??? De Ce????????????
Inca ma simt moarta de durere, corpul imi spune ca sunt mama,inima imi spune ca sunt mama iar sufletul imi moare de durere..unde imi e fetita, copilul meu ? Cum pot sa trec de durerea care ma sfasie........???"
Asa suna strigatul meu de ajutor in urma cu 2 ani, si acum cand ma gandesc, inima imi este sfasiata de durere, fetita mea scumpa ma vegheaza de sus, alaturi de ingeri, unde ii este locul............poate odata ne vom intalni.
Dar a trecut timpul, pe care nu l-am lasat sa se iroseaca in van, pe care-l pandeam sa vad cand se indeplinesc 6 luni de la nasterea ingerasului meu, pentru a mai incerca din nou. Dumnezeu m-a ajutat, am ramas insarcinata repede , si aveam tot o fetita. Am luptat din greu cu prejudecatile. Eu sunt diabetica, insulino-depandenta si multi doctori mi-au spus ca sunt inconstienta sa mai incerc inca o data sa am copil, dar nu m-am descurajat. Am apelat la cei mai buni doctori, am ales doctorul care este indrumat atat de inima cat si de o buna pregatire profesionala ( inca se mai gasesc la noi in tara ), am fost internata intreg trimestul trei, am trecut prin clipe de goraza pe care nu le doresc nimanui in viata acesta data de D-zeu. Efortul financiar, aproape, a fost supra-omenesc iar cel emotional- daca se intampla sa-mi moara fetita in ultima clipa!! Daca se repeta istoria ?! Ecografii peste ecografii, teste genetice, analize aproape zilnice ,ii pandeam orice miscare,intram in panica cand nu-mi mai misca cateva ore....S-a nascut prematur la 35 saptamani, o fetita relativ sanatoasa. Spun relativ, deoarece a stat cam o luna in incubator, inca nu se inchisese o gaurica din inimioara, avand apoi unele complicatii din cauza unor asistente mai putin pregatite...dar nu mai conteaza. Dupa mai mult de o luna de la nastere, mi-am luat fetita mea scumpa acasa, sanatoasa si totul s-a meritat. Nimic nu a fost in zadar, nimic nu este mai frumos decat ochii fetitei mele care ma intampina acum acasa plina de veselie..........Ea este ingerasul meu in viata, o ador si mi-as da viata pentru ea intr-o clipa. Am luptat ptr viata si voi lupta in continuare, am alaturi un ingeras acolo sus in ceruri pe care nu-l voi uita niciodata..........

m3gaira
15.11.2008, 01:05:16
Dorinta de a fi mama.Puterea de a invinge! Era toamna anului 2005, si am decis ca vreau un copil. Mi-l doream din tot sufletul si am stiut ca atunci era momentul, mai ales ca in urma cu ceva vreme pierdusem o sarcina. Stiam ca daca il plamadesc in aceasta perioada, va fi tot ce imi doresc pe lumea asta mai mult: un baiat. La 4 saptamani, am avut niste dureri groaznice la rinichiu stang, si a trebuit sa merg la un control in Bucuresti, la Urologie. Acolo, soc! Malformatie congenitala stanga. " Trebuie sa va operam doamna, dar pentru asta, este nevoie sa faceti chiuretaj, pentru ca se va efectua si o urografie", mi-a spus medicul de la Panduri. Am ramas muta, mama nu stia ce sa mai spuna...Am plecat, lasandu-i medicului impresia ca ma mai gandesc. " Sper sa reveniti cat mai repede, este grava situatia, si daca nu intervenim boala va poate afecta pe amandoi", zise medicul. Afara am tunat si am fulgerat, toti imi spuneau sa merg sa fac chiuretajul. Imi era foarte frica, am aveam o criza renala ingrozitoare, dar am spus raspicat:"NU!! Copilul acesta este al meu si nu il dau afara orice ar fi! Chiar daca va fi sa mor la nastere, eu tin sarcina"! "Mergem si la alti medici si mai cerem pareri!" Timpul trecea, si asa am ajuns la un medic foarte bun, care mi-a recomandat sa pastrez sarcina si mi-a dat niste medicamente pentru colica renala. Nu am luat tratamentul deloc, de teama ca nu cumva sa apara complicatii asupra fatului. Pe tot parcursul sarcinii, de 2 ori pe luna, aveam criza. Nu puteam face nimic, nu puteam lua calmante, ci ma calmam cu sticla cu apa calda in zona rinichiului. Nu era bine nici asa pentru ca imi puteam provoca avort, dar era singurul calmant acceptat. Ma gandeam mereu si ma rugam ca aceste crize sa nu-mi afecteze copilul. In iulie, 12.07.2006,in seara de dinaintea nasterii, pe la 22:00 am inceput sa am contractii. Nu am mers la spital, pentru ca medicul meu nu era de garda, iar eu trebuia sa nasc prin cezariana peste 2 zile. Alex a vrut sa vina mai repede. Nu erau dese contractiile, dar ma durea si pe deasupra imi declansase si colica renala. O durere ingrozitoare timp de 12 ore, pana am intrat sa sala, cand mi-au facut anestezia si nu am mai simtit nimic. Am auzit la interval de vreo 15 min glasul fiului meu si vestea medicului:"Ai un baietel sanatos din toate punctele de vedere"! Apoi am adormit de tot. Dupa 45min m-au dus la reanimare unde am stat vreo 12 ore, apoi la salon, unde m-au trecut pe antibiotic. Mi-au adus copilasul in salon, mi l-au pus in brate, si mi-au zis : "Alapteaza-ti fiul, mama"! Eram socata si uimita si fericita. Aveam in brate baietelul mult dorit si iubit. L-am pus la san imediat, si il priveam cum papa cu gurita lui mica.Avusese la nastere 3100kg si 51cm. Alaptandu-l a luat imediat in greutate si era tare frumusel, cu plamani puternici. Am simtit o bucurie si o implinire imensa. "Sunt mama "! Bine ca nu am ales prima varianta. Bine ca am ales sa te am! Acum traiesc pentru el si ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a luminat calea si mi-a dat un ingeras de baietel. L-am alaptat timp de 2 ani si 2 luni...Acum are 2 ani si 3 luni, este un flacau istet si frumos.Nu stiu ce m-as fi facut fara comoara mea...Alegerea a fost a mea!! Nu alegeti niciodata calea cea mai usoara in astfel de cazuri. dati-va o sansa, mergeti la risc, din dragoste pentru copii! Nu-i implinire si dragoste mai mare decat aceea de-a fi mama!

m3gaira
15.11.2008, 01:09:57
Imi pare rau Doria, dar vreau sa cred ca esti o femeie curajoasa si puternica, si poti merge mai departe alaturi de fetita ta. Dumnezeu ti-a mai dat o sansa. O meriti... Sper ca privirea fetiteti tale, nazbatiile ei de copil sa te faca sa intelegi ca viata merge mai departe, orice s-ar intampla!
Ingerasul tau din ceruri are grija de voi.
sanatate!

dragulica
15.11.2008, 08:48:54
Atunci cand am ramas insarcinata bucuria nu avea margini, am vrut initial sa nu aflu ce sex are copilul dar la un control doctorul mi-a spus ca este baietel.Asa ca am ramas cu ideea ca vom avea un baietel. Pe parcursul sarcinii am mai facut ecografe lunar (toate au confirmat faptul ca vom avea un baiat), dar surpriza mare, cand am nascut s-a dovedit a fi o fata mare si frumoasa asa ca sotului mea i-au trebuit cateva minute bune pana si-a revenit. Dar totul este bine fetita este sanatoasa dar un pic baietoasa.

BRYELA
15.11.2008, 09:15:02
Sant mama a 4 copii 2 baieti in varste de 20 de ani si 1 an si 9 luni si 2 fete de 16 ani si 10 ani.Dar la ultima sarcina cu IONUT-BOGDAN s-a intamplat ceva straniu . Vruiam sa intrerup sarcina datorita mai mulor factori .In seara in care ii spusesem sotului meu ca ma voi duce la medic s-a intamplat minunea. Sotul meu visand un bebelus de sex mascului cu cordonul ombilicar in jurul gatului infasurat de mai multe ori care se ruga sa nu il taiem.Sotul meu trezinduse si spunandu-mi ce a visat am hotarat sa lasam sarcina.Si asa s-a nascut minunea familiei si piperul totodata al familie IONUT-BOGDAN.

dekko_flory33
15.11.2008, 14:17:49
,,sunt cea mai fericita mamica'' acum am 3 copii, aveam 2 baietii, unul de 18 ani, si unul de 8 ani, eram singura ,trista ,si nefericita divortasem de 5 ani, doar copii erau lumina mea ,in ei vedeam o raza de soare, munceam zi lumina ptr ei si ptr casa , ma resemnasem ca nu o sa fiu niciodata fericita, dar minunea s-a intimplat zic eu ceva iesit din comun, atunci cind credeam ca nu o sa ma mai casatoresc niciodata , hopa s-a intimplat sa cunosc aici pe internet pe mess perechea mea adica printul din povesti la care visam eu si care credeam ca nu exista decit in imaginatia mea ;; ei bine chiar am cunoscut barbatul perfect si ideal ptr mine,, imi vedea sa tip in gura mare de fericire sa ies in strada si sa spun la toata lumea cit sunt de fericita ca a dat norocul peste mine acum cind deja aveam 35 ani , si am facut cununia civila in noaptea de revelion , in parc la poarta sarutului,sa fie pe masura fericirea noastra, apoi ce credeti ca s-a intimplat$1 da da am ramas insarcinata, doamne nu imi venea sa cred ca m-ai am curaj sa mai fac un copil la 35 ani si trecuta prin atitea necazuri si dezamagiri , si s-a intimplat minunea, am nascut o fetita:)un inger trimis de dumnezeu, dupa 2 baieti a venit ca picata din cer,am plins de fericire ,extraordinar asa ceva se intimpla numai in basme dar mi s-a intimplat tocmai mie:whatchutalking: radiem de fericire, acum fetita are 2 luni, si viata mea s-a schibat radical, minunea din cer mi-a schimbat viata , sotul meu nu ma mai lasat sa muncesc si stau akasa, si ii multumesc lui d-zeu in fiecare zi si in fiecare clipa ptr fericirea mea, cosminuta-alinuta este omuletul cu atita putere incit ne invaluie toata familia cu multa dragoste, de cind a venit pe lume in casa noastra este in fiecare zi sarbatoare, multa veselie, si ff ff multa dragoste:) va doresc la toata lumea o fericire ca a mea pupici:-*

m3gaira
15.11.2008, 22:15:48
Ma bucur pentru voi si sa va traiasca odoarele si sa fie sanatosi copiii toti. Atunci cand Dumnezeu iti trimite un asemenea dar, un copil, niciodata sa nu il refuzi!!

alina.m
16.11.2008, 17:00:26
BOTZUL DE AUR. E greu sa iti aduci aminte cand ai incercat atata timp sa uiti. Am inceput sa scriu, sa imi aduc aminte, si imi bate inima cu putere.
In viata mea toate s-au intamplat la timpul lor. Venise timpul sa avem copii. Am inceput, ca intr-o sarcina programata, cu analize, stomatolog, documentare, "munca" si ...sperante. Au iesit 2 liniute... La 6 sapt. am mers la dr. pentru ca ma durea in dreptul unui ovar si imi era teama de sarcina extrauterina. Dr. nu a vazut nimic nici in uter, nici in afara. Am inceput deci cu emotii. La 10 sapt. a zis ca este o sarcina dar ca este si un fibrom. Am ajuns acasa plangand. Toata lumea m-a incurajat si am pornit hotarata sa lupt. La 12 saptamani am mers la un alt ecograf. Dupa ce dr. s-a uitat de cateva ori ba la mine, ba la monitor, a zis zambind: "nu stiu cum sa va spun...se vad doua..." Mie imi tremura inima decand am vazut ca se uita ba la mine ba la monitor dar acum mi s-a pus un nod in gat, plangeam dar totusi radeam. Sotul meu, Florin, se uita la mine si nu intelegea. I-am spus eu: sunt gemeni! El era in spatele doctorului si imi facea semne sa nu cred, ca dr. este batran si nu vede bine. El credea ca este tot o sarcina si un fibrom. Dar dr. a zis ca fibromul se vede in continuare, ca va fi complicat cu gemeni si fibrom. Deci aveam gemeni. Am iesit de acolo si lui Florin nu-i venea inca sa creada. Era bucuros dar speriat, ingrijorat dar fericit chiar mandru si mi-a spus: "ai sa mai mergi la un ecograf. Ba nu, la doua." Am ajuns acasa si am dat bomba. Am inceput sa scormonim sa vedem de unde ni se trage. Am aflat ca bunicul meu a avut o matusa si o sora care au nascut gemeni.
Nu mai stiu cu date exacte cum a decurs sarcina. Dar s-a dovedit ca e gemelara dar nu e fibrom. Mi-a fost f. rau si din cauza greturilor nu puteam sa mananc. Mancam pentru ca stiam ca trebuie dar o colega mi-a spus odata ca daca te uiti la mine cum mananc iti taie pofta de mancare. Este greu sa mananci in timp ce iti vine sa dai totul afara.
La 26 sapt. colul s-a micsorat. Internata , am stat 2 sapt. cuminte la pat si pentru ca puneam f. multe intrebari dr. mi-a dat sa citesc 2 carti de ginecologie de cate 600 pag. fiecare. Dupa ce am aflat ce se poate intampla, am zis ca daca trec cu bine de sarcina, nu se intampla nimic rau la nastere si fetele vor fi sanatoase, pot sa ma consider cel mai norocos om din lume. La 28 sapt., dupa un control f. dureros facut de dr. sef de sectie (atunci nu stiam ca pot sa refuz, ea vroia sa vada toate pacientele de pe sectie) s-a dovedit ca s-a intredeschis colul. Dr. meu m-a linistit si mi-a spus ca daca sunt cuminte se poate inchide la loc. Eu am fost f.f. cuminte dar a doua zi aveam dilatatie 2. La dilatatie 4 m-au trimis in sala de travaliu si mi-au spus ca daca eram la Bucuresti fetitele aveau sanse dar asa...daca se nasc acum, aici in Galati, nu au nici o sansa pentru ca ei nu au aparatura si medicatia necesara pentru plamanii prematurilor. Eu abia intram in 7 luni. Vazand cat de mult imi doresc fetitele si cat de mult am luptat, cat de cuminte si ascultatoare am fost s-au hotarat sa incerce sa amane nasterea. A doua zi colegele de la servici s-au interesat, au vorbit sa plec cu smurdul la Bucuresti dar am aflat ca numai cu acordul dr. ma puteau transporta. Le multumesc si acum colegelor, este bine cand in momente de acest fel ii simti aproape pe cei pe care ii cunosti.
Nu vreau sa plictisesc prin prea multe amanunte dar as vrea sa vedeti cat de mult m-am luptat pentru aceste 2 fetite. Imi pare rau ca nu am darul povestirii sa descriu tot ce am simtit in suflet dar oricat as incerca parca nu sunt cuvintele potrivite.
Dr. meu imi dadea voie sa plec la Bucuresti dar mai trebuia si aprobarea sefului de sectie. Se facuse seara si acesta plecase acasa. Printr-o cunostinta am sunat la directorul spitalului care era bun prieten cu seful de sectie (asa merge treba in Romania). Au venit in jurul meu mai multi dr. si mi-au explicat ca daca era altcineva ar fi lasat-o sa nasca dar pentru ca au vazut cat de mult imi doresc fetitele mi-au dat o sansa dar este periculos sa plec cu elicopterul pentru ca de la trepidatii pot sa nasc si in elicopter nu au aparatura necesara si pot muri si fetele si eu daca fac vreo hemoragie. Au spus ca ar fi mai multe sanse daca raman acolo. Desigur am facut cum era mai bine pentru fete.
Eu am citit f. mult despre sarcina, avand una gemelara, vroiam sa stiu cat mai multe. Dar nicaieri nu scria ca nu exista aparatura in spital pentru plamanii prematurilor sau nimeni nu mi-a spus ca la Bucuresti se face cerclaj si la 26 sapt. (cat aveam cand au inceput problemele) decat prea tarziu. De ce nu recunosc unii dr. cand sunt depasiti de situatie, si poate nu din vina lor (ex: aparatura). Ei fac experimente pe noi? Poate merge...poate nu. La ei o fi un caz in multitudinea de cazuri dar noi avem doar o viata...
Am hotarat sa lupt acolo. Am stat singura in sala de travaliu, nemiscata in pat, mancam pe o parte, faceam la plosca. Nimeni nu avea voie sa intre la mine dar fratele meu care facuse practica in spital cunostea niste dr. si intra seara. Pregatita sufleteste sa stau si cateva saptamani acolo m-a spalat el pe cap. Eu intinsa in pat, cu capul la margine si el ma spala intr-un lighean.
Acestea sunt descrieri ale faptelor, sau mai bie zis ale chinurilor. Ce simteam eu...vroiam sa le simt miscand ca sa stiu ca sunt bine dar nu vroiam sa miste prea tare sa nu provoace contractii. Ca pe tot parcursul sarcinii vroiam doar sa fie bine.
In ciuda a tot ce am facut, pe 8 noiembrie 2005, la 17:20 si 17:25 am nascut natural doua fetite. Toata noapte nu am putut dormi de durere si agitatie. Am avut noroc ca i-au dat voie fratelui meu sa stea cu mine in sala de travaliu si m-a ajutat f. mult. Eu eram f. slabita si dupa 8 zile in care am stat nemiscata la orizontala ameteam cand incercam sa ma ridic. Toata noaptea asta am facut...cu fiecare incercare reuseam sa ma ridic mai mult. Spre dimineata mi-au facut un intaritor si bucuroasa pentru ca reusisem sa stau in picioare am adormit. Imi spusesera ca daca nu ma tin pe picioarele mele nu imi dau drumul de acolo. Eu vroiam sa merg la fetite cat mai repede. Dimineata m-au dus la salon si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc sa vad fetitele. In fata usii lor am aflat ca in dimineata aceea murise Gabriela. Dr. le-a botezat Mihaela si Gabriela pentru ca se nascuse in aceea zi mare si urma sa le mai punem noi ce nume mai vrem cand se termina totul cu bine. Am intrat si am ramas un moment pe loc, nu stiam la care sa ma duc, sa imi iai ramas bun de la Gabriela pe care nu o vazusem pana atunci... sau sa merg la Mihaela sa ma simta, sa-i dau putere sa lupte...Si-au cerut scuze ca nu au avut timp sa ia fetita moarta de acolo dar acum imi dau seama ca a fost mai bine asa pentru ca nu as fi avut alta ocazie sa o vad. Am intrebat daca am voie sa bag mana la Mihaela dar mi s-a zis ca nu. E prea firava si orice microb poate inrautati lucrurile. Imi era frica si sa ma apropii prea mult de incubator. Cand am reusit sa vorbesc cu dr. neonatolog mi-a explicat ca a avut multe stopuri respiratorii si ca aproximativ 60% din creier a ramas neoxigenat. Mi-am dat seama ce inseamna aceasta dar nu m-am lasat sa plang prea mult. Mi-am spus ca nu trebuie sa ma pierd si sa fiu tare pentru fetita mea. In noaptea aceea cand m-am culcat nu ma puteam ruga la D-zeu nici sa moara (asa cum era, era fetita mea), nici sa traiasca (era 60%...). Nu stiam cum sa ma rog. Am zis ca stie El cum este mai bine. Imi doream sa se intample o minune. Eu vroiam viata frumoasa la care visasem in lunile anterioare, vroiam sa se sfarseasca cosmarul. Noaptea pe la 3 m-am trezit cu o stangere de inima. Imi era frica sa ma gandesc la ceva rau. Dimineata m-a sculat cineva si...murise Mihaela. Durere...un gol imens in sufletul meu, o mare dorinta neimplinita.
Nu sunt cuvinte care sa descrie sentimentele pe care le-am avut cand de la geamul salonului am urmarit cu privirea masina care pleca cu un sicriu cu cele doua fetite ale mele, doi ingerasi. Singurul lucru care ma ajuta era faptul ca eu nu aveam nici o vina. Facusem totul ca la carte, de la planificare pana la sfarsit, tot ce am stiut si tot ce am putut sa fie bine. Dar D-zeu a vrut doi ingerasi frumosi langa el. Mi-au spus ca la inmormantare erau ca doua papusi, spuneai ca dorm, aveau buzele mele si erau...frumoase.
A urmat durere...multa durere...Incepusem sa cunosc semnele premergatoare depresiilor. Incepusem sa stiu cum sa ma ajut sa trec peste ele. Dar nu reuseam mereu. Cu timpul, depresiile erau mai rare dar mai adanci, mai dureroase.

alina.m
16.11.2008, 17:02:52
CONTINUARE
Dupa un an am ramas iar insarcinata. De aceasta data m-am dus direct la Bucuresti si am dorit sa mi se faca cerclaj. Nu se stia de ce am nascut prematur, pentru ca era sarcina gemelara sau pentru ca nu aveam eu colul destul de puternic. Am zis ca nu mai vreau sa risc si sa trec prin ce am trecut. Luna de luna am mers la Bucuresti si am ajuns cu bine la termen. Cu 2 sapt. inainte mi-au scos atele de la cerclaj. Insa nu a mai durat 2 sapt si m-am prezentat inapoi la Bucuresti. Am vrut sa nasc natural cu epidurala. Cand dr. de garda m-a urcat pe masa a spus ca mai vede un fir de la cerclaj si ca trebuie sa-l scoata. Cu toti rezidentii in jurul meu, cu 3 dilatatoare (sau cum le-or mai spune la chestiile acelea, stiti cu toate la ce ma refer), o pensa, foarfeca... simteam cum umbla dr. ca in carne moarta. Si intr-un animal umbli mai cu mila, dar intr-un om care trebuie sa aduca pe lume alt om...Nu am tipat. De fel ma stapanesc bine dar la un moment dat i-am spus sa se opreasca ca nu mai pot si mi-au dat lacrimile. Le era mila si la asistentele din jurul meu. Baiatul meu fugise tocmai in cosul pieptului. Au hotarat sa faca epidurala pentru ca dilatatia ajunsese cat trebuia. M-au asezat pe un pat si pentru ca nu mai era nimeni in sala ca sa nasca, toata lumea a mers la culcare. Chiar si moasa mea (desi fusesem atenta deja cu ea), s-a culcat si ea...doar la 2-3 noaptea lumea doarme...nu...La un moment dat eu simteam ca nu am aer si m-am ridicat si am vazut patul in jurul meu plin de sange. Anesteziata fiind nu simteam cum curge sangele. Am trezit-o pe moasa si ea incerca sa ma linisteasca zicand ca e normal pentru ca mi s-a umblat la col. Stiam ca nu este asa dar nu aveam putere sa o contrazic. A chemat un rezident...acela nu venea...a chemat dr. de garda si acesta a luat-o la rost de ce nu a fost chemat mai inainte. Era clar ca nu e bine. S-a uitat si a vazut ca nu de la col este hemoragia ci din interior, din uter. S-a hotarat cezariana de urgenta, dupa ce ajunsesem la dilatatie 7 deja. A venit si dr. meu de acasa, era clar ca este grav daca la 5 dimineata vine directorul spitalului de acasa.
Ce trebuie sa fi simtit Florin (care statea de cu seara in fata usii de la sala de nasteri) cand in loc sa apara un cadru medical sa-i spuna ca are un baietel frumos, vede o mare agitatie, asistentele alergand intre sala de nasteri si sala de operatii si... apare sotia lui pe un pat cu rotile...nici macar alba ca varul, fara culoare...tremurand toata...cu lacrimi pe obraz...mai mult moarta decat vie??? Ce mare trebuie sa fi fost frica lui mai ales ca nimeni nu-i spunea ce se intampla doar ca trebuie sa ma duca la sala de operatii. A vazut si cum se pregatea perfuzia cu singe.
Cat m-au pregatit pentru operatie eu eram constienta de pericol. Ei ma linisteau ca totul e bine, stiam ca nu e asa daca am ajuns aici dar nu aveam putere sa-i contrazic. Ma luptam, IARASI, sa fie totul bine. Corpul tremura tot, pierdusem mult sange. Nu puteam sa mai vorbesc ca imi clantaneau dintii in gura. Lacrimile au inceput sa-mi curga si dr. anestezist a incercat sa ma linisteasca. I-am spus ca stiu ca trebuie sa fiu calma, sa fiu tare dar trebuie sa vars doua lacrimi sa mi se duca nodul din gat.
Cand m-am trezit am aflat ca am nascut la 5:25 un baietel de 3750 gr si 55 cm care a luat nota 10. Era 5 sept 2007.
In reanimare se aduc copii sa-i vezi pentru ca operata fiind nu poti ajunge la ei. Dupa ce au fost adusi o parte din copii, asistenta a spus ca nu mai are timp sa ii aduca si pe ceilalti pentru ca trebuie sa se ocupe de bebelusi. Nu am zis nimic fiind constienta ca e important sa se ocupe de bebelusi dar mi-au dat lacrimile pentru ca iar nu puteam sa-mi stang la piept copilul la fel ca celelalte mame. O alta asistenta a fost pe faza si...cand l-am luat in brate si i-am vorbit...a deschis ochii pentru o secunda, a schitat un fel de zambet apoi a cascat...cred ca e relaxant in brate la mama. Ce bucurie...nu pot sa descriu...
Povestile mele au un final fericit. Suntem o familie fericita si ocrotita de doi ingerasi de acolo de sus. Cand merg la mormantul fetitelor le rog sa aiba grija una de alta si sa vegheze asupra fratelui lor. Mama le iubeste la fel de mult si pe ele.
Rares este un baiat minunat. Creste ca la carte dar nici o carte nu poate descrie ce fericire aduce in sufletul parintilor acest BOTZ DE AUR.

