Placenta – prima punte dintre tine si copilul tau

Pana in momentul cand oul (ovulul fertilizat) ajunge in uter, el s-a divizat deja intr-un manunchi de celule. O parte dintre aceste celule se ataseaza de peretele uterin …

http://newsite.mami.ro/wp-content/uploads/2012/04/02/placenta-refacut.jpg

Pana in momentul cand oul (ovulul fertilizat) ajunge in uter, el s-a divizat deja intr-un manunchi de celule. O parte dintre aceste celule se ataseaza de peretele uterin (de obicei, in partea superioara) formand „trofoblastul”. Acesta dezvolta cili (ca niste degete) care „se ingroapa” adanc in peretele uterin.

Din aceasta ingemanare stransa intre embrion si peretele uterin se va forma ulterior placenta, care nu este altceva decat o punte intre mama si copil, punte traversata de un sistem complex de vase de sange.

In esenta, asadar, placenta este formata din celule fetale. Nu intamplator testele pentru depistarea anomaliilor cromozomiale ale fatului constau in recoltarea unei mici portiuni din placenta (la inceputul sarcinii, in saptamanile 6-11) si in analizarea ei (placenta si fatul fiind identici din punct de vedere genetic).

Odata formata, placenta continua sa se mareasca, pentru a acoperi nevoile fatului in continua crestere. Placenta atinge grosimea maxima la 32 de saptamani, dupa care incepe sa se subtieze usor.

La nasterea la termen, placenta cantareste de obicei cam 1/7 din greutatea bebelusului. Are forma discoidala, rotunda, cam de marimea unei farfurii (20-25 cm in diametru) si cam de 3 cm grosime.

Are doua fete distincte: fetala si materna. Cea fetala este plata, neteda, aproape catifelata. Suprafata ei este acoperita de vase de sange care ii dau o culoare albastru-gri. In centrul fetei fetale este inserat cordonul ombilical, care arata ca un arc spiralat albastru si contine 3 vase de sange (vasele ombilicale – doua artere si o vena).

Este acoperit cu o substanta ferma, ca o gelatina, care ajuta la prevenirea formarii de noduri sau bucle. Fata materna a placentei prezinta santuri care o impart in cotiledoane, fiecare cotiledon aratand ca o bucata de ficat crud – rosu-inchis, cu aceeasi consistenta.

Daca ai vazut vreodata ce cantitate importanta de echipament medical este necesara intr-o sectie de prematuri pentru ingrijirea unui singur copil, atunci incepi sa apreciezi rolul extraordinar al placentei; nu numai ca mentine fatul in viata, dar il si ajuta sa creasca intr-un ritm incredibil.

In timpul sarcinii, sangele matern nu patrunde direct in circulatia fetala – cele doua circuite sangvine sunt separate. Schimbul dintre ele are loc prin reteaua complexa de vase de sange si capilare din placenta.

S-a estimat ca fluxul de sange matern prin placenta in saptamana 20 este de 300 ml/minut, iar in saptamana 40 de 600 de ml/minut. Aria suprafetei placentare disponibila schimburilor dintre cele doua sisteme de circuite sanguine este de 11 m2… incredibil, dar adevarat!

Toate elementele nutritionale necesare fatului trec din sangele matern in cel fetal prin intermediul placentei, de aceea alimentatia este atat de importanta in timpul sarcinii. Toti produsii „reziduali” de metabolism pe care ii elimina fatul ajung inapoi in sangele matern, iar mama ii excreta (elimina) prin urina sau fecale.

Avantajul unui asemenea „filtru” este ca toxinele si infectiile periculoase nu sunt lasate sa treaca la fat. Totusi, cum nici un sistem nu este perfect, unele infectii pot traversa placenta, ajungand astfel in sangele fetal, cum ar fi: rubeola, toxoplasmoza si infectia HIV (virusul care produce SIDA).

Unele otravuri pot trece si ele placenta, inclusiv alcoolul si nicotina, din care cauza este foarte important sa nu fumezi si sa nu bei alcool in timpul sarcinii. Si unele medicamente traverseaza placenta, ajungand la fat, de aceea nu lua nici un medicament inainte de a intreba medicul sau farmacistul daca dauneaza sau nu copilului.

