Cu tata in concediu

412 0

De fapt, adevarata dilema formulata in jurul intrebarii: „Sa-mi las sau nu copilul in vacanta cu tatal lui”? tine adesea de cauze ceva mai adanci decat ar parea la prima vedere. Pe de-o parte, pune la indoiala bunele lui intentii, iar pe de alta, priveste cu neincredere capacitatea lui de a avea grija „asa cum trebuie” de cel mic.

Ingrijorari reale sau argumente false?

Multe dintre mamele care isi cresc singure copilul poarta inca in suflet ranile despartirii. Nu este usor sa te simti responsabila 24 de ore din 24 de soarta copilului tau, asa ca atunci cand vine vremea sa plece de langa tine cu celalalt parinte, care, din punctul tau de vedere, este responsabil de situatia ta ingrata, ti se pare ca aceasta scurta despartire este mai degraba o nedreptate in plus care ti se face.

Intr-o saptamana sau doua de vacanta, celuilalt parinte – gandesti tu – ii va fi mult mai usor sa fie amabil, dragastos, sa aiba rabdare, sa-l rasfete, sa-i ofere tot felul de lucruri, in timp ce, acasa, toate greutatile unei mame singure nu-ti dau posibilitatea sa fii mereu asa de calma si de calda incat sa poti concura cu starea de bine pe care i-o va crea copilului tatal lui. Ai dreptate, am putea raspunde. Insa judeci doar cantitativ aceasta situatie. Iar sufletul nu este deloc, dar deloc obisnuit sa simta cantitativ!

Dincolo de aparente, copilul simte mult mai adevarat adevarul. Daca adevarul este ca si mama si tata il iubesc, el se va simti bine in compania amandurora si, firesc, ii va iubi neconditionat pe ambii. Daca unul dintre ei nu-i acorda cu adevarat locul privilegiat in propriul suflet, degeaba va incerca sa mimeze sau sa umple golul cu nimicuri materiale, sufletul copilului nu se va lasa „mituit”.

Este nu numai necesar, ci si bine pentru copil sa petreaca un timp cu celalalt parinte, de care este lipsit in viata zilnica. Si este important ca tu sa stai de vorba si sa-l pregatesti pe celalalt cu tot ceea ce poate sa-l ajute ca sa se descurce cu cel mic! Ce-i place, ce nu-i place, la ce anume este sensibil, care sunt povestile cu care adoarme, care sunt lucrurile cu care lupti in prezent (de exemplu cu tendinta lui de a fi agresiv cu animalele!).

Fata cea buna a lucrurilor este ca, daca il pregatesti bine va reusi sa fie pentru copilul lui si al tau un parinte bun, care nu intra in competitie cu tine pentru ca, de fapt, scopul ultim al amandurora este sa aveti un copil fericit, echilibrat, fara temeri si nesigurante. Un copil care sa stie ca este iubit de ambii parinti. Partea buna este ca, daca mentii o relatie de incredere cu celalalt legata de copil, poti cu adevarat sa te bazezi pe el si in alte situatii. Va putea si tatal sa-si duca rolul pana la capat iar tu vei avea si propriile tale momente de ragaz de care ai atat de multa nevoie!

Acest lucru este valabil si atunci cand, dupa ce ai divortat de tatal copilului, ti-ai reintemeiat si tu, poate ca si el, o noua familie, iar puiul tau are acum, iata, doua mame si doi tati. Cu atat mai mult este important sa invete sa aiba incredere in toti actorii care indeplinesc pentru el un rol de ghid de formare. Neincrederea ta in celalalt o resimte si va determina o neincredere a lui in propriul lui tata, dar si in ideea de parinte, deci si in tine.

Astfel, totul se poate intoarce, fara sa-ti dai seama, impotriva ta. Pentru binele si echilibrul emotional si moral al celui mic este important sa poti sa treci peste propriile tale resentimente, peste neincredere si sa cladesti ceea ce de multe ori poate parea o sarcina prea dificila: o relatie normala cu celalalt parinte. Poti incepe chiar de-acum gandindu-te cum sa-i prilejuiesti micutului o vacanta, de cateva zile sau de cateva saptamani, in compania celuilalt. Deci, o vacanta cu tata!


In this article

Join the Conversation