noeminora79
17.11.2008, 14:59:31
vreau si eu sa scriu o poveste si nu stiu unde.doar AICI MA LASA SA CRIU LA RASPUNS

admin_comunitate
17.11.2008, 15:01:06
Aici trebuie sa o scrii, la raspunde.

lavinia30
17.11.2008, 15:11:03
Intotdeauna mi-am dorit sa devin jurnalist. Am reusit, dar acum imi dau seama ca misiunea cea mai importanta din viata mea e cea de mama. Sunt fericita mamica a unui minunat baietel acum in varsta de 2 ani, asa ca povestea mea incepe in urma cu .. aproape 3 ani. Pe vremea cand ma straduiam sa raman insarcinata, iar barza se lasa asteptata. Pe vremea cand in asteptarea celor doua liniute rosii, treceam zilnic pe la farmacie si imi cumparam teste de sarcina. Pana cand ,intr-o zi asteptarea a dat rod si in burtica mea, si-a facut loc cel care este astazi minunea vietii noastre, Tudor. Bucuria mare de atunci a avut insa pe parcursul celor noua luni de sarcina, cate o mica umbra, dar a meritat. A meritat fiecare moment in care am suferit, fiecare intepatura a acului de seringa. Am fost la un pas de a nu-l avea pe Tudor, iar acum nici macar nu imi pot imagina ca am trait 30 de ani fara el...Am avut momente de cumpana pe care le-am depasit. Eram pe vremea aceea reporter de teren la o televiziune locala, iar dimineata intram in direct la radio. Am simtit greturi matinale in studioul de radio,greturi pe care bineinteles ca nu le puteam "exprima", a fost gripa aviara in oras, iar eu trebuia sa fiu in centrul evenimentelor si pentru ca eram insarcinata nu aveam voie sa ma vaccinez. Mi-am plimbat mandra burtica prin cele mai bune si mai rele evenimente care au avut loc la noi in oras. Pana cand, intr-o zi a trebuit sa renunt la serviciu pentru ca micutul incepuse sa riposteze, iar dorintele lui erau inca de pe atunci porunci pentru mine. Astfel, dintr-o femeie foarte activa am devenit doar mamica lui Tudor. Sunt mandra de asta si imi dau seama ca, din momentul in care a prins viata in burtica mea am devenit altcineva. Si vreau sa -i multumesc pentru ca el este cel care m-a f?cut mam?. El este sufleul nostru si pentru el, eu si tatal lui trebuie sa devenim mai buni !

maminou
18.11.2008, 00:58:58
Povestea pietricelelor mele colorate
S-a intamplat ca in toamna anului 2006 o farama de viata sa se aciuiasca la mine in uter chiar de ziua taticului ei pe 16 noiembrie iar dupa cateva saptamani primul semn al existentei ei se evidentia in culoarea rosie a celor doua liniute ale testului de sarcina pe care mamica l-a facut la ora 3 noaptea. A urmat, bineinteles, un al doilea test de sarcina care a aratat clar ca bebe exista. Apoi a urmat un ecograf de confirmare chiar inainte de sarbatorile de iarna pentru ca nu voiam sa fie vreun dubiu sau vreo problema si sa nu stiu. De sarbatori din pacate nu am putut manca mai nimic, totul mirosea prea puternic si mi-era greata tot timpul.Dar desi vomitam zi si noapte si primele 4 luni am mancat numai grisine si portocale ma bucuram ca am greturi pentru ca mi se spusese ca acesta e cel mai sigur semn ca sarcina e in evolutie si bebe creste acolo in burtica.Totusi slabisem cateva kilograme si ma temeam ca bebe din burtica poate nu creste cum trebuie din cauza asta dar doctorita mea m-a asigurat ca bebe isi ia tot ce-i trebuie si sa stau linistita ca in curand va trece si ma voi bucura cu adevarat de sarcina si intr-adevar de la 4 luni si ceva au incetat si greturile si chiar a inceput o perioada extraordinara pentru mine. Bebelusa mea crestea in burtica si am simtit cand a miscat ca un fluturas ce isi scutura aripioarele delicate. Am inceput sa masor regulat burtica si fiecare centimetru in plus era o mare fericire. Mi-amintesc cum am aflat sexul copilului- sotul meu era jos la parter si astepta sa ies si cand a aflat ca avem fetita era chiar de Valentine's day, si ii straluceau ochii de fericire si ma tot pupa si era incantat cand i-am zis ca e fetita si e sanatoasa.Ne-am amintit impreuna de un vis pe care -l avusesem eu cand am ramas insarcinata-visasem ca eram intr-un muzeu si un batran mi-a dat de acolo o pietricica mica ovala de culoare roz si mi-a spus ca e vie si sa am grija de ea.Visul m-a marcat dar abia acum intelegeam ca de fapt era o presimtire sau o dorinta din subconstientul meu legata de sexul copilului. Revenind la problemele specifice sarcinii pe langa greturile nocturne am indurat greu arsurile si durerile de spate care au inceput mai spre sfarsitul sarcinii, mai erau si picioarele umflate si niste afurisiti de carcei durerosi din cale afara care se porneau numai noaptea.Aveam deseori insomnii, de grija , de dureri si din cauza ca nu gaseam o pozitie comoda oricat as fi incercat. Din luna a saptea am intrat in concediu de materniate si am stat acasa. Mi-as fi dorit tare mult sa ma plimb, dar din pacate am nimerit cea mai calduroasa vara din istoria Romaniei cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius. asa ca ma plimbam putin dimineata si seara dupa ora 22:00, iar ziua stateam la tv sau citeam pe internet cu inghetata in mana. Am baut foarte multa pa plata peste 2,5 l pe zi. Apoi a urmat aranjarea cuibului-am pregatit camera bebelusului impreuna cu sotul meu. A fost placerea mai mare chiar daca a fost obositor, dar sa faci cu mana ta totul pentru puiul tau e ceva unic, aveam o senzatie minunata ca inca de atunci incepeam sa tesem iubirea pentru ea, pentru fetita noastra. A iesit minunata!Obisnuiam sa stam seara imbratisati si sa ne uitam catre patutul gol imaginandu-ne cum vafi sa zarim cate o manuta acolo sau un piciorus. In fine, a venit si ziua nasterii, dar la noi s-a lasat bebe asteptata: doctorita mea era de garda marti si a vrut sa vin la spital sa ma internez si sa nasc pe tura ei , ne-am dus la spital dar... nimic, nu dureri, nu contractii, nimic, desi depasisem termenul cu o saptamana si stiam ca stand langa alte femei in travaliu ti se poate declansa prin simpatie. Doctorita m-a controla la capra din jumatate in jumatate de ora, nasteau fetele pe capete pe langa mine, le tineam de mana ca nu lasau pe nimeni la ele. Ma durea capul ingrozitor si seara pe la 7 a zis doctorita ca pot sa plec ca nu are de gand sa iasa bebe si dupa analizele facute e ok deci nu a patit nimic si sa vin vineri sa fac cezariana daca tot nu iese. Mi-amintesc ca si atunci a fost o colaborare intre mine si bebe,fiindca eu mereu am avut un fix, sa nasc miercurea la pranz si desi cand nasti natural nu poti programa la noi chiar asa a fost! Fata nu a vrut sa iasa decat miercuri dupaamiaza cand stralucea soarele sus si nu martea intr-o zi urata si ploioasa. Am mers acasa, am dormit frumos si a doua zi la 7:15 s-a rupt apa si a iesit si dopul gelatinos. Sotul tocmai se pregatea sa plece la serviciu si bea cafea in bucatarie si cand i-am spus a si ras.Hai la spital, sun-o pe doctorita! Am sunat-o si ma gandeam ca, saraca, tocmai iesea din tura : au nascut natural atunci 14 femei pe tura ei si 3 cezariene!!! Era obosita rau dar a zis sa vin ca ma asteapta si ca ii da ea lui bebe o palma la fund cand iese ca n-a vrut sa iasa ieri. Mai erau inca doua fete, tot paciente de-ale ei, si au am nascut ultima la ora 15:55 , miercuri, 8 august 2007. Pana la ora 9 nu am avut contractii si abia apoi au inceput asa usor, iar apoi din ce in ce mai rau si mai lungi. A fost foarte dureros, dar din fericire, nu a durat asa mult desi era prima nastere. Mi-amintesc ca era o doctorita tanara, rezidenta, pe care nu o sa o uit niciodata care ma tinea de mana. Ma tot incuraja si-mi spunea: "daca te doare rau bucura-te ca inseamna ca se apropie sa iasa bebe si o s-o cunosti ", si exact gandul asta mi-a dat forta sa rezist, mai ales ca am si vomitat si odata sange si eram gata sa intru in panica, dar de fiecare data ea ma linistea: "e normal , stai linistita, vine bebe si s-o vezi ce frumoasa e si o sa uiti tot." Imi tot facea testul de stress pe burtica si eu auzeam bataile inimioarei lui bebe foarte slab si eram gata sa ma sperii, ma gandeam ca s-a spanzurat in cordon desi nu mi-a spus nimic. Vedeam pe fata ei ca ceva nu e chiar in ordine. Dar era prea tarziu pentru cezariana, eram prea dilatata, m-au urcat pe masa si au zis gata, imping de 4 ori si nasterea s-a incheiat. Si asa a fost. Eu cand am aflat ca e gata am capatat o forta pe care nu-mi inchipuiam ca o mai am pentru ca obosisem foarte tare de la contractii. Si mi-am vazut pietricica roz, era dulce si atat de linistita..! Era invelita in alb si parea un ingeras. Parca pentru cateva clipe nimeni nu a respirat, nu s-a miscat, toti ne-am oprit sa o contemplam...pentru ca asa e, fiecare copil si nasterea lui pe lume e o minune demna de contemplat. Am sarutat obrajorul moale si am simtit o fericire calda care mi-a inundat tot corpul. Dupa o zi mi-au spus ca a fost bebe cu dubla circulara si ca scapasem ca prin urechile acului. Acum Andreea Ana-Maria are 1 an si 3 luni si e sanatoasa tun si o iubeste toata lumea. Insa povestea continua, pentru ca asa cum de ziua tatalui ei am conceput- o pe ea, de data asta de ziua ei am conceput un fratior sau o surioara, inca nu stim, astept sa vad daca visez o pietricica albastra de data asta.:)

mirella30
20.11.2008, 00:46:38
In anul 2005 eu si sotul meu am facut nunta eram

Doria
20.11.2008, 01:01:05
Draga Alina,
e greu de imaginat tragedia prin care ai trecut! Durerea pe care ai simtit-o si inca o mai simti te face din e in ce mai puternica si mai determinata de a reusi. Nu renunta la visul de a avea un copil, D-zeu va rasplati din plin rabdarea ta. Dar mai intai, trebuie sa treci de durere- permite-ti sa plangi cand iti doreste inima, bazeaza-te pe umarul familiei, al prietenilor, al colegilor, impartaseste durerea ta, va fi mai usor de suportat. Ai luptat cat ai putut mai mult, dar D-zeu a avut alte planuri cu ele...Sunt alaturi de tine, mai ales ca si eu am pierdut la nastere o fetita, si-ti recomand sa nu te dai batuta. Ptr mine, singurul leac din calea depresiei a fost un nou copilas. Cu ajutorul celor 2 ingerasi pe care-i ai sus, vei reusi !

Brumarica
20.11.2008, 03:04:48
In fiecare luna citesc in revista MAMI cate o poveste interesanta.
As dori sa va povestesc cum s-au derulat lucrurile la noi in familie.
Sunt impreuna cu sotul meu de 12 ani, eu acum am 29 de ani si ne-am casatorit acum 3 ani. Ne doream nespus de mult un bebe, bebelus care se lasa asteptat.
M-am rugat de multe ori la Doamne-Doamne sa ne daruiasca si nou, spun eu, cel mai de pret dar care il poate primi o familie pe acest pamant: un bebelus.
Sincer imi dorem in adancul sufletului meu o fetita, intotdeuna am visat sa am o surioara, pe care din nefericire n-am avut-o. Mama mea a pierdut 3 sarcini, ultima fiind fetita.
Foarte multi ani m-a interesat cariera, tot timpul imi spuneam ca este mai imporatnt sa-mi fac un rost si mai appoi sa am un bebelus, dar in adancul sufletului suferem ca nu mai apare.
Dupa 2 ani de cand m-am hotarat sa raman insarcinata nu aparea niciun semn de aramane insarcinata. Si au inceput intrebarile: de ce nu raman, oare am probleme, poate n-am sa pot niciodata s afac copii, etc?
Intre timp cea mai buna pritena a mea a ramas insarcinata (ea mai avand o fetita) si mi-a spus ca ea crede ca marea mea problema este stersul pentru ca ma gandesc tot timpul la asta.
Am stat si am analizat situatia si avea dreptate. Am hotarat sa-mi fac un plan: pana la 30 de ani stau llinistita, intre 30-33 ani merg si fac tot felul de controale si daca nici atunci nu s eva intampla nimic vom infia un copilas.
Intre timp am facut si o vizita la medic, care mi-a spus sa ma duc linistita acasa ca n-am nimic si ca pot ramane insracinata.
Binenteles ca imi venea sa urlu, cum adica n-am nimic si eu ma chinui de atata timp? Dar mi-am adus aminte de planul meu.
La nicio luna de zile d ela vizita la doctor, am inceput sa ma simt cumva.....mai ciudat.
Nu va pot explica ce simteam pentru ca nu am cuvinte sa explic asa ceva, am facut teste dupa teste si...negativ.
Deja sotul meu era exasperat, eu ii spuneam ca simt ceva ca as sfi insarcinata, dar ell imi spunea ca testele arata altceva (si avea dreptate).
Dupa vreo 10 teste negative, intr-o zi i-am spus ca mai vreau s aincerc ultima oara. "Iar?" m-a interbat.
Toata nopate prcedenta am fost agitata, vroiam ca pe acesta sa-l fac dimineata. Am asteptata sa plece sotul meu cu Miki (catelusul nostru) la plimbare, prefacandu-ma ca eu dorm, si m-am dus sa-mi fac testul.
Am spus ca trebuie sa vad imediat daca se fac 2 liniute,nu s amai astept intre 5-10 minute pentru ca daca sunt insarcinata apar imediat.
Si ...... surpriza!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Am crezut ca lesin. Testul era pozitiv, in sfarsit s-a adeverit ce simteam, am un bebelus la mine in burtica.
L-am sunat pe sotul meu, dar isi lasase telefonul acasa, as aca nu am avut incotro si am urlat pe geam cat am putut ca testul a iesit pozittoiv. Nu stiu daca m-a auzit cineva, fericirea mea era unica si prea mare sa mai imi pese daca ma aude cineva cum tipam. Eram in culmea fericirii!!!!!!!!!!!!!!
Insa in momentul in care s-a intros sotul meu nu stiu de ce dar am intrat in crize, mi s-a facut o teama teribila, ma gandeam daca voi fi suficient de pregatita sa am un copilas, daca nu voi fi un parinte bun, etc.
Nu m-am gandit niciodata la ceva rau in timlpul sarcinii, am fost intotdeuna pozitiva si cred ca lucrul acesta a contat.
Am avut o saracina usoara, nici nu stiu cand au trecut cele 9 luni.
Dar.. se apropia momentul.
Incepusem sa intru in panica...mi-era frica, foarte frica de nastere si dupa ce ca nu mai dormeam noptile de frica doctorita mea m-a anunta ca si-a rupt gatul si nu mai are cum sa ma asiste la nastere si ca ma recomanda altui doctor.
Dupa 5 vizite la spital cu bagajul dupa mine l-am convins pe "noul meu doctor" sa imi faca cezariana.
A fost alegerea mea, o alegere pe care nici in zoua de astazi nu o regret.
Pana la nastere mai erau 2 zile si intram in spatamana 40 iar, iar bebe nu dadea niciun semn ca ar vrea sa iasa in lume. Eram disperata, vroiam sa nasc mai repede. Am luat foarte mult in greutate: 22 de kg, aveam 76 de kg (acum am reusit sa le dau jos, ba chiar mai mult, am ajuns la 49 de kg)
Nu as fi putut naste normal, sunt o persoana fff fricoasa. Cu toate astea povestile despre cum te simti dupa cezariana sunt adevarate.
Mi-a trebuit 1 saptamana sa imi revin, de-abia imi puteam lua fetita in brate si simteam ca innebunsec din cauza asta.
Da.... am o fetita care s-a nascut pe 11.11.2007 la ora 11.11 (intr-o zi de duminica, cred ca asa a vrut Doamne-Doamne). Tati era mai speriat decat mami pana in momentul in care a facut cunostinta cu Maria Ecaterina.
Am fetita care mi-am dorit-o atat de tare, simt ca ea este cea mai mare realizare a mea, nu regret ca o perioada am renuntat ca munca si la cariera.
M-am bucurat pe fiecare clipa alaturi de ea, am fost constienta ca timpul nu se intoarce inapoi si ca trebuie sa savurez fiecare clipa alaturi de ea.
Cred ca Dumnezeu mi-a dat mai mult decat am vista eu vreodata si ma rog sa fie sanatoasa ca intr-adebar sanatatea conteaza cel mai mult.
Este un copil tare cuminte, doarme toata noapte (fara intrerupere) si singurica la ea in camera.
Tocmai pentru ca este asa cuminte si pentru ca deja ne este dor de clipele cand era un bebe mic-mic ne dorim foarte tare sa ii mai facem un fratior sau o surioara. Si asta cat mai curand.
De fapt cand va considera Doamne-Doamne ca suntem pregatiti.

Si asta cat mai repede!!!

