De ce inventeaza copiii "povestioare"?

629 0

Toata casa se pregatea de iesit la padure, cand Irina, mamica lui Ionut (4 ani), l-a intrebat unde este tricicleta, primita in dar cu cateva saptamani in urma. Copilul a privit-o plin de candoare si i-a raspuns: „Mi-a luat-o Valerica si nu mi-a mai dat-o inapoi.” Irina nu stia ce sa spuna. Era a doua, daca nu cumva chiar a treia oara, cand Ionut dadea vina pe prietenul lui fiindca nu stia ce a facut cu un joc sau o jucarie.I

n asemenea situatii, copilul nu este sigur de modul in care vor reactiona parintii si atunci „trimite pe cineva la inaintare”, in cazul de fata pe Valerica. Cand copiii sunt mai mici, „ajutorul” poate fi dat de un personaj imaginar, prieten de nadejde, care are rolul de a-l scapa pe poznas de cearta sau pedeapsa. In nici unul dintre cazuri nu trebuie sa intri in panica. N-ai la usa un viitor mitoman si depinde de tine cum vor evolua lucrurile intre voi.

Vrei sa-l ajuti sa faca diferenta intre adevar si minciuna? Fie ca este imaginar sau real, amicul care doseste jucariile, strica telecomanda sau rastoarna cana cu lapte este „prietenul” copilului tau. Asadar explica-i acestuia din urma ca este responsabil pentru gesturile si actele pretinsilor sai amici de joaca. In fata ta numai el da socoteala, astfel nu-i distrugi imaginatia, il faci doar sa stie ca regulile, odata stabilite, raman oricum in vigoare.

Daca sesizezi ca puiul tau are o inclinatie deosebita sa povesteasca intamplari imaginare ca si cum ar fi reale, este indicat sa-i explici ca nu va trece mult pana cand toata lumea isi va da seama ca sunt inventii si atunci nimeni n-o sa-l mai creada. Nici chiar tu… Iar prietenii vor rade de el si nu-l vor mai asculta, indiferent ca va spune adevarul. De fapt, vindecarea cea mai rapida pentru un mic Pinocchio vine de obicei de la prietenii de joaca. Ramane insa deschisa problema motivatiei. In cazul lui Matei, fabulatia era o reactie de aparare fata de prietenul sau, ai carui bunici ii faceau toate chefurile si ii cumparau tot ce-si dorea.

Matei avea si el o multime de jucarii, dar nu avea bunici care sa-l rasfete. Probabil ca in mintea lui de copil lipsa bunicilor s-a tradus ca o nedreptate, o stare de fapt care-l punea in inferioritate fata de prietenul sau. Astfel s-a nascut fabulatia cu caracter compensatoriu.

O explicatie ca pentru varsta lui, deschisa si la obiect, din care sa reiasa ca nu toti copiii au bunici, dar ca parintii cu toata dragostea lor pot oferi o copilarie frumoasa, este de preferat unei atitudini de genul: ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. In concluzie, centrul de interes trebuie sa cada pe motivatie, nu pe fabulatie. Daca se indeparteaza cauza, copilul renunta singur la povestea pe care a inventat-o fara sa se simta vinovat in vreun fel.

Ti s-a intamplat vreodata sa te ia din scurt vreun om al legii? Sa treci pe rosu si sa te opreasca politistul? Sa lipsesti si sa ai de-a face cu nemultumirile sefului? Ei bine, in asemenea situatii ai cautat cu disperare o cale de-a „indulci” situatia. Iar calea este de obicei o minciuna cat mai… credibila. La fel fac si cei mici. Cand simt ca au fost „incoltiti”, ca nu au respectat o regula sau nu au ascultat povata ta, incearca sa gaseasca „scuze”.

La intrebarea: „Te-ai spalat pe dinti?”, iti va raspunde cu siguranta da, iar tu vei fi uimita cat de repede a adormit! Doar-doar sa nu-ti vina ideea sa-l controlezi. Tot „da” va raspunde si peste ani, cand il vei intreba daca si-a facut lectiile, daca a fost la scoala, daca a luat vreo nota proasta.

Depinde mult de tine ca sa ti se raspunda adevarat. Tu nu trebuie sa fii pentru el nici sef, nici politist… Construieste impreuna cu puiul tau o relatie de incredere, caci ar fi tare bine sa fii tu cea mai apropiata persoana careia sa vina sa-i ceara sprijinul ori de cate ori are nevoie.

Si nu uita ca de vreme ce ai un copil in casa, vei avea din cand in cand un mic mincinos la masa! Sarcina ta este sa-i demonstrezi copilului cat de valoros este adevarul, dar si ca il iubesti si il intelegi cand greseste. Este necesar sa simta ca tu nu-l vrei perfect si ca vei fi mai putin suparata pe el – chiar mandra de el, de ce, nu? – daca nu te va minti.


In this article

Join the Conversation