Incurajarea, cheia succesului

2145 0

Asteptarile nerealiste pot fi stresante pentru un copil. Daca anumite circumstante sau inabilitati fizice il impedica de la a indeplini anumite asteptari, tu poti zice „o poti face!”. Copilul va fi legat direct de o posibila dezamagire. E ca si cum i-ai zice „nu te doare” cand o injectie chiar doare. Nu poti pacali un copil. Cateodata, va fi nevoie sa-ti ajuti copilul sa-si atribuie teluri realiste.

Daca copilul tau vrea sa intre intr-o competitie, nu incerca sa-l dezarmezi, fie ca e un competite artistica, stintiifica sau orice altceva. Copii incep sa-si numere premiile chiar inainte de a se inscrie in competitie. In acest caz ar trebui sa le explici ca partea distractiva consta in a pregati proiectul pentru concurs si ca efortul depus conteaza cel mai mult.

O alta practica a descurajarii in familie este… permisivitatea excesiva (ceea ce va face un copil neinteresat de drepturile celorlalti), disciplina inconsistenta (rezulta in sentimentul ca viata e nedreapta) si negarea sentimentelor. O persoana care nu este in legatura cu propriile sale sentimente nu va putea empatiza cu ceilalti.

„Sarmanul de tine” spune deseori mama unui copil care s-a lovit la genunchi sau la cap. Cateodata parintii ajung pana intr-acolo incat lovesc obiectul care a cauzat durere ca sa opreasca plansul copilului. Nu este amuzant, este trist ce se intampla… Mila incurajeaza o atmosefera descurajatoarea in familie. Nu ajuta sa se creeze incredere in copil. Cand copii vin la tine cerandu-ti ajutor, fii fericit. Nu ii zorii zicandu-le:
· „Asta e tot ce poti face!?”
· „Sa nu cumva sa vad note de 7 sau de suficient in carnet.”
· „Cu asa note nu meriti sa mergi la scoala! De ce sa cheltuiesc pe tine atatia bani daca tu nu dai doi lei pe invatat? Vrei sa urmezi o facultate sau nu?”
· „Care este telul tau in viata? Sa ajungi portar?”
· „Nu pune intrebari prostesti. Foloseste-te de context.”
· „Ar trebui sa stii mai multe.”

Majoritatea acestor replici sunt niste benzi inregistrare in mintea ta, inmanate de catre parintii tai si lor de catre parintii lor si tot asa. Este timpul sa iesi din acest tipar si sa te „reprogramezi” creand intr-un mod constient un context familial armonios bazat pe stimularea increderii in fortele proprii. Nu ar trebui sa fie clasicul „cinsteste-ti mama si tatal”. Fiecare familie ar trebui sa lucreze la acel „tratat de prietenie, cooperare si securitate”. Ofera-le copiilor oportunitatea de a avea opinii si de la le exprima, sa participe in discutii, si sa detina responsabilitati in functie de capacitatile lor. Inceputul schimbarii e sa accepti greselile fiecaruia. Sa-ti ceri scuze de la copil poate face minuni in a uni prapastia dintre generatii.

Parintele incurajator subliniaza importanta muncii pentru un anumit scop.

Intimidatorul subliniaza importanta castigului. Pentru un astfel de parinte "este important rezultatul…nu efortul, nu intentiile." Si cu ce rezultate! Cateodata se ajunge chiar la morti inutile. Probabil ai auzit de cazuri de absolventi de facultate care au apelat la suicid pentru ca nu au absolvit cu onoruri intr-o familie de medaliati, sau pentru ca nu au reusit sa duca facultatea la bun sfarsit.

Cei care nu apeleaza la masura aceasta extrema, devin obsedati sa atinga varful, chiar daca pentru asta trebuie sa faca rau celorlalti. Altii devin complet imobilizati, ingroziti sa incerce atata timp cat succesul nu este garantat. In mod firesc, cel incurajat este in prima faza fericit pentru laudelele primite. Dar cand ii vei oferi opusul, reactiile vor fi: neincredere, furie, iar pe mai tarziu dubii in privinta propriei persoane. Comentarile descurajatoare ii vor cauza mai devreme sau mai tarziu.

In ceea priveste atmosfera din caminul tau, este una incurajatoare, sau una demoralizatoare? Esti un parinte care incurajeaza sau unul care intimideaza? Incurajarea nu este acelasi lucru cu a rasfata. A rasfata este o activitate pe care o faci regulat pentru copilul tau si pe care ar putea-o face singur: curat in camera, pregatirea unei gustari, sau chiar sa-l trezesti dimineata ca sa plece la scoala. Cocolosirea excesiva transforma un copil normal intr-un copil iresponsabil.

Protectia exagerata face un copil normal sa devina unul depedent de ceilalti. A lauda nu este o incurajare. Lauda este o rasplata oferita dupa ce a obtinut un castig. Lauda hraneste competitita si frica de esec. Incurajarea este oferita pentru un efort si pentru dorinta de imbunatatire. Aceasta nutreste cooperarea si increderea in sine. Inspira incredere si acceptare.

Binenteles, ar trebui sa-ti lauzi micutul cand este cazul. Dar incurajarea nu creste doar prin laude. Un copil poate discerne laudele fara sens de cele care isi au locul. Pe de alta parte, exista pericolul ca un copil sa devina insetat de laude si va face orice ca sa se conformeze, si tot acesta nu se va simti in regula pana nu va fi laudat. Incurajarea inseamna a sublinia forta interioara si realizarile pozitive, decat lucrurile in care a gresit. A accepta nivelul de realizare al fiecarui copil nu este o judecata.

In this article

Join the Conversation