Dorinta de a avea un copil a invins

1020 0

Dupa o perioada am ramas iarasi insarcinata, totul era bine, mergeam la serviciu fara nicio problema. Sarcina ajunsese la sase luni si cu o seara inainte de a se intampla necazul stateam cu sotul meu si ne faceam planuri pentru viitorul copil.

A doua zi dimineata imi era un pic rau am mers la maternitate. Mi s-a pus o perfuzie, dar am pierdut copilul. Era o fetita ca un ingeras si mai si traia. Am rugat-o pe asistenta sa o duca la incubator dar a zis ca nu are sanse sa traiasca. Nu am vazut asa femeie rece fara suflet, a fost de neclintit; acea persoana nu poate fi numita om.

Am suferit mult timp, aveam imaginea ingerasului meu care l-am pierdut. Am ramas iarasi insarcinata si de data aceasta totul mergea bine. La cinci luni aceeasi poveste si ironia sortii a fost ca sa ma asiste aceeasi asistenta cu sufletul de gheata. De data aceasta era baietel si traia si el dar ne loveam de acelasi zid rece.

Am mai pierdut cateva sarcini mai mici 3 luni, 2 luni…dar nimeni nu-mi spunea care e cauza. Intre timp, am botezat o fetita de la Centrul de Plasament. Va spun sincer, daca o vedeati nu v-ati fi mai dezlipit de ea. Era un ingeras cu ochii albastrii iar cand am luat-o in brate era cea mai fericita.

Am vrut sa o infiem, dar ne-au spus ca de la centrele de plasament nu se infiaza copii ci doar in momentul in care ajung la orfelinate. Ma atasasem foarte mult de acest copilas. Nici astazi nu-mi explic cum a putut acea mama, daca o pot numi asa, sa-si abandoneze ingerasul cu ochisori albastri.

Toate prietenele imi spuneau sa renunt la ideea de a mai avea un copil, stiind prin cate am trecut. Dar mie si sotului meu ne plac atat de mult copii incat doream cu orice pret un copilas al nostru.

In anul 2006 am ramas iarasi insarcinata si de la trei luni nu am mai mers la serviciu. Ma internam in fiecare luna in spital si am stat mai tot timpul sub observatie. Pe data de 31.10.2006 am nascut o minune de baietas cu chip de ingeras. Se numeste Teodor Cosmin. E un scump si pe deasupra mai are si ochisorii albastri!

Va spun sincer ca nu-mi pare rau ca nu am renuntat si am mers mai departe, chiar daca au existat multe riscuri. Scrisa pe hartie e altfel povestea, dar traita este groaznic! Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acest baietel, care are si numele ce simbolizeaza „Dar de la Dumnezeu”. Multumesc ca mi-ati citit povestea si nu va doresc sa treceti vreodata prin ce am trecut eu.


In this article

Join the Conversation