Voi fi o mama mai buna decat parintii mei?

536 0

Este absolut normal şi des întâlnit obiceiul ca o viitoare mamă să reflecteze asupra copilăriei (bună sau rea) în timpul sarcinii. Într-o anumită măsură, cu toţii purtăm cicatrici din anii copilăriei şi, de cele mai multe ori, oamenii de succes pun deoparte aceste aspecte, încearcă să le uite pentru a-şi continua viaţa.

Durerile nerezolvate din trecut, ascunse bine, într-un sertăraş al minţii, pot sta acolo mult timp – până la un eveniment major, o schimbare care te forţează să te confrunţi cu problemele trecutului. Perioada sarcinii este unul dintre aceste evenimente, unul care poate fi atât de copleşitor şi profund încât va determina o intensă introspecţie – fie că doreşti sau nu.

Citeşte şi 5 sugestii pentru mame cu carieră

Femeile care au avut parte de traume sunt supuse riscului de depresie în timpul sarcinii şi după naştere. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că vei suferi inevitabil de depresie clinică. Aceasta înseamnă că poţi să fii mai vulnerabilă – cât de vulnerabilă eşti depinde foarte mult de tipul de traumă prin care ai trecut şi cum te-a afectat. În afară de a te întreba dacă vei fi o mamă bună, s-ar putea fi, de asemenea, să te intrebi:

"Voi fi la fel ca mama mea?"

" Va fi soţul meu un tată bun?"

"Ce se întâmplă dacă nu ştiu ce să fac?"

"Vreau cu adevărat acest copil?"

"Ce se întâmplă dacă nu mă descurc?"

"Ce se întâmplă dacă nu pot să-mi iubesc copilul?"

"Voi trata acest copil aşa cum am fost şi eu tratată?"

Cele mai multe femei se simt vinovate că au aceste gânduri. Dar e normal, săun psihologii, ca femeile gravide să simtă aceste lucruri, mai ales cele care au avut o copilărie nefericită.

Citeşte şi Super-mamicile fac mai multe lucruri in acelasi timp

Femeile care au depăşit traumele se confruntă şi ele cu un nou set de provocări după naşterea copilului lor. De multe ori, cele care au fost încrezătoare şi independente, brusc se trezesc întrebându-se cum vor mai rezista încă o zi dacă ţipetele nu se opresc, dacă mai apare vreun scutec murdar etc. Sentimentul de stimă de sine este înlocuit cu sentimente tranzitorii de neadaptare, stimă de sine fragilă şi îngrijorare constantă.

Dacă eşti îngrijorată că ceva din trecutul tău va afecta în mod direct sentimentele tale pentru copil, dar şi pentru propria ta persoană ta, trebuie să-ţi acorzi răgazul unei analize atente şi sincere.

Ia în considerare caută terapia. Este o modalitate eficientă de a gestiona ceea ce poate deveni un moment copleşitor în viaţa ta. 

Discută despre grijile tale. Vorbeşte cu cineva în care ai încredere, fie că este vorba soţul tău, un prieten, o rudă. Dacă îţi verbalizezi sentimentele, poţi să le faci faţă. Dacă le ţii în tine, ele iau amploare.

Păstrează-te puternică şi sănătoasă. 

Gândeşte pozitiv.

In this article

Join the Conversation