tintaraluca
20.11.2008, 10:20:33
Era o zi de marti cand mi-am facut testul si desi m-am bucurat nespus vazand ca a iesit pozitiv mi-a parut rau ca nu am mai putut avea rabdare sa mai treaca ceva zile. Daca ziua de marti aduce iar ghinion? mi-am spus. Pirdusem prima sarcina si desi doctorii mi-au zis ca nu am probleme imi era atat de frica caci ne doream amandoi nespus un copil! Miercuri am fost la control la o clnica particulara din Sv iar in saptamana urmatoate am mers la un doctor la Is care mi-a dat sa fac niste analize pt a-si da seama care a fost cauza avortului spontan a primei sarcini. Imi doream sa fiu optimista, imi spuneam ca sunt dar de fapt imi era atat de frica. Si uite ca si de aceasta data in cea de-a 7 saptamana am avut iminenta de avort. M-a dus imediat un coleg de serviciu la acea clinica partculara dar acolo neavand urgente nu m-au putut primi si am mers la spitalul de stat. Stateam pe hol si nu ma puteam stapani din plans. Imi vedeam iar spulberat visul. M-a luat dupa ceva timp un ginecolog care m-a intrebat ce doctor mi-a vazut sarcina si cand a auzit de clinica privata nu a vrut sa ma primeasca spunandu-mi sa merg tot acolo. Nu-mi venea sa cred ce aud, sangeram , aveam nevoie de ajutor si totusi un doctor nu vroia sa ma consulte. Suntem in Romania. Imi trageam hainele pe mine sa ies dar a zis: "hai sa te vad". Normal, nu avea incotro, dar totusi, oameni buni! Sarcina mea era desprinsa si mi-a spus sa stau linistita si poate avem sanse amandoi. Nu ma puteam opri din plans , nu vroiam sa vad sau sa vorbesc cu nimeni. Apoi incet, incet am inceput sa ma linistesc si sa ma rog. Tin minte cuvintele Mihaelei, coordonatoarea de la un centru de consiliere unde mergeam, "el lupta, lupta si tu, trebuie sa fii curajoasa".Doctorul mi-a dat in contiuare tratament de mentinere si vineri m-am externat. Urma o perioada de repaus la pat. Dar duminica dimineata iar am inceput sa sangerez. Nu mai stiam ce sa fac, eram disperata, il sun iar pe medicul de la clinica privata care-mi spune ca mai mult ca sigur ma indrept spre un avort spontan si sa merg din nou la urgente. Acolo alt medic, mai om de aceasta data, alte 2 saptamani de spitalizare iar apoi o luna acasa. Intrasem in luna a IV-a si incepusem sa am mai multa incredere dar teama am avut toata sarcina. Nici in luna a IX- a tot nu-mi venea sa cred ca baietelul ce-mi era atat de drag inca din burtica va fi si in bratele mele. Si a venit si ziua din care am inceput sa traiesc. Pt ca intrasem in saptama 41 si el nu dadea nici un semn ca ar urma sa se nasca iar la ecograf mi s-a spus ca ar avea in jur de 4.3 kg am renuntat la ideea de a naste natural si m-am programat la cezariana. Am nascut la acea clinica particulara si toata atmosfera de acolo (curatenie perfecta, ingrijire perfecta, OAMENI) mi-au inzecit bucuria de a fi mama si m-am simtit ca intr-o vacanta. Nu am sa uit niciodata acele zile. Ajunsa acasa imi venea sa ies pe balcon si sa strig lumii intregii"sunt mama". Pana sa-l botezam, cand ieseam singura din casa pentru o plimbare scurta simteam ca-mi vine sa opresc toti oamenii ce-i intalneam si sa le spun"nu sunt singura, am o minune acasa". Acum Rares are un pic peste un an si este tot ce ne puteam dori. Il alaptez si acum si ma topesc de fiecare cand il am la san, nu cred sa existe vreo alta situatie, intamplare alt contact intre 2 oameni care sa exprime mai multa iubire. Ce pot sa citesc in ochii si pe fata lui in momentul in care e la sanul meu nu se poate descrie. E un cumul de stari ce ma incarca. E liniste, incantare, placere joaca, apoi distractie in toata regula. E un extaz total. Cele care nu au alapteaza pierd atat de mult iar bebelusii sunt privati de acest miracol ce nu mai poate reveni. E atat de pacat sa nu ne alaptam copiii! Nu stim cand a trecut acest an atat de frumos. Nu am avut niciun fel de problema cu el. Nu a avut colici, a dormit bine de la inceput, la 4 luni jumatate i-am zarit primii dinti fara sa avem habar, nu a fost bolnav, aproape ca nu stie sa planga. Acum toata fericirea mea vine din programul asta fara program pe care mi-l face Rares, e atata fericire in jurul lui ca abia acum imi vad rostul. E atat de vesel si schimbarile si progresele astea de la saptamana la saptamana, de la zi la zi nu se compara cu nimic. Faptul ca ai un copil nu se compara cu nimic. Seara ne jucam toti trei si radem in hohote. Se mai opreste din a strabate camera dintr-un capat in altul, pe pat si pe langa pat, ca sa-si miste fundul si picioarele pe muzica. Danseaza. Rade extaziat cand ii face pasi de unul singur. Ma infior de placere de fiecare data cand ies din camera si-I aud pasii, misi si grabiti, venind dupa mine. Ne intinde mainile cu degetele grasane, moi, catifelate si spune"mama", "tata". Ce sa-mi doresc mai mult? Exista vreo reteta a fericirii mai completa? Poate acolo unde-s mai multi copii si unde si buniciii se pot bucura de toate acestea. Dimineata, inainte ca sotul meu sa plece la serviciu vine la el dar niciodata nu-l pupa si atat ca apoi sa plece, ci il pupa si se uita la el, iar il pupa si-l priveste cu-n zambet pe chip ce spune totul, ridica plapuma sa-l vada intreg si iar il pupa si eu in aceste clipe nu zic nimic, parca as vrea chiar sa nu fiu acolo si sa le las doar lor aceste bucurii. Iar seara cand ma bag in pat langa ei stau si-i privesc senina cum dorm. Si-l sorb pe pui cu somnul lui profund, picioarele cracanate, mainile ridicat. Il sorb si nu ma mai satur de el si ma bucur si ma intristez, ambele in cele mai puternice moduri. Citeam undeva ca daca Dumnezeu e in tine nu traiesti cu frica de ce s-a intamplat sau se poate intampla. Eu am mai mereu aceasta frica ca oricand fericirea noastra ar putea sa dispara. Mereu ma gandesc la copiii care nu au nimic din toate acestea. Sufar cumplit si nu-mi vine sa cred ca sunt copii asemeni lui Rares care exprima atata iubire, gingasie, bunatate, veselie (ca toti copiii de altfel) dar sunt neglijati, sufera de foame, frig, lipsa afectiunii. Dar stiu ca sunt si stiu ca se poate face mai mult pentru acesti copii nascuti fara noroc. Cred ca trebuie ca aceste familii sa fie monitorizate de catre primarii, ajutate si verificate constant . Si daca fiecare dintre noi care vede sau stie un copil neingrijit, nerespectat, mai putin fericit s-ar opri si ar incerca sa faca ceva spre binele acestuia nu cred ca am mai auzi zilnic atatea povesti ingrozitoare. Asa cred eu. De aceea ma rog in fiecare zi sa nu mai existe copii ce sufera, copii ce vin pe lume neiubiti, femei ce-si doresc sa devina mame si nu reusesc.
Cand eram insarcinata ma tot intrebam daca voi sti sa-l cresc cum se cuvine dar acum sunt sigura ca Dumnezeu ma ajuta si ca stiu sa-l cresc frumos. Cred ca cele mai frumoase cuvinte care mi-au fost adresate de cand sunt mama au venit de 8 martie de la o prietena:" nu-mi tece prin cap nimic inteligent sa pot transpune sub forma unei urari dar stiu ca la anul cineva va reusi sa-ti transmita: te iubesc, mamico". Rares ne da si ne cere atata dragoste. Multumesc dr. Iliev Gheorghe si Bolohan Dinu.
<a href="http://picasaweb.google.ro/bogdantinta1978">http://picasaweb.google.ro/bogdantinta1978</a>
Tinta Raluca, Suceava

dekko_flory33
20.11.2008, 12:05:59
care poveste a iesit cistigatoare pe saptamina trecuta? care este a treia poveste?:)

anka9mai
20.11.2008, 12:56:26
am scris si eu povestioara mea de mamica, dar nu am reusit sa atasez poze :( cum trebuie sa fac? poate castigam si noi ;)

admin_comunitate
20.11.2008, 13:02:42
Poti trece cateva linkuri de la albumele foto.

ilenusha
20.11.2008, 14:59:17
Buna tuturor mamicilor! Impresionante povesti. Unele triste, altele mai putin, dar in final ne ramane bucuria de a avea un sufletel langa noi care ne alina suferintele.
Am pierdut si eu o sarcina in luna a 4-a. Locuiam cu parintii sotului, care nu doreau acest copil. Eram pe post de carpa de spalat pe jos. Sotul era plecat la serviciu, iar eu stateam acasa si gateam, faceam curatenie, spalam la mana pentru sotul meu, soacra, socru, cele 2 surori ale sotului si fratele lui. Cumnatele mele si soacra-mea stateau la barfa iar eu faceam treaba. Chiar mi-a reprosat soacra ca nu i-am spalat chilotii lui cumnata-miu si lui socru-miu. I-am spus ca nu-i spal pe ai sotului, dar pe ai lor.Eram un copil (21 ani)si vroiam sa fiu pe placul tuturor. Am ridicat oala cu apa calda de 15 litri pentru a limpezi hainele iar socrul meu statea si se uita la mine. Seara au inceput durerile. Am mers la spital si m-au stabilizat. Mi s-a spus ca e copilul bine, ii batea inimioara. Sotul i-a lasat bani lui soacra-mea sa-mi aduca mancare la spital. Vreau sa va spun fetelor ca a venit pe la ora 3 dupa-amiaza cu 3 banane stricate si un iaurt. Imi plangeau femeile de mila in salon. Atunci iubita mea soacra a discutat cu una din asistente sa schimbe vitaminele cu alta substanta. Nu stiu ce injectie mi-au facut dar m-au apucat durerile si n-au mai avut ce-mi face. Am avut hemoragie si am pierdut copilul. S-a purtat asistenta cu mine ca un caine. M-a lasat sa merg la toaleta singura, chiar daca aveam hemoragie puternica. Am vazut cum a cazut copilul in toaleta si am tras apa fara sa-mi dau seama ce fac. Eram socata. Mi-au smuls telefonul din mana, nu m-au lasat sa vorbesc cu nimeni. O alta pacienta a iesit afara si l-a sunat pe sotul meu. A venit insa nu s-a putut face nimic. Nu va spun ce a fost in sufletul meu, mai ales ca aceasta nenorocire s-a intamplat in ziua cand implineam 22 ani. Halal aniversare. In fine, mi s-a mai spus ca nu pot avea copii, insa dupa 7 luni am ramas insarcinata. Sotul meu a inceput sa vada ce fel de persoana e mama sa. Se purta altfel cu mine, exact ca la inceput. Redevenise barbatul de care m-am indragostit. A incercat soacra-mea sa-l convinga sa renunte la copil, pe motiv ca sunt cheltuieli foarte mari. Am uitat sa spun ca din toata familia doar socrul si sotul meu aveau venituri. Practic sotul meu platea tot, socrul meu dadea banii pe tigari si bautura. Am plecat cu sotul, am stat 1 an cu chirie. Si a fost totul bine, am nascut un baietel sanatos, de 3,800kg. Acum are 3 ani si isi doreste un fratior.
Insa am trecut prin multe probleme. Ne-am intors la vechea locuinta, la insistentele bunicilor sotului, socrii s-au mutat la tara. Am renovat apartamentul, si dupa ce am investit multi bani, am fost scosi in strada cu copil cu tot. Sotul meu a crezut in bunicii lui, care nu i-au facut acte. Cumnata mea a facut o fetita din flori, si acum traieste cu un barbat casatorit, si bineinteles ca ea a ramas cu toata munca noastra. Baietelul meu sta la parintii mei, noi il vedem in week-end deoarece lucram. Parintii sotului, bunicii lui si nici cumnatii mei nu s-au interesat ce face copilul meu, daca are ce manca sau daca e sanatos. Nu i-au cumparat o bomboana sau sa-i spuna "La multi ani!" de ziua lui. N-au fost nici macar la botez. In fine, nu pot spune tot prin ce am trecut eu si mica mea familie.
Nu doresc nici la cei mai mari dusmani ai mei. Doresc doar sa fie sanatos sufletelul meu, sa creasca mare si sa aiba parte numai de bucurii. Cel putin eu si sotul ne straduim sa-i oferim ceea ce are nevoie. Vorbim cu el la telefon cand suntem la munca, si ne intreaba cand ii cumparam casa sa putem sta toti trei impreuna. Credeti-ma ca mi se rupe sufletul cand il aud. El nu vrea decat sa aiba camera lui si sa stea cu mami si tati.
Va doresc la toate sanatate si putere sa va cresteti ingerasii cu multa dragoste si sa aveti grija sa vegheati asupra lor sa nu aiba parte de asemenea suferinte. Iar mamelor de baieti le spun sa nu uite ca au fost si ele nurori. Eu cu siguranta nu voi uita!

alina.m
20.11.2008, 20:37:45
multumesc Doria
cred ca nu ai citit si pagina urmatoare unde scriu CONTINUARE
e a doua sarcina in care era sa dau si ortul popii dar care totusi se termina frumos
intradevar numai un copil m-a scos din depresii. Am avut ajutorul familiei, al colegilor, eu sunt o fire puternica dar tot am avut depresii vecine cu nebunia insa odata ce a aparut Rares am devenit alt om. Pot sa nu am aer si mancare, il am pe el si simt ca traiesc, ca viata este frumoasa. Fetele nu le voi uita niciodata, ba zic ca sunt intotdeauna in preajma noastra si ne ocrotesc. Suntem o familie, pana la urma, fericita.
Deci eu am doua povesti de groaza dar cu un final atat de frumos... BOTZ DE AUR (blondinul nostru de nepretuit)
incerc sa pun poze dar nu reusesc. cum se pune una sub numele de utilizator?

ELENA-LOREDANA
20.11.2008, 22:22:45
<p class="MsoNormal c4">Povestea Ingerasului nostru, Eduard-Ionut<img class="TB_ExpandImg" height="4" alt="" width="8" src="http://www.mami.ro/&amp;res/blogeditor/editor/images/spacer.gif" />
<p class="MsoNormal c4">Sa incep prin a ma prezenta…Ma numesc Elena-Loredana Cocu, peste cateva luni implinesc 29 ani, sunt casatorita de trei ani cu un barbat minunat si de cateva zile sunt mama unui splendid baietel cu numele Eduard-Ionut.Totul a inceput prin luna iulie a anului trecut, cand mi-am facut un test de sarcina. Parca ma vad si acum. Eram in baie, ma pregateam sa merg la serviciu, nici nu banuiam ce urma sa fie...In cateva secunde privesc uimita la test : doua liniute se conturasera deja. Nu-mi venea sa cred. Nici nu banuiam cand se intamplase fericitul eveniment. Cu ochii in lacrimi iau testul si merg la sotul meu sa-i dau vestea cea mare . El, cu ochii in calculator, aude, zambeste multumitor, si foarte linistit se intoarce catre mine, ma ia in brate si-mi spune ca, trebuia sa se intample si asta. Pentru el venise confirmarea a ceea ce banuia deja. Mi-a fost cam greu sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi <strong class="c3"><em class="c2">mama.[/I][/B] Stiam ca mai aveam multe altele de facut pana urma sa apara in viata noastra micutul Edi, insa el a vrut sa vina pe lume mai devreme.Mi-a luat cam o luna sa ma obisnuiesc cu ideea. Imi doream foarte mult un baietel. Tati nu avea preferinte, insa imi spunea ca presimte ca va fi fetita. Am inceput printr-o vizita la medicul de familie, a urmat apoi sirul de prime analize care trebuiesc facute in prima perioada a unei sarcini. Timpul a trecut foarte repede, eu lucram zece ore pe zi, intr-un foc continuu. Sarcina nu m-a impiedicat deloc sa-mi schimb modul de viata. Mentionez ca nu am avut nici o simptoma : greata, varsaturi, etc. Singurul indiciu care anunta ca voi fi o viitoare mamica era doar burtica mea care incepea vizibil sa creasca. Cum totul a mers ca la carte, iata-ma intr-o seara, singura acasa (sotul meu era intr-o delegatie in tara), in pat, la tv, cand am simtit o furnicatura prin stomac. Imediat am inteles ca era bebe, miscase pentru prima oara. Din clipa aceea am inceput sa vad lucrurile altfel, simteam ca plutesc, aveam o senzatie asa placuta sa simt cum minunea aceea mica prinde viata in mine. Am sunat pe tati, i-am dat vestea, s-a bucurat mult cand a aflat insa s-a si intristat ca nu a fost langa mine "sa-l simta" si el pe cel mic.A urmat primul ecograf, la 21 saptamani si 5 zile. Am mers singura, deja si eu incepusem sa presimt ca va fi fetita. Dupa cateva minute, d-na dr. imi da vestea cea mare : " <strong class="c3"><em class="c2">fat unic, in evolutie, viu, sex masculin[/I][/B] ", iar data probabila a nasterii urma sa fie 26 martie a.c. Am ramas muta de uimire, parca nici nu-mi puteam stapani bucuria imensa care ma cuprinsese. Era exact ceea ce-mi doream nespus de mult : <strong class="c3"><em class="c2">un baietel.[/I][/B] Cum am iesit din cabinet primul lucru pe care l-am facut a fost redactarea urmatorului sms pe tel mobil "are puta si nu sta locului " (care de fapt era exact exprimarea spusa mie de d-na dr), pe care l-am trimis imediat lui tati si celor apropiati. Nu-i venea sa creada nici lui, m-a sunat imediat sa-i confirm ca ceea ce abia citise era adevarat. Au urmat alte momente de fericire, planuri de viitor, deja mi-l inchipuiam, ma gandeam ca poate o sa-mi semene (pentru ca se zice ca baietii seamana mamelor) etc.Aveam 32 saptamani si 5 zile cand am mers impreuna cu sotul, din nou la acelasi ecograf, sa vedem care mai era starea bebelusului. Totul era bine, tati s-a bucurat nespus vazandu-l pe cel mic zbenguindu-se prin burtica, singurul lucru care punea un semn de intrebare era greutatea lui probabila din acel moment, si anume :1750g, care, dupa spusele dl.dr. era cam micuta pentru acea perioada a sarcinii. Mentionez ca imi doream din suflet sa pot naste pe cale naturala, nu vroiam sa iau in calcul operatia cezariana, si asta pentru ca mi-e foarte teama de operatie, in general. Am fost foarte sanatoasa pana in prezent si sper sa fiu si de acum incolo, si-mi spuneam ca daca D-zeu asa a lasat, trebuie si eu sa pot naste normal. Probleme cu tensiunea n-am avut, insa sunt cam plinuta (greutatea cand am ramas insarcinata a fost 79kg iar pe parcursul sarcinii am luat 15kg, iar acum, la o luna si jumatate de la nastere cantaresc 80kg).Din acest moment am luat hotararea asupra locului unde urma sa aiba loc nasterea. Noi suntem din Tulcea, insa pentru mine spitalul de aici nu reprezenta deloc o alternativa. Asa ca, la recomandarile medicului de familie am ales sa nasc la Macin (un orasel mic din judetul Tulcea), asistata de dl.dr. Groza Florentin si de echipa lui extraordinara din spital.La inceputul acestui an am fost la primul control la dl.dr Groza, la Macin. Am fost placut surprinsa sa vad ce oameni cu suflet mare am intalnit acolo, ce conditii deosebite sunt intr-un mic spital orasenesc. Am luat la cunostinta sfaturile dl.dr pentru ca totul sa decurga ca si pana atunci, am mers sa vad saloanele de rooaming, mi-au fost prezentati chiar si cativa bebelusi, nascuti atat pe cale naturala ca si prin cezariana. Am plecat foarte linistita acasa, vazand unde urma sa ajung si mai ales pe mana caror oameni.Ultimele doua luni mi s-au parut cele mai dificile. Am continuat sa merg la serviciu pana la sfarsitul celei de-a opta luni, mai exact pana la 1martie. Ma miscam din ce in ce mai greu, oboseam foarte repede, trebuia sa fiu atenta la ce mananc ca incepuse sa mi se umfle mai tare picioarele.Pe 10 martie am mers pentru ultima oara tot la acelasi ecograf. Aveam 37 saptamani si 5 zile, iar micutul nostru cantarea acum 2970g, ceea ce era mult mai bine. Se parea ca nu erau probleme cu privire la modalitatea de a naste. A urmat un ultimul control inainte de ziua internarii.Bagajul era facut inca din luna a opta. Nu pot descrie in cuvinte ce era in mintea mea. Incepusem sa visez noaptea cum o sa nasc, cum micutul nostru ne zambeste, incepuse deja numaratoarea inversa. Mai era foarte putin pana in 26 martie, data etalon pentru mine ca si zi a nasterii. M-am internat pe 24 martie, intr-o luni dimineata, fara a avea nici o simptoma. Parca nu mai aveam rabdare, vroiam ca totul sa se termine cu bine, sa-l strang mai repede in brate, sa-i studiez trasaturile, gesturile. A venit si ziua mult asteptata de mine, a si trecut, au trecut si urmatoarele. Se pare ca nu a vrut sa fie "Martisorul" nostru. Medicul mi-a spus de la internare ca nu ar trebui sa pun mare accent pe data probabila a nasterii spusa la ecograf, si ca pana la sfarsitul lunii martie suntem in termen si ca e bine sa asteptam pana cand va vrea el sa vina pe lume. In 27 martie am plecat acasa (cu acordul medicului), pentru ca ma plictisisem tare in spital si nici simptome nu aveam. Incepusem sa intru tare in panica, ma gandeam numai la lucruri rele, ca de ce nu mai nasc, ca poate sunt ceva probleme ce au aparut si pe care nu mi le aduc la cunostinta cadrele medicale, toate gandurile negre ma urmareau.Zilnic, vorbeam la telefon cu dl.dr. si-i relatam ce simptome noi apareau. Sambata seara au inceput usoare dureri de spate, si incet incet eliminarea dopului gelatinos. Duminica dupa amiaza m-am intors la spital. A urmat o noapte in care nu prea am putut dormi din cauza durerilor. Era luni, 31 martie, si eu tot speram sa fie "Martisor". Toata ziua am avut dureri, au aparut si primele contractii, insa acesta era abia inceputul, spuneau cadrele medicale, care tot timpul au fost alaturi de mine. !
<p class="MsoNormal c4">Va Urma.....

ELENA-LOREDANA
20.11.2008, 22:23:37
Povestea Ingerasului nostru, Eduard-Ionut
CONTINUARE...............................
Cu sotul vorbeam la telefon foarte des, il simteam alaturi de mine. Era seara, se intunecase, afara ploua. Durerile persistau, insa contractiile erau destul de rare, si nu produceau dilatatia necesara. Spatele ma durea ingrozitor. Suna telefonul..Era sotul meu..Nu mai putea sta acasa, asteptand o veste de la mine, hotarase sa-mi fie alaturi in acele momente, cu toate ca noi hotarasem ca cel mai bine e sa nu vina cu mine cand voi naste. A ajuns la mine pe la ora 23, odata cu dl.dr. Amandoi venisera sa ma vada. I s-a permis sotului meu sa stea alaturi de mine in salon. Asa am petrecut toata noaptea. Mult mai bine am suportat totul stiind ca-mi este aproape. Notam pe hartie la cate minute aveam contractiile. Era din ce in ce mai greu, dar el ma incuraja tot timpul. Era deja 1 Aprilie, dimineata am fost mutata din salon in sala de travaliu. Au urmat orele grele, pline de tensiune si mare efort din partea mea. Cel mic nu prea m-a ajutat in acele momente mai deloc. Cadrele medicale au considerat necesar sa-mi rupa apa, poate asa imi va fi mai usor. Dilatatia era la fel : 2-3 cm. Cand auzeam ca se contura in jurul meu ideea de operatie cezariana, imi spuneam in gandul meu ca trebuie sa pot. Obosisem deja, nu ma odihnisem de doua nopti, am fost la un pas de a renunta singura la ideea de a naste normal. Insa pe la ora 11, epuizand aproape toate metodele ce le-au fost la indemana cadrelor medicale in a ma ajuta sa nasc, dl.dr. a hotarat a mi se administra o perfuzie cu oxitocina. Vreau sa spun ca in scurt timp, aceasta si-a facut simtita prezenta. Cand am auzit sa aveam dilatatia necesara nu-mi venea sa cred. Eram epuizata, insa cu ultimele puteri mi-am gasit forta necesara in a-l aduce pe lume asa cum mi-am dorit pe ingerasul nostru, Edi. S-a nascut la ora 12.10, de ziua pacalelii, a cantarit la nastere 3.5kg si avea o inaltime de 52cm, perfect sanatos. Sentimentul care l-am trait in acele clipe a fost unic , devenisem MAMA, ce cuvant minunat ! Si acum, cand va scriu, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Parca retraiesc si acum acele clipe. O intreaga echipa era in jurul meu. Toti si-au dat concursul ca lucrurile sa mearga bine. Am primit de la dl.dr. nota 10 pentru cum m-am comportat la nastere, si in special pentru felul meu de a fi, pentru ca am crezut in mine, stiind ca voi putea naste normal asa cum mi-am dorit. Nu va spun cat de fericita am fost ca nu a fost nevoie de operatie cezariana. D-zeu m-a ajuatat pana la urma !Sotul meu a fost la usa tot timpul. Tare grele i s-au parul si lui acele momente, insa cand a auzit plansetul celui mic nu-si mai incapea in fire de fericire. A mers cu d-na neonatolog, care a preluat copilul si a asistat langa cel mic, pana cand eu am parasit sala de nasteri. A venit langa mine, m-a imbratisat, mi-a spus ce minune de copil avem. I se citea fericirea in ochi.Doua are mai tarziu aveam sa-mi vad si eu copilul mai bine, sa-l strang in brate, sa fim toti trei. Ne tineam in brate si nu mai puteam de fericire. Au urmat zile in care a trebuit sa invat lucruri absolut noi pentru mine, plangeam si radeam alaturi de el. Singura problema a fost alaptatul. Cu toata ca lapte era, el nu dorea sa suga. Cu toate insistentele mele, plangea rau cand il puneam la san, se enerva atat de tare incat nu era chip sa-l potolesti si sa incerce sa suga. Am fost nevoita sa-i dau lapte formula. Timp de trei saptamani m-am muls singura si i-am dat laptele matern sa-l bea din biberon gandindu-ma ca laptele meu este cel mai bun pentru micut. Apoi laptele a disparut si continuam a-l hrani artificial. Aveam emotii la cum si cat va creste. Am iesit din matermitate cu greutatea de 3.44kg iar la fix o luna, adica pe 5 Mai cantarea 5kg, ceea ce e foarte bine, spun medicii.Este vioi, sprinten, poate prea energic, grasut, nu stim prea bine cui ii seamana, insa cu siguranta are ceva de la amandoi. Acum ne pregatim de botez. Speram din suflet sa fie sanatos si sa ne aduca numai bucurii in viata.
ELENA-LOREDANA COCU,
Tulcea.

