Ce vede bebelusul tau

888 0

Desi toate structurile ochiului sunt diferentiate, micutul nu stie sa interpreteze ceea ce vede. Este ca si cum ai pune in mana unui amator un aparat foto sofisticat. Vor trece luni bune, chiar ani, pana cand in creier se vor forma circuitele complexe necesare perceperii fine a detaliilor si nuantelor.

Vederea bebelusului in primele luni

In prima zi, el vede lumea in alb si negru, fiind atras mai mult de contururi. Chiar daca ai impresia ca te priveste in ochi, el este interesat de linia parului tau. Studii stiintifice arata ca incepand chiar din a treia zi nou-nascutul incearca sa imite expresia fetelor din jur.
In primele luni micutul nu reuseste sa-si controleze foarte bine muschii globilor oculari, astfel incat sa-si miste ochii coordonat. De aceea e normal ca pana la varsta de trei luni sa observi miscari laterale sau verticale ale unuia dintre ochi (nistagmus) in total dezacord cu ochiul celalalt, insa dupa aceasta varsta nistagmusul este motiv de ingrijorare. Un consult oftalmologic iti va spune daca dezvoltarea vederii copilului tau este normala.

Intre trei si sase luni, abilitatea de a coordona ambii ochi se imbunatateste considerabil si vei observa usurinta cu care copilul reuseste sa-si mute privirea de pe un obiect apropiat spre un altul mai departat. Acum apreciaza distante, percepe spatiul, pregatindu-se pentru aventura mersului.
Ceea ce era gri devine culoare in jurul varstei de trei luni.

Bebelusul este atras de culori vii

Culorile vii sunt primele pe care le vede si incetul cu incetul va „cuceri” tot spectrul. Capacitatea de a diferentia nuante foarte apropriate ale aceleiasi culori – “verde-crud”, “verde-olive”, “verde-smarald” – va aparea insa dupa ani de zile.

Pentru a-l initia in universul culorilor, ai mii de ocazii sa-i descrii lumea multicolora care ne inconjoara: “Vai, ce frumos miroase floarea asta violeta!”, sau “Astazi ne imbracam cu salopeta verde si cu sosetele galbene!”, sau “Trebuie sa luam autobuzul galben ca sa ajungem la bunica”.

Vederea definitiva

Varsta la care putem spune ca vazul unui copil este la fel de bun ca al unui adult este in jur de opt, noua ani. Ariile corticale destinate vederii sunt constituite si toate microcircuitele extrem de fine ce proceseaza informatia vizuala sunt definitivate. Modificarile care survin dupa aceasta varsta sunt minime.
Statisticile americane arata ca la varsta prescolara unul din douazeci si cinci de copii are probleme de vedere, in timp ce la varsta scolara unul din patru copii are o afectiune usoara care necesita corectare. Daca sunt lasate netratate, aceste afectiuni, uneori minore (miopie, hipermetropie, strabism) pot provoca pierderea vederii la nivelul ochiului afectat. Este cunoscut faptul ca, in creier, ochiul sanatos este favorizat si in timp ochiul bolnav devine “lenes”

 


In this article

Join the Conversation