Curajul de a fi mama

590 0

Asa ca fetita mea scumpa a murit peste noapte, cu o zi inainte de a o naste prin cezariana. Inca ma simt moarta de durere, corpul imi spune ca sunt mama, inima imi spune ca sunt mama, iar sufletul imi moare de durere. Unde imi e fetita, copilul meu? Cum pot sa trec de durerea care ma sfasie.?”

Asa suna strigatul meu de ajutor in urma cu 2 ani. Si acum, cand imi amintesc, inima imi este sfasiata de durere. Fetita mea scumpa ma vegheaza de sus, alaturi de ingeri. Poate odata ne vom intalni.

Dar a trecut timpul, pe care nu l-am lasat sa se iroseaca in van, pe care-l pandeam sa vad cand se indeplinesc 6 luni de la nasterea ingerasului meu, pentru a incerca din nou sa devin mama.

Dumnezeu m-a ajutat, am ramas insarcinata repede, si aveam tot o fetita. Am luptat din greu cu prejudecatile. Eu sunt diabetica, insulino-depandenta si multi doctori mi-au spus ca sunt inconstienta sa mai incerc inca o data sa am copil, dar nu m-am descurajat.

Am apelat la cei mai buni doctori, am ales doctorul care este indrumat atat de inima cat si de o buna pregatire profesionala (inca se mai gasesc la noi in tara). Am fost internata intreg trimestul trei, am trecut prin clipe de groaza pe care nu le doresc nimanui in viata acesta data de D-zeu.

Efortul financiar a fost aproape supra-omenesc. Iar emotional am fost la pamant. Mereu ma intrebam: „Daca se intampla sa-mi moara si aceasta fetita in ultima clipa? Daca se repeta istoria?”

Am facut ecografii peste ecografii, teste genetice, analize aproape zilnice. Pandeam orice miscare a copilului din burtica, intram in panica cand nu-mi mai misca cateva ore.

Insa de data aceasta a fost bine. Fetita mea s-a nascut prematur la 35 saptamani. A stat cam o luna in incubator, inca nu se inchisese o gaurica din inimioara. Apoi a avut unele complicatii din cauza unor asistente mai putin pregatite…dar nu mai conteaza. Dupa mai mult de o luna de la nastere, mi-am luat fetita scumpa acasa, sanatoasa.

Totul a meritat. Nimic nu a fost in zadar, nimic nu este mai frumos decat ochii fetitei mele care ma intampina acasa plini de veselie. Ea este ingerasul meu in viata, o ador si mi-as da viata pentru ea intr-o clipa. Voi lupta mereu pentru ea. Am alaturi un ingeras acolo sus, in ceruri, pe care nu-l voi uita niciodata.

In this article

Join the Conversation