ilenusha
21.11.2008, 11:54:27
Draga mony_mony, sincer citind povestea ta ma regasesc pe mine in ea. Te inteleg perfect prin ce ai trecut. Aceleasi probleme le-am avut si eu cu familia sotului. Bunica lui a ramas cu fiul meu cateva secunde ca sa fac eu curatenie si l-am gasit spanzurat pe geamul de la bucatarie, iar ea era in camera la televizor. Am simtit ca mi se taie respiratia. Nu i-a cumparat o bomboana iar pe fata cumnatei mele (sora sotului), o tin numai in brate si ii spun printesa si sufletel. Fata nu are nicio vina, chiar daca e facuta din flori (nici cumnata mea nu stie cine e tatal), dar e mai buna decat mine. La fel si noi ca si tine am facut credite si le-am facut casa lux, iar acum stam din mila in apartamentul nasilor, iar copilul sta la mama. Tot mama! Crede-ma ca inaite de a pleca de la socrii, tineam tubul de fenobarbital intr-o mana si satarul in cealalta. Copilul era la mama. Au sarit la mine sa ma bata (soacra, bunica si sora sotului). Au spus ca nu-l iubesc pe copilul meu si nu-l accepta pentru ca nu ma accepta pe mine. Si am si eu o facultate, am un serviciu respectabil de birou, in schimb cumnata mea nu a luat nici macar capacitatea iar cea mare traieste din banii pe care ii ia de la barbatii insurati in schimbul placerilor. Sotul meu a fost singurul barbat din viata mea. Am zis ca le omor si apoi ma sinucid. Asta ca sa nu aiba si copilul meu de suferit. Dar acum ma bucur ca nu am facut-o. Sunt impreuna cu sotul care nu vrea sa auda de familie, a spus ca de acum inainte e orfan, si copilul. Luptam sa ne luam si noi o locuinta pentru a sta impreuna cu copilul. El sta la parintii mei. Dar nu voi uita niciodata viata de calvar pe care am avut-o si am jurat ca nu voi sta niciodata in calea fericirii copilului meu. Nu ma intereseaza cu ce fata se va casatori atat timp cat e fericit. Voi fi alaturi de el si de nora. Si sa nu uitati niciuna ce inseamna sa fii nora. Asta pentru mai tarziu cand veti fi si voi in postura de soacre. Nu va ganditi la voi ci la copii vostrii.
Va pup pe toate si sa auzim numai de bine.

prunasflorin
21.11.2008, 13:20:26
Cand eram in timpul liceului am aflat intamplator ca nu voi putea avea copii...Am plans nopti in sir, era poate cea mai mare pedeapsa care o puteam primi.
Ma uitam la copii din carucior si tanjeam la gandul ca mi-as dori sa am copilul meu.
Timp de sase ani am facut analize, am schimbat doctorii si nimic nu-mi putea regla ciclul. A sosit momentul in care urma sa ma casatoresc.
I-am spus sa se gandeasca bine ca poate nu voi putea avea copil niciodata, dar totusi s-a incapatanat sa ramana cu mine.
Ne-am hotarat ca trebuie sa gasim un doctor mai bun. Vedeam cum in jurul meu prietenii, sora aveau copii, iar eu nu.
Luam deja tratament. Intr-o zi de miercuri ma suna sotul pe la ora 14 sa-mi spuna ca cumnata e insarcinata. In aceasi zi, dupa-amiaza aveam si eu control.
I-am spus sotului ca in cazul in care intr-un an de zile nu o sa avem un copil sunt de acord sa infiem unul (discutii pe tema asta au mai existat)... mi-a spus ca si el este de acord. Am ajuns la ecograf, iar doctorul mi-a zis "pare a fi in cinci saptamani"!
Era raspunsul pe care-l asteptam si care mi-a produs lacrimi de fericire. Imi venea sa-l pup pe doctor! Dupa o luna au inceput greturile si, culmea, in loc sa ma ingras am ajuns sa slabesc 8 kilograme.
Incetul cu incetul, cu ajutorul pefuziilor am ajuns si in ziua de 10 mai 2007 cand mi-am cunoscut fiica - Florina.
L-am sunat pe proaspatul tatic si i-am spus ca e o fetita si ca are 3,3 km. El m-a intrebat daca m-a pus la ecograf (eu eram internata deja de o saptamana si pentru a nu-si face sotul sau parintii griji, am omis sa le spun ca voi naste in acea zi), iar eu i-am zis "nu, am nascut"!
<img height="154" alt="" hspace="5" width="230" align="left" vspace="5" src="http://i0.data.babyonline.ro/FA2C23CFC73D7F421E49AB880956FD746/florina1.jpg?width=230&amp;height=154" />Iar el, cuprins de emotii, m-a intrebat cum e fetita si mi-a inchis! Dupa cateva minute a sosit la mine. Cand a luat fetita in brate tot tremura, nu pot sa explic cata fericire era pe chipul lui.
Eu si cumnata mea am aflat ca suntem insarcinate in aceiasi zi si am nascut in aceasi zi, doar ca la spitale diferite.
Cumnata a nascut un baietel pe nume Stefan. Acum Florina creste, este copilul pe care l-am dorit si care ma face sa cred ca exista Dumnezeu!

30paula
21.11.2008, 15:55:19
UN SUFLET REGASIT - asa se numeste povestea mea -<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=118419"><img height="100" alt="" width="118" src="http://www.mami.ro/&amp;files/charts/album_poze/dsc00102-k84qhw-thumb-118-100-10.jpg" /></a>
:heart:Am sa incep prin a va spune , nu a fost o data , ci a fost in zilele noastre , o fata ,cu destule studii dar cu putine sentimente ; cu ganduri multe inainte de a incepe ceva ; care se imbogatea cantitativ dar saracea calitativ ; povestea prea mult dar iubea prea putin.Toate acestea datorita vremurilor in care traia.
:heart:Cu durere simteam ca lipseste ceva , ca era timpul sa fac ceva , cat de mult imi doream acest ceva , atat de mult ma temeam de acest ceva.Zbuciumul, nelinistea , frica, teama au incetat in ziua de duminica 15iunie2008 , ora 11.55, cand am adus pe lume o mica stea ILIE ELENA PAULA , 3400 kg, 51 cm, cu nota 10.
<ul>
<li>:heart:Ochii, glasul, gurita, manutele , piciorusele acestei minuni mi-au dat in primul rand curajul de a trece prin etapele sistemului bolnav de care ma temeam . Nu vreau sa supar pe nimeni , spun doar ce am vazut si simtit.</li>
</ul>
Internarea-ore in sir pana vine doctorul cu care trebuie sa nasti(ce conteaza daca vine copilul dac nu vine si doctorul).Sala de nasteri - la noi sunt povesti ce la altii sunt realitati (incurajarea viitoarei mamici, ajutor prin masaj , ridicare in antiteza cu ,,auzi durere , .. ce e aia, ..n-ai nimic'' , expresii ale unor persoane aflate in locul nepotrivit , ca sa nu le fac o caracterizare mai dura .Externarea o mie si una de intrebari ,, copilul este sanatos..de ce avem atatea drepturi daca nu le respecta nimeni ,intrebari care nu-si au justificarea intr-o lume adevarata.Dupa cum vedeti am trecut de zilele de internare, tocmai pentru a nu supara si mai tare.
:heart:Acest copilas , care acum are 5 luni , ma invatat sa traiesc viata nu doar sa o pretuiesc , ma facut sa-mi dau seama ca pana acum , am adaugat ani la viata mea si nu mi-am trait viata in acesti ani.Mi-a umplut tot golul din suflet, nu imi pot imagina fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut fara zambetul copilei mele.Aceata poveste vreau sa fie fara sfarsit , dragostea de mama e unica , nu are inceput si nici sfarsit.Fiecare femeie trebuie sa priveasca inauntrul cuvintelor , sa puna sentimentele inaintea a ceea ce vede , sa pretuiasca viata , sa petreaca tot mai mult timp cu cei dragi.<a href="http://www.mami.ro/albume-foto/?avpage-albumPages=detail&amp;showAlbum_poze=118459"><img height="100" alt="" width="118" src="http://www.mami.ro/&amp;files/charts/album_poze/dsc02417-k85lnj-thumb-118-100-10.jpg" /></a>
:heart:Viata e bucuria de o clipa , nu o lupta incrancenata. Doresc tuturor femeilor sa traiasca macar o data in viata aceasta bucurie.:heart:

Biancutza
21.11.2008, 16:26:32
Hello!
Ma numesc Anca , sunt din Constanta,si am 31 de ani,.
Sunt mama a doua minuni de fetite: Alexandra, care pe 28 octombrie a implinit "onorabila varsta" de 4 anisori, si Maria care a implinit in august 2 anisori.
M-am decis cu greu sa va scriu despre necazul nostru, dar, intrand zilnic pe diferite site-uri am hotarat sa scriu catre mai multe "suflete mari", in speranta ca intr-o zi, cineva ne va putea ajuta.
Necazul nostru e inceput acum 4 ani, si, din pacate, nu stiu daca va putea fi rezolvat vreodata...
Alexandra este un copil foarte mult dorit, aparut cu lungi tratamente pentru sarcina si pastrat cu si mai mult chin datorita iminentei de avort pana in luna a7-a..Trebuie sa va spun ca eu am doar un ovar de la varsta de 20 de ani, in urma unei ovarectomii, motiv pentru care toti medicii imi dadeau sanse de 0,5% sa raman insarcinata, acest ovar avand si el probleme majore.
In 27.10.2004, a fost cutremur, nu stiu daca va mai amintiti. In acea seara, eu si bebelusul meu eram in travaliu. A fost o noapte cumplita, cu un travaliu de 10 ore, dar spre dimineata zilei de 28.10.2004, la ora 4,20, am reusit nu pot spune ca impreuna, ci mai mult ea, Alexa, pentru ca eu nu mai aveam forta dupa tot ce se intamplase. Vorbesc aici despre un stop cardio respirator al copilului, monitorizata fiind. Nu s-a intervenit cu operatie cezariana pentru ca doctorita mea ginecolog era in concediu, iar medicul de garda a considerat ca nu sunt pacienta dumnealui, asadar nu se amesteca.
Alexa a primit un 9 Apgar, dar nu stiu de unde.
La doar cateva ore de viata au aparut problemele: s-a cianozat, a facut apnee si de atunci timp de 7 zile nimeni nu stia ce are copilul.
Am plecat la cerere la Sp Gr. Alexandrescu, cu o suspiciune de fistula traheo-esofagiala, care, din fericire s-a infirmat, ramanand un diagnostic de "Laringomalacie"
A trecut un an si problema s-a ameliorat. Alexandra era bine si din punct de vedere al achizitiilor raportat la varsta. Abia pe la 1 an si 6-7luni a inceput sa mearga singura. Am intrebat medicii de ce asa, dar mi s-a spus ca e mai lenesa. Ok. Am considerat ca fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare si nu e cazul sa ne ingrijoram.
Apoi au aparut regresele: a inceput sa spuna din ce in ce mai putine cuvinte fata de cate spunea pana la 1 an. (lalaliza)
Trecand printr-o perioada cu multe pneumonii si otite, nu am mai dat atat de multa importanta acestui aspect. La 2 ani Alexandra spunea "mama", "tata", "papa" si... cam atat, din pacate.
Am incercat logopedie aproape 1 an, in ideea ca are un Retard de limbaj. Rezultatele au fost foarte-foarte mici. Mai spunea cateva sunete in plus fata de ceea ce spunea inainte.
In prima zi din ianuarie 2008, a facut prima criza de epilepsie. In 3 ianuarie..... pe a doua.... si tot asa. Am mers cu ea la Cluj la Clinica de Neuro unde a fost diagnosticata cu
<p class="MsoNormal c4">1. Epilepsie- crize generalizate
<p class="MsoNormal c4">2. Disfunctie cerebrala minima
<p class="MsoNormal c4">3. Afecte scurtcircuitate
<p class="MsoNormal c4">4. Retard al limbajului expresiv
<p class="MsoNormal c4">5. Picior plat valg bilateral, tendinta la genu recurvatum bilateral si genu varum dreapta.
Alexa mergea foarte greu, se impiedica si cadea destul de usor si nu stia sa alerge sau sa sara.
Ca si cum nu era suficient, in iulie, de la o banala varicela, a facut Septicemie - Sepsis cu Actynomices Naeslundii si inca alte cateva bacterii. Am stat cu ea in spital 1 luna si jumatate, si abia la Spitalul Bals, din Bucuresti , unde eram la un pas de a o pierde, am aflat ca este suspecta de o "Boala Granulomatoasa Cronica" . Pe langa aceasta, analizele ei aratau un "Imunodeficit central umoral" si "Deficit functional fagocitic de bactericidie"
Am trimis printr-o relatie analizele si diagnosticul, la o clinica din Giessen, Germania. Si am primit raspunsul: ne asteptau acolo pentru investigatii contra modestei sume de 3500 de Euro, bani pe care nu ii avem, deci nu putem face nimic in acest sens.
In luna septembrie am aflat raspunsul la toate nelamuririle noastre in ceea ce priveste lipsa limbajului Alexandrei: ARE AGENEZIE PARTIALA DE CORP CALOS(Lipsa Spleniumului)
Din ce am inteles de pe la medicii cu care am discutat, nu se poate face nimic in acest sens la noi in tara, cel putin, decat terapii ocupationale.
Am inscris-o la un Centru de recuperare unde se presupune ca ar trebui sa faca hidro, kineto, psiho si logopedie, dar din cauza problemelor de imunitate nu am mai dus-o si mi-e foarte teama sa o mai duc (in prezent deja e racita- ceea ce inseamna foarte rau in problema ei), sa nu dam de alte belele din nou.
Medicul de la IOMC m-a avertizat foarte clar in privinta riscurilor vis-a-vis de acest imunodeficit umoral central daca o expun la riscul de a merge cu mijloacele de transport in comun.-nu am alta solutie....- nu am o masina!
Acum, va spun sincer ca nu stiu care dintre cele doua probleme ale Alexandrei sa ma ingrijoreze mai tare: cea de imunitate sau agenezia?
Nu stiu incotro sa merg cu ea si mai ales cu ce bani! Dar NU VOI RENUNTA!
Un singur lucru stiu: ca Alexandra s-a nascut o Invingatoare si TREBUIE sa vorbeasca la fel ca sora ei (care este perfect sanatoasa)
Daca de ziua ei, ar fi putut pronunta macar cateva cuvinte, cred ca si-ar fi dorit sa fie si ea la fel ca ceilalti copii ! Dar... nu poate! Spune decat "DA"si foarte rar, cand o doare ceva, "MAMA"
"DA"- pentru viata! Pentru lupta pe care a dus-o de mititica, pentru tot ce isi poate dori un copil si nu poate spune!
Va rog, din suflet de mama, sa ma ajutati cumva sa gasesc solutia salvatoare pentru Alexandra!
In 31 octombrie i-am sarbatorit ziua de nastere, impreunacu familia si un tortulet cu 4 lumanari. Oare ce dorinta credeti ca si-a pus? Din pacate nu cred ca o sa aflam niciodata!Eu o inteleg aproape tot timpul si aproape in tot ceea ce vrea, dar sunt si momente cand nu stiu efectiv ce vrea, ce o doare, ce i s-a intamplat la gradinita, daca a mancat sau a cazut, sau daca cineva a jignit-o sau a laudat-o!
E cumplit, va spun sincer! E durerea pe care doar o mama de copil cu handicap o cunoaste! As face orice pentru a o ajuta, dar nu am nici macar o casa, pentru a o vinde, locuim cu chirie intr-un apartament de bloc.
Ma macina zilnic ideea ca Alexa, Ingerul meu, nu va fi un copil ca toti ceilalti niciodata, nu va fi o adolescenta obisnuita, si nu va fi o femeie, o mama... ca toate mamele!
S-ar putea sa fie nevoita sa se retraga intr-o lume plina de cuvinte pe care ea nu le va putea rosti niciodata, doar le va auzi!
Isi doreste enorm sa vorbeasca, si se enerveaza cumplit pentru ca nu poate...
Tipa, urla si se exteriorizeaza cum poate, pentru ca e .... fetita mare si ar avea si ea multe de spus!
Va multumesc, in numele Alexandrei, si al familiei!
Anca 0722.804.133

Crissa_77
21.11.2008, 17:01:31
POVESTEA NOASTRA



Povestea noastra incepe ca orice alta poveste……Incepe acum 10 ani,cand l-am cunoscut pe sotul meu.Eram amandoi sportivi de performanta si ne iubeam mult.Dupa 8ani si 6 luni de "copilarit", am hotarat sa ne casatorim.Tot acum am ramas si insarcinata…Sarcina a fost asteptata mult timp…dar nu vroia sa apara….asa ca a aparut acum.A fost bucurie mare….s-a lasat cu sampanie si petrecere… .ne-am anuntat toti prietenii.
Eram fericiti….numai ca eu aveam o sarcina cu probleme si trebuia sa stau numai in pat si sa fac injectabil gravibinon(pentru mentinerea sarcinii).Injectiile mi le facea nasa mea ,asistenta medicala, tanara si fara experienta. Mi-a facut injectiile cu ac prea mic si am facut flegmon(infectie).Astfel ca in luna a treia de sarcina m-am operat de flegmon fesier.Nici un medic de la spital nu m-a crezut ca injectiile au fost facute de o asistenta medicala.Se pare ca(asa spun unii medici,nu unul singur) problemele( lui Andrei-Bogdan) la inima sunt din cauza acelei operatii.Nasa nu si-a cerut niciodata scuze.Ba,mai mult….,mi-a zis ca m-a batut Dumnezeu ca am ramas insarcinata cu doua luni inainte de nunta.Si i-am replicat ca ma batea Dumnezeu da imi lua copilul,dar nu mi l-a luat.Nu am acuzat-o niciodata pe nasa mea si nici nu i-am spus ce au spus medicii….imi port crucea cu rabdare….Dar asta e alta povestioara a vietii noastre.
La 23 martie 2005 s-a nascut INGERASUL NOSTRU:ANDREI-BOGDAN.....Bucuria a fost enorma….nu va pot exprima in cuvinte ce am simtit.Dupa opt luni de stat in pat si tratamente,s-a nascut Andrei-Bogdan.Numai ca…l-am vazut iesind….si apoi pe doctorita alergand cu el in brate.Ceva nu era in ordine….multa lume in jurul lui….iar eu nu-l auzeam plangand….Vedeam cum aduc aparate…,cum il resusciteaza,cum cadrele medicale erau disperate….si….intr-un tarziu se aude un scancet…Era Andrei-Bogdan.In sfarsit si-a revenit dupa o lunga resuscitare…..Acele clipe mi s-au parut ca nu se mai termina…mi s-a parut un veac pana l-am auzit plangand.A avut scor APGAR=1.Dar asta pentru mine nu a contat….nu stiu daca am stat o ora in salon si am plecat sa-mi vad copilul… Traia, chiar daca era la terapie intensiva,iar eu eram fericita ca-l am.Dupa trei saptamani de stat in maternitate…timp in care…medicii nu mi-au spus nimic….am venit acasa.Sotul meu fericit si romantic ca intotdeauna….a umplut casa de baloane albe-albastre si ne astepta cu "Bine ati venit!", flori si o camera foarte frumos aranjata pentru noi(copil).Totul a fost in regula pana medicul de familie m-a trimis la spitalul de copii.Acolo a venit VESTEA.Aceasta veste a cazut ca o bomba asupra mea si a sotului meu:copilul are Sindrom Down si o malformatie la inimafoarte grava.
Sa va spun cum e sa ai un copil mult asteptat care se naste cu Sindrom Down:
"Când astepti un copil, e ca si cum ai planui o vacanta in Italia: Cumperi o ghiduri turistice si iti faci planuri. Colosseumul… Gondolele Venetiei… Inveti câteva fraze utile in italiana. Dupa luni intregi de asteptare, pornesti la drum. Când avionul aterizeaza, stewardesa iti spune: Bun venit in Olanda. Olanda? spui… Cum adica Olanda? Eu m-am imbarcat pentru Italia! Dar au aterizat in Olanda… trebuie sa cauti alte ghiduri. Sa inveti o limba complet noua. Intâlnesti oameni pe care, altfel, nu i-ai fi cunoscut niciodata. Dupa ce iti tragi sufletul si arunci o privire in jur, incepi sa observi ca Olanda are mori de vânt… lalele …. Si pe Rembrandt. Daca iti petreci viata plângându-te de faptul ca nu ai ajuns in Italia, s-ar putea sa nu inveti sa te bucuri de lucrurile foarte speciale si foarte placute pe care le poti gasi in Olanda…" (Emily Perl Kingsley)Cam asa este.Numai ca sunt unii care coboara in Africa. Olanda mi se pare o tara bine dezvoltata.
De aici urmeaza zile si noptide plans si nesomn….Gandul ca ingerasul nostru nu va fi un copil normal….ne-a terminat pe amandoi….,ne-a spulberat visele….Am hotarat sa nu spunem nimanui de sindrom down.Nici la rude si nici la prieteni.Si asa am facut.(Nimeni nu stie….vad ca ceva nu e in regula cu Andrei-Bogdan,dar pun pe seama inimii.Iar cei care poate recunosc boala,nu au curajul cred sa ne spuna ceva).Au inceput vizitele la doctori.Cardiologul ne-a spus ca….citez:"Nu cred ca va trai pana la varsta de un an.Iar daca vreti sa traiasca trebuie sa-l feriti de effort(plans,icnit,etc)si raceli.Asta a fost a doua lovitura…E ca atunci cand lupti in ring….esti terminatsi primesti o directa si un upercut care te doboara….Nici acum nu suntem dezmeticiti din "palma(pumnul)" pe care ni l-a dat Dumnezeu.
Dupa un an de zile…..(timp in care numai noi stim cum l-am crescut numai pe palme si timp in care am suportat intrebarile rautacioase ale celor din jur….si aluziile…. De exemplu,o asistenta medicala imi spune ca,citez:" acesti copii(copiii cu sindrom down adica) sunt facuti la bautura".Daca un cadru medical gandeste asa…..,ce sa le mai cer oamenilor din jur???? Acum ne intelegeti de ce nu am spus nimanui de sindrom down), am hotarat sa plecam la Tg.Mures la Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant sa ni-l vada un medic cardiolog de acolo….Am plecat din Galati cu un diagnostic si ne-am intors cu patru de la Tg.Mures.Ceea ce la inceput ni se parea o "cruce" greu de purtat….acum se ingreuna din ce in ce….Se pare ca noi putem duce mai mult decat credeam noi… Dupa o luna l-am operat….Sa va povestesc prin ce am trecut….
Ne-am internat pe 28 mai 2006 si ne-am externat pe 18 iulie 2006 .Prima data ni s-a facut cateterismul dupa ce ne-am imbolnavit in spital si a trebuit sa ne tratam.In urma cateterismului trebuiau sa afle exact ce are Andrei la inima,fapt care nu s-a intamplat.Am avut un soc atunci cand mi-am vazut copilul intepat la ambele picioare , iar apoi doctorul nu a vrut sa-mi primeasca bani pentru ca el nu a reusit sa vada ce are copilul.Pana la urma a primit banii si noi am ramas cu un semn mare de intrebare.Au urmat lungi perioade in care copilului i se faceau mii de investigatii si ecografii .Nu au aflat de unde e acea insuficienta mitrala de gr 4.Cand eram cu nervii la pamant si nu mai stiam ce sa fac ...nu-mi mai faceau nimic,stateam degeaba in spital mi-a soptit "o pasarica",ca ma vor externa fara nimic.Asa ca am "mituit " directoarea spitalului si asa am intrat in operatie.In urma operatiei s-a descoperit ca Andrei mai avea o valva cu insuficienta de gr 4 .Dupa operatie,Andrei a facut mult timp febra si nu-i scadea cu nimic,cu nici un fel de medicament.Bine,doctorul chirurg m-a avertizat ca Andrei e mic si cu probleme mari si ca va avea febra mult timp si ca-si va reveni mai greu decat ceilalti copii.
Dupa operatie , dupa ce mi l-au adus jos,Andrei a facut o faza urata.Intr-o seara,ma jucam cu el,era la mine in brate.La un moment dat a inceput sa tremure,s-a invinetit,s-a racit si se uita fix la mine.Mi s-au parut ani acele cateva minute care au trecut pana a venit asistenta si apoi doctorita de garda,care era si doctorita noastra.Urmarea : inapoi la aparate.In dimineata zilei in care s-a intamplat acest lucru,am incercat sa-i spun doctoritei(cand a venit la vizita) ca Andrei nu e bine ca i se face morcovie pielea capului dupa ce i se administreaza tratamentul(avea branula in cap) si multe altele.Raspunsul doctoritei a fost sa ma calmez si sa nu ma mai agit.Asa ca ,seara s-a intamplat ce v-am povestit.
Nu va mai spun ca in momentul cand mi l-au adus de sus am observat ca are piciorul stang rece.Au alertat doctorii care tineau de acest lucru si au venit sa-i asculte artera femurala.Concluzie:i s-a scapat un cheag de sange pe artera femurala=>tratament cu anticoagulante(injectii in burtica)
A urmat o luna de tratament pt inima si pt piciorus si nici nu aveam voie sa mergem sau sa ne sprijinim pe piciorus.Asa ca aveam de furca.Baiatul vroia in picioare iar noi nu-l lasam . Ce bucurie pe noi!!!! Mai bine zis ce chin!!!!Tot in aceasta luna trebuia sa avem grija sa nu raceasca sau saia vreun virus ca i-ar fi putut fi fatal(In aceasta luna am primit telefoane de la cateva mamici carora le-au murit copiii.Erau copii de varsta lui Andre-Bogdan si au fost operati in aceeasi perioada cu el.Erau copii cu care ne jucasem in spital,cu care am stat in acelasi salon.Va dati seama ce am simtit cand am auzit astfel de vesti.Parca jucam intr-un film de groaza si ne asteptam randul la ghilotina….)
In alta ordine de idei,mai avem un stres:Andrei-Bogdan va trebui operat din nou ca sa i se puna valve mecanice.Ni s-a spus sa ne rugam la Dumnezeu ca aceasta operatie sa fie cat mai tarziu,cand copilul nu va mai fi in crestere.Daca Andrei-Bogdan va fi in crestere,va atrage dupa sine si o a treia operatie pt schimbarea valvelor si punerea unora mai mari.
Acum,copilul nostru este"bine" la suprafata….Numai ca-I mai trebuie a doua operatie….Asta daca el va rezista cu ce are sa mai creasca.Daca nu….citez medicii:"Nu avem ce-I face.E prea mic pentru a doua operatie…."Asta ni s-a spus la controlul de o luna.Urmeaza sa mergem la controlul de trei luni si imi este inima cat un purice…Imi doresc ca valva lui Andrei-Bogdan sa se fi stabilizat si sa nu cedeze mai mult.
Si uite asa traim noi POVESTEA NOASTRA….As putea sa-i spun CALVARUL NOSTRU…dar ma abtin….poate Dumnezeu ne ajuta sa iasa soarele si pe strada noastra….Asteptam asta de un an si jumatate….(aceasta este varsta lui Andrei-Bogdan) si nu mai rasare….e nor continuu si ceata….iar noi parca nu mai gasim drumul ca sa iesim din intuneric…