Pe langa faptul ca placenta mentine in viata bebelusul si il ajuta sa se dezvolte, ea are rolul si de a produce hormoni (estrogeni, progesteron), foarte importanti pentru o sarcina sanatoasa. Acesti hormoni au roluri multiple, printre care si acela de a stimula sanii si de a-i pregati pentru alaptarea bebelusului, dupa nastere.

Primul mod este foarte simplu: daca bebelusul se dezvolta bine, daca este activ, iar viitoarea mamica creste in greutate, inseamna ca placenta „isi face bine treaba”. In unele cazuri insa, placenta nu poate suporta cerintele fatului in continua dezvoltare.

Aceasta fie din cauza ca fluxul de sange care circula prin ea este scazut (la mamele cu tensiune arteriala crescuta), fie ca nu s-a dezvoltat cum trebuie sau ca a inceput „sa imbatraneasca” si este mai putin eficienta. Aceste cauze duc la „insuficienta placentara”, ale carei consecinte nu sunt deloc de neglijat: mama ia in greutate sub limita normala in timpul sarcinii, fatul ramane mic pentru varsta sarcinii, iar miscarile fetale sunt mai reduse.

Daca acest lucru se intampla, vei fi sfatuita sa te odihnesti mai mult pentru a creste fluxul de sange prin placenta si ti se va recomanda sa faci un grafic al miscarilor fetale, pentru a urmari daca se misca normal. Alte teste pentru monitorizarea placentei sunt ecografia si testele de sange. In cazul in care placenta este sever afectata, s-ar putea ca nasterea sa fie indusa mai devreme.

Dupa expulzia fatului, urmeaza al treilea stadiu al travaliului – delivrenta (separarea si expulzia placentei). Dureaza cam 10 minute si este foarte putin dureroasa – de fapt, majoritatea mamicilor nu prea isi mai amintesc aceasta faza, pentru ca sunt prea absorbite de minunea care tocmai s-a nascut.

Dupa nasterea bebelusului, urmatoarele contractii determina separarea placentei si eliminarea ei prin vagin. Uterul continua sa se contracte, inchizand astfel vasele de sange deschise prin dezlipirea placentei de pe peretii uterului si reducand sangerarea.

Sunt doua modalitati de realizare a acestui stadiu.

  • Majoritatea femeilor au un stadiu activ, care determina scaderea sangerarii. Imediat dupa expulzia fatului, se face o injectie cu oxitocina, care produce contractii uterine. La cateva minute dupa nasterea micutului, medicul isi fixeaza o mana pe abdomenul gravidei, iar cu cealalta trage de cordonul ombilical pentru eliminarea placentei.
  • Cealalta modalitate este ca eliminarea placentei sa fie lasata sa se intample natural. Durata acestui proces poate fi intre 30 si 60 de minute, pana cand uterul incepe sa se contracte, de la sine. Acest proces poate fi accelerat prin punerea la san a bebelusului, intrucat suptul stimuleaza secretia de oxitocina; placenta va fi usor impinsa in afara prin aceste contractii.

Dupa delivrenta, este foarte important ca asistenta sa examineze cu atentie placenta si membranele, pentru a se asigura ca nu exista nici un fel de resturi neeliminate care pot determina hemoragie. In foarte putine cazuri placenta nu se separa (placenta „retinuta”) si necesita interventie chirurgicala pentru eliminarea ei.

In mod normal, placenta se dezvolta in partea superioara a uterului, insa accidental se poate dezvolta in partea inferioara. Acest lucru este de obicei depistat la ecografia din saptamana 20 de sarcina. Si daca aceasta este situatia, vei repeta ecografia mai tarziu. Pentru ca, din fericire, pe masura ce uterul se mareste, majoritatea placentelor „urca” spre partea superioara.

Insa unele dintre ele raman jos inserate, acoperind orificiul intern al colului uterin (placenta praevia). In acest caz, iesirea copilului este blocata si este necesara operatia cezariana. Placenta praevia poate produce sangerare, acesta fiind alt motiv pentru care, neintarziat, trebuie sa semnalezi medicului tau orice sangerare vaginala.

Alta cauza de sangerare, in sarcina avansata, este „dezlipirea de placenta”, situatie in care parti din placenta se detaseaza de pe peretele uterin. Daca ti se intampla asa ceva, e obligatoriu sa fii internata imediat in spital, pentru ca evolutia sarcinii sa fie indeaproape supravegheata atat cat este necesar.

In this article

Comentarii