Alergia – criza sistemului imunitar

2329 0

S-a dovedit chiar ca alergia este o tulburare complexa a sistemului imunitar si ca actioneaza la nivelul intregului organism.

Cand te mananca mancarea

Nu exista copil sanatos pe care, mai devreme sau mai tarziu sa nu-l „manance” pielea. Alimentatia s-a schimbat profund in ultimele zeci de ani. Numarul alergenilor a crescut spectaculos, afectand persoanele cu o anumita predispozitie genetica. Fiindca manifestarile nu sunt intotdeauna specifice, alergiile scapa unui diagnostic precoce. Se pierde un timp pretios, iar copilul sufera inutil. Informarea corecta a mamelor face deseori mai mult decat o vizita la medic.

Intoxicatii „usoare” nu exista

Cel mai adesea, alergiile alimentare se confunda cu „intoxicatiile usoare”. Copilului ii cade greu o mancare sau alta si face urticarie. Intoxicatie usoara nu exista. Ori este vorba despre o toxiinfectie, ori micutul este alergic la un anumit aliment. Toxiinfectiile presupun contaminarea mancarii cu un germen patogen sau cu produsi ai acestuia. Ele evolueaza cu febra, diaree, varsaturi si stare generala alterata. Din tratament nu lipsesc antibioticele, administrate insa numai sub control medical, pentru ca numai medicul stie cand este nevoie de ele.

In toxiinfectii se declanseaza si o reactie histaminica. Aceasta enzima este raspunzatoare pentru majoritatea manifestarilor de tip alergic: urticarii, edem. De aici, apar confuziile. Alergiile propriu-zise nu au la baza o contaminare microbiana. Febra lipseste, de regula. Alergenul, o substanta de origine animala, vegetala sau chimica, declanseaza un raspuns imun exagerat la persoanele cu predispozitie genetica. Antibioticele sunt inutile, daca nu toxice, antihistaminicele rezolvand singure criza.

Unii copii suporta bine un aliment intr-o zi, dar au reactii urticariene in alta. De exemplu, mananca paine cu unt, dar nu suporta crema tortului facuta tot din unt. Parintii cred ca pachetul <<a fost stricat>>. De fapt, este suficient sa fie o alta marca de produs. Alergiile apar si la alergeni prezenti in cantitati minuscule, cum ar fi colorantii alimentari, care difera de la firma la firma.

Sau la nichelul care ajunge in alimente atunci cand folosim mixerul. O simpla urticarie indica mai degraba un sindrom alergic. Argumentul <<a mai mancat si n-a patit nimic>> nu poate exclude un aliment de pe lista neagra”. Crizele pot aparea de la primul contact cu alergenul sau la expuneri repetate.”

Cum recunoastem boala?

Foarte greu. Histamina care se descarca in circulatie in urma contactului cu alergenul produce o multitudine de reactii, aparent fara legatura intre ele. Copilul mic este nervos, agitat, isi freaca mainile si piciorusele, linistindu-se pentru putin timp atunci cand ii facem masaj, il imbracam sau imbaiem. Colicile tulbura somnul sugarului. Nu lipsesc greturile si starile de voma. Diareea este persistenta, iar apetitul slab. Urechile sunt pline cu ceara, iar ochii incercanati si inrositi. Adesea copilul se trezeste cu ochii <<lipiti>>.

Face des otita, eczeme, urticarie. Are migrene si dureri musculare. Nasucul ii curge intruna. Ziua este agitat, iar noaptea adoarme greu. Isi mai uda patul si dupa varsta la care a renuntat la scutec. Unul sau mai multe dintre aceste semne de alarma apar atunci cand reactiile alergice sunt discrete. Daca apare o criza severa, imediat dupa expunere, diagnosticul e simplu de pus. Ce faci insa cand lucrurile sunt neclare?

Odata depistata cauza, se elimina din alimentatie produsul. In loc de lapte se foloseste laptele de soia. Branza de vaca se inlocuieste cu aceea de oaie sau de capra, daca e tolerata. Untului ii fac concurenta o groaza de margarine. Faina de orez, spaghetele „chinezesti”, faina fara gluten, malaiul sunt cele mai potrivite pentru cei cu alergie la grau.

Ce te faci insa cu alergenele care pot intra in compozitia a tot felul de produse si pe care nu ai cum sa le descoperi? O data cu ele vine si urticaria. Antihistaminicele raman principalul aliat in lupta cu dl. Scarpinici. Sunt in continuare folosite cele clasice, gen Romergan sau Peritol, alaturi de medicamentele moderne de tip Claritine.

Cele clasice sunt preferate de unii parinti pentru ca au si efect sedativ, actionand ca un somnifer, iar uneori cresc pofta de mancare. Medicii prefera antihistaminicele moderne. Ei spun ca pofta de mancare indusa de „somnifere” poate da un dezechilibru metabolic, pentru ca este realizata artificial. Copilul adoarme, dar a doua zi e mahmur si nervos. Cele de tip Claritine nu ajung la creier, putand fi administrate si in timpul zilei, de la varste mici, fara sa dea somnolenta care il face pe copil morocanos sau care, daca e mai marisor, il expune la accidente.

Oricum, daca un copil iritabil, cu diaree si urticarie, se linisteste dupa siropul antihistaminic, se pare ca suferea de o alergie alimentara. Ceea ce e necesar sa stii este faptul ca nu trebuie sa renunti la tratament pentru ca altfel crizele pot deveni mai dese si mai grave. Tratamentul antihistaminic ajuta si in toxiinfectii, alaturi de celelalte produse prescrise de medic, eliminand o mare parte din simptome.

Chiar daca tine boala sub control, pacientul sufera din cauza interdictiilor. E greu sa convingi un copil sa se protejeze, mai ales daca manifestarile alergiei apar la ceva vreme de la contact si micutul nu face legatura intre urticarie si expunere. Situatia se complica si intre 2-3 ani, cand copilul este un mic rebel care spune „nu” din principiu. Dupa ce mai creste, apar alte probleme, legate in special de frustrare.

„De ce alti copii pot iesi la joaca si eu nu? De ce nu am voie inghetata cu alune?” Fii pregatita sa raspunzi la aceste intrebari. Cauta explicatii simple, pe intelesul lui. Ofera-i compensatii: petrece mai mult timp cu „prizonierul” inchis in casa, cumpara-i alte bunatati. Munca de „lamurire” trebuie dusa in echipa: din ea va face parte si medicul. Adeseori, copilul e mai tentat sa asculte sfaturi venite „din afara”.


In this article

Join the Conversation