raluca2002
21.11.2008, 20:20:37
Am citit toate povestile scrise aici si m-am hotarat sa ma impartasesc si eu povestea mea.
Mathias nu a fost planificat, insa a fost un copil dorit. Am avut o sarcina fara probleme, nici greturi nu prea am avut. Doar ameteli, din cand in cand, pe care le tratam cu apa minerala. S-au implinit cele 40 de saptamani, a urmat saptamana 41, 42...si bebe se lasa asteptat. Am fost la control joi si dr. mi-a spus sa vin luni dimineata cu bagajul pregatit pentru ca imi va provoca nasterea. Buuun, Asteptam cu nerabdare dimineata de luni. Doar ca, sambata noaptea m-am trezit cu dureri de spate. M-am gandit ca iar am dormit intr-o pozitie rea si de aceea ma doare. M-am plimbat putin, durerile au cedat si m-am culcat inapoi. Pe la 6 m-am trezit cu niste intepaturi puternice. Stiam de la fata cum sunt durerile si mi-am dat seama ca asta e, curand o sa-mi tin puiul in brate. Am asteptat pana pe la ora 10:30, cand durerile au devenit cam insuportabile, mi-am luat sotul si am plecat la spital. Acolo...m-am lovit din nou de indiferenta romanilor...ca si la nasterea fetei. Dar mi-am zis ca o sa suport orice numai sa imi tin puiul in brate mai repede. M-au internat, dupa vreo ora de asteptat pe holuri si m-au trimis singurica la sala de travaliu. Acolo era o singura asistenta, mai tanara ca mine; cred ca era practicanta. M-a lasat uitata pe patul acela pana pe la 4. Eu tot ii spuneam sa-l sune pe dr. meu, insa pe la 4 a venit si mi-a zis: dl. dr. nu e acasa si nici nu are telefonul la el. Am inlemnit...Si eu acum ce fac? Asta e...o sa nasc eu pana la urma. Doar ca imi era frica, stiam de la ultimul eco ca bebe e cam mare. Deageaba ii spuneam eu asistentei ca e marisor, ea imi spunea ca nu stiu eu mai bine ca ea, ca la cum arata burta si la cate kg am, nu o sa fie mai mare de 2,500 kg. Pe la 5 a chemat dr. de garda, deoarece eu deja eram aproape de lesin, nu mai aveam putere, inima bebelusului se auzea din ce in ce mai slab...Eu intrasem in panica, incercam sa respir cat mai corect...cu toate ca durerile erau ingrozitoare abia mai puteam respira. Dr. de garda ma "incuraja", spunandu-mi: la cum vrei tu sa nasti...copilul sigur se va naste mort, dar lasa ca esti tanara, mai faci unul...Simteam ca mor. Intr-un tarziu, dupa ce s-a urcat o infirmiera uriasa pe burta mea, la ora 18:20 a aparut si puiul meu. Doar ca nu respira...l-au resuscitat vreo 5 minute, timp in care eu nu l-am vazut deloc. Erau cu spatele la mine si bebe era pe o masa in fata lor. Intr-un final i-am auzit vocea: m-am simtit atat de fericita! Dar cand s-au dat la o parte asistentele...am avut un soc: puiul meu scump si drag nu avea manuta stanga! Mai exact, avea doar antebratul, pana la palma...Palma si degetele ii lipseau...Am simtit ca se invarte pamantul cu mine...Nu-mi trecea prin gand decat: de ce? Ce am facut? Am facut toate ecografiile, am luat vitamine, am mancat sanatos...DE CE? De ce tocmai el???? L-au luat si l-au dus la incubator, deoarece inca nu respira foarte bine singur. Primise nota 7 dupa 5 minute. Eu am ramas pe masa...aveam ruptura de col uterin, din cauza ca bebe fusese prea mare, a avut 4 kg si eu prea mica...Deci avusesesm dreptate, dar nu au vrut sa ma asculte. Pe la 8 a venit dr. sefa, mi-a facut anestezie generala (dupa ce 2 ore se chinuise dr. de garda sa ma coase pe viu si simteam ca mor acolo) sa ma coase. M-am trezit pe la 10:30 la terapie intensiva. Am intrebat de bebe. Mi s-a spus ca o sa-l vad a doua zi. A venit o asistenta cu un formular sa-mi spuna ca il pot abandona...ca nu e perfect si ca o sa mai fac altul! Am ramas masca...Cum sa imi las puiul??? Am zis ca il iau acasa.
Dupa alte patanii, ca nu vroiau sa ne lase acasa fara spaga pe care m-am incapatanat sa nu o dau, mi se parea exagerat...am ajuns acasa. Incet-incet m-am obisnuit cu "starea" puiului meu.
Acum are 2 ani si 8 luni si e lumina vietii mele. Nu-mi pot inchipui viata fara el. Doar ca ne mai lovim cateodata de rautatile oamenilor...dar trebuie sa ne obisnuim, caci va avea parte de asta toata viata. Trebuie sa il obisnuiesc cu lumea asta rea, sa faca fata...Nu e vina lui ca s-a nascut asa...de fapt nu e vina nimanui...cel putin asa mi-a zis dr. la care mergem si care il va opera. Pur si simplu se mai intampla...7 copii din 10 000 se nasc cu ABS (sindrom brida amniotica). Pur si simplu a fost ghinionul nostru, al lui, sa fie diferit fata de ceilalti copii. Dar, in sufletul lui...e totusi un copil...
Scuzati eventualele greseli...scriu cu el in brate.

qqqqq
22.11.2008, 15:37:58
gueadsfasdfdf

bianca86
23.11.2008, 11:58:28
SALUTARE! Eu si sotul meu ne doream foarte mult un copil, eram casatoriti de un an, ne cunosteam de 8 ani si am zis ca ar fi momentul sa avem un copil, era sg lucru care putea sa completeze dragostea noastra, sa avem un sufletel caruia sa-i oferim toata dragostea noastra. La inceput, vreo trei luni de zile, nu am reusit sa ramin gravida, m-am speriat, am crezut ca nu pot avea copii, imi faceam cite doua-trei teste in fiecare zi, devenise o obsesie, pana intr-o zi cand minunea s-a produs! Intr-o zi, pe cand ma pregateam sa merg la servici, am zis sa mai fac un test, l-am facut si l-am lasat pe o masa, eu vazindu-mi in continuare de treaba, cand sa ies pe usa sa merg la servici imi amintesc de test si cu o oarecare nesiguranta ma duc sa ma uit la el.Prima data am zis ca nu vad bine, ca mi se pare, apoi deodata ma i-a cu calduri, incep sa tremur, mi se inmoaie picioarele, nu puteam sa cred,ERAM PT. PRIMA OARA MAMA.Visul nostru se implinise. Lunile au trecut usor, burtica crestea din ce in ce mai mult, simteam ca e fetita, vorbeam cu ea, ii citeam povesti, iar ea de fiecare data ma lovea in semn ca ma asculta.Am ajuns la41 sapt. si nu dadeam nici un semn cum ca as naste.M-am speriat si am mers sa ma internez, mi s-au pus trei perfuzii de declansare in zile diferite si uite asa am ajuns la 42 sapt.S-au speriat si doctorii deoarece datorita perfuziilor trebuia sa se declanseze travaliul, dar nimic. Eu eram disperata,mi- au facut niste teste si s-a ajuns la concluzia ca nu am hormonul care declanseaza nasterea.Solutia era:cezariana.Pt mine aceasta veste a venit ca un trasnet, deoarece stiam ca e o operatie cu riscuri, dar mai important era ca nu mai puteam sa mai am decat inca un copil asa imi spusese doctorul. Eu imi doream cel putin patru copii, dar asta e! Cel mai important pt mine era sanatatea copilului, si atat! Totul a decurs bine mult. lui Dumnezeu, fata e sanatoasa, eu la fel.De atunci au trecut cinci luni, fetita ma uimeste pe zi ce trece, spune "tata" ,o iubim din tot sufletul.Deja ne gandim la urmatorul, ce sa facem?Avem multa dragoste de dat!!!!Trebuie sa asteptam 2 ani ca sa-l facem pe urmatorul din cauza operatiei, dar sa privim partea frumoasa a lucrurilor ,au trecut deja 5 luni, cat mai este? Pana atunci ne bucuram de primul nostru ingeras iubit. Multa sanatate tuturor!

monyalex_monyalex@yahoo.com
23.11.2008, 17:27:48
Eu cu sotul meu suntem de 8ani imptreuna si relatia noastra a fost cam dificila deoarece parintii mei nu doreau.Dupa 4 ani m-am mutat la el continund relatia si astfel am ajuns sa facem nunta anul trecut.Sotul meu dorea ca dupa nunta sa avem un copil care sa se nasca vara si sa fie in zodie cu el dar eu nu eram pregatita pentru un copil.Asa a trecut 2 luni de al nunta si in luna noiembrie am aflat cu stupoare ca sunt insarcinata.La aflarea acestei vesti nu stiam ce reactie sa am adica sa rad sau sa plang, in schimb sotul meu radia de fericire.Sarcina a fost una usoara fara greturi dar cu pofte si asa au trecut cele 9 luni de fericire.Sosise luna a9-a si minunea noastra intarzia sa apara dar in cele din urma a venit prin operatie de cezariana pe data de 29 iulie la ora 15.30.Minunea era o fetita de 3,800g si 51 cm bucalata si grasuna,care ne-a schimbat viata in totalitate.Luna trecuta a primit taina botezului numindu-se Maria iuliana iar acum face 4 luni si descopera pas cu pas fascinata lumea noastra.

tintaraluca
23.11.2008, 18:42:14
Draga Anca, e groaznic sa vezi, sa auzi de un copil ce sufera daramite aceasta sa fie al tau! Suferinta voastra e cumplita. De fiecare data cand aud de asemenea situatii nu-mi spun "ce bine ca nu mi se intampla mie" ci incerc , daca pot, sa ajut. Eu cred ca niciuna dintre mamele care au ales sa-si descarce sufletul aici nu a facut-o pentru milionul ala de lei promis ci pentru ca simtea nevoia sa-si strige fericirea, durerea, implinirea, sperantele, iubirea. Cred ca sunt peste 100 de mame care si-au scris "povestile" si daca fiecare om cu suflet de aici ar ajuta cu cate 50 lei am face un pas mare pentru sanatatea Alexandrei. 3500 E nu e o suma chiar asa de mare si macar putin am putea ajuta si noi. Draga Anca, cred ca ai trebui sa deschizi un nou topic intitulat "Ajutot pentru Alexandra" caci ar fi mai la vedere si asa mai multa lume ar sti de iubita ta si v-ar putea ajuta. Mult noroc si sanatate!
Draga Crissa, am plans. Cata putere si cata dragoste aveti! Ce oameni minunati sunteti!
Ma rog , dragele mele sa va ajute Dumnezeu. Ma rog pentru toti copiii. Doamne ajuta si sa ne tineti la curent!

lorena maxim
24.11.2008, 12:57:16
Buna ,sunt lorena mdin timisoara.am 25 de ani si sunt ca satorita de la 18 ani.neam dorit ft mult un copil si am ramas gravida imediat duap nunta,am fost fericiti dar dupa 4 saptamani am avut o mica sangerarae am mers la doctor si sarcina era oprita in evolutie.duap 6 luni am ramas gravida iara dupa o luan jumate aceeaiasi icatura fatala.acelasi diagnostic sarcina oprita in evolutie.a fost graoaznic sa treci de 2 ori prin asa ceva.eram totusi hotarati sa facem un copil analizele erau k,insa 10 luni9 nu am folosit nimic ptr a ne proteja ptr ca ne doream un copil ,la un momendta ma gandeam daca mai pot face copiiptr ca nu ramasesem deloc.dupa 10 luni minunea se intampla,am fost imediat la doctor si am fost sub supraveghere medicala totul a fost k pana la o luan jumate cand am sangerat iara am sunato pe doc imediat si ma internat de urgenta,nu aveam voie nici la baie sa merg decat musai daca e urgent.mia dat drumul acas dupa vreo saptamana dar dupa o saptamana iara in spital .asa am tinuto pana la 5 luni juamte cand intro zi aveam contractii si am mers la spital ,seara mia aparut ceav pe burta au venit medicii de garada miau pus o perfuzie si a zsi sa asteptam sa vedem ce e credeau ca e intoxicatie ceva.am sunato pe doc acre a venit la spital imediat si mia zis sa sdateptam pana dimineata desi ea cam banuie ce este.dimineata cand a venit eram plina din cap pana in picioare de varicela.a fost groaznic dupa ce ca aveam si contractiis i sangerarai mai aveam si varicela.ma externat acasa ca nu puteam contamina spiatalul si am vb tot timpul la tel cu doc despre starae mea.aveam contractii dar am stat in pat cu palsturi de nitroglicerina pe burta si era cat de cat k.am trecut si de varicela si am duso inca 2 luni numa in spital.intro joi era doc de garad si aveam exact 8 luni cand ma luat contractii puternice era seara a venit doc in salon si ma dus in sala mia facut injectii calmanteca sami opreasac travaliul dar nimic,statea langa patul meu si se ruiga sa o mai duic macara o sptamana ,dupa 2 ore am cerut sa merg in salon la mine contractiile sau oprit,o sapytamana linistita cu contractii mici ,insa exact urmatoarea joi adica la o spatama de la travaliul la ra 3 incepe distractia iara aveam 8 luni si o spatamana,la 4 ma preagatit si la 6 juamte a venit pe lume o mogaldeata de fetita de nuam 2 .99 naomi maxim.a primit nota 9 dar eram fericiti ca este bine si ca am aduso pe lume dupa atata chin,era 28 aprilie o zi extraordinara.a luat ft bine in greutate ,sia ma plecata casa fericiti si satula de spital.dupa nuam 4 luni a 2 zi dupa ce mi sa terminat menstruataia am ramas gravida iara ,am aflat normal luna urmatoare inas nu miajm dorit acea sarcina ptr ca stiam cum am duspo pe asta miera groaza si teama si ma gandeam ce fac cu 2 copii mici deodata,am vrut sa fac avort insa sotul na vrut a zis ca neam chinuit atata sa avem unul si acum daca ai ramas il dai afara ,nu nu sepoate si lam lasat ,eu eram indopita si speram ca se va opri in evolutie si asta este.am sangerat 2 saptamani mam dus la medic convinsa ca imi va spune ca e oprit in evolutie,am mers ft sigura pe mine.mia facut ecografie si surpriza ear k sarcinma.nu mia venirt sa cred si ridicasem cu el faceam treburi mai grele poate poate,na fost sa fie,am plecat acsaa cu gandul ca asa vrea dzeu.am mers lunar la control si navea nimic copilul ,am aflat ca e baetel,sarcina evolua normal nam stata nici macar 2 zile in spital cu el ,si pe 4 mai am suant pe doc sa merg la consult sa vada daca e la cabinet dupa amsa mia zis sa merg la spital ca e de garad am mers la spital pe la 4 si ma trimis sami fac bagajele ca sunt dilataa 4 centi si voi naste in acea zi,am plecat acasa si mam intors la 8 jumate sa nascut norbert de 3 juamte voinic si sanatos si fara peripetii ca naomi.e diferenta de exact un an si 6 zile intre ei.sunt doi copii minuanti care ne fac fericiti in fiecare zi,nu ne permitem sa ii tinem impreuna de aceea el locuieste la socrii dar in acelasi oras el merge la gardinita e la piticicoti ,iar naomi a sarit peste grupa mica direct la grupa mijlocie.viata este cruda dar toate sunt decat ceea ce dzeu a palnuit ptr noi .ptr cele acre nu pot tine sau avea copii :dumnezeu este in viata noastra si el stie ce este bine si ce este rau.noi am vrut o fetita nea dato cu chin si durere dar nea binecuvantat cu un baietel minunat ca sa ne umple cu adevarata fericire.suntem o familie minunata si dzeu este cu noi.

