Mami, de ce trebuie sa muncesti?

304 0

E normal ca prichindeii sa nu suporte despartirile si sa vrea sa stea alaturi de cei pe care-i iubesc. Cand copilul iti repeta frecvent: „Nu vreau sa te duci la munca”, ia-i emotiile in serios. Faptul ca te duci la lucru in loc sa stai cu el il poate face cu adevarat nefericit.

„Stie cand serviciul e o corvoada pentru tine”

Cel mai adesea, copiii percep doar latura negativa a muncii si nu pot sa priceapa nici in ruptul capului de ce muncesc oamenii mari, daca e atat de chinuitor. „Cei mici sesizeaza imediat cand serviciul e o corvoada pentru parinti”, explica Cosmin Zidurean, psihoterapeut.

„De aceea, parintii reusesc cu greu sa le transmita ceva in care ei insisi nu cred: anume, ca munca e un lucru bun, iar serviciul, un loc frumos, unde oamenii mari trebuie sa mearga zilnic. In toate cazurile, o explicatie onesta e cea mai buna. Explica-i ce e cu munca in general, ce e cu munca ta, cu ce te ocupi tu acolo. Daca munca ta e obositoare, plictisitoare, spune-i asta sincer – el, oricum, a intuit-o deja – dar ca trebuie sa te duci zi de zi, fiindca asa castigi bani.

Iar cu bani se pot cumpara jucarii sau bilete pentru vacanta la mare… Fa-l sa inteleaga ca munca e urmata de recompensa. Nu te sfii sa-i arati si partile frumoase ale meseriei tale: lucrurile noi pe care le inveti, discutiile cu colegii… Povesteste-i mici intamplari haioase de la birou.”

Copilul poate veni cu o replica de genul: „De ce sa muncesti pentru bani? Du-te si cumpara bani!” Explica-i ca, asa cum si el are un program cu ore de somn, de plimbat in parc, de uitat la desene animate, asa si mami si tati au un program pe care trebuie sa-l respecte. In programul asta intra si munca, dar si distractiile, si timpul petrecut impreuna cu cei dragi.

Sintagma „Lasa-ma-n pace! Am de lucru, vorbim mai tarziu”, aruncata mereu, trebuie evitata cu orice pret. „De ce <<sa vorbim dupa aia>>, cand e mai usor sa incluzi copilul in activitatile tale? Lasa-l sa participe, dupa puteri, la ceea ce faci. Da-i si lui o mica indatorire: sa aduca farasul, sa tina vasul in care amesteci maioneza… Scrii ceva? Roaga-l sa-ti aseze foile, sa faca ordine pe birou.”

Daca cel mic sufera de cate ori pleci, e bine sa-ti raspunzi la cateva intrebari. Nu cumva traverseaza o perioada mai delicata, care-l face mai sensibil (pragul de la varsta de 8 luni, perioada lui „nu” etc.)? Sau, poate, a trecut recent printr-un eveniment traumatizant, care i-a reactivat angoasa despartirii.

Este posibil sa nu se fi obisnuit cu persoana care il ingrijeste cat timp esti absenta sau poate ca aceasta nu are un comportament adecvat. Ori poate ca nu l-ai lasat intr-un mediu familiar, poate ca simte tristetea pe care o incerci chiar tu la despartire si joaca pe coarda ta sensibila, pentru a te face sa cedezi?

Daca ti-ai raspuns negativ la intrebarile de mai sus, reaminteste-ti ca mititelul trebuie sa se invete cu despartirile. Chiar daca esti frustrata, invata sa suporti aceasta situatie. Actionand astfel, il inveti sa se formeze si sa poata avea, intr-o buna zi, relatii firesti cu cei din jur.

In fiecare dimineata, aminteste-i celui mic ca pleci. Inainte de a trece pragul, nu uita sa-i promiti ca te intorci. Paraseste-l fara graba, dar si fara efuziuni patetice. Imbratisarile excesiv de dramatice trebuie evitate si la intoarcere.

Si, mai ales, vorbeste-i despre absentele tale. Lasa-l sa-si exprime sentimentele si de-dramatizeaza-le. S-ar putea, la intoarcerea acasa, ca micutul sa fie bosumflat, sa te respinga sau sa-ti strige de-a dreptul „Nu vreau sa te mai vad!”.

De fapt, e felul lui de a-ti spune ca i-ai lipsit si ca ar vrea sa aiba mai mult control asupra venirilor si plecarilor tale. Lasa-l deci sa pastreze un timp distanta, cat sa se simta el seful. Apoi incearca sa-l imbunezi cu vorbe blande – ai sa vezi cat de usor poate fi „recucerit”…


In this article

Join the Conversation