Acomodarea la gradinita – o misiune dificila

1186 0

Gradinita a fost prima despartire de baietelul meu.

Daca ma gandesc un pic, s-a intamplat cam devreme, dar la vremea aceea  faceam comparatie cu bebelusii care au mers la cresa cu mult inaintea lui, in grupa lui (grupa baby – care preceda grupa mica) erau copilasi mai mici decat el, ma bucuram ca va sta cu micuti de varsta lui etc.

Si totusi, nu a fost totul roz… A trecut de atunci o perioada buna de timp, baiatul meu este in grupa mica, dar nu am uitat inceputurile. Chiar ieri, educatoarea mi-a spus: "Nu am vazut un copil caruia sa-i placa atata de mult la gradinita! ". Intr-adevar, acum ii place, dar pentru asta a fost nevoie de timp si de multa rabdare.

Gradinita: inceputurile

Cand a inceput sa mearga la gradinita, am fost sfatuita, contrar dorintei mele initiale, sa-l las de la bun inceput la program prelungit, urmand ca – in cazul in care adoarme si este linistit – sa continuam. Daca nu, scurtam programul si abia dupa ce se obisnuia cu noutatea trecea la program lung. Serviciul nu mi-a permis acest lucru, iar de la gradinita eram asigurata ca totul este bine, desigur plangea, dar trecea prin aceleasi etape de acomodare ca si alti copii.

In acea perioada, am vorbit cu o prietena psihoterapeut care mi-a spus ca este absolut normal ca un copil sa planga, acest lucru demonstrand atasamentul de familie si faptul ca exista o legatura sufleteasca stransa mama – copil. Mai degraba ar fi trebuit sa-mi fac probleme daca despartirea i-ar fi fost indiferenta. Problema era insa ca acasa incerca sa ma pedepseasca, facea intentionat lucruri care ma suparau, fugea de mine, uneori incerca sa ma muste. Mie mi se rupea sufletul.

In cele din urma, in toamna am schimbat situatia: alta gradinita, program scurt, un colectiv mai mic.

Am inceput cu un program pana la ora 12. A fost bine cateva luni, dupa care Vladimir a dorit sa stea mai mult, sa nu plece chiar cand colegii care ramaneau luau masa. A fost o sarbatoare cand l-am lasat sa doarma cu ceilalti si mi-a povestiti zile-n sir despre cine doarme, cine nu, despre cum arata lenjeria lui de pat, cu Fulger McQueen etc.

Si-a facut prieteni. Cu unul dintre copilasi ne vizitam si in afara programului si s-a legat o prietenie frumoasa: la ultima serbare, de 8 martie, au purtat bluzite la fel si, daca unul dintre ei este plecat din oras, vorbesc la telefon.

Nu a mai plans dimineata, chiar se grabea sa ajunga, iar acum o luna, am descoperit motivul celei mai recente suparari.

Vreau mai mult la gradinita!

"Nu mai vreau sa stau pe scaunel", mi-a spus intr-o dupa amiaza. "De ce nu raman si eu cu ceilalti?" Am privit-o lung pe educatoare. Aceasta mi-a zis ca Vladimir vrea sa se joace cu ceilalti copii si ca nu vrea sa se aseze pe scaunel ca sa fie imbracat pentru plecare. In cateva randuri, cand l-am lasat pana dupa-amiaza la ora 18.00 era in al noualea cer. Dimineata, cand ajungea, abia astepta sa anunte ca o sa stea muuult, toata ziua.

In cele din urma, baietelul meu sta la gradinita, din proprie dorinta, pana la ora 18.00. Ii place, are prieteni si mananca tot. Se trezeste dimineata si nu mai plange. Seara, nu simte nevoia sa ma mai pedepseasca.

Dar pentru asta a fost nevoie de rabdare si de traversat niste etape care, fiecare, a cerut o perioada de acomodare. In cele din urma, el singur a dorit programul prelungit si a simtit nevoia sa ramana in compania copiilor si a educatoarei mai mult timp. Dar toate s-au facut in ritmul lui si la vremea lor.

Ce am invatat?

Vladimir a inceput sa mearga mai tarziu. A inceput sa vorbeasca mai tarziu. S-a acomodat mai greu la gradinita. A facut lucrurile incet, dar temeinic si, de fiecare data, i-au iesit bine. Am invatat sa am incredere in el.

Ar fi trebui sa-l iau mai incet. Nu am facut asa, nu i-am dat timp, iar el m-a atentionat. Citeam carti de parenting, discutam cu psihiatri, cautam, de fapt, confirmari ale deciziei mele bune, fara sa fiu atenta la semnalele copilului meu!

Mergeam la serviciu cu mustrari de constiinta. Fata lui plansa si tipetele pe care le auzeam din gradinita, ma urmareau toata ziua. De data asta simt ca este alegearea lui si ca este fericit cu ea!

 


In this article

Join the Conversation