yasmine
25.11.2008, 12:02:30
sunt multe necazuri in lumea asta.unele au un final fericit ,altele nu.se spune din batrani ca dumnezeu ne da la toata lumea atat cat putem duce.asa ca daca el ne da,le putem duce.la fel ca unele mamici am trecut si eu printr-un mare necaz.aveam 18 ani cand am ramas insarcinata ptr prima oara.eram in clasa a11.iubitul meu era in armata si cu toate ca stia de sarcina nu a facut nimic.mam trezit singura cu un prunc in burta.i-mi era tare frica de parinti in special de mama mea.nu puteam sa-i zic ca eu sunt insarcinata.au trecut cateva luni si intr-o zi ,dormind langa mama mea ,mi-a miscat copilul atat de tare incat eram speriata de moarte.aveam impresia ca mama mea o sa-l simta.desigur ca nu a fost asa.nu dupa mult timp mama se-a dat seama ca ceva nu este in ordine cu mine si tot i-mi punea intebari ce am de iau proportii.desigur ca am negat ca sunt insarcinata.desi am doua surori si un frate nu am zis la nimeni decat unei verisore care este cu mult mai mare decat mine

anisialarisa
25.11.2008, 13:23:54
Buna ziua,
Ma numesc Riti Larisa Irina.Sunt o mamica de ceva timp...adica scumpa mea fetita are 2 anisori si se numeste Anisia.
Dintr'o lava fierbinte,cu multa dragoste si plina de magie,ne nastem noi oamneii...la fel am aparut si eu,ca o bucuire pentru parintii mei...insa venirea mea pe lume a venit ca un fulger pentru magia din care am aparut...m'am nascut cu o boala cumplita care avea sa imi rapeasca fericirea copilariei si vietii mele-spina bifida lombara,sacrala,meningocel si parca nu era indeajuns si o inegalitate de 2 cm. a membrelor inferioare.A fost un soc total care a fost,este si va ramane mereu....am fost operata la 3 ani pentru ca fatalitatea sa nu isi spuna cuvantul si inca o data la 18 ani cand ,pe langa diagnosticul din nastere a mai aparut si scolioza dextroconvexa dubla,lombara,forma severa,indrata fiind in handicap de gradul 2,accentuat.Fiecare pas reprezinta o durere pentru mine...
La 23 de ani,ingerasii lui Dumnezeu au coborat asupra pantecelor mele...irealizabilul se intampla,eram insarcinata...o mamica cu handicap de gradul 2 accentuat care nu avea voie sa faca mult efort fizic era acum insarcinata.Am mers la control si crudul adevar de care ma temeam isi spuse cuvantul...nu aveam voie sub nici o forma sa pastrez sarcina,nici nu se punea problema ca daca o voi pastra nu o voi putea duce pana la sfarsit si ce era cel mai periculos...erau in joc doua vieti,a mea si cea mai importanta a copilului din pantece mele care nici nu apuca nici macar sa vada lumina zilei.
Poate va imaginati,poate nu,poate voi,ca mamici va ganditi cum m'am simtit eu in aceea situatie;nu am putut sa ma abtin si lacrimile mele au inceput sa curg pe obraji,au curs si au curs zile si zile...dar nu puteam sa ma dau batuta...nu,nu si nu!Am riscat,am tinut sarcina caci copilasul pe care urma sa il am era singurul lucru pentru care trebuia sa lupt in aceasta viata.
Tatal ei...m'ar parisit pentru ca eu si copilul nostru nu puteam fi decat o povara,o umplutura pentru el...insa pentru fiica mea,pentru dragostee pentru ea am trecut si peste acele momente...;
Timpul a trecut,zilele,saptamanile,lunile s'au scurs lent,usor.timpul trecea mai greu ca niciodata,iar frica mea devenise din ce in ce mai profunda,dar gandul ca voi fi MAMICA ma imbarbata si imi dadea putere;s'a implinit vremea celor 8 luni si 3 saptamani caci era programat sa nasc mai repede de termen;totul decursese bine pana atunci,chiar si medicii erau multumiti....La implinirea acestui timp am mers la spital,m'am internat si ma pregateam pentru operatie,caci fiica mea a venit pe cale chirurgicala pe lume,printr'o cezariana caci nasterea ei pe cale naturala nu ar fi fost posibila.
Sosise clipa,ajunsesem pe masa de operatie,iar din acel moment totul a fost in mainile medicilor si a lui Dumnezeu.Sa va spun sincer,nu stiu ce si cum s'a intamplat caci eu m'am trezit pe seara intr'un salon de la Terapie Intensiva;mama venise langa mine si imi spusese''draga mea fi fericita ai nascut o fetita dolofana de 3 kg,sanatoasa tun si cu o voce foarte puternica'':D.In acel moment lacrimile au izbucnit,nu imi venea sa cred,eram mamaica,da chiar eram mamica si eram si eu si micuta mea in viata.Domane a fost o clipa minunata.Din pacate recuperarea mea a durat 2-3 zile si nu m'am putut ridica din pat,insa dupa acele zile,am mers si am vazut'o....un omulet micut,rumen in obrajori,statea cuminte la locul ei ,in patutul,la capatul caruia se afla scris Ansia V.Acel moment e de neuitat pentru orice mamica,la fel si pentru mine...
Acum fetita mea are 2 anisori,este sanatoasa si cu multa pofta de viata,iar eu incerc sa tin piept realitatii pentru ea,pentru fetita mea ANISIA

alisa_casin
26.11.2008, 01:00:14
<p class="MsoNormal c3"> O veche zicala spune ca ,, niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ'' si in cazul meu s-a dovedit a fi extrem de potrivita. Probabil daca nu mi s-ar fi intamplat anumite lucruri nici nu mi-as mai fi amintit de ea, dar...
<p class="MsoNormal c3"> Imi doream enorm un copil, cu timpul mai multi, asa ca mi-am facut planuri : in august ne casatorim, in septembrie merg la un control la un doctor ginecolog, in octombrie-noiembrie raman insarcinata, in iulie-august nasc.Simplu, nu $1 Si daca respect acest plan, gandeam eu pe atunci, imi duc si clasa de elevi pana la sfarsitul anului scolar in iunie, iar in septembrie, cel tarziu in octombrie in anul urmator, daca bebelusul meu avea sa fie un copil bun, ma reintorc pe baricade...Stiam destule cazuri in care viitoarele mamici au stat la lucru pana aproape in ziua in care au nascut, iar apoi cand as fi inceput serviciul , o aveam pe bunica si pe mama cu noi, as fi renuntat la orele suplimentare, ce aveam de lucru in plus si de corectat caiete le-as fi rezolvat cand bebelusa dormea ...Daca as fi avut o alta meserie probabil ca nici nu m-as fi gandit sa ma duc la lucru in cei doi ani de concediu postnatal, dar fiind invatatoare stiam ca nu e chiar simplu sa las o clasa de copii care se invatase cu mine,tineam la ei intr-un mod aparte, insemnau mult pentru mine, stabilisem o serie de legaturi cu parintii, comunicam bine cu elevii...Pentru ei avea sa fie dificil sa o ia de la capat cu o alta invatatoare. Gandeam atunci si cum nimeni din familie mai de varsta mea n-avea copii ca sa vad ca lucrurile nu stau chiar asa simplu, credeam ca e chiar posibil...
<p class="MsoNormal c3"> N-a fost cum am planuit nici pe departe. M-am casatorit in august ,am ramas insarcinata in octombrie si prin urmare aveam sa nasc in iulie, asa ca aveam timp sa ma refac pana in septembrie si poate sa ma intorc la scoala. Pana aici, cu exceptia faptului ca n-am fost la un control inainte de a ramane insarcinata, toate mergeau ca la carte ,cum s-ar zice...
<p class="MsoNormal c3"> M-am dus la control in noiembrie si de aici, mai bine nu-mi mai faceam planuri...Iminenta de avort, asadar trebuia sa nu fac mai deloc efort, apoi in luna a V-a colul intredeschis si risc de sarcina prematura, drept urmare din martie am tot stat in concedii medicale...A venit altcineva in locul meu .Copii nu se obisnuiau cu noua invatatoare, parintii ma sunau sa afle cand ma intorc, eu imi faceam o multime de griji din cauza sarcinii,ma simteam vinovata si fata de clasa de elevi, dar eram constienta ca trebuia sa am mare grija de copilul meu. Aveam o mare responsabilitate, ne doream foarte mult acest copil si numai gandul ca l-as putea pierde ma termina. Studiasem o multime de reviste de specialitate si chiar daca stiam in amanunt cum arata un copil la fiecare saptamana din evolutia lui, nu mi-am putut niciodata inchipui copilul ca pe ceva in formare, ci pur si simplu exista in mine si-l vedeam parca deja. Mi-l inchipuiam cum o sa arate cand o sa-l nasc, cu cine o sa semene, cum o sa zambeasca...Era o fiinta vie, era copilul meu si pentru mine acest fapt era mai important decat toate. Trebuia sa duc sarcina pana la capat, trebuia , trebuia, trebuia... Ce poate fi mai frumos decat sa stii ca poti da viata, ca vei tine in brate un copilas adorabil care iti va surade nevinovat cand il vei privi duios, care te va strange in brate si -ti va spune MAMA $2
<p class="MsoNormal c3"> Am nascut pe 10 iulie 2007 o fetita de 3500 g si 51 cm, Ilinca-Ioana, extrem de usor. Daca perioada sarcinii a fost una dificila din mai multe puncte de vedere, la nastere nu au fost probleme majore. Greul a venit pe urma. Cand mi-au adus-o seara in camera ( nu mi-au mai tinut-o pana dimineata deoparte fiindca eram mult prea nerabdatoare sa o am langa mine), n-am dormit aproape deloc desi eram franta. Mi-era teama ca nu o mai aud cum respira, asa ca o urmaream foarte atenta. Apoi Ilinca a facut icter fiziologic si mi-au tinut-o o noapte sub lampa.Nimic grav, dar fiind la prima nastere m-am cam speriat si pentru ca mi-au dat voie, mergeam des la ea. O urmaream, mi se parea atat de mica si neajutorata, ii vorbeam si parca o simteam tare aproape. A facut si temperatura 38 din cauza ca aveam canalele mamare infundate si eu am alaptat -o, la unul din sani nu aveam mamelonul format si m-am chinuit zile intregi din aceasta cauza.Foloseam o seringa taiata pentru a ma ajuta sa-l trag, facusem rani, chiar plangeam inainte de a alapta de durere, dar nu am renuntat. Pentru sanatatea copilului meu trebuia sa rezist . Stiam ca laptele de mama o va ajuta sa-si formeze anticorpii necesari, prin urmare, mie durerea avea sa-mi treaca, dar bebelusa mea acum avea nevoie de lapte. M-am chinuit asa cateva saptamani bune, insa a trecut.
<p class="MsoNormal c3"> Am stat 6 zile in spital, dar mi-a prins bine. Am invatat multe acolo despre ingrijirea bebelusilor. Prima oara cand am incercat chiar am prins pampersul invers, apoi totul parea usor. Am tinut cont de sfaturile doamnei doctor pediatru dupa ce am ajuns acasa. Am folosit un sapun special pentru bebelusi , Jonshon's baby chiar si pentru a o spala pe cap( samponul nu era indicat in primele luni de viata ale micutilor), Bepanthen pentru iritatiile de scutec, alcool alb si comprese sterile pentru ingrijirea bontului ombilical, tot comprese sterile si ser fiziologic pentru curatirea ochisorilor si a fetei si neaparat doua picaturi in fiecare zi de Vigantol Oil pentru prevenirea rahitismului.
<p class="MsoNormal c3"> Am stat aproape tot timpul langa ea. Chiar si atunci cand dormea nu ma mai saturam sa o privesc...I-am prins primul zambet real, m-am bucurat cand simteam ca ma recunoaste si ca se linisteste atunci cand imi aude vocea, ma auzam cand o vedeam cum imi cauta cu gurita in mod haotic sanul si ma topeam cuprinsa de o emotie adanca atunci cand ii prindeam manuta ei mica in palma mea...
<p class="MsoNormal c3"> La scoala nu m-am dus nici in septembrie, nici in octombrie, dar situatia s-a rezolvat si acolo.Elevii mei ma asteapta la scoala toamna viitoare. Eu m-am gandit mult si mi-am dat seama ca nu m-as mai intalni cu astfel de momente niciodata. As fi pierdut prea multe. ..Asa am vazut cand fetita mea a stat prima oara in fundulet singura, cand a facut primii pasi, cand a spus prima oara mama, tata, cand a facut prima boacana,de cate ori imi zmbeste,canta, danseaza sau vorbeste la telefon.
<p class="MsoNormal c3"> E mica inca, desi ea ridica bratele si arata ca e mare, dar cred ca prezenta mea alaturi de ea a fost benefica. E un copil sanatos, n-a avut decat vreo cateva guturaie, e o fetita care rade aproape tot timpul, foarte sociabila si isteata. E intreg universul familiei noastre. Ne lumineaza sufletele, ne infrumuseteaza viata, ne intinereste. Chiar nu mi-a parut rau deloc ca am schimbat prefixul varstei. Viata mea are acum un alt sens si tot ce vad incerc sa cuprind prin ochii ei, ai fetitei noastre, ai Ilincai.
<p class="MsoNormal c3">
<p class="MsoNormal c3">
<p class="MsoNormal c3">
<p class="MsoNormal c3">

adyta
01.12.2008, 20:11:25
BUNA TUTUROR MAMICILOR!!!
As vrea sa va spun pe scurt si eu povestea mea.
Totul a inceput in iulie acum 2 ani, cand am ramas insarcinata. Bucurie maxima, cea mai mare bucurie pt mine si sotul meu. Primele 4 luni au fost foarte grele, cu varsaturi continue (am fost chiar internata in spital din cauza lor), dar incet-incet totul a trecut. in luna a 6 am fost la examenul morfofiziologic si la 3/4D si visul nostru era implinit. in burtica mea se afla o fetita. Timpul a trecut si asteptam cu nerabdare momentul cand urma sa nasc. in noaptea de 8 martie 2007 m-au luat durerile, pe 9 mam internat. zilele treceau si bebica nu avea de gand sa mai iasa. pe data de 14 martie dct. curanta s-a decis sa-mi provoace nasterea, cea mai proasta injspiratie. in timpul travaliului viata din mine s-a stins. O chema Alexandra-Teodora si era cea mai frumoasa minune. Am fost in soc o buna perioada de timp, abia am putut sa-mi dau licenta in vara. In iunie anul trecut s-a intamplat din nou minunea. Eram inca o data insarcinata.
Bine inteles toata sarcina am fost tulburata de tot felul de ganduri cand ma gandeam la nastere. Sarcine a decurs normal de data aceasta si la examenul 3/4 D am aflat din nou ca vom avea o fetita. De data asta am fost hotarata sa lupt cu orice forta divina sa nasc fetita vie. Si pe 24 februarie anul acesta minunea s-a intamplat. Ea se numeste Isabella Andreea si e cea mai de pret comoara a vietii noastre, are 9 luni si o saptamana acum. E un copil foarte inteligent, deja vorbeste, paseste si ne inveseleste toata ziua. Ma gandesc uneori ca daca viata mi-ar mai juca inca o farsa si ea ar pati ceva nu as mai putea sa o iau de la capat. Lumea imi reproseaza ca sunt posesiva uneori dar nu cred ca inteleg ce inseamna ea pt noi.
Din lipsa timpului nu pot sa va scriu mai multe!
Va doresc o viata frumoasa alaturi de bebeii vostrii.

ramo.bz87
09.12.2008, 22:07:22
"POVESTEA UNUI INGERAS!"
Povestea mea este una fericita si de aceea as vrea sa le-o impartasesc si cititoarelor revistei mami:m-am casatorit din iubire si tot din iubire s-a nascut si ingerasul nostru,un ingeras pe nume:Miruna-Stefania.
Miry,asa cum o alinta mami,este raza de soare ce ne mangaie sufletul si inima in fiecare zi!
Inca din clipa in care am aflat ca voi fi mamica am fost foarte incantata,desi am o varsta destul de frageda:21 de ani!Si sotul meu a fost la fel de incantat cand a aflat si chiar daca stiam ca vom trece prin multe greutati pentru a avea acest copil,nimic nu ne-a impiedicat si chiar am asteptat cu bucurie toate cele noua luni petrecute de micuta noastra in burtica!
A fost o sarcina usoara,cu mici greturi matinale,dar nimic mai mult!adevarata provocare a fost insa,nasterea!Am hotarat inca de la inceputul sarcinii sa am o nastere normala ci nu prin cezariana insa norocul nu a fost de partea mea!
Cu patru zile inainte de termen micuta noastra si-a facut simtita prezenta:la ora doua mi s-au rupt membranele iar in 10 minute eram deja la spital,insa nu aveam nici o contractie!Moasele, foarte dragute,mi-au spus sa astept pana ce vor incepe contractiile,consultandu-ma periodic!
Au trecut insa doua ore,patru ore,s-a schimbat tura si eu tot nu nasteam!doctorul meu,in ciuda tuturor telefoanelor nu raspundea!va inchipuiti nu,ce era in mintea mea la acel moment!
Intr-un final,moasele mi-au spus ca nu voi putea naste normal deoarece colul uterin era prea lung si nu ma puteam dilata!si asa au mai trecut patru ore in care doctorul meu nu era de gasit si in astfel de situatii trebuie contactat medicul tau ginecolog pentru a-si da acordul in privinta unei operatii!
Familia mea era ingrijorata deoarece vorbise cu doctorul si inca nu reusise sa soseasca!intr-un final a aparut si dansul,odata cu contractiile care erau insa de prisos dupa 12 ore!
La ora unu fara zece minute,pe data de 4.iulie s-a nascut,prin operatie de cezariana Miruna,micuta noastra,cantarind 3.200 kg si masurand 51 cm!
A fost si va ramane cea mai frumoasa zi din viata noastra!
Acum bebe are 5 luni si este asa cum o numim noi:papusica casei,iubita de toata lumea:de buni,de tati,si de mami!zambeste la toata lumea si chiar si atunci cand sunt foarte suparata ea reuseste sa ma faca sa rad!
Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru acest cadou si nici ca exista un cadou pe lume mai frumos ca acesta!

danyforever
10.12.2008, 01:59:15
Un fragment pana la Ingeras

Eram studenta in anul 4 si aveam un prieten la care tineam mult ,dar care a plecat in Spania fara sa mai treaca pe acasa o saptamana ,locuiam impreuna in chirie .Nu stiam ca pleaca asa repede.Mi-a zis ca va trebui sa plece dar nicidecum asa repede.Nu m-a sunat la telefon si nimic.Am mers de unde era el fara sa stiu unde locuia pentru ca nu m-a dus niciodata acasa la el ,eram de 6 luni impreuna si ne stiam de ceva timp.In orasul lui am mers la un bar unde stiam ca mai mergea in speranta ca o sa dau de el sa imi spuna ce mai e cu noi,dar acolo nu am gasit decat cativa amici ,care stiau ca locuia cu o amica in Cj ,dar nu ca are prietena si uite asa aflu ca el mai era cu cineva. M am enervat m-am facut praf apoi am plecat in Cj . M-am tot chinuit sa ma gandesc pozitiv ,dar nu reuseam in perioada aia sa iert ce am auzit.Intre timp am cunoscut un alt tip care nu-mi placea deloc .Apoi mi-a parut de treaba si ne-am imprietenit ,ne intelegeam foarte bine si dupa cateva vizite la mine acasa si la mama sa acasa a aparut scanteia(suntem din parti ale tarii diferite).Dar nu a durat mult si tot timpul ma intreba daca se intoarce fostul prieten am de gand sa ma intorc la el ,la care ii spuneam ca mai vedem dar ca nu prea cred.In fine era frumos ce s-a petrecut cu noi dar prea scurt si cu prea multe urmari.Sa angajat sofer pe tir,ma mai lua in ture prin tara.Pentru ca eu eram impatimita a mersului pe munte si de una singura si cu gasca nu conta ,sau a mersului prin tara .Dar de la un timp cand venea din cursa se punea sa bea tzuica,bere ,vin orice si sa se culce ,sa nu ma mai bage prea mult in seama .Incercam sa il intreb ce e cu el sau sa vorbim si imi spunea ca e obosit.A durat treaba asta ceva vreme .Apoi nu mai iesea cu mine cand mai mergea cu amicii,dar am zis mai poate vrea sa mai fie si singur.A inceput sa vina aproape dimineata si se scuza si in vreo 2 seri isi ceruse iertare ca a sarutat o tipa.Apoi era suspect asa ca pe cand facea dus i-am verificat telefonul si avea mesaje din care reiesea clar ca mai are pe cineva si nu recunostea nimic.Apoi dupa ce am inceput sa i pun intrebari a zis ca se muta si ca nu are pe nimeni ,dar ca vrea o pauza.Ei bine dupa mutare am fost distrusa .Am stat 2 saptamani la cei mai buni prieteni , desi ai mei imi dadeau de chirie .Batranica la care ii platam chiria stia ceva si isi facea probleme ,eu nici nu mi-am dat seama .Dupa o vreme in care i-am tot dat mesaje sa se mai gandeasca si altele , am inceput sa imi fac griji ca am probleme cu stomacul, nu puteam manca nici 2 muscaturi de banana si le dadeam afara.Dupa o alta saptamana dupa ce am facut penultima mea lunga escursie pe care nu am cum sa o uit nicodata (cu ocazia :) la Cheile Turzii , apoi a doua zi la mare , la Costinesti si in Vama si apoi in Bucuresti si inapoi in Cluj) ,m-am gandit sa fac un test de sarcina ,habar nu am cum mi -a trecut asta prin cap dar corpul meu era ciudat ca refuza mancarea.Ei bine ,rezultatul era pozitiv la vreo 6 teste si tot nu credeam .Nu stiam ce sa le zic alor mei.In fine ,dupa o saptamana ,mama si nu numai vedea ca ceva nu-i in regula cu mine,in final i-am spus ce e cu mine( cred ca a fost un soc nu mi a zis asta ,dar ma gandesc si eu asa).Am rugat-o sa nu-i zica la tata ca imi era rusine.Si m-a intrebat ce o sa fac cu idiotul asta daca nu mai e cu mine.Am ajuns in Cluj l-am sunat nu m-a crezut .I-am zis ca e serios si mi -a raspuns ca se gandeste pana a 2 a zi ,insa a venit cu ideea de avort eu nu eram convinsa ca vreau asta ,dar am decis sa fac ce vrea ,eram prea speriata si nici nu-mi mai cunosteam sentimentele.Cred ca m-a programat de 2 ori si o data nu m-am dus,apoi a doua tura am mers cu el si cu o prietena care mi-a fost alaturi tot timpul si care e una din nasele fetitei.Cand am ajuns acolo si aia m-au pus in sala de asteptare el nu stiu ce a vorbit cu prietena mea ,dar a venit abatut si a zis ca sa renuntam la asta si sa pastram bebele.Am mers acasa la mine ,a decis sa ne casatorim ,dar fara invitati si apoi am mers ca sa il cunosc si pe tatal sau ,care e un om cu doua fete si care se pare ca are bani si crede ca poate face orice .Mi-a sugerat ca se poate face orice ,insa eu nu am inteles la ce se referea. Era k la suprafata,dar seara cand a venit si dupa ce "viitorul "meu sot s-a luat la un paharut cu tatal sau nu stiu ce au vb si ce i-a promis tatal.Probabil luna de pe cer .A venit omul si mi-a zis ca se razgandise si ca o sa fac avort.Am fost distrusa nu am putut dormi deloc plangeam intr-una si noaptea si ziua urmatoare ,ce mai... nu mai stiam de mine ,nici acum nu stiu ce le-am zis alor mei si prietenilor la telefon de erau in Cluj cand am ajuns noi din Galati.Ei bine dupa ce am ajuns acasa si -a facut bagajele si cred ca ii era rusine de ai mei si a plecat ca un las.Dupa o alta saptamana mi-a zis ca imi da bani sa ma programez. Am umblat, asa varza cum eram, nemancata ca nu ai voie sa manaci nimic si lesinata ca era ditamai caldura si cu frica in inima gandindu-ma tot la copil si ca nu cred ca o sa finalizez ce vroia individul.Dupa ce am umblat prin tot orasul pe la toate clinicile intr-un loc am gasit ce vroia el (un loc unde sa imi poata face in ziua aceea,dat fiind ca era vineri)si ziceau ca ii scump .L-m sunat ca mai am nevoie de bani destul de multi ca mi-am cheltuit ai mei pe taxi( el bine mersi cu masina lui taica-so ,nemernicul).A zis ca nu poate sa vina ,ca sa mai umblu, ca bla bla si in final am inchis si am inceput sa plang ,dar prietena mea mi-a luat telefonul si l-a sunat ,a vorbit cu el si culmea ca a venit oricum furios ,parca era nebun .Mi-a aruncat banii si a zis ca el nu mai vrea niciodata sa auda de mine dupa ce fac avortul.Si-a invartit cheia masinii si era sa dea peste mine . Dupa faza asta am zis ca ma mai duc la un consult ,dar am nimerit la un doctor care era arab si care a fost singurul caruia nu i-a pasat de bani,ci de viata omului si apreciez asta si azi.M-a luat fumos si dupa control mi-a spus cu sinceritate ca ar fi mai bine sa pastrez bebe ,dat fiind ca viata mea ar fi mai plina de fericire si datorita numeroaselor necazuri care ar urma daca nu i-as asculta sfatul (am uterul retroversiv).Mi a zis ca sa ma mai gandesc 30 min si sa merg sa i zic ca daca nu o sa ma trimita el unde sa fac ce vroia tatal fetitei.Am decis sa nu mai fac nimic.Dupa ce mi-a zis prietena asta ca e bine sa fac ce cred,dar ca o sa-mi fie mai bine sa pastrez bebe.Apoi am mai vb cu mama ,care a zis ca ii decizia mea,dar ca exista un spatiu si pentru bebe acasa.Apoi am mai vorbit cu ceva prieteni si am decis sa nu o fac.Asa i -am dat omului mesaj ca am nevoie de el sa ii dea numele copilului si pana atunci nu mai vreau sa il vad si sa il aud.Si-a cerut scuze pentru iesire si a zis ca va fi alaturi de mine.Apoi a venit vremea sa nasc.L-am sunat si i-am zis ca maine urmeaza sa nasc.Mi-a zis ca vine ,dar in final m-a sunat si a zis ca nu poate decat a 2 a zi.Credeam ca nu o sa vina ,dar spre surprinderea mea a venit.Dar si-a adus un amic.Probabil asta il facea sa para mai tare,nu stiu.Apoi a mai venit cand am facut certificatul fetitei si fetita are numele meu de familie ,dar a recunoscut-o si el.A zis ca nu vrea sa fie linie la tata.A venit si la botez si inca de vreo 3 sau 4 ori si apoi din luna a 6a nu a mai sunat nu a mai venit ,nimic.In schimb mama lui mi -a zis de vreo 3 ori ca omul a sustinut ca o sa ma sune si sa vina,dar nu a fost nici gand din partea lui.Mama lui ma suna tot timpul si isi doreste sa fie bine, pentru ca ei ii placea de mine ,dar din pacate nu ai ce face daca cu noi stau lucrurile altfel.I-am zis femeii care e de treaba ca fiul ei a avut sansa lui.Tot timpul vb cu ea,dar asta e .Zicea ca ia spus fiul sau ca vrea sa vina acum cand face un anCristina, in 28 decembrie ,dar mie nu mi-a zis nimic,astept sa vad o minte pe mama lui cu asa tupeu ,e asa nemernic.(?)Sper sa primeasca doar ce merita .A si desrpre prietenul de dinainte de toata povestea ,nu exista zi in care sa nu ma gandesc ce bine ar fi fost sa nu il fi cunoscut pe tatal micutei.Primul lucru cand a venit in tara fostul prieten m-a sunat,dar nu am avut curaj sa ii zic nimic decat dupa o vreme.Acum il mai sun sa ii aud macar vocea ,imi raspunde repede,si e de treaba,dar deocamdata atata.Cine stie daca o sa am parte de un om care sa merite si copilul si pe mine.E bine si asa ,ne-am obisnuit si imi place sa ii daruiesc doar ei dragostea mea.Acum locuim cu parintii mei ,care sunt cei mai buni bunici din lume .Sper sa reusesc sa lucru unde imi doresc.Dat fiind ca am fost studenta si la buget si mi -am luat si licenta si am si nascut era firesc ca bebe al meu sa primeasca cei 600lei ,dar din pacate legile sunt facute ca sa se foloseasca unii de ele.Asa avem alocatia bebelui si alocatia monoparentala care sunt destul de putin si daca ar fi fost sa stau doar eu cu micuta nu ne-am fi descurcat.Am depus si pentru somaj actele si mi-a venit prima luna 200 lei ,iar lunar trebuie sa merg la viza.In rest nu stiu ce sa va mai povestesc .Fetita e o dulcica,are 11 luni si merge in picioruse,mai cade dar merge singurica.Are opt dintisori,zice "ama"sau "mama "cand reuseste,"tata","te","da","ata".E un ingeras frumos.As putea scrie un roman .(oricum am scris cam mult)

