Despre dragoste… cu pragmatism

588 0

In loc de inceput: Iarta-ma, draga mamica, daca voi deveni prea romantica. Ma alina insa gandul ca nu sunt prima care nu-si poate inabusi sentimentalismul cand vorbeste despre iubire. Si totusi, imi este teama… A scrie pragmatic si succint despre o traire atat de intensa, pe care o analizam de obicei cu inima, nu cu mintea, este, pentru mine, iubitorul de rand, un demers dificil. Dar trebuie sa ma incumet sa incep. In randurile ce urmeaza, voi trece dragostea prin filtrul cercetatorilor care iti aduc argumente clare si logice privind mecanismul pasiunii, al atractiei si evolutia iubirii.

Dragostea este ca… berea

Pasiunea e ca berea proaspat pusa in pahar. Nu mi-am format deprinderea sa torn lichidul in asa fel incat stratul de spuma sa formeze o dunga ingusta la gura paharului. La mine, efervescenta bulelor se combina cu braul alb si pufos care creste, explodeaza si se prelinge intr-o eruptie bogata peste marginile paharului. Apoi, se calmeaza. Efervescenta se Incheie, spuma dispare si ramane doar esenta: lichidul limpede si amarui.

Cam asa este si pasiunea. La inceput traiesti stari intense care-ti dau o senzatie de euforie, de efervescenta si o sublima descatusare de energie. Nu mai ai nevoie de mancare, de apa, ci doar de chipul iubitului tau. Esti indrazneata si iti asumi riscuri de dragul iubirii tale. Nu este o exagerare sa spunem ca dragostea este oarba. Pentru ea incalci principii, desfiintezi tabuuri sociale cu o forta surprinzatoare a carei sursa este in sufletul tau. Si apoi… totul se linisteste. Brusc. Nu mai sunt nici lupte, nici riscuri, nici euforie sau emotie. Pasiunea a ars violent, fluturii din stomac si-au incetat bataia de aripi si tu nu te mai topesti cand vezi chipul drag al iubitului tau. Chiar daca povestea voastra de iubire are un happyend, ceva s-a pierdut. Pana intr-un punct, relatia voastra a ars cu valvatai, acum se incalzeste la un foc mocnit si placut.

Decriptarea pasiunii: In nucleul caudat se afla o retea densa de receptori pentru un neurotransmitator important numit dopamina. In proportiile normale, aceasta genereaza energie intensa, euforie si motivatia de a castiga recompense. Iata de ce, atunci cand te-ai indragostit de curand, poti sa nu dormi toata noaptea, sa privesti rasaritul soarelui, sa ai mai multa energie si curajul de a face lucruri extreme.

Sindrom obsesiv-compulsiv = serotonina

Iti mai amintesti de betia acelor momente? Tamplele fierbinti, zvacnind nebuneste, felul obsesiv in care-ti venea in minte persoana iubita, lipsa poftei de mancare si permanenta agitatie? Parca nu mai erai tu si aveai simptomele unui om bolnav. Acum, poate ca alaturarea iubirii cu tulburarile de natura obsesiv-compulsiva ti se pare cruda, dar exista niste similitudini care arata ca intr-adevar, cand iubesti cu pasiune, se intampla ceva, nu doar in sufletul tau, ci si in organism. Donatella Marazziti, profesor de psihiatrie la Universitatea din Pisa, a descoperit ca cele doua stari au un numitor comun: nivelul de serotonina.
Decriptarea obsesiei: Toate acele stari ciudate  pe care le traiesti cand esti Indragostita sunt rezultatul unui nivel scazut de serotonina. In plus, nu mai este o noutate ca cercetatorii sustin ca persoanele cu sindrom obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotonina.

Conexiune = oxitocina

Sunteti impreuna de ani buni. Poate ca aveti unul sau mai multi copii. Dar mai aveti si griji financiare, rate, locuri de munca nesigure, educatia copiilor. Sunteti o echipa, va cunoasteti slabiciunile si defectele, vi le tolerati si va completati cu succes. Dar mai aveti timp pentru voi doi? De o escapada romantica? Prea putin… insa chiar si fara scanteia pasiunii, legatura dintre voi a devenit tot mai puternica. Cercetatorii sustin ca este meritul unui hormon botezat oxitocina.
Decriptare: cuplul vostru a evoluat de la iubirea romantica si pasionala spre atasamentul indus de oxitocina, care naste puternicul sentiment de conexiune.

In loc de final

E ciudat, dar concluzia stiintifica pare sa fie urmatoarea: daca iubirea este un cocktail de reactii chimice, inseamna ca trebuie sa acceptam variatiile ei fara tristete, suferinta si pareri de rau. Distantarea partenerului nu mai este o tradare, ci efectul scaderii nivelului de oxitocina. Pasiunea si romantismul nu se atenueaza din cauza obisnuintei, ci pentru ca avem nevoie de o doza de dopamina. Si chiar daca nu sta in firea noastra sa privim lucrurile astfel (si va trece mult timp pentru ca specia sa se autoeduce sa gandeasca pragmatic iubirea), putem sa devenim macar sensibili la o teorie care ne aduce speranta pasiunii fara varsta si a iubirii de-o viata. Citeste (si convinge-te) mai pe larg despre Chimia care te face sa spui "Te iubesc"
 


In this article

Join the Conversation