Sa fie oare deprimat?

266 0

De la nastere si pana azi, copilul tau iti transmite anumite semnale, pe care numai tu le poti decoda. Obosit, atent sau trist, micutul se exprima in felul lui, iar tu, mami, esti nevoita sa inveti sa-i descifrezi mesajele.

Prea cuminte, prea linistit…

Sta ore in sir fara sa se intoarca nici macar de pe o parte pe alta, nu plange aproape niciodata si toata linistea asta te infioara. Ce inseamna oare o asemenea atitudine la un copil atat de mic?

Acesta este temperamentul lui. Aidoma adultilor, bebelusii nu reactioneaza toti la fel. Unii sunt mai expresivi ca altii. Copilul vecinei sare din cos de cat se zbuciuma, in timp ce copilul tau nici nu mototoleste paturica lasata la indemana. Aceasta diferenta te mira, de buna-seama. Poate fiindca amandoi, atat tu, cat si tatal, sunteti firi comunicative si zgomotoase, nu v-ati asteptat ca micutul sa fie un introvertit. Dar ia gandeste-te mai bine, cu cine din familie poate semana?

Copilul este bolnav. Un bebelus bolnavior este obosit si n-are suficienta forta pentru a se agita ca unul sanatos. Daca te nelinisteste ceva din comportamentul lui, consulta urgent un pediatru.

Copilul are nevoie de un surplus de atentie. Aceasta inchidere in sine poate sa fie o maniera de a va arata ca doreste mai multa afectiune. Alintati-l, prelungiti sedintele de mangaieri si de masaje care-i plac atat de mult. Vorbiti mereu cu el.

La capatul unui consult amanuntit si indelungat, pediatrul n-a depistat nici o tulburare organica. Cu toate acestea, copilul e de mai multa vreme trist. Tine-l sub observatie continua si noteaza-ti intr-un carnetel tot ce ti se pare suspect, incercand sa depistezi posibilele indicii ale unei stari depresive.

In primul rand, e bine sa uiti cateva prejudecati. Un copil care plange este bolnav. Din contra, lacrimile sunt semnul unei bune sanatati psihologice.

Nu plange niciodata si nu reactioneaza la mediul inconjurator. Un bebelus caruia ii merge bine se agita la cel mai mic zgomot si incearca sa apuce tot ceea ce i se intinde. Nu este normal sa ramana pasiv la solicitarile care vin din partea voastra.

Copilul a avut o schimbare brusca de comportament: de obicei, activ si foarte zbuciumat, deodata a devenit calm si tacut. Aceasta modificare trebuie sa va puna niste probleme.

Copilul ramane mult timp imobil si este foarte „moale”. Nu se agata, se lasa purtat precum o papusa fara sa reactioneze. Nici nu stii cum sa il tii de cat este de relaxat.

Nu te priveste in ochi. Atunci cand incerci sa-i atragi atentia, pare ca priveste in gol sau intoarce capul. Expresia lui este mai degraba fixa, fara nuante.

Un bebelus deprimat poate avea tulburari de somn. Nu doarme bine noaptea, ramane indelung in cosulet cu ochii deschisi, fara sa fie in stare de veghe.

Un copil atat de mic, care prezinta riscuri de depresie, risca perturbari in dezvoltarea psihica ulterioara, care merg mana in mana cu retardul in crestere si cu o incetinire a dezvoltarii lui psihomotorii. In astfel de cazuri, consultarea unui medic specialist se impune de la sine.

Discuta cu pediatrul curent si, daca dubiile tale persista, el are obligatia de a te indrepta catre un psiholog specializat in „varstele mici”.

Fii constienta ca o luare in evidenta a copilului inseamna automat si investigarea voastra, ca familie. Discutand cu voi si observandu-va copilul, psihologul va va pune intrebari despre tot ceea ce-l inconjoara pe bebelus acasa, despre raporturile cu fratii lui, despre contextul nasterii lui.

Fii gata sa-i raspunzi cu sinceritate la orice intrebare, oricat ar fi ea de personala, fie ca se refera la conditiile sarcinii, la modul in care a fost conceput copilul, daca a fost sau nu dorit intr-adevar de ambii parinti.

Realitatea este ca depresia sugarului este legata cel mai adesea de relatia pe care o are cu voi, cu tine si cu tati. Un psiholog va dori sa stie cum ati perceput venirea pe lume a copilului in raport cu evolutia voastra de cuplu.

Inainte de a discuta despre depresia micutului, simptomele altor posibile patologii trebuie sa fie eliminate.

Un copil care nu se simte bine, oricare ar fi cauza suferintei lui, va cauta o pozitie antidurere in care se va imobiliza. Doar pediatrul este in masura sa depisteze originea durerii acute care provoaca o astfel de stare.

Atunci cand un copil nu reactioneaza, pare ca nu va vede, se poate invoca autismul: o tulburare severa de comportament care se manifesta din frageda pruncie printr-o rupere efectiva de realitate si prin absenta comunicarii cu lumea exterioara.

In this article

Join the Conversation