ramo.bz87
12.12.2008, 18:24:11
ai o poveste de viata din care multi ar trebui sa invete!chiar te admir pentru taria de care ai dat dovada!eu nu stiu ce as fi facut dak nu il aveam pe sotul meu!nici eu nu sunt de acord cu avorturile!am aflat ca sunt insarcinata intr-un moment nu atat de stralucit din viata mea:lucram intr-un loc unde era vanzare tot timpul,nici scaun nu aveam sa ne odihnim,caram saci de cafea de cate 40 kg sacul,sau zahar ,ulei,etc!eram vanzatoare si apoi am aflat,ca in afara de faptul ca sarcina imi era in pericol,patroana nu imi platise nici vechimea pe 44 de zile si am aflat asta prea tarziu ca sa mai fac ceva asa ca stiu ca sistemul e defect in romania.asta e!ce vroiam sa intreb:eu in aceasta situatoie as putea lua somaj?am citit ca tu ei,de aceea intreb!cam atat am avut de zis :si eu am o fetita,are 5 luni,si nu stiu ca m-as face fara ea!chiar si cu greutati sau probleme,cand stii ca ai dragostea neconditionata a cuiva precum copilul tau,ai de toate!sa te ajute dumnezeu sa ai forta sa treci peste tot si sa iti gasesti un om sa te merite!atat pe tine cat si pe fetita!te pop!dak vrei sa mai vb ma poti gasi pe hi 5,sunt din bz id meu e :jambru ramona 21 ani!

cristinela26
13.12.2008, 12:04:11
BUNA MA NUMESC RALUCA SI AM 27 DE ANI SI SUNT DIN DEVA HUNEDOARA.LA ACESTA VARSTA AM 2 COPII FRUMOSI SI SCUMPI.CEL MARE ARE 1 AN SI 11 LUNI IAR CEA MICA ARE 1 LUNA SI CATEVA ZILE.
CU CEA MICA FETITA,MADALINA GABRIELA AM TRECUT PRIN CELE MAI GRELE MOMENTE.AM NASCUT-O LA DEVA PE DATA DE 7-11-2008 ORA 15:10 SI A PRIMIT UN SCOR ABGAR 9 PE 10.DAR DE AICI A INCEPTU COSMARUL.DESI MI SA SPUS CA E BINE SANATOASA,DUPA CE 7 ORE AM TRAS IN TAVALIU,SI DESI A FOST MARE DE 3650GR,DUPA NICI O ORA DE LA NASTERE AU BAGAT-O IN PERFUZI.EU AM AFLAT ABIA DUPA VREO 5 ORE.CAND AM AFLAT MI SA SPUS CA A INGHITIT LICHID CU MECONIU DAR CA SE FACE BN.LA NICI 2 ZILE DE LA NASTERE AM PLECAT LA CLUJ DEOARECE LI SA PARUT CA A FACUT CONVULSII.PE DE O PARTE MULTUMESC LA DUMNEZEU CA AM AJUNS LA CLUJ.
PE DATA DE 9-11-2008 AM PLECAT LA CLUJ FETITA CU SALVAREA IAR EU CU SOTUL CU MASINA SI CU TATAL.DE AICI A PLECAT CU PERFUZIE IN CAP.CAND AM AJUNS ACOLO A FOST PRELUATA DE CEI MAI BUNI MEDICI,DUMINICA DE DR.ANDREICA SORIN IAR LUNI DE PROF.DR.ZAHARIA GABRIELA.
CEI DE LA CLUJ DE LA ASISTENTE SI PANA LA< DOCTORI TOTI SAU PURTAT IMPECABIL.MI-AU FACUT FETITA BINE,SI DESI ACUM MAI TINEM CEVA TRATAMENT SUNTEM OK,SI MULTUMIM LA DUMNEZEU SI CELOR DE LA CLUJ
DECI IN CONCLUZIE SPITALUL DE LA DEVA LASA DE DORIT SI CONDITII SI TOT AICI POTI CHIAR SA MORI.ASTA E VIATA IN UNELE LOCURI DIN ROMANIA
VA MULTUMESC CA ATI ASCULTAT POVESTEA NOASTRA.VA PUPAM SI VA DORIM SARBATORI FERICITE

ramo.bz87
14.12.2008, 15:32:52
da,stiu la ce te referi,si in Buzau e la fel,l-am asteptat pe doctor 12 ore cu apa rupta,ca sa isi dea acordul sa mi se faca cezariana iar el nu era de gasit!a venit asa tarziu deoarece stia ca a doua zi era de garda si nu s-a sinchisit sa isi strice programul!poate dak venea mai repede puteam sa nasc normal asa cum mi-am dorit!asta e!TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!

veronicagabriela
14.12.2008, 22:59:29
Totul a inceput in vara anului 2006 cu o simpla diaree. Copilul avea deja 1 an si jumatate. La prima infatisare la medicul de familie, acesta mi-a zis: "Stati linistita ca nu este altceva decat o simpla diaree."
Mi-a dat tratament si s-a rezolvat. Temporar. Peste o luna, Alex a dat iarasi in diaree. Acum medicul mi-a zis ca a fost o epidemie si mi-a dat ca si in urma cu o luna tratament si am rezolvat pentru catva timp problema. Dar copilul a devenit apatic, fara chef de nimic, alb ca varul la fata, mai toata ziua dormea sau statea in pat, bolind.
Cand l-am vazut asa, l-am dus la urgente in Buzau de unde mi l-a trimis la sectia de boli infectioase. Era cu o burta enorma, cu diaree iar, alb-straveziu. Ne-a luat in atentie sefa de sectie , d-ra doctor Damian Elena, care si-a dat seama ca este un caz foarte complicat, dar, vazand ca nu face fata situatiei, neavand unde sa faca toate analizele care trebuiau, ne-a transferat la Bucuresti, la Spitalul de Boli Infectioase Matei Bals, cu diagnosticul de SEPTICEMIE.
Ajungand la Bals, ne-au tinut internati 3 saptamani, timp in care ne-au facut tratament de zeci, poate sute de milioane le lei. Au mai facut si tomografie abdominala, pentru ca Alex avea burta foarte mare, neputand sa elimine gazele. Nu va imaginati ce saptamani au fost acelea pentru noi. Si nu vorbesc de partea financiara, pentru ca asta oricum vrei nu vrei, o suporti, dar de psihic si psihologic vorbind. Cand a rezultatul la tomografie, mi s-a spus ca in dimineata urmatoare ne transfera la Budimex, pentru investigatii suplimentare.
Mai tarziu am inteles ca de fapt cei de la Bals au vazut pe tomografie ceva suspect, zicand ca s-ar putea sa fie o malformatie la nivelul intestinului.La Budimex am nimerit la d-rul Munteanu, care l-a mai tinut o saptamana sub observatie dupa care ne-a dat drumul.
Am ajuns acasa, ne-a dat regim alimentar de enterocolita, adica paste, orez, paine prajita, covrigi, si altele.
Peste o luna am mers la control tot la Budimex, mai ales ca Alex iarasi se marise in burtica. Ni s-a zis ca are colon iritabil, si din cauza atator episoade diareice s-a marit in burta. Am tinut legatura cu medicul de la Budimex prin telefon, dupa care incepand din nou scaunele diareice, am mers la urgenta si imediat cu salvarea la Bucuresti la Budimex.
Era noaptea de Craciun a anului 2006. Cand am ajuns, am rugat medicul de garda de la sectia de gastroenterologie ca pe langa analizele curente sa ii ia si pentru analizele de celiachie. Eu intre timp m-am interesat si am aflat ca simptomele ar conduce la celiachie sau intoleranta la gluten. Tot de pe internet am aflat si de analizele de sange care pot confirma acest diagnostic, dar ca de fapt diagnosticul de CELIACHIE SAU INTOLERANTA LA GLUTEN se pune de abia dupa ce i se face copilului si biopsie prelevata de la nivelul mucoasei intestinului.
Asa ca mi s-a raspuns ca da, ii vor face si aceste doua analize. Am uitat sa precizez ca eu sunt o profesoara de matematica din Buzau. Si chiar asa avand si eu studii superioare, m-am simtit cam rau privita ca am sugerat un diagnostic medicilor de la Budimex.Copilul meu scazuse in greutate aproape 4 kg si trebuia sa fac tot ce puteam pentru el.
Peste doua zile mi-au adus rezultatul analizelor la sange care au iesit "FOARTE BUNE". Si mi-au spus foarte clar ca Alex nu are intoleranta la gluten ci doar o intoleranta trecatoare la zaharoza si lactoza.
In 31 decembrie 2006 ne-a externat chiar daca fiul meu nu mai mergea in picioare, nu isi mai tinea capul bine si scaunele erau tot semilegate.
Am dus-o asa pana in inceput de martie. Situatia era mai grava decat ne imaginam. Pe 9 martie 2007 l-am internat din nou la urgente la Buzau, avand la 2 ani si 3 luni 9 kg. A scazut foarte mult in greutate. Ne-am rugat de doctorii buzoieni sa ne faca transferul la Grigore Alexandrescu la Bucuresti, iar pe 15 martie eram la Bucuresti. Era intr-o vineri. Cand ne-a vazut doctorita de garda mi-a zis din prima ca are celiachie, dar pentru ca acest caz era foarte foarte grav, existand chiar pericolul de a muri pacientul a fost preluat de sefa de sectie, d-na doctor Gabriela Lesanu. Aceasta a stat, m-a ascultat, dupa care ne-a mutat intr-o rezerva cu doua paturi. Aici am stat 6 saptamani. Pronosticul medicilor era foarte pesimist. Mi s-a spus ca va dura foarte mult pana cand Alex va fi la fel ca inainte, daca va mai fi.
Era un schelet ambulant, i se atrofiasera muschii de la maini de la picioare, nu isi putea tine capul, era o leguma.Au inceput sa ii dea medicamente intravenos, perfuzabil, iar mancare fara gluten, din 3 in 3 ore, dupa o reteta speciala, mancarea fiind de fapt un amestec intre apa de orez, supa de morcov si carne de pui fiarta si mixata. I-au dat Lipide intravenos, fructoza si glucoza in supa ii puneam dupa un gramaj stabilit in functie de gramajul colilului si mililitrii de supa.
Alex le-a furat imediat inima la toti, dar mai ales d-nei doctor Lesanu. Aceasta venea de 4-5 ori pe zi si de multe ori o surprindeam cum ne privea pe geamul rezervei, sa vada ce facem. Am invatat cum sa umblu cu pompa de lapte, cu medicamentele, cu perfuzatorul. Dupa o luna deja copilul meu dadea semne foarte bune, incurajatoare luand in greutate aproape un kg. In tot acest timp am fost un exemplu viu pentru studentii si rezidentii care isi faceau stagiul in aceasta sectie. Dar a venit si ziua revenirii acasa. Cand sotul l-a dus la masina parintilor mei pentru a pleca acasa, Alex i-a recunoscut, a zambit, ceea ce ne-a facut pe toti sa fim foarte emotionati si bucurosi.
Am ajuns acasa. Daca nu v-am spus, din noiembrie Alex nu a mai mers in picioare. Cand in sfarsit am ajuns acasa, copilul meu s-a dat jos din pat si a mers din nou pe picioare. Nu am fost nicicand mai fericita. Copilul meu revenea la viata.In prima saptamana, Alex a luat in greutate 1 kg, ceea ce m-a facut sa sun doctorita, gandindu-ma sa nu dam in alta belea. Insa d-na doctor a fost foarte bucuroasa si mi-a zis ca sa nu ma sperii, deoarece boala celiaca este singura boala la copil care are are rezultate vizibile atat de repede de la inceperea tratamentului si a regimului alimentar.
Si asa am inceput din nou diversificarea mancarii, treapta cu treapta, exact ca la bebelusi. Astazi copilul meu este un copil normal care vorbeste, se joaca, rade, fuge, canta, ceea ce ma face sa ii multumesc mult d-nei doctor Gabriela Lesanu si echipei dansei de la Grigore Alexandrescu, fara de care azi nu l-as mai avea pe Alex. CINEVA ACOLO SUS NE IUBESTE, ALEX!!!!

lilyneacsu23
16.12.2008, 15:31:23
Va salut si va doresc inca de la inceput,dragi prieteni copii si,de ce nu,si parinti sa aveti parte de o copilarie fericita! Ce bine ar fi ca viata noastra sa ne fie o copilarie continua! Numele meu este Neacsu Alexandru Gabriel iar Bunul Dumnezeu s-a gandit sa ma aduca pe lume tocmai la poalele Tampei direct din sacull Mosului.Parintii mei au fost foarte cuminti,iar Mosul le-a adus cel mai minunat cadou -pe mine!Nu imi amintesc exact toate detaliile nasterii mele-stiu,insa, ca afara se pusase o iarna grea si o zapada de te ingropai in ea. Era 19 Decembrie-pesemne se pregatea drumul pentru sania Mosului.De atunci si pana acum am mai crescut un pic.Tocmai urmeaza ca Mosul sa-mi puna sub brad al doilea an de viata.M-am nascut cu hidronefroza bilaterala congenitala(dilatare a rinichilor) si vreau sa le multumesc parintiilor mei pentru toata grija care mi-o poarta..stiu ca ma iubesc tare mult dar nu prea inteleg eu de ce ma duc intr-un loc asa de rece unde ''nenea'' si ''tanti''sunt imbracati in alb si imi fac ''buba''.Oare totu-i spre binele meu$1! Da ...pentru ca mami si tati se joaca cu mine imi vorbesc calm, au rabdare, imi spun ca ma iubesc si ca alaturi de mine pot sa treaca peste orice,dar, nu inteleg ce vrea mami sa spuna ca alaturi de mine s-a mai nascut o data...Vreau sa-i fiu eu Mosul, anul acesta ...si sa-i fac o mare surpriza aparand in revista ei de suflet ''mami''.
P.S. Mami si tati au privit prin ochii ingerasului lor.

miniratonn
20.12.2008, 16:07:22
3 zile la g. alexandrescu
Pe 8 august la ora 1 noaptea (duminica) s-a nascut, prin cezariana, baietelul nostru mult asteptat Denis. Cum micile probleme nu ocolesc pe nimeni, la 3 saptamani Denis era f. deranjat la burtica, avea si cate 7 scaune pe zi, fara febra, fara varsaturi. Am stat asa o zi doua dar cand am vazut ca nici in a 3 a zi nu si-a revenit , cum sotul meu era la serviciu, m-am urcat fuguta in masina si am plecat la Grigore Alexandrescu. Am intrat cu masina in curtea spitalului, am parcat unde am gasit loc liber si am intrat la camera de garda. Nu era nimic grav dar pt faptul ca Denis avea doar 3 saptamani s-au hotarat sa ne interneze. M-au trimis intr-o camera sa mi se dea o camasa de noapte (numai asa aveam voie in sectie), intre timp ele au facut foaia de internare dupa care am urcat cu bebelusul la sectia de gastro. Stateam cu el in brate si nu ma puteam opri din plans ... La un moment dat a venit o asistenta si ne-a bagat intr-o ... camaruta f. mica, unde erau 2 patuturi, 2 scaune si un incubator cu un bebe abandonat de parintii lui pt ca se nascuse cu probleme. Atunci mi-am dat seama ca Denis defapt nu avea nicio problema grava... eram acolo cu el si asta era cel mai important. Unul dintre patuturi era deja ocupat de un bebe putin mai mare decat denis dar cu aceeasi problema. Am intrat acolo... l-am pus in patut... si am intrebat-o pe tanara mamica si viitoare colega de camera " Bun...si noi...unde dormim ?" mi-a facut doar un semn cu mana spre scaun. L-am pus pe Denis in patut si am inceput sa-mi fac o lista cu ce sa-mi aduca mama de acasa...era asa de cald, camera in care stateam avea4 pereti dintre care 3 pereti cu geamuri...si era august.....canicula. Doua nopti petrecute acolo a fost un chin, am incercat sa dorm pe scaun dar totusi...eram operata de 3 saptamani ca doar nascusem prin cezariana. Amortisem, ma durea burta, simteam nevoia sa ma intind; fiind patutul f. solid, m-am urcat si am dormit cateva ore acolo cu Denis, cu picioarele scose printre gratiile patului... a doua noapte am dormit cu "colega" de camera pe un pat pliant.... tot cateva ore pt ca in momentul in care veneau asistentele la tratament trebuia sa ne ridicam si sa strangem patul pt ca altfel nu ar fi avut loc in camera. Singura baie care exista pe sectie la... sa zic 20 de saloane a cate 3-4 sau 5 ocupante...era mai mereu ocupat si cand apucai sa intri... ti-era teama sa nu intre careva peste tine pt ca nu avea nicio incuietoare. Trebuia sa ne ducem singure gunoiul din camera si in cazul in care nu puneam gunoiul in punga in care trebuia (pt ca era punga pt pampers si punga pt gunoi menajer) ... eram certate de catre infirmiere si ingrijitoare. Intr-o zi mancam covrigi si a intrat o femeie de serviciu spunandu-mi pe un ton superior :" nu aveti voie, mergeti la cantina!!" pt 3 covrigi la cantina ? care era si in alta cladire din spital. Pai mai mult faceam pe drum pana acolo. Si nu mi-as fi lasat copilul singura nici o secunda pt a merge la cantina. Oricum...dansele, de cate ori intrau in camera aveau ceva de comentat, ba sa nu mancam, ba sa nu mai stam pe hol de vb cu alte mamici ca nu este voie, ba sa ne bagam bagajele pe undeva, pe oriunde .numai la vedere sa nu le tinem (dar nici garderoba nu exista). Tot auzeam la anumite ore " Hai la masa !!!" Ma gandeam. ca alaptez si ...cine stie ce mancare or avea ei... si sa mai las si baiatul singur...mai bine NU. Pana cand la un moment dat am aflat ca acel " hai la masa" insemna sa mergi sa-ti iei biberoanele cu lapte sau tartament pt bebelusi. Si am aflat tot de la o tanti angajata a spitalului care nu a zis-o pe un ton politicos, ci pur si simplu " dar voi asteptati mereu sa va aduc eu mancarea ?" Sa nu mai zic de bebelusul din incubator de la noi din camera care plangea ore in sir si nu venea nicio asistenta sau infirmiera, nici chemate de noi, plangea pana adormea. Intr-un din zile s-a inecat cu lapte si colega mea de salon a anuntat repede infirmiera, a venit si dupa ce m-a apostrofat pe mine ca stateam rezemata de un dulap (efectiv amortisem numai pe scaun) s-a adresat catre micut " of mai amaratule... ce viata o sa ai tu ? dar iti inteleg si parintii ca te-au lasat aici". Am uitat sa va povestesc ca a doua zi dupa internare cobor sa-mi iau ceva de la unul din buticurile din curtea spitalului. Surprizaaaa... masina mea fusese mutata la vre- 3 m fata de locul unde o parcasem. Cand ma duc sa ma uit daca e totul ok , un paznic ma intreaba daca este a mea, raspund ca da si ca merg sa iau cheile s-o mut. El foarte insistent " nu, o mutati acum !", ii raspund " da, merg sus sa iau cheile", el :" am zis acum", ii raspund ca acum as putea s-o mut decat daca o imping . Nu stiu cu cat tupeu si cu ce drept mi-au mutat ei masina de unde o parcasem. I-am spus ca daca mai face galagie chem politia pt ca nu au voie sa faca asa ceva. Eram ata de suparata incat nu m-am mai controlat si i-am zis vorbe care nu-mi stau in caracter sa le spun. Si urc, iau cheile, ma intorc la masina, pornesc si-l vad pe nebea paznicu' ca vb prin statie cu colegii. Drept urmare nu m-au mai lasat sa parchez nicaieri in spital pe motiv ca acolo parcheaza doar personalul spitalului si toti m-au indrumat catre poarta, unde, i-am spus tanarului paznic de la poarta ca sunt internata cu copilul mic de 3 sapt si daca ies cu masina in B-dul Iancu de Hunedoara nu gasesc loc de parcare , a fost f. amabil si mi-a raspuns " si ce ma intereseaza pe mine ? luati-va loc de la ADP" ... am inghitit in sec si am iesit pe poarta spitalului. Evident ca am gasit loc de parcare departe si... am facut o plimbare pe bulevard pana in spital in camasa de noapte. Am ramas cu un gust amar vis a vis de acesti oameni neciopliti, oameni limitati..., frustrati.
Conditiile din spital sunt bune pt copii, nu si pt mamici.
Totata aprecierea si respectul pt D-na dr. Mosescu Simona, profesionista, sufletista si cu mult mult bun simt.

