Tulburarile de vedere

643 0

Devin evidente atunci cand copilul atinge varsta scolara.

Miopie, hipermetropie, astigmatism

Miopia si hipermetropia sunt tulburari simple de refractie, imaginea formandu-se inaintea sau dupa retina. Astigmatismul este mai complex, si se poate asocia cu una dintre cele doua afectiuni mensionate mai sus.

Copilul cu miopie nu vede bine obictele situate la distanta, in schimb vederea de aproape e excelenta. Problema este depistata, in general, dupa varsta de 10 ani, dar poate sa apara mai repede, mai ales daca unul din parinti sufera de acelasi tip de afectiune.

Semnele sunt evidente: copilul clipeste des si isi apropie obictele de ochi pentru a le percepe mai bine. Un oftalmolog poate sa depisteze usor problema, chiar la prichindeii care nu stiu sa vorbeasca.

Micutii cu hipermetropie pot avea o vedere clara a obiectelor, dar cu un efort de acomodare a ochiului de pe urma caruia se resimt (oboseala, durere de cap). Efortul de acomodare pentru vederea de aproape (cand copilul urmareste o pagina de carte, de exemplu) e acompaniat deseori de strabism convergent (o deviatie a ochilor spre nas).

Spre deosebire de miopie, semnele hipermetropiei sunt mai putin evidente, pentru ca micutul vede in general bine la distanta. Oftalmologul poate depista insa tulburarea in mod eficient, chiar si la copilul mic.

Este frecvent la nou-nascuti sai aiba „privire incrucisata”. Cauza este un deficit fiziologic de tonus muscular. Strabismul la bebelusi trebuie totusi sa ramana un fenomen intermitent (bebe se uita „crucis” doar din timp in timp), si nu trebuie sa pesiste dincolo de varsta de 4 luni. In caz contrar, fuga la oftalmolog.

Ambliopie

Nu se manifesta prin vreo anomalie vizibila a ochiului, dar inseamna vedere deficitara – asa numitul „ochi lenes”. La copil, ambliopia se corecteaza cu atat mai greu cu cat micutul inainteaza in varsta. De aceea, este necesara o depistare precoce, printr-un examen medical de specialitate.


In this article

Join the Conversation