Eu am doi copii ( 2 ani si 4 luni siun bebe de 4 luni) si am trecut si eu prin spitale si intalniri cu doctori, si stiti la ce concluzie am ajuns? ca medicina nu e chiar o STIINTA, ca sa zic asa, mai degraba e o baza de date compusa din experiente, presupuneri si exceptii. Nimic nu e batut in cuie si de nimic nu poti sa fii sigur, intr-adevar procentajele arata anumite tendinte, dar dupa cum au vazut numeroase mamici, cand e vorba sa afli o anumita cauza, medicina mult laudata lasa de dorit. Eu va zic ce m-a ajutat pe mine, rugaciunea femeii insarcinate si Braul Maicii Domnului, si nu sunt singura, cunosc o multime de mamici care va pot confirma ce va zic. Rugati-va in timpul sarcini, de cum aflati ca sunteti insarcinata, rugati-va Domnului sa va dea acest dar minunat, pe care sincer nu stiu care dintre noi il merita cu adevarat. Rugati-va ca sa va vedeti puiutul in brate, rugati-va noaptea cu lacrimi de mama si eu sunt incredintata ca Cel care va aude o sa va si ajute. Dar majoritatea mamelor umbla toata ziua dupa asa zisele recomandari ale doctorilor, nu zic ca nu ajuta, dar ce ar fi sa mergeti la cel mai important doctor, la directorul spitalului, daca intelegeti la ce ma refer. Eu recomand asta chiar si femeilor care nu cred in Dumnezeu, stiti ca nici eu nu am crezut, dar in urma dovezilor uimitoare, a minunilor zilnice, nu am mai putut sa ignor ceea ce era evident, chiar daca ratiunea, istoria, televizunea, filosofii atei si altii iti zic altceva. Singurul care va poate ajuta sa fiti parinti e Acela care e Parintele tuturor. Cautati rugaciunea femeii insarcinate pe internet si spuneti-o in fiecare zi cu seriozitate si o sa aveti o sarcina si nastere usoara. Lasati medicina sa isi bata capu cu lucruri pe care nu si le poate explica, voi mergeti la sigur daca faceti asa. Iar daca rugaciunea voastra este pentru a ramane insarcinata spuneti si sotului si impreuna sa faceti copilul cu gandul ca aduceti un suflet in lume, ca cereti lui Dumnezeu sa va faca voua un om, sa nu fiti superficiali. Si dupa ce ati ramas insarcinata sa fiti abstinenti, asta e foarte important, faceti efortul asta, stiu ca e greu, dar copilasul nu trebuie sa cunoasca miscarea sexuala si hormonii specifici revarsati in timpul actului. O cauza a avortului spontan pe care multi medici o cam ascund de urechile noastre sunt anticonceptionalele, nu mai luati veci asa ceva, sunt abortive si orice alta metoda hormonala, toate acestea sunt abortive. As vrea sa dispara toata durerea mamicilor, dar nu se poate fara efortul lor, fara jertfa lor si fara Hristos nimic nu se poate, mai ales sa faci un om, un copilas.

Buna Andre.......ce pot eu sa-ti spun....nu dispera , daca sarcina intradevar este mai mica de 7 saptamini , adica de 5......nu se aud bataile inimii bebelusului , asa a fost la mine la 5 sapt , nu se auzea nimic si nici nu prea se vedea mare lucru.......capul sus , cere parerea altui medic , dar nu vreau sa te sperii si mai rau , exista si varianta ca sarcina sa fie oprita in evolutie , treb sa fii pregatita si ptr aceasta veste, stiu ca este dureros , chiar foarte bine dar treb sa fii preg ptr orice.......eu sper din suflet ca totul sa fie bine si un simburel sa creasca in burtica ta fara probleme........ai grija de tine.

buna eu am fost la ginecolog si mia zis ca am 5sapt. si nu 7sapt. cat trebuia sa am si mia zis nu se aud bataile inimii si crede ca este ori o sarcina mica ori este oprit din evolutie , de cand am aflat nu pot sa-mi revin am tot plans si nu stiu ce sa fac.Am decis ca vineri sa merg la timisoara sa vad daca d-na ginecolog are dreptate sau a facut o greseala ,care ma poate costa viata bebelului meu. A-ti trecut prin asa ceva ,va rog sa ma ajutati sa imi gasesc puterea de a ma calma si a merge mai departe

Buna dragele mele.....si eu am trecut printr-o nastere prematura la 24 saptamini , sa intimplat pe 2 dec 2010.......aveam gemeni.....baietel si fetita,,,,i-am pierdut pe amindoi.......cauza: infectia urinara......netratata cum trebuie din cauza unui medic care nu a stiut sa ia masuri........cu cine sa ma cert??????.......sint frinta de durere , mai am un baietel de 6 ani si -mi doream cu disperare sa mai fac un copil.....sint alaturi de voi si stiu ce este in sufletul vostru........este cumplit sa-i vezi si sa nu ai parte de ei.......la mine sint convinsa 100% ca a fost vina dr.......dar cu cine sa ma lupt......nimeni si nimic nu-i va aduce inapoi.......va doresc sa fiti tari si puternice.....nu spun ca trebuie sa uitati ptr ca nu aveti cum.......fiecare trece cum poate si cum stie peste......important este sa luam masuri sa nu mai trecem prin asemenea tragedii care ne marcheaza pe viata........sa fim puternice.

ana-marya..imi pare rau ..ca ai trebuti sa treci si tu prin asa ceva...atit de dureros...crede-ma ce te inteleg foarte bine....
as putea sa iti dau un sfat.....ar fi bine sa vorbesti cu persoane care au trecut prin acceasi situatie ca si tine....si eu am trecut prin asa ceva...sarcina mea fiind mult mai inaintata..m-a ajutat foarte mult sa vorbesc cu fete care au trecut prin asta...
eu nu am aflat inca motivul....dar am facut multe analize...si totul e bine...si copilasul meu era sanatos....am fost la 4 doctori..si toti dupa ce au vazut analizele...au vorbit de col uterin elastic...dar nici unul nu mi-a zis ca 100% asta e cauza...mai mult 3 din 4 au zis ca multe din pierderile de sarcina...ramin fara cauza...

