Cum ai grija de catel. Schema de vaccinare la caini

99707 0

Ce face un căţel pentru familie

Într-un studiu care viza relaţiile sociale ale copiilor, elevii au fost întrebaţi ce sfat ar da colegilor mai puţin populari pentru a-şi schimba situaţia. Sfatul lor a fost, în majoritatea cazurilor, să-şi ia un animal de companie. Un iepuraş, hamster, pisică sau căţel oferă numeroase subiecte de discuţie şi ocazii de socializare.

Un căţel este văzut ca făcând parte din familie şi chiar strânge relaţiile dintre membrii ei, ajutând la consolidarea spiritului de familie. Întrega familie are grijă de el – îl scoate la plimbare, îl hrăneşte sau se joacă cu el. Este o responsabilitate comună.

Ajută copilul să aibă încredere în el şi o stimă de sine crescută. S-a observat că cititul cu voce tare unui ascultător de încredere, care nu judecă, precum un căţel, este de ajutor copilului. Astfel, un cititor timid şi neîncrezător poate să devină sigur pe el şi să-şi perfecţioneze cititul.

Dar, pentru ca prietenul patruped să fie în formă maximă şi să aibă chef de joacă, trebuie să ai grijă de sănătatea lui. Anca Ivan, medic veterinar, specialist Animax, îţi spune, în continuare, care sunt vaccinurile pe care căţelul tău trebuie să le facă.

Schema de vaccinare la câini în primul an de viaţă

Până la vârsta de 6 săptămâni câinii sunt protejaţi de anticorpii materni, însă după această vârstă devin descoperiţi din punct de vedere imunitar, fiind necesară imunizarea prin intermediul vaccinului.

Primul vaccin se va face la vârsta de 6 săptămâni. De obicei prima boală pentru care se vaccinează este parvoviroza.

La vârsta de 8 săptămâni căţelul se imunizează cu un vaccin bivalent.

Vaccinarea continuă din două în două săptămâni crescându-se numărul valenţelor odată cu înaintarea în vârstă.

În jurul vârstei de 3-4 luni, căţelul este complet imunizat împotriva principalelor boli infecţioase. Odată încheiată această schemă de imunizare, vaccinarea se va repetă anual.

Schema de vaccinare la câini poate fi adaptată în funcţie de vârsta la care se începe imunizarea. În funcţie de situaţia epidemiologică a teritoriului în care se află animalul medicul veterinar va decide ce valenţe va adaugă pentru a asigura un status imunitar eficient.

Cea mai uzuală schemă de vaccinare este următoarea:

  • 6 săptămâni – vaccin monovalent P (parvoviroza)
  • 8 săptămâni – vaccin bivalent DP( parvoviroza, jigodie)
  • 10 săptămâni – vaccin trivalent DHP ( jigodie, hepatită infecţioasă, parvoviroza) +L ( leptospiroză)
  • 12 săptămâni – vaccin polivalent DHPPi (jigodie, hepatită infecţioasă, parvoviroza, parainfluenta) + RL (antirabic, leptospiroză)
  • Vaccinarea antirabică este obligatorie, se poate face începând cu vârsta de 3 luni pentru ca, ulterior, să se repete anual.

Vaccinarea se face din două în două săptămâni pentru că aceasta este perioada în care răspunsul organismului la vaccin este maxim. După aceste două săptămâni titrul anticorpilor începe să scadă şi atunci se va face un nou vaccin. În total, schema de vaccinare include 4-5 vaccinuri (practic vaccinarea trebuie văzută că pe o poveste pe care organismul o repetă până o învaţă)„, explică Anca Ivan. În afară vaccinurilor obligatorii există şi vaccinuri opţionale pentru: coronaviroza, microsporie, tuse de canisă, babesioza.

Principalele boli infecţioase pentru care căţelul se vaccinează obligatoriu sunt: parvoviroza, boala Carre( jigodie = distemper), parainfluenta, hepatita infecţioasă, leptospiroza. Toate aceste boli sunt adesea letale iar în cazul contaminării cu vreuna dintre ele şansele de supravieţuire sunt reduse.
Atenţie! „În cazul în care câinele se îmbolnăveşte, el rămâne purtător şi diseminator al agenţilor patogeni crescând riscul de a infecta şi alte animale”, atenţionează specialistul Animax. „Pentru a-ţi menţine căţelul, dar şi celelalte animale sănătoase, singură metodă de prevenţie rămâne vaccinarea.”

Pe teritoriul ţării noastre cele mai răspândite boli care au o evoluţie epidemică sunt parvoviroza şi jigodia.

Foto: © Irina84 – Fotolia.com

In this article