Mic, mic, dar te joaca pe degete

447 0

Sa recunoastem, se poate intampla si asa. De ce apar asemenea comportamente si cat de important este sa le schimbam?

Tiranul = „Vreau”

Cum se manifesta? Copilul terorist poate fi recunoscut printr-un cuvant care ii reprezinta gesturile si conduita: „vreau”. Prin tot ce spune, prin tot ce face, acest „eu vreau” domina relatia sa cu restul lumii, lume care pare a fi menita numai pentru a-i satisface lui, neconditionat, tot ceea ce vrea. Nu exista „mai tarziu” sau „acum nu se poate”, exista numai si numai dorinta sa care terorizeaza pe toata lumea, pe toti cei din jurul sau. Desi pare incredibil, aceasta tendinta de a cere sa i se faca pe plac poate sa inceapa foarte devreme; fie ca abia a implinit cateva luni, fie ca are deja cativa anisori, el simte si stie sa profite de pe urma faptului ca toti se tem de tipetele lui ce izbucnesc nestavilit cand nu i se fac poftele sau nu obtine ce doreste.

Pericol: Incet-incet, copilul caruia i se satisfac mereu dorintele va considera ca intreaga lume este a lui, ca obligatia oricui este sa-i execute ordinele lui. Ca si cum el este stapanul neindurator a tot ce misca-n viata asta. Foarte grav este ca, neinvatand sa se controleze, va ajunge sa-si tiranizeze de-a lungul intregii lui existente propriii parinti. Va deveni rece si lipsit de sensibilitate, iar agresivitatea sa va merge spre brutalitate. Va deveni mai intai un copil agresiv, apoi un adolescent si in cele din urma un adult gata sa controleze prin amenintari si incapabil sa vada altceva decat propriul sau interes, neiubind pe nimeni si neiubit de nimeni!

Remediu: Daca il iubesti cu adevarat, invata-l de mic, cu rabdare si fara nervi, sa respecte anumite reguli si sa nu incalce anumite limite. Astfel, lumea va incepe si pentru el sa prinda sens, invatand treptat sa se adapteze la ceea ce se asteapta de la el. Conditia este ca de fiecare data sa i se ceara ceea ce poate face in functie de varsta lui, deci sa nu i se ceara sa indeplineasca sarcini pe care nu le poate indeplini.

Cum se manifesta? Fii sincera, recunosti aceasta sintagma, „daca… atunci”? Mai concret: „Daca ma iubesti, atunci faci asta pentru mama”, „Daca mananci tot, mama iti cumpara o jucarie”, „Daca nu lasi catelul in pace, te spun lui tata ca ai facut pipi in pat”, „Daca imi dai un pupic, maine te las sa nu te duci la gradinita” si asa mai departe. Nu-i de mirare ca foarte repede copilul invata si el aceasta sintagma si deprinde si mecanismul care pune lucrurile in miscare conform propriei dorinte.

Pericol: De la nevinovata conditionare din scoala primara, ceva de genul: „Daca imi sufli la istorie iti dau guma de mestecat”, la santajul ca forma de a obtine puterea asupra celorlalti in adolescenta si, mai tarziu, in viata adulta, trecerea este fireasca, dar in acelasi timp si tragica; acest copil invata ca totul se poate obtine daca „ai la mana”, daca stii sa conditionezi: si faima, si dragostea, si locul in viata…

Remediu: Nu-l conditiona, nu-l santaja in nici o imprejurare, chiar daca, intr-un anume moment, ti se pare cel mai simplu pentru tine sa-l faci sa-ti raspunda pozitiv la ceea ce-i ceri folosind aceasta metoda. Ai rabdare si invata-l sa-si depaseasca temerile, nerabdarea, incapatanarea, capriciile, explicandu-i de ce trebuie sa faca ceea ce-i ceri tu, la ce-i foloseste si ce inseamna acel lucru sau acea actiune pe care el trebuie sa o accepte si sa o indeplineasca.

Cum se manifesta? „Cand vine tata, te spun ca nu esti cuminte si vezi tu atunci!”, zice mama exasperata de copilul neascultator. Si cand tata vine acasa, ea chiar il spune, incitandu-l sa ia masurile cuvenite pentru cine stie ce nazbatie a copilului facuta cu cateva ore sau chiar zile inainte. Din pacate, din tot acest scenariu care se deruleaza in mai multi timpi, copilului ii raman in general in minte vesnica repetare a lui „te spun”. Si mai afla ca daca „esti spus”, poti sa te alegi si cu o morala zdravana, ba mai poti sa primesti si o pedeapsa usturatoare. Invata asadar ca poate detine, la randul lui, o arma imbatabila in fata colegilor si copiilor care il supara: „Te spun”, ameninta el pe oricine si nu numai ca ameninta, chiar o face la fiecare pas. Adesea, se alege cu porecla „Paraciosul”, dar ce mai conteaza, cand el savureaza momentele neplacute prin care trec cei „spusi”.

Pericol: Ca mama, mai tarziu iti dai seama ca totul se poate intoarce impotriva ta: copilul tau a devenit un paracios pentru ca isi imagineaza ca poate fi puternic daca „ii spune” pe altii, daca tradeaza, daca dezvaluie secrete. Fara sa-si dea seama, el se transforma intr-un las care nu are curajul sa infrunte singur situatiile dificile sau neplacute, ci prefera sa spuna altuia, care ar putea sa ia masurile cuvenite.

Remediu: Nu-l mai pari „lui tata” ca a fost rau, ca nu te-a ascultat. Rezolva chiar tu situatia punctual. Astfel nu vei dezvolta in el nici teama de tata si nici nu vei forma paraciosul de mai tarziu. In nici un caz nu-i cere sa-i parasca pe altii. Doar astfel va avea incredere in tine, in el si, in general, in cei din jurul sau.

Cum se manifesta? Cand cel mic nu este lasat sa invete ca poate sa rezolve si el ceva din problemele vietii, cand in fiecare clipa cineva din jur ii sare in ajutor, cand i se spune intruna: „Lasa, face mama”, „Lasa, ca aduce tata cana cu apa, olita, jucaria etc.”. Toate aceste imprejurari nu il vor ajuta sa-si dezvolte treptat – treptat o imagine de sine pozitiva. Tendinta lui naturala il va impinge spre minimul de efort si mereu va apela la ceilalti: fie cu dragalasenie, fie incercand sa starneasca mila celor din jur prin formula „eu sunt mic si nu pot”.

Pericol: Copil fiind, va invata sa se foloseasca de masca disimularii, va juca mereu jocul neputinciosului care trebuie ajutat si va incerca sa se foloseasca si mai tarziu de aceasta tehnica. Va ajunge chiar sa creada ca traieste intr-o lume a uriasilor, care trebuie pacaliti cu orice chip si prin orice mijloc, pentru a-i fi lui bine. Un astfel de copil va deveni cu greu autonom, si mai mult ca sigur nu va fi capabil sa se descurce singur in multe din situatiile si incercarile la care viata il va supune.

Remediu: Inca de mic, ai grija sa-l pui in situatia de a rezolva singur lucruri pe masura varstei. Cere-i sa-ti aduca diferite obiecte, mai tarziu pretinde-i sa-si stranga jucariile si sa le puna la locul lor, indeamna-l sa construiasca singur din cuburi sau Lego, sa aiba grija de un obiect personal cand merge la plimbare etc. Numai asa isi va forma increderea in sine si va avea exclude ideea de a fi neajutorat.


In this article

Join the Conversation