6 mituri despre autism. Ce este real și ce nu

Diagnisticul de autism nu este ușor de primit de către niciun părinte. Cu toții ne dorim ca micuții noștri să fie sănătoși.

1826 0

Tocmai de aceea, este ușor să pici în capcana de a căuta semne care să dezmintă informația primită de la specialist. Noi am stat de vorbă cu psihologul Daniela Gavankar, președinte și fondatoare a Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism (AITA) și am alcătuit o listă cu mituri, argumente și contra-argumente legate de autism, pe care dorește să le clarifice încă de la început cu părinții care îi cer ajutorul.

Copilul meu nu este așa grav cum sunt “autiștii”

“Fiecare părinte mă asigură la începutul convorbirii de faptul că băiețelul/fetița lui nu este atât de grav afectat cum știm că sunt “autiștii”. Iar aici se face prima clarificare: un copil este în primul rând un copil, fie că are autism sau nu. Poate fi vesel sau încruntat, pus pe șotii sau liniștit, în brațe la mămica lui sau lângă ea, pe scaun”, explică psihologul Daniela Gavankar. Imaginea copilului cu autism care stă într-un colț supărat și flutură un fir, este un mit. Copiii cu autism sunt frumoși și știu să zâmbească! “Autismul face parte din seria tulburărilor pervazive de dezvoltare și este o tulburare de spectru. Oricare persoană cu acest diagnostic se poate situa oriunde în spectru (grav sau ușor)”, adaugă psihologul.

Știe exact ce vrem de la el, dar ne răspunde doar atunci când vrea

Dificultatea majoră a unui copil cu autism se referă la socializare – adică la relația cu cei din jur. Copilul poate demonstra spontan anumite comportamente, dar nu o face la cererea unei alte persoane. “A face ceea ce ți se cere implică mai multe abilități: să asculți și să înțelegi ceea ce ți s-a cerut și să demonstrezi acest lucru făcând ceea ce ți se cere. A face spontan un anumit comportament nu implică nicio componentă socială – copilului nu-i cere nimeni nimic, iar el face fără a fi în relație cu cineva și fără a demonstra că înțelege ce-i cere cineva. Problema nu se pune dacă el știe sau nu să facă acel lucru, ci dacă îl poate demonstra la cerere sau nu”, spune Daniela Gavankar.

Este foarte deștept, știe toate mărcile de mașini, electrocasnice și hypermarketuri

Acest lucru este foarte specific copiilor cu autism care sunt atrași de mărci de tot felul, iar unica întrebare la care răspunde este “Ce mașina este aceasta?”. Copilul nu inițiază și nu răspunde la niciun fel de comunicare, decât la cele legate de subiectul preferat (posturi TV, mașini, hypermarketuri etc). El demonstrează astfel o memorie excelentă, dar și o capacitate bună de învățare, însă doar  pentru obiecte neobișnuite, nu persoane sau obiecte din mediul înconjurător.

Nu are probleme de socializare. Îi plac copiii și aleargă spre ei, iar pe noi ne iubește foarte mult.

Copiii cu autism își iubesc părinții și demonstrează toată gama de emoții pe care orice copil le poate manifesta. Tot Daniela Gavankar ne explică la ce se referă problemele de socializare: “Multor copii cu autism le plac copiii, însă problema de socializare se vede în relația cu aceștia. Ei nu știu nici să inițieze jocuri sau comunicare, nici nu știu să răspundă la comunicarea și jocul celorlați copii. Nu pot urma reguli simple, nu își așteaptă rândul, nu fac schimb de jucării. De cele mai multe ori doar se bucură la vederea lor, apoi doar aleargă împreună cu aceștia iar interacțiunea se observă cel mai adesea sub forma unor atingeri neadecvate, uneori pe față sau pe cap”.

Ce rost are să mergem la specialist? Oricum nu se vindecă!

Autismul se recupereaza cu terapie și fiecare pas se învață. De aceea este important să te adresezi unui centru specializat pe terapia copiilor cu autism, căci aici vei găsi cei mai în măsură specialiști care se vor ocupa de copilul tău! Micuțul va învăța, prin terapie, principalele comportamente și abilități de care are nevoie, va învăța să vorbească și să comunice după multe ore de terapie individuală și de grup (de la lalalizări la a spune A, apoi la a răspunde la întrebări și la a menține o conversație). Copilul va învăța să înțeleagă limbajul și semnificația cuvintelor, să răspundă la nume, să arate obiecte, persoane, să recunoască acșiuni și emoții, să imite acțiuni și cuvinte, să facă analogii, să povestească, să completeze o fișă, să mănânce, să folosească toaleta, să cânte și să danseze etc.

“Începutul terapiei este dificil, confruntarea cu diagnosticul este lungă, însă bătălia poate fi câștigată și este câștigată de copii minunați, alături de părinții lor extraordinari. Timpul nu este de partea copiilor sau a părinților, iar deciziile luate rapid ajută cel mai mult. Există soluții, specialiști și locuri în care copiii pot lucra eficient pentru a depăși dificultățile cu care se confruntă. Iar atunci când copilul are nevoie de ajutor, datoria părintelui este să-i fie alături, adaugă psihologul Daniela Gavankar, de la Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism (AITA).

Cineva mi-a recomandat să-l duc la grădiniță, pentru că acolo își va da drumul

Tulburarea de spectru autist este cea mai gravă tulburare de dezvoltare, iar copilul nu “își va da drumul” când va fi dus la grădiniță. A fi in colectivitate este benefic atunci când micuțul are minime abilități academice și de imitare. În absența acestora, copilul nu se va integra în grup și nu va putea participa la activități, fiindu-i greu să respecte reguli, pe de o parte, și pe de altă parte pentru că nu este interesat de copii și activități împreună cu aceștia. “ Într-un grup de 20 de copii, el se poate purta ca și cum ar fi singur, fără ca măcar să-i observe pe cei care se joacă lângă el. Se poate să fie atras de o jucarie sau un obiect și să petreaca timp îndelungat în acest fel, fără a veni în activități spontan sau dacă este chemat”, explică Daniela Gavankar.

In this article