Totul despre concediul postnatal

1460 0

Baza legala o constituie Ordonanta de Urgenta nr. 96/2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 750 din 27.10.2003 si, ca bonus, Norma metodologica privind concediul paternal, aparuta in Monitorul Oficial nr. 150 din 11.04.2000 – necesara pentru varianta in care decizi sa-l lasi pe tati cu cel mic.

Inapoi la lucru

Dupa ce ai nascut, ai dreptul la concediu postnatal de 42 de zile, in cadrul concediului pentru sarcina si lauzie cu durata totala de 126 de zile. Aceasta perioada, de circa patru luni, ti se acorda obligatoriu. Daca, dupa data expirarii concediului postnatal, nu soliciti concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani (si ai tot dreptul sa faci acest lucru!), legea iti permite revenirea la serviciu, in conditii speciale de munca. Care sunt acestea?

1. Angajatorul este obligat sa-ti acorde, daca soliciti acest lucru, doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare. In aceste pauze se include si timpul necesar deplasarii dus-intors de la locul in care se gaseste copilul.

2. Daca doresti, poti inlocui aceste pauze pentru alaptare cu reducerea duratei normale a timpului tau de munca cu doua ore zilnic.

3. Pauzele sau reducerea programului sunt incluse in timpul de munca (cam ca un concediu cu plata), asa ca veniturile tale salariale nu vor fi diminuate.

4. Tot legea recomanda ca angajatorul sa asigure in cadrul unitatii incaperi speciale pentru alaptat. La tine la serviciu exista aceasta facilitate? Atunci profita de ea, mai ales daca are cine sa-ti aduca bebelusul. Dar nu accepta orice fel de conditii: camera respectiva trebuie sa asigure intimitate, un minim de confort si o igiena impecabila.

O varianta care va aduce pe amandoi la masa negocierilor. Sotul tau trebuie sa stie ca legea ii permite si lui sa-si ia un concediu pentru cresterea copilului. Exista destule cupluri in care femeia are un serviciu mai bun si platit pe masura, iar absenta ei prelungita ar destabiliza bugetul familiei, tocmai acum, cand au aparut cheltuieli neprevazute. Asa ca tati poate fi, daca vrea, o mamica pe cinste! Iata ce spune legea: daca tu te intorci la serviciu, el poate sta in concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani.

Chiar daca nu intentioneaza sa faca acest lucru, are oricum dreptul la 5 zile de concediu paternal, imediat ce se naste copilul. Daca insa a urmat un curs de puericultura (adica un instructaj de ingrijirea copilului cu medicul de familie, in urma caruia i s-a eliberat un atestat), el poate fi alaturi de voi timp de 15 zile. Oricare ar fi situatia pentru care optati, tati isi poate lua cu succes, in doar cateva zile, carnetul de conducere a port-bebe-ului si diploma de „cel mai bun schimbator de scutece”. Restul se invata cu dragoste si rabdare pe parcurs.

Atunci cand ambii parinti decid sa mearga la serviciu, trebuie mai intai sa stabilesti cu cine va ramane cel mic. Daca bugetul iti permite si gasesti o baby-sitter in care ai incredere si pe care, in plus, si copilul o accepta, atunci poti sa spui ca problema este rezolvata. O alta solutie ar fi sa apelezi la bunici. Dragostea si grija acestora nu pot fi egalate de nici o bona. Pe de alta parte, pragmatic vorbind, o persoana specializata in ingrijirea copiilor are o mai mare abilitate in luarea deciziilor corecte. Si, desigur, poate reactiona mai prompt si mai eficient decat bunicii.

Dar numai tu poti cantari aceste aspecte. Retine doar ca nu are nici un rost sa te amagesti ca ai revenit la lucru daca stai toata ziua la telefon sau cu inima cat un purice de ingrijorare. Lasa acasa toate instructiunile (programul si dieta bebelusului, cand si cat dureaza plimbarea de dimineata si alte elemente pe care le consideri esentiale) si numerele de telefon pentru urgente (unde poti fi contactata, policlinica, spital, salvare). Si, mai ales, nu lasa sa coincida prima ta zi de lucru cu prima zi de lucru a bonei: ai nevoie de minimum o saptamana sa o testezi, iar copilul o va accepta mai usor in prezenta ta.

O varianta care iti poate parea putin prea radicala, dar care, uneori, reprezinta singura solutie. Ai mare grija cand alegi cresa: numarul de copii supravegheati de o singura ingrijitoare este esential, pentru ca iti spune de cata atentie se va bucura bebelusul tau. Curatenia si aspectul bailor sau bucatariei sunt alti factori de evaluare (da, ai dreptul sa vezi cum arata locul in care se prepara mancarea copiilor), ca si expresiile de pe chipul „rezidentilor” mai vechi: prea multe mutrite triste sau planse nu sunt semn de bine.

Observa-i cum reactioneaza in prezenta ingrijitoarelor, dar cauta si indicii ale starii lor de sanatate: nasucuri rosii si „curse”, stranuturi, tuse seaca, ochisori rosii, toate te avertizeaza ca pe acolo circula o raceala. Oricat de in regula ti se pare, cresa prezinta un inconvenient major: bolile infectioase. Cand copiii sunt foarte mici si cu un sistem imunitar slab, bolile se transmit cu mare usurinta. Astfel ca, tocmai cand te-ai decis sa-ti reincepi serviciul, poti fi nevoita sa stai acasa cu puiul in convalescenta. Iar acesta este ultimul lucru pe care ti-l doresti. Nu lua decizia finala fara sa fi stat de vorba cu doua-trei mamici cu experienta, care iti pot da informatii „de la fata locului”.


In this article

Join the Conversation