Cum sa nu devii un parinte perfect

334 0

Parintii nostri se ghidau dupa instinct si aveau sarcini clare. Copilul trebuia sa aiba parte de un acoperis deasupra capului, de hrana sanatoasa (cu ore de stat la cozi pentru un litru de lapte sau un kil de banane) si de o scoala buna. Pentru generatia noastra, sa fii parinte este mult mai complicat. Toate cele mai sus enumerate sunt un dat firesc. In schimb, ne-am inventat propriile noastre probleme si anxietati. Rezultatul? Un card de parinti nevrozati, coplesiti de vina si panicati ca daca pustiul lor de trei ani nu are meditator la engleza il vor traumatiza pe viata. Ne propunem sa fim parinti perfecti, in loc sa ne multumim sa fim parinti buni. Dar ce inseamna un parinte bun?

Prea multa presiune
Oricat de rational ai fi ca individ, in momentul in care ai iesit din casa, ca parinte, esti supus presiunilor. Concurentei. De la carucior la biberon, de la gradinita la bona: totul este o competitie in care simti ca e lansat copilul tau, desi acesta habar nu are ca bluza lui este mai ieftina sau mai scumpa decat a copilului cu care se joaca in nisip. In schimb, noi, parintii, stim ca viata este complicata. Ca viata este o cursa si vrem sa crestem mici campioni. In loc sa ii lasam sa copilareasca in pace, ii antrenam pentru viata si vrem musai sa ii aducem la linia de start cu toate armele in dotare. Vrem sa fim perfecti. Si asta poate face, uneori, mai mult rau decat bine.

Ce conteaza cu adevarat?
Sa te opresti o clipa si sa te intrebi doua lucruri:

  • Ce fel de parinte esti sau ai vrea sa fii?
  • Ce isi doreste copilul tau?

Cele doua raspunsuri ar trebui sa defineasca relatia voastra mai mult decat orice presiune exterioara. Inot, engleza, masinute electrice care costa cat jumatate din masina ta, ore de origami sau de yoga pentru copii: sunt infinit mai putin importante decat dragostea simpla, reala, de parinte. Iar principala sarcina a unui parinte este sa isi iubeasca odrasla, sa petreaca timp cu ea si sa o inteleaga. Atata tot.

Fara prea multe asteptari
Nu incerca sa fii perfect si nu te defini prin comportamentul copilului tau. Un pusti care face crize de isterie in fata raionului cu jucarii nu isi descrie parintele ca fiind nepriceput. Trece, doar, printr-o faza fireasca de dezvoltare. Sa fii parinte nu este simplu, vei face greseli si apoi le vei corecta. Pastreaza-ti sufletul deschis fata de copilul tau mai mult decat spre orice alta sursa de informare. Cand ajungi sa il cunosti cu adevarat, vei sti ce strategii sa adopti. Iar cand realmente nu mai stii ce sa faci, ai curaj sa discuti deschis despre asta sau sa cauti solutii. Aceasta inseamna sa fii un parinte bun.

Parintii buni…
… inteleg ca un copil incearca sa comunice ceva chiar si cand se poarta urat;
… permit copiilor sa aiba propriile idealuri in viata;
… nu incearca sa isi implineasca un vis prin copiii lor, obligandu-i sa reuseasca in locul lor;
… nu fac tot pentru copii, ci ii invata sa faca singuri ceea ce pot;
… stiu ca nu exista retete universale de buna crestere si ca fiecare copil este unic.


In this article

Join the Conversation