Au fost odata…niste parinti

193 0

Lipsa timpului liber, a banilor necesari intretinerii unei familii determina multi parinti sa-si caute de lucru departe de casa. Si, evident, de copii. Acestia raman acasa, in grija bunicilor – in cel mai fericit caz – , sau a unor persoane straine, dragostea parintilor transformandu-se in banii trimisi lunar, care sa le asigure traiul. Si in convorbirile telefonice contra cost in care se grabesc sa afle ce se mai intampla cu copilul lor.

La polul opus, dar cu aceleasi consecinte pentru psihicul micutilor, se afla cei care prefera sa-si petreaca timpul liber oriunde altundeva decat in compania propriilor copii. Alternativa pe care o aleg acestia se numeste after school (scoli cu program prelungit), tabere pe toata perioada verii, bone ori locuri de joaca inchiriate cu ora.

Toate foarte costisitoare si in detrimentul jocurilor de familie, a timpului petrecut impreuna cu micutii. E mai simplu sa platesti pentru dezvoltarea sociala a copilului tau decat sa-ti asumi responsabilitatea cresterii si educarii lui?

Orice copil deschide ochii pe doua persoane – mama si tatal. In scurt timp, cel mic realizeaza ca mama este cea care ii ofera afectiune, e mai apropiata, mai calda, in timp ce imaginea tatalui e asociata cu siguranta, cu protectia de care are nevoie. Rolurile sunt vechi de cand lumea, ajutand la crearea identitatii de sine a copilului. Incet-incet, in procesul de crestere si dezvoltare, baiatul se identifica cu tatal, iar fata cu mama.

Imaginati-va ce se intampla cand una dintre aceste figuri parentale din preajma copilului (sau amandoua) dispar. Identitatea copilului este afectata. Copilul se simte abandonat, deprimat, se inchide in el. Specialistii numesc acest fenomen anxietate de separare.

In Romania zilelor noastre, in majoritatea situatiilor, ambii parinti au un serviciu unde petrec 8 ore pe zi sau chiar mai mult. De cele mai multe ori, acestia invoca lipsa timpului, fara sa realizeze ca acele cateva ore petrecute cu cei mici seara sau la sfarsit de saptamana, pot fi mult mai intense.

Daca ar fi sa realizam un top al cerintelor „meseriei” de parinte, pe primul loc ar fi mangaierile si imbratisarile, pe locul doi timpul petrecut alaturi de copil, apoi laudele si incurajarile, iar pe ultimul loc cadourile.

Acestea din urma nu trebuie sa vina in schimbul unui comportament impecabil al celui mic, ori pentru serviciile pe care le face. Dragostea nimanui, cu atat mai putin a unui copil, nu se poate cumpara cu bani sau cadouri.

Parintele ideal se intereseaza de trairile copilului sau il indeamna sa-si dezvolte independenta, sa perceapa emotiile celor din jur si sa le anticipeze reactiile afective. Acest lucru nu se va putea realiza decat daca iti cunosti copilul.


In this article

Join the Conversation