Zdreanta

481 0

E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.

Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.

Are insa o ureche
De pungas fara pareche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul cand si-l face.

De cand e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.

– „Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – „L-a mancat!”
„Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te invata mama minte.”

Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.

Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui
„S-a facut a dracului!”


In this article

Join the Conversation