Copilul singur la parinti, un copil cu probleme?

383 0

Ce este adevarat si unde putem interveni ca sa le facem lumea mai frumoasa si mai adevarata?

Parintii care au doar un singur copil par sa dea curs mai multor prejudecati, deseori uitand ca micutul este o fiinta vie, nu un ecran pe care sa proiectezi propriile dorinte, propriile neimpliniri. De exemplu, multi gandesc: daca eu nu am avut o copilarie fericita, copilul meu trebuie sa fie mereu vesel si fericit, sa nu-i lipseasca nimic. Noi am fost saraci si multi, eu mi-am dorit, dar nu am avut multe din cele dorite, deci el, cel mic, trebuie sa aiba de toate, neconditionat.

Dar acesti parinti uita un lucru esential: copilul invata sa inteleaga viata si din limitele impuse de parintii lui. Pare paradoxal, dar singurul mod de a-l dezvolta normal, intreg, este sa fii, deopotriva si permisiv, si limitativ cu el. Singurele lucruri pe care trebuie sa le aiba neconditionat sunt dragostea si respectul tau. El este o fiinta vie care trebuie sa invete sa devina o fiinta sociala.

Inca de mic, de la un an si jumatate, obisnuieste-l sa aiba copii in jur, sa se joace in parc, chiar daca este mai singuratic din fire, macar cu inca un „prieten” de aceeasi varsta. Neavand frati si neintalnindu-se cu concurenta si rivalitatea, nu poate invata o lectie pretioasa pentru viata – nu stie sa piarda la un joc, nu stie sa-si astepte randul, nu stie sa faca parte dintr-un grup.

Ceea ce nu a avut cum invata de la frati, ajuta-l sa invete de la tine: sa impartaseasca si altora ceea ce are – idei trasnite, initiative, pareri, bomboane, jucarii, cornul, papusa, masinuta… De indata ce se poate, du-l in comunitatea copiilor, la gradinita, sa joace sporturi de echipa de pitici.

Nu-l lega de tine pana la dependenta

Multi dintre copiii singuri la parinti sunt atat de legati de acestia, incat devin literalmente dependenti de prezenta lor pentru joaca, sprijin, incurajare. Facandu-i copilului pe plac la nesfarsit, fara sa vrei, ii incurajezi dependenta, nu-l ajuti sa inteleaga ca fiecare are dreptul la timpul lui. Asa ca, in timp ce el se joaca, tu scrii o scrisoare, citesti, stergi praful, uzi florile, adica iti vezi de treaba ta, chiar daca stai in preajma lui.

Copilul trebuie sa afle ca sunt decizii pe care doar adultul le poate lua, ca mama si tata au nevoie de timp si pentru ei insisi, ca au dreptul la timpul lor privat, numai al lor, fara ca acest lucru sa fie trait de cel mic ca o tradare, ca o parasire. Aici poate intra in scena si un animal de casa care poate sa-l ajute pe copil sa inteleaga ce se petrece in sufletul altuia.

Bineinteles, aici intervii din nou tu, mami, si-i explici ca un caine tras de coada sufera, ca are si el nevoile lui, ca vrea si el sa doarma, sa manance, sa fie lasat uneori in pace, in legea lui, ca numai daca are chef de joaca ii aduce mingea sau alta jucarie si asta numai daca el, cel mic, a avut rabdare sa-l invete.

Cu un copil singur pentru care, ca mama, ai propriile tale ambitii, este greu dar necesar sa stii cand presezi prea tare, cand il fortezi prea mult spre performante iesite din comun, cand uiti ca legea dezvoltarii umane a facut ca jocul sa fie activitatea specifica prin care copilul invata, si nu munca, nu exercitiile, nu lectiile impuse de la varste exagerat de mici.

Pe la 7 – 8 ani astfel de copii, impinsi sa se dezvolte geniali, se poarta ca mici adulti, ii considera pe copiii din clasa prosti, „copii”, imaturi, devin inadaptabili si curand clacheaza. Nu le cere perfectiune.

