Buna, Am vrut sa impartasesc cu voi cel mai frumos eveniment din viata mea, dar si cel mai curajos; sper ca toate viitoarele mamici sa-si traga curajul din povestea mea si sa intre in aceasta aventura pline de optimism si speranta. Eram casatoriti de vreo patru ani jumate si nici prin cap nu ne trecea gandul de a avea un copil. A venit Craciunul ….si odata cu el a inceput sa ticaie si ceasul nostru biologic si sa cochetam cu ideea de a fi trei 'arsenici' cum ne spun prietenii. Vestea cea mare nu a venit insa atunci, ci la a treia incercare..nu degeaba se spune ca a III-a oara este cu noroc! Vestea a venit foarte fain si am reusit sa-l suprind pe sotul meu.Pe la ora 3.00 dimineata m-am napustit in camera cu testul barza , am aprins lumina si ingatuita de lacrimi am strigat din toata puterea: " o sa fii tatic!!!". Rezultatul a fost cel scontat, somnul s-a dus si au inceput usurel sa vina grijile. Devenise un fel de ritual al nostru sa urmarim pe net dezvoltarea bebelusului din burta pe saptamani, iar undeva la saptamana a 7-8-a citisem ca bebelul este de dimensiunea unei 'fragute'.Ne-a placut asa de mult ideea incat asa am alintat-o toata sarcina si chiar si dupa nastere puiuta noastra a ramas 'FRAGUTA" atat pentru noi, cat si pentru bunici si prieteni. Timp de vreo 3 saptamani am simtit din plin greturile specifice sarcinii. Mancam cu pofta foarte mult, dar se pare ca cea mica le dadea afara din casuta ei. In perioada aceasta au inceput pronosticurile date de bunici, prieteni colegi de servici, pusul sari in cap si tot soiul de calcule si variante in urma carora clar trebuia sa avem un flacau. Raul a incetat pe la vreo 12 saptamani, dar nu si grijile. Am inceput sa facem vizitele la medic, analize, teste de anomalii fetale si tot soiul. Dumnezeu a fost bun cu noi si ne-a ferit de vesti proaste sau boli. Pe la 22 de saptamani deja pierdusem controlul asupra corpului meu invadat de hormoni. Eram un carusel plin de emotii, iar mersul la servici nu l-am mai putut suporta la fel de bine cum imi planificasem la inceput. Am avut parte de oameni buni si intelegatori ca si colegi si sefi si am putut sa-mi continui sarcina acasa ferita de stresul cotidian de la servici. Nasterea in sine a fost un mega eveniment in familie, intesat de tot soiul de intamplari si faze comice. Pe la ora 16.00 mi s-au rupt membranele, dar nu a fost ceva spectaculos cum m-as fi asteptat. Il sun pe sotul meu, care era la servici, si care de altfel a venit intr-o suflare acasa. Aveam totul pregatit: bagajul meu, medicamentele, hainele fetitei.;totul bine impachetat de vreo 2 luni si pus strategic dupa usa. Sotul avea tot soiul de harti, trasee si planuri pe care le stabilise temeinic din timpul sarcinii . Le-a trebuit 3 ore sotului si mamei mele ca sa ma urneasca de acasa, spre spital..pentru ca eu eram convinsa ca e alarma falsa..nu-mi venea sa cred!Cu o zi inainte fusesem la control, iar doamna doctor mi-a spus ca pot sta linistita inca o saptamana. Fraguta a hotarat insa ca la 38 de spatamani si 3 zile e timpul sa-si cunoasca parintii! Pe Autostrada Bucuresti Pitesti aveam contractii deja la 5 minute…sotul era alb ca varul, si speriat ca voi naste in masina. Am ajuns la spitalul CFR din Bucuresti la 20.30 cu contractii la 3-4 minute si dilatatie ioc. D-na doctor a denumit-o nastere cu precipitatii, pentru ca contractile existau dar erau neproductive negenerand dilatatie. Dna doctor Mihalache a fost o super femeie, exact cum auzisem. Un om in primul rand cu suflet mare si un doctor nemaipomenit care m-a ajutat sa nasc repede si fara dureri prea mari. In sala de asteptare era tot familionul: sotul, mama, soacra , socrul , mosicul si mosica fetei. Dupa atatea ore de asteptat erau toti capiati de oboseala, stres si somn. La un moment data asistenta iese afara cu un bebelus tocmai nascut si intreaba:" Cine este familia baiatului Bratu?" iar soacramea terminata de oboseala zice: " Noi suntem..noi suntem" Sotul calm ca de obicei ii aminteste: " pai mama… noi avem fetita" In fine…la ora 01.50 pe data de 6 Noiembrie 2009 a venit pe lume cantarind 3460g, cu 51 cm, si nota 10 la nastere printesa lui mami si tati : Miruna Gabriela. A fost un copil cuminte inca de la nastere, iar pentru noi este cel mai mare dar de la Dumnezeu si totodata cea mai mare realizare a vietii nostre. Tati o pupa si o alinta non stop spunandu-i " Minunea lui Doamne Doamne" Bucuria a fost un pic umbrita cand la externare am aflat ca fetita are " tal valg" care in termini uzuali insemana ca piciorusul nu a avut o pozitie corecta in burtica si drept urmare cand va incepe sa mearga ar putea calca cu piciorusul stramb. Din nou Dumnezeu a avut grija de noi si am dat peste niste medici cu har care au diagnosticat si tratat corect fetita astfel ca astazi la 3 luni de viata si dupa o serie de cateva gipsuri si kinetoterapie piciorusul arata vizibil mai bine si chiar indraznim sa speram ca pana la 5 luni vom incheia cu success si acest capitol. Fetita seamana leit cu sotul meu, lucru pe care mi l-am dorit de cand eram insarcinata, iar acum eu am doua sufletele cu chipul identic pe care sa le iubesc la fel de mult! Nu ne dorim pentru ea lucruri mari! Am invatat ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Speram insa din tot sufletul sa fie un copil sanatos, un om bun si cinstit si poate un sprijin pentru parintii ei mai tarziu…de restul …va avea grija ea si bunul Dumnezeu! Nasterea fetitei mele a fost cea mai mare aventura si cel mai curajos lucru pe care am putut sa-l fac pana acum !