Am avut sarcina oprita in evolutie la 5 saptamani si 4 zile.
La 8 saptamani am inceput sa am hemoragie si am ajuns la spital, unde am aflat ca sarcina e oprita in evolutie si ca singura solutie e sa fiu curetata.
Doctorita care mi-a facut curetajul mi-a zis ca timp de 8 luni sa nu mai raman ca altfel voi pati la fel. Va trebui sa aflu cauzele...
La mine, nivelul progesteronului intr-o luna fara ovulatie era la limita inferioara a normalului, iar intr-o luna in care am avut ovulatie, progesteronul era la un nivel normal. Ma framanta gandul daca nu cumva dr la care am fost dupa ce am aflat ca sunt insarcinata e vinovat de pierderea acestei sarcini, pt ca nu mi-a prescris utrogestan!?
Sarcina a fost micuta, dar era prima, era mult dorita si asteptata, dupa 3 ani de cand tot incercam tot felul de solutii....
Incepusem sa vorbesc cu bebe, desi era "mort"???
Durerea pierderii acestui copil si la mine e unita cu sentimentul de vinovatie....
Sa o fi pierdut fiindca am facut baie calda, la 2 zile dp ce am aflat ca sunt insarcinata, cand am facut temperatura?Dar atunci deja aveam 5 saptamani si 5 zile...
offffffffffff!!!!!!!!! Cred ca cel mai greu va fi sa aflu cauzele opririi sarcinii in evolutie!Voi ati aflat?

mirelaa..stiu cit de greu iti este...
nici eu nu am primit un raspuns sigur..dece ..copilasul meu a urcat la cer..toate analizele au fost bune..si singurul motiv care imi zice doctorita mea este ca e posibil ca sa am col uterin elastic..desi acum colul e 4.5cm.si inchis...la un momendat cind am fost la alt doctor sa cer o alta parere..mi-sa zis ca "a fost un moment nefericit in viata mea"..nu stiu ce sa mai cred..
acum sint isarcinata in 8 saptamiini..si tremur la ideea ca as putea trai din nou aceasta tragedie...
te-as sfatui sa vorbes despre asta..cu persoane care au mai trecut prin asa ceva...ajuta foarte mult...stiu din propia experienta!!!..
iti dores mult succes..si sa treci peste durerea asta...sau mai bine zis..sa inveti sa traiesti cu golul asta in inima ta....pentru ca niciodata nu ai sa uiti copilasul care l-ai avut in burtica...
te imbratisez cu drag si sper sa mai aud vesti de la tine!!!

si eu mi-am pierdut copilul la 26 sapt de sarcina,dupa ce ne invatasem unul cu altul,dupa ce asteptam cu nerabdare sa miste,sa ne bucure vietile. au trecut 5 luni de atunci si niciun raspuns de la spital. nimeni nu-mi zice DE CE???? mi-am vazut copilul mort,n-am sa pot trece vreodata peste asta, e mult prea dureros, numai cine a trecut intelege pe deplin cum e sa nu poti vreodata sa-l strangi in brate,desi l-ai simtit......

si eu am pierdut o sarcina la 26 sapt..in ianuarie 2010....a fost un cosmar pana in august cand am ramas insarcinata.acum am 25 de sapt si ma rog sa ajungem cu bine la capat.......multa sanatate

a trecut numai o luna de cind am pierdut un ingeras de 23 saptamini.......sentimentul de doliu e foarte puternic....pling tot timpul... nu mai pot sa vad hainute de bebelusi fara sa pling de durere......si cind vad bebelus ma gindesc ce asemanari ar fi putut avea cu copilasul meu.....adevarul este ca e foarte greu sa treci prin asa ceva.....imi trebuie foarte multa putere sa incerc din nou ....cu toate ca imi doresc foarte mult un copil....

Indiferent ce se scrie nimai mamele de ingerasi stiu cum este så fi mamå fårå nici un bebe si så ai casa plinå de amintiri... dar cel mai råu e cå nimeni nu-ti poate garanta cå data viitoare va fi altfel! Ca så ai forta så continui viata si mai ales så incerci nu trebuie så fi stresat, dar cum så nu fi stresat dupå o asemenea tragedie?! Numai memoria unor momente si esti deja stresat... Dar dacå speranta n-ar mai fi, nimic nu ar mai fi...

dar daca s-a intamplat sa pierzi sarcina de mai multe ori? de unde gasesti putere sa mergi mai departe? cum sa-i privesti pe cei dein jur? cum sa te privesti pe tine, mama fara copii? cum sa raspunzi sfaturilor de genul" esti tanara, ai timp" cand pe tine te ucide pierderea copiilor tau, nu a unor sarcini? cum sa inveti iar sa traiesti, sa razi, sa speri??????