Nu transfera asupra lui nelinistile, scopurile, esecurile tale. Lasa-i sa-si dezvolte propria lor personalitate intr-un ritm normal. Sa stie treptat ceea ce este firesc in cadrul varstei, pentru ca altfel, grabind si fortand natura, ajungi sa o obosesti prea devreme, cu consecinte uneori tragice.

Barza care aduce fratiori

O familie mica difera mult de o familie mai mare in ceea ce priveste experienta de viata pe care o ofera copilului. Cu inca unul sau doi frati cu care imparte lucrurile, cel mic invata sa recunoasca limitele, sa faca deosebirea intre al meu si al tau, intre randul meu si randul tau.

  • Evita sa-l etichetezi: „copilul meu este timid”, „salbatic”, „atat de matur”. Cand il identifici cu un defect, nu numai ca acest lucru ii poate crea handicapul de a se considera ca atare – pentru ca el ia cuvintele tale in serios -, dar, mai mult, le poate folosi si ca scuza pentru a nu face ceea ce nu-i convine. Si vei auzi fraze gen: „Nu i-am spus multumesc pentru cadou pentru ca sunt timid!”
  • Daca si tu ai fost un copil singur, utilizeaza-ti experienta proprie pentru a-i intelege reactiile. Il ajuti daca ii povestesti prin ce ai trecut si tu, fiind copil unic la parinti.
  • Ai rabdare. Nu-l poti invata sa se socializeze doar impingandu-l in arena cu lei! Fii si antrenorul lui. Daca il duci la gradinita sau daca ai hotarat sa-l duci la o petrecere de copii, pregateste-l dinainte. Cu discretie, stai in preajma lui pana devine mai sigur pe el. Apoi, lasa-l sa se descurce singur.
  • Incurajeaza-i prieteniile, nu-i critica tot timpul pe copiii din jurul lui. Da-i sentimentul ca este firesc ca din cand in cand sa si piarda.
  • Aranjeaza intalniri de joaca la voi acasa, dar si la celalalt copil acasa. Ii vei da prilejul sa se simta stapan pe sine si sa invete sa-l respecte si pe celalalt copil.
  • Incurajeaza si rasplateste momentele cand este cald cu ceilalti sau cand reuseste sa inteleaga un refuz, cand stie sa dea si altora din ce este al lui. Cand stie sa astepte.
  • Ofera-i posibilitatea sa straluceasca, incurajandu-l sa-si dea curs talentului natural, oricare ar fi acesta (sa deseneze, sa danseze, sa povesteasca, sa cladeasca, sa vorbeasca intr-o limba straina etc.).
  • Ajuta-l sa exerseze si sa practice deprinderi sociale precum: copiii care stiu sa interactioneze folosesc zambetul, privesc in ochi, pornesc discutia, asculta ce spun altii… Poti sa practici cu cel mic exercitii – joc de acest gen: „Sa spunem ca Matei vrea sa se joace cu tine. Eu o sa fiu Matei. Hei – iti spune Matei -, vrei sa ne jucam cu masinile de curse? Tu ce poti sa-i raspunzi? Acum sa facem invers. Tu vei fi Matei si eu o sa spun ca sunt tu. Cum ai sa-mi spui ca vrei sa ne jucam?”
  • Chiar daca se confrunta cu o situatie dificila pentru el, nu te grabi sa-l mangai imediat. Lasa-l sa invete ca isi poate reveni singur, ca nu pateste nimic, chiar daca a fost nedreptatit sau lovit. Face parte din antrenamentul nostru pentru a face fata singuri incercarilor si loviturilor vietii. Asa ca numara pana la 10 inainte de a interveni!
  • Fixeaza limite, intarzie gratificatiile, invata-l si pe cel mic sa respecte regulile casei, sfatuieste-l, explica-i ce astepti de la el si pregateste-l sa poata sa faca ceea ce ii ceri.


In this article

Join the Conversation