hsmaranda
22.12.2008, 01:17:14
Un luptator ce inca lupta,o exceptie de la regula cum ii spun doctorii, micutul LUCA
Eram tanara si iubeam nespus copii si imi doream mult unul, anii au asteptat si la 23 am ramas gravida.Nu mi am dat seama ca sunt deoarece fenomenele specifice femeiesti lunare nu au lipsit.In a doua luna de sarcina mi am dat seama ca ceva nu e ok cu mine caci am inceput sa am hemoragie.Acesta a fost inceputul a ceea ce urma sa fie o lupta contiua si o succesiune de socuri psihice. Am ajuns la spital si mi s a confirmat ca sunt gravida.Am fost internata de urgenta cu iminenta de avort, iar doctorii nu dadeau nici o sansa sarcinii.Dupa 3 zile de spitalizare hemoragia se oprise dar doctorul imi spunea de pe o zi pe alta ca ba ii bate inima copilului ba ca nu i bate ,lucru care m a pus pe ganduri cand acesta mi a spus ca trebuie facut chiuretaj caci sarcina nu mai evolueaza.Asa dar in acel moment fara nici macar sa mi dau seama aveam sa iau prima decizie bazata pe instinctul de mama.Astfel stand intr o dimineata pe holul agitat si rece al unui spital deprimant, asteptandu mi doctorul ce urma sa ma conduca spre sala de operatie unde urma sa mi intrerupa sarcina, am stiut ca copilul meu traia.A venit doctorul si i am spus ca nu merg in sala ci mai vreau iarasi un ecograf si iarasi analize ca sa fiu sigura.A acceptat intr un final si ..surpriza...inima micutului batea din nou!Ei bine la noi totul e posibil!Am iesit nervoasa din cabinet mi am cerut externarea si am alergat la o clinica privata unde in secunda 2 mi s a spus ca sunt gemeni si ca unul cedase si aceasta fiind cauza hemoragiei si a faptului ca acel incompetent de dr vedea cand ca bate cand ca nu i bate inima micutului. Din acest punct au urmat 4 luni jumatate de tratament de mentinere a sarcinii ecografii pe banda rulanta stat aproape numai in pat, contractii aproape zilnice, pana pe 17.07.2005 cand s au intensificat contractiile si a trebuit sa ma internez in spital. In acel moment micutul meu cantarea in jur la 700 g iar medicii imi spuneau ca sa ma rog sa l aduc la 1 kg caci asa ar avea mai multe sanse de a trai.Eram constienta ca e o notiune de cateva zile pana se va intampla nasterea deorece pe sacul lui se formase o brida de la celalalt geaman ce nu a mai trait, ce nu i mai permitea sa creasca.Si asa in seara de 22.07.2005 au inceput contractiile ce au tinut din 2 in 2 minute pana a doua seara la ora 20.Era imposibil sa nasc normal deoarece era o sarcina tranzversala.Asa se face ca la ora 20 m au bagat in operatie dar nu cu prea mari sperante de supravietuire atat a mea cat si a copilului meu. M au anesteziat de la jumatate in jos asa ca am stat cu sufletul la gura pana la un moment dat cand am auzit dr strigand "Hai luati l repede, repede!!".El era micutul meu Luca.Micut la propriu caci cantarea 1050g.Am fost martora la modul in care l au resuscitat asistentele si ma trec si acum fiorii la gandul spaimei ce ma inghetase ca nu i auzeam glasul.Mi s a parut ca au trecut mii de ore si imi venea sa sar eu de acolo sa l ajut cumva ,oricum.Intr un final a plans!!A fost sunetul ce cu disperare, panica, nerabdare il asteptasem de atat timp si debea in acel moment m am relaxat si am respirat si nu mai conta nimic cu toate ca i auzeam disperati pe doctorii care se agitau si se adunau din ce in ce mai multi in jurul meu caci nu eram prea bine..dar chiar nu mai conta tot ce conta era ca copilul meu traia.Mi l au aratat.Era infasat, era asa de mic dar i se distingeau trasaturile si mi sa parut atunci ca semana asa de bine cu tatal lui..L au luat sa l duca la terapie intensiva si atunci iar mi s a strans inima. A trecut greu acea noapte caci nu mai aveam rabdare, trebuia sa l vad, sa l ating, mi l imaginam la piept sarutandu l.Dimineata la prima ora asistenta imi spune ca ar trebui sa incerc sa fac cativa pasi.Atat mi a trebuit am luat o cu greu dar sigur la pas spre lift, din lift am asteptat o perioada pe un hol pana mi s a deschis si am intrat in sectie.O asistenta m a condus la el.Am ajuns la el si am dat in lacrimi de bucurie era asa de mic dar mie mi se parea asa de frumos.Avea manuta cat unghia mea de la degetul mic dar m a trecut cel mai puternic curent cand l am atins.Trecuse proba de foc supravietuise noptii.Eu insa traiam intr o lume paralela,aveam senzatia ca voi sta acolo cu el sa creasca cateva saptamani 2 - 3 si dupa mergem acasa.:)) Au trecut 3 luni de stres,de piuitul nesfarsit al aparatelor care i monitorizau inima si respiratia care i mai clacau din cand in cand, de momente de panica totala cand am intrat in salonul in care era si nici o asistenta nu era acolo si aparatele lui piuiau iar el avea o culoare pamantie si cand am deschis incubatorul era putin rece si strigam dupa ele si ii faceam masaj cardiac si l frecam tare pe spate pana incet incet si a revenit si intr un final au aparut si madamele de la cafele. Greu a fost pentru el saracu, dar si pentru mine cand la fiecare zi mi se spunea sa nu pot sa mi fac sperante ca exista posibilitatea sa nu vada sa nu poata merge si altele.Dar eu nu i am crezut si am avut incredere in micutul meu Luca.... CONTINUAREA MAI JOS

elenareaza
22.12.2008, 03:44:01
salut , desi intru foarte rar am venit sa va povestesc ceva ....
anul trecut in noaptea de revelion 2007-2008 eram in casa cu fetita noastra care avea doar o luna jumate ..nu am plecat nicaieri de dragul ei am ramas acasa.....
tate bune si frumoase ...pe la ora 1 noaptea sa zic asa fetita se trezeste din somn ,mananca un pic si avea chef de joaca ...ce zic eu!? ...sa o pun in patut un pic si pe urma sa o iau cu mine in pat sa ne uitam la televizor.....am pus fetita in patut si eu am asezat patul .......doamne ...doamne...doar 2 minute fetita a vomat ..fiind in patut cu fata in sus ....o inchitit tot ce vomase.....uh ce groazic....amintors fetita am tot batuto in spate si.........nimik ea inghitise prea mult .asa de mult ca a junj in plamani...nu mai respira ,nu mai avea putere nici sa plinga ...facea spume la gura si o vedeam cum isi da ochii peste cap ....vai doamne prin ce am trecut in acel moment.....am luato repede am infasurato in patura si am fugit la spital....era imbracta doar in maieut si o perechede pantalonasi...eu ce sa mai zic am plecat si in picioarele goale....am ajuns la spital ..nu stiu daca a fost 2 minute....am intrat in sectia de pediatrie am mers la asistente ...cand acolo erau mai multe asistente si doctori..cand am intrat peste ele cu fetita in brate au sarit toate sa vada ce se intampla cu fetita ...au liuato repede si iau facut aspiratie si pe nas si pe gura cu aspiratorul ...am mers la raze o alta asistenta ma luat deoparte sa nu mai vad ce ii face ..am iesit cu ea in alt cabinet pt a face fisa de internare ...nu va puteti imagina ...in acea panica care o aveam eu nu stiam nici numele fetitei si nici al meu sa ii spun ..eram ff confuza cu tot nu stiam unde stau nu stiam nimik..tot raul deja incepuse sa dispara .....eram mi linistita un pic iau pus perfuzie si totul era mai bine pe zi ce trecea tot mai bine ...am stat in spital pina pe data de 6 ianuarie 2008 unde eram ca si noi ...parca nu se intamplase nimik ...dar in sufletul meu nu voi uita nicodat acum eram sa imi pierd fetita .....doamne iti multumesc ca ai lasat o sa bucure de viata ..e un suflet mic si nevinovat .....deja acum cand scriu si imi aduc aminte de tot ce a fost nu ma mai pot opri din plans......acum avem 1 an si o luna si suntem bine...
multumesc si doamnelor asistente si doamnei doctor minotoi de la sectia de pediatrie a judetukui calarasi ca miau salvat fetita ......si asa este povestea noastra

hsmaranda
22.12.2008, 03:47:05
CONTINUARE... Un luptator ce inca lupta,o exceptie de la regula cum ii spun doctorii, micutul meu LUCA .....Dupa aproape 4 luni am ajuns acasa si incet incet l am adus pe o linie de plutire, l am invatat sa suga din biberon caci mancase printr un tub in stomac timp de 3 luni si cand manca din biberon se ineca se invinetea nu mai respira, dar il ajutam sa si revina si iar incercam. Asa dar la 4 luni baiatul meu era stabil dar nu l folosea muschii asa ca am mers la cel mai bun kinetoterapeut din iasi si am inceput masajul acasa.De 3 ori pe saptamana timp de 1 an masaj intensiv a facut Luca si asa am reusit sa l fac la varsta de 1 an si 4 luni sa mearca in picioare.Mare le a fost mirarea doctorilor care l stiau cum a fost cand l au vazut ca merge , vede si gangureste : "E o minune Domnule!" asa spunea un mare doctor care mi la salvat de la moarte la 3 luni jumate cand a facut pneumonie. A mai trecut ceva timp, timp in care Luca al meu a racit mai nonstop, a facut multe pneumonii, noi multe multe nopti nedormite la capul lui urmarind termometru ce mereu se incapatana sa ajunga pana la 40'- 41' grade si alte multe nopti nedormite cand il apucau crizele de tipat care nu se opreau decat cu o plimbare de 2 ore afara. Asa au trecut anii cu stres dar si bucurii caci incepea ca spuna cuvinte si asa de drag ne era si eu ma amageam si spuneam ca gata si a depasit minusul de prematur e un copil ca ceilalti.Pana intr o zi, aproape de a implini el 2 ani jumatate,cand l am luat cu noi intr un hipermarket la cumparaturi.Inceputul a fost bun era entuziast de ce vedea, pana intr un moment cand a inceput sa tipe,tipa cat il tineu plamanii si nu ne lasa sa l atingem si se uita dezorietat in toate partile.Cu greu tare am reusit sa l scoatem acolo.Nu pot sa descriu in cuvinte si nici nu va puteti imagina frustrarea care o poti simti ca parinte cand copilul tau nu te lasa sa l ajuti pt ca ..nu te intelege! Ajungand acasa cu el am clacat.Nu se putea sa fie asa de greu sa cresti un copil, ca eu sa nu pot face cu copilul meu lucruri normale, cotidiene.Mi am dat seama ca ceva nu era in regula.Mentionez ca copilul pana la acea varsta a trecut prin toate controalele asta incluzand controlul neurologica.A doua zi dupa nebunia aceea am chemat un psiholog acasa.Acesta sa uitat l a analizat ne a ascultat pe noi povestindu i despre el si concluzia:'Nu e de specialitatea mea, va recomand un psihiatru bun."Aici iar a picat lumea pe mine.De ceva timp in urma de acel incident tot imi puneam intrebari de modul lui zilnic de a face lucrurile.Cum ar fi: mergea pe varfuri,se invartea in cerc la nesfarsit, batea in ceva incontinu,intorcea masinutele si le invartea rotile la nesfarsit,nu raspundea la nume, nu arata cu degetul, nu mi aducea ce i ceream si tot asa.Asa ca ma asteptam cumva la ce urma sa mi spuna psihiatrul, dar parca nu esi nicodata pregatit sa auzi, sa accepti ca copilul tau este diferit.A venit acasa si psihiatra si a stat si l a analizat si verdictul a fost ca : "Copilul dumneavoastra are elemente de autism va recomand sa l aduceti la centrul unde lucrez cu astfel de copii ca sa i facem o evaluare in consiliu." L am inscris deci la gradinita speciala pentru copii cu problema lui.Comisia de acolo ne a confirmat ca are sindromul asperger iar din testul autism are 13 puncte.Ni s a spus sa asteptam dupa 3 ani ca in acest timp cu terapie facuta acolo si trecerea timpului sa vedem daca e nevoie de un alt tip de tratament sau daca isi mai revine cu ajutorul programului lor. Ce sa spun schimbari s au facut, arata cu degetul acum, raspunde la nume, imi aduce ce i cer si intelege ce vreau de la el, leaga cate 2-3 cuvinte dar face si chestii ciudate la 2 ani stia sa numere pana la 10 chiar si pe sarite stia ce nr urmeaza, iar acum la 3 ani citeste cu toate ca el nu stie sa vb bine ce sa mai zic ca la 2 ani nu prea stia deloc sa vorbeasca dar numara, se invarte in cerc incontinuare , aliniaza tot felul de chestii, inca mai bate in tot ce apuca , la jucarii nu asteapta sa cante pana la capat le inchide si le deschide repetand astfel ineputul cantecului la nesfarsit, ce sa mai zic e un copil special, dar un copil care stie sa rada un copil care se bucura si se intristeaza, depinde de caz, deci care stie ce s emotiile.Nu e complet autist, ceva parca il trage putin inspre normal din lumea lui care clar e altfel. Cam asa a fost viata lui Luca de pana acum ,iar acum ca sa puna capac sau nu...am aflat ca are intoleranta la gluten.Lucru foarte negativ ca am aflat asa de tarziu la 3 ani jumate si nu consider ca a fost vina noastra caci noi ca parinti la doctori si analize l am dus, dar vedeti dumneavoastra daca la noi nu e motivata meseria, si una din cea mai importanta, nici omu de si face meseria nu si da atat de bine interesul.Asa se face ca inca o data instinctul matern mi a spus ca ceva nu e in regula si ca le scapa ceva doctorilor caci copilul meu nu manca si ma saturasem de placa : "Lasati l ca e racit " sau a fost racit si asa sunt ei nu manaca daca s bolnavi.L am dus la un alt doctor si mi s au confirmat iar banuielile.Luca avea intoleranta la gluten, steatoza hepatica, dispepsie functionala, diskinezie biliara.Iarasi senzatia de inghet m a cuprins , dar iarasi a aparut si bucuria ca macar acum stim ce e cu el si de ce nu manaca. Asadar ne am mobilizat am navigat sute de pagini de net si la doua zile distanta eram in bacau si ne faceam provizii de produse fara gluten si am inceput regimu. Acum Luca merge incontinuare la gradinita speciala unde chiar a spus o poezie la serbarea de Craciun, face tratament pentru ficat si bila, tine regim pentru intoleranta la gluten, iar noi ne rugam sa nu mai raceasca iar , cu toate ca vad ca azi a inceput sa stranute iar... Un luptator ce inca lupta, o exceptie de la regula cum ii spun doctorii, micutul meu LUCA... P.S. Mai am ceva de mentionat, Luca e nascut in zodia leu, la fel ca mine, ca tatal lui, ca strabunica lui si ca bunica lui ce din pacate nu mai e printe noi. Sanatate ca i mai buna decat toate!

miniratonn
23.12.2008, 15:36:00
smaranda...m-am emotionat citind povestea ta. Intr-adevar Luca este un luptator. Bine ca ai avut puterea sa lupti de fiecare data cu toate ca ai avut momente cand ai simtit ca o sa clachezi...era si normal. Va doresc din suflet multa sanatate si putere.

pisicutao
29.01.2009, 14:36:21
Cadou de ziua mea,un pitic de gradina



M-am hotarat sa va scriu in sperana ca femeile care vor citi povestea mea vor invata ca medicii nu sunt tocmai asa cum par sau cam ne dorim noi si ca trebuie sa asculti doar ce simti tu fara sa te increzi in persoanele de langa tine atunci cand e vorba de tine si copilul tau.
M-am casatorit timpuriu la 19 de ziua sotului meu apoi dupa aproape un an de ziua mea am fost mireasa,in acea perioada m-am hotarat sa devin mamica.......imi doream o fetita care sa semene cu mine si in mintea mea nu a incaput gandul ca daca as ramane gravida se poate ca burtica mea sa ascunda un baietel,eu credeam ca daca asa imi doresc asa se va intampla.Dupa luna de miere mi-am vazut de servici,gandul la un copil il aveam dar nu era o obsesie,ma gandeam ca daca va fi sa fie..........
In luna decembrie de Sfantul Nicolae aveam o zi de intarziere a menstruatiei si eu eram deja sigura ca sunt insarcinata de parca cineva imi soptea lucrul asta ,am facut un test de sarcina care in prima faza arata doar o liniuta si l-am uitat in baie,cand am revenit avea 2, eram fercita dar imi era si frica de ce avea sa urmeze,dar am avut noroc de o sarcina usoara fara greturi sau ameteli,imi era doar somn si foame
Mi-am facut prima echografie, primele analize toate bune doar ca aveam o rana pe col care s-a vindecat in timpul sarcinii,au urmat si altele doar ca eu nu prea aveam incredere in medicul meu ginecolog desi e un om bland si calm foarte deragut cu pacientele lui eu nu puteam sa am incredere in el imi parea putin prea increzator ca datorita varstei mele de 20 de ani nu vor fi complicatii si eu voi face un copil sanatos fara sa facem prea multe investigarii.
La 20 de saptamni am facut echografia 4D,atunci ceva in mine s-a schimbat,toate visele la chipul fetitei mele la rochitele si funditele ei s-au distrus intr-o secunda cu o propozitie CRED CA STIAI CA AI UN BAIETEL,NU? mi-au dat lacrimile,am plans de ce am baiat daca eu vreau fata? ma multumeam cu gandul ca era bine,era sanatos,dezvolat normal.
Cu timpul m-am obisnuit cu gandul asta si pe la 30 de saptamni am intrebat ginecologul despre echografia 4D din trimestrul 3 si mi-a spus ca e doar un moft al mamicilor iar eu in loc sa imi ascult de mine sa ma duc sa o fac la 32-33 de saptamni am ascultat medicul care nu e mama si nici instictul matern nu il are.
In saptamna 33 de sarcina stand linistita la calculator ceva in burtica mea mare m-a durut si s-a lasat brusc o palma mai jos,copilul era intors cu capul in jos si asta m-a speriat,am mers iar la medic care in loc sa ma puna la monitor m-a urcat pe masa si m-a consultat,raspunsul lui fiind foarte linistitor....esti bine colul este inchis dar scurt,stai in pat si ia 3 NO-SPA pe zi.ne vedem peste 3 saptamni
Am plecat acasa unde nu am mai avut liniste cu gandul ca voi naste prematur desi eu stiam ,iarasi instinctul meu imi spunea asta,asa ca mi-am facut bagajul si am montat patutul am facut ultimele cumparaturi pentru bebe si am asteptat urmatorul control la care nu am mai ajuns pentru ca de ziua mea cand ma pregateam sa imi primesc musafirii piticul meu vroia sa fie el primul care sa vina sa imi ureze la multi ani.am ajuns de urgenta la spital cu salvarea cu o hemoragie puternica dupa consultatie si eco am intrat in sala,stiam ca nu e bine simteam ca s-ar putea sa nu mai traiasca deja si simteam ca nici eu nu mai am clipe multe dar am inchis ochii si am refuzat sa ma gandesc la ce va fi ,vroiam doar ca anestezia sa isi faca efectul mai repede si eu sa adorm ca sa uit.M-am trezit si cineva langa mine imi spunea despre copil ca e bine ca are 2750 si ca e la incubator,nu credeam simteam ca ma minte dar iar refuzam sa ma gandesc,dupa 3 zile in care am dormit mult si am asteptat ca cineva sa mi-l aduca si mie sa il vad asa cum o faceau toate femeile de pe langa mine ,desi imi era frica pt ca nu stiam ce imi ascund ei defapt si nici nu aveam curaj sa intreb,m-am dus eu la el .....era as mic si semana cu mine....numai ca dormea adanc pt ca era sedat.Apoi am inteles, cand burtica mea s-a lasat el defapt se rasturnase si cordonul se infasurase de gatutul lui ,era infasurat de 3 ori placenta se deslipise si el nu a mai reprirat pt asa a primit scor apgar 1 .am inteles ca asta nu e tot,ere nevoie de oxigen si sedative pt ca convulsiona iar medicii nu spuneau nimc,decat sa am rabdare ,imi spuneau care sunt riscurile.....eu ma rugam doar sa nu il pierd si sa il pot lua acsa sanatos.
Dupa o luna in care nu il vedeam decat la ore fixe doar 5-10 minute fara sa il pot lua in brate sau fara sa ii vad ochii,Dumnezeu m-a ajutat ca el sa fie mai bine sa se trezeasca din somul lui si sa ne putem vedea.M-au mutat intr-un salon unde sa pot sta cu el,am chemat preotul si l-am botezat Nicholas Gabriel,nu eram prea sigura de ce va urma....mi-am dat seama ca defapt nu era asa usor cum credeam,piticutul nu mai stia sa suga era gavat,asta insemnand ca era hranit printr-un furtunas direct in stomacel,era oribil si riscant dar de nevoie am invatat si eu sa il hranesc in acest mod,desi puteam sa il omor chiar eu daca furtunul ajungea in plamani si in in stomac.l-am luat acsa si incet a invata sa manance natural.credeam ca am scapat de ce fusese greu dar ma inselam
La 3 luni a inceput sa faca niste spasme care la inceput credeam ca sunt de la calciu desi stiam ca e poate fi ceva mai grav, am fost la neurolog si am aflat ca defapt el are epilepsie e urmarea convulsilor si lipsei aerului pe care le suferise la nastere,din aceasta cauza a gangurit mai tarziu ca alti copii ,inca nu sta in fundulet ,nu se joaca,nu tine nimic in manuta si nu e atent cand vorbim cu el.
Acum avem un tratament care a oprit crizele si el pare sa recupereze ,facem kinetoterapie si mergem luna de luna la neurologie.Dr spune ca desi are aproape 7 luni inca este ca un copil de 4 luni,dar ne rugam sa fie bine.L-am botezat Nicholas pt ca in ziua acestui sfant am aflat ca voi fi mama si Gabriel pentru ca acesta este numele nasului,eu ii spun Piticiul sau Nic iar tati ii spune piticul de gradina.Aceasta este povestea nasterii unui igeras pe care Dumnezeu mi-la facut cadou de ziua mea. stamate oana bucuresti

nicolica
29.09.2009, 13:40:39
buna mamicilor.am citit povestea mamicilor si chiar am ramas impresionata de povestile lor.eu am o poveste cu inceput si final fericit.......Dupa un an de incercari am ramas insarcinata de aici a inceput totul eram in culmea fericirii totul a decurs bine in timpul sarcinii si vreau sa va spun ca au fost 9 luni fooooaaaaaaaaaarte fericite pentru ca am fost o rasfatata din toate punctele de vedere si am primit toata atentia pe care o aveam nevoie ,nimeni nu ma lasa sa fac nimic toate poftele imi erau satisfacute iar sotul meu a dat dovada de un super tatic .a fost super ce sa mai zic ,eu imi doream o fetita iar sotul si asa s-a si intamplat am mai avut o dorinta mare sa fie in aceeasi zodie cu taticul ei si mi s-a implinit s-a nascut in prima zi de capricorn zodia tatalui ei si pe langa toate astea am venit acasa in ajunul de craciun si am fost cei mai fericii ca suntem toti trei de Craciun *o adevarata familie fericita*.Acum suntem mai fericiti ca niciodata .si o fetita care are 9 luni.va doresc numai sanatate si fericire tuturor si sa va ajute Dumnezeu sa treceti cu bine peste toate incercarile grele ale vietii.