Invata-l sa aiba incredere in el

990 0

Pana la 2 ani si dupa micutul dezvolta o larga gama de emotii, mai ales in comunicarea cu cei din jur, si incepe sa aiba el initiativa comunicarii. Imbratisarile, zambetele sunt nu numai primite, ci si impartasite; daca il lasi singur, incepe sa se simta nesigur si nelinistit; dar se poate juca de unul singur daca te stie prin preajma.

Daca trebuie sa pleci, nu o face fara sa-ti iei la revedere si sa stai cel putin o vreme cu el si cu cea care te inlocuieste, pana ii vezi ca se simt bine impreuna. Sentimentele sale fata de parinti sunt intens exprimate. In acelasi timp, limbajul se dezvolta, invata mai multe cuvinte, asculta, le incearca. Incurajeaza-l, vorbind mereu cu el, repetand frecvent cuvinte, cu fraze simple si clare, ajutandu-l sa dea sens emotiilor sale si sa perceapa corect lumea din jur.

Are 3 ani si sunteti o echipa!

Pentru un pici de 3 ani lumea se deschide in fata lui plina de necunoscute, de lucruri cu care se confrunta: sa urce pe prima lui bicicleta si sa-si tina echilibrul pe cele doua roti, sa alunece pe rotilele in miscare care i-au luat siguranta legaturii cu pamantul… Relatia copilului cu mediul devine participativa: cel mic interactioneaza cu adultul, mimeaza adultul si, in acelasi timp, invata sa se joace in grup, se deprinde cu ordinea si rabdarea. Acum ii poti construi increderea in el, astfel ca toate acestea sa nu mai fie o incercare plina de amenintari, nesigurante si pericole!

Pentru un piticot de 4 ani evaluarea fortelor proprii este inca dependenta de dragostea si sprijinul lui mami si tati, de afectiunea de acasa si de placerea pe care o traieste in jocul cu picii de varsta lui. Fie ca sunt timizi sau viteji, ei se simt bine daca sunt laudati de cei mari. Rolul tau este sa-i hranesti aceasta stare de bine. Cum? Daruindu-i dragoste, acceptare, sarcini acceptabile, provocari pe masura fortei si posibilitatilor lui, incurajari si laude pe masura.

Nu acum trebuie sa dovedeasca ei ca sunt geniali, acum piciul trebuie sa-si formeze increderea in el, in puterile lui, deci nu-l incarca cu ceea ce, evident, este peste puterile lui de omulet. Descopera-i insa talentele si da-i posibilitatea de a face cat mai diverse si variate lucruri. Astfel il ajuti sa fie fericit in propria lui piele si sa aiba incredere in sine. Nu-l impinge si nu-i pretinde sa fie altfel decat este si decat poate.

Abia cand ajung la grupa mijlocie sau mare de la gradinita, pustii se confrunta cu comparatia cu ceilalti, cu cerintele si asteptarile unor alti adulti, cu nevoia si cerinta de a se adapta si de a-si forma noi deprinderi, de a executa diferite sarcini, de a fi… cel mai bun! Acum, ca parinte, pentru a nu gresi, este bine sa tii minte un mic adevar: daca pustiul tau nu este la fel de bun la cititul literelor si cuvintelor ca alti copii, nu inseamna ca nu va putea deveni mai tarziu un iscusit cititor!

Incepe si lupta cu scoala!

De la 7 ani in sus, cand scoala va fi un loc decisiv pentru viata sa, copilul nu va mai depinde doar de aprobarea parintilor, va trebui sa castige si acceptarea sociala, ceea ce il va impinge spre tot mai dese autoevaluari care, initial, s-ar putea sa il conduca spre o usoara scadere a increderii in sine. Este natural: copilul se uita mai mult in jurul sau si isi da seama ca nu este cel mai grozav, cel mai iute, cel mai talentat copil din lume, cum i s-a spus acasa din prea multa iubire.

Acum va fi important ca parintele sa-i dea noi perspective prin care sa se valorizeze: „Uite, acum ai crescut mult! Lucrurile pe care le faci acum nu le puteai face in urma cu un an, nici macar asta-vara! Bravo!”

De mic, miscarea inseamna poarta spre continua formare a diferitelor deprinderi. Spune-i de fiecare data cat esti de bucuroasa cand se misca: cand isi tine capul sus in prima luna, cand reuseste dupa inca 2 – 3 luni sa se sprijine pe antebrate. Mai are nevoie de inca vreo trei luni pentru a ajunge sa se sprijine doar pe palme si astfel sa se miste in jurul propriei sale axe. Bucura-te cand va descoperi si sprijinul in genunchi si cand, in jur de 9 luni, va ajunge sa se legene pe toate cele patru membre, iar dupa cateva saptamani sa mearga de-a busilea.

De acum incolo va cuceri lumea din jur: intreaga casa si imprejurimile imediate. Da-i mereu sentimentul ca esti cu el. Mersul de-a busilea este punctul terminus al unui efort sustinut de-a lungul primului an de viata, care presupune exercitiul sustinut al intregului sistem muscular, coordonarea echilibrului care il ajuta ulterior sa mearga. Nu te intrista cand nu reuseste. Invata sa ai rabdare si nu uita: in acest prim an, el depune eforturi serioase si are nevoie de iubirea si bucuria ta.

Incepe sa mearga!

Contrar parerii generale, doar aproximativ 60% dintre micuti pot sa faca primii pasi cand isi aniverseaza prima lor zi de nastere si abia dupa vreo inca trei luni vor ajunge sa umble complet independent. Nu-i cere ce nu poate de cand este prea mic. Nu fi dezamagita daca nu reuseste. Nu uita ca eforturile lui din aceasta perioada de varsta sunt cu adevarat uriase si trebuie sustinut si incurajat fara sa simta insa presiunea dorintei tale de a deveni "cel mai bun".


In this article

Join the Conversation