Cand fratii nu seamana deloc

765 0

Amandoi au crescut in aceeasi burtica, amandoi au fost educati in acelasi spirit si, cu toate acestea, sunt atat de diferiti. Indiferent de eforturile parintilor de a fi impartiali si a oferi totul in mod egal celor mici, rezultatele nu vor fi neaparat cele anticipate.

In primul rand zestrea genetica a fratiorilor sau surioarelor difera, de asemenea personalitatile lor vor varia in functie de caracterul, structura lor interioara, de modul in care percep realitatea inconjuratoare si de pataniile si experientele lor personale.

De aceea, se pune problema daca este bine sau nu sa-i tratam in continuare egal pe micuti, indiferent de diferenta de varsta dintre ei, indiferent de sex, sau sa descoperim la fiecare ce anume il face unic fata de ceilalti si sa-i ascutim simturile si abilitatile spre care are inclinatii reale.

Unui-i mare, altu-i mic

Cand avem de-a face cu diferente de varsta mari, lucrurile nu sunt foarte complicate, insa atunci cand este vorba de cel mult 3-4 anisori situatia se schimba.

In primul rand pentru ca este mult mai greu de explicat celor mici ca inseamna la fel de mult pentru tine, ca fiecare are locul lui in sufletul tau, ca intre ei nu trebuie sa existe rivalitati pentru ca exista iubire pentru toti.

De asemenea, cand puiutii tai au varste apropiate exista tendinta destul de des intalnita de a-i pune pe toti la acelasi nivel si a-i trata cu o anumita uniformitate.

Uneori uniformitatea poate insemna egalitate si impartialitate, dar nu trebuie sa uitam ca cei mici au personalitati diferite, ca ei sunt fiecare in parte universuri in sine. Ei nu seamana decat intr-o anumita masura unul cu celalalt.

De multe ori asemanarile se opresc doar la aspectul fizic, alteori se pot observa trasaturi comune, dar niciodata identitati similare.

Si mai important este faptul ca atunci cand avem de-a face cu o diferenta de varsta, avem de-a face cu jocuri diferite, stadii de dezvoltare si educatie diferite si asa mai departe.

De aceea tratarea egala a copiilor poate duce la crearea de complexe. Niciodata un copil care are 3 ani nu va fi capabil sa tina pasul cu fratiorul sau surioara mai mare, care are 6 ani.

Nu trebuie sa ne pierdem rabdarea, lucru care se mai intampla din cand in cand, si sa ne ratoim la cel mic ca nu este in stare sa se comporte ca cel mare.

Pentru a evita starile de gelozie si de invidie dintre fratiori, vom avea nevoie de nervi de otel si de o rabdare teribila.

Daca cel mare este un zapacit si jumatate, putem sa ne jucam cu el, sa-l luam pe sus, sa-l invartim si sa-i aratam cat de mult tinem la el in termenii lui.

Daca cel mic este ceva mai inchis, dar simte nevoia de afectiune, il putem vizita spre seara pentru a-l mai tine o data strans in brate inainte de culcare.

Toti baieti… sau toate fete

Daca copiii sunt de acelasi sex, va fi cu atat mai greu sa nu-i bagi pe toti in aceeasi oala. Diferentele de sex ofera o posibilitate mai usoara de a-i trata pe micuti in mod distinct unul fata de altul.

Chiar si atunci cand nu ne dam seama, avem tendinta de a trata diferit un fratior de o surioara. Este foarte tentant sa tratam la fel copiii de acelasi sex si sa-i cuprindem in acelasi gen de educatie.

Aceasta tentatie este cu atat mai mare cu cat diferenta de varsta este mai redusa. Din pacate, exact acolo unde ar trebui sa avem relatii diferentiate, particulare cu fiecare, nu facem acest lucru.

Este esential ca fiecare dintre copiii tai sa simta ca are un loc unic in sanul familiei, ca este indispensabil vietii tale si ca este un pion de baza in universul familiei. Un loc care este diferit de cel al fratiorilor si surioarelor sale.

De cele mai multe ori, din comoditate avem tendinta de a ne comporta global cu prichindeii. „Toata lumea la masa”, „treceti la spalatul pe dinti”, „copii, ajunge, gata”, cine nu a folosit niciodata acest gen de expresii sa ridice mana.

Nu cred ca exista cineva care sa fi scapat de greselile de acest fel. Oricum, nu trebuie sa fim aberanti si sa incercam sa ne ferim de situatia aceasta, dar putem sa aducem mici corectii care sa compenseze.

Incearca sa gasesti cuvintele care sa ofere fiecarui micut certitudinea ca are parte de sentimentul de unicitate. „Tu ai un loc aparte in inima mea, pentru ca esti primul nascut, tu m-ai ajutat sa devin mama, pentru ca ai zambetul tatalui tau si pentru ca esti singurul baiat al familiei.” Aceste calitati sunt ale lui si numai ale lui.

Gaseste pentru fiecare o descriere sau mai multe care sa le dea identitate, sa inteleaga de ce sunt atat de importanti si de deosebiti in viata ta.

De asemenea, este foarte important sa-ti acorzi cateva clipe in compania cate unui fiu sau a unei fiice, fara prezenta celorlalti. In acest timp vei avea ocazia sa particularizezi si mai mult relatia dintre voi doi.

Evident nu este deloc usor sa-ti faci timp pentru fiecare in parte. Dar exista momente in care chiar datoriile zilnice de parinte iti ofera posibilitatea unei calatorii de una singura cu unul dintre copii.

De exemplu, fetita ta cea mica trebuie sa mearga la doctor. In loc sa faci ca de obicei si sa-i incarci pe toti copiii in masina si sa-i debarci la fata locului, mai bine treci pe la bunica, pe la o matusa buna si debarca-i pe ceilalti acolo.

Ei se vor simti foarte bine alintati de dulciurile bunicii si de povestile bunicului, in timp ce tu vei putea sa petreci un pic de timp in intimitate cu fetita ta. In cele din urma, sa renunti sa-ti cresti copiii in acelasi fel este ceva mai complicat, dar cu mult mai interesant. Iar cu timpul, munca ta va da roade si vei fi avea motive de multumire.

In this article

Join the Conversation