Oraselul mami, capitala inocentei

550 0

Baloane, magie, clownul Marcellino, Bombonica, printese, majorete, Clopotica, Peter Pan, Cocoselul neascultator, figurine, creioane colorate, micii artisti Do-re-mi, jucarii, papusele, bunatati, experti, fotografii. O lume vesela, mirata, zgomotoasa, colorata. O lume in care si pe noi, cei mari, ne-a furat jocul.

Veselie pe tot „frontul”

Ma uit in dreapta, ma uit in stanga, ma uit in spate si in sus, catre balcon. Oriunde mi-as intoarce privirea… e senin. Intalnesc ochi limpezi de copii, ochi zambitori – sau umezi – de parinti. Ori viitori parinti. Ma uit in dreapta, ma uit in stanga, ma uit in spate si in sus, catre balcon. Sclipesc blitz-uri de peste tot, se fac fotografii, se filmeaza. Momentul copilariei intra in cutia cu amintiri, spre pastrare. Daca i s-ar pune rama, ar fi din zambete.

Din multe zambete, unul langa altul, imbratisate.Veselia se incinge de la o ora la alta, sala este deja plina, pe puf-urile colorate nu mai este de mult loc. Ochii micutilor sunt atintiti catre scena, acolo unde se petrec lucruri magice. Muzica saltareata, irezistibila, a umplut Oraselul. Dansam „cu piciorusele, cu manutele, dam din aripioare”. Cantam. Dansam si cantam. si mari, si mici. Copilaresc! Ce bine ca n-am uitat!

O lume colorata, colorata, colorata

Cezar, Maria, Sara, Ana, Daria, Luca, Antonia, Tudor, Mirela, Larisa. Aud atatea nume frumoase de copii frumosi… S-au asezat in jurul masutelor si, cu intreaga lor candoare, coloreaza figurine din ipsos: pinguini, broscute, lei, gargarite, ciupercute, crocodili. In lumea lor fantezia nu are limite, asa ca pinguinii pot fi rosii, leii – verzi, crocodilii – portocalii, broscutele – albastre. si ce pofta am sa colorez si eu!

Aceeasi pofta pe care am avut-o si cu o zi inainte, cand am tras cu ochiul si i-am urmarit cum, cu manutele acelea mici si cam neindemanatice, incercau si ei sa confectioneze o papusica din materiale textile, alaturi de cea care ii indruma. Ajutati si de mamicile lor, care, sarguincioase ca niste ucenice, incercau sa prinda mestesugul acesta. De fapt, arta.

Copilul din noi

Ma plimb prin tot oraselul si zabovesc la fiece stand in parte. Mi-e drag sa vad bucuria copiilor exprimata prin topaieli cand parintii cedeaza rugamintilor si le cumpara jucaria dorita. Ma opresc langa cele mai mici si frumoase hainute care mi-a fost dat sa le vad vreodata si aproape ca mi-e ciuda ca am crescut. Atat de tare mi-ar fi placut sa ma pot imbraca eu cu ele… Atat de mult mi-ar fi placut sa pot manca si eu din bunatatile oferite copiilor de catre expozanti, sa ma murdaresc pe maini si la gura si sa nu-mi pese de asta…

Sa mazgalesc foi cu creioane colorate, sa desenez un oras inchipuit si impodobit de mine, sa primesc un premiu pentru desenul meu, sa rad cand se mai sparge din senin cate un balon, sa fiu pictata pe fata, sa ma transform intr-un fluture sau intr-o pisica…

As fi vrut sa bag mana in bolul cu bomboane si sa iau atatea cate mana imi poate cuprinde si sa-mi cada cate una-doua printre degete semn ca m-am cam…”lacomit” iar cineva de langa mine sa imi surada cu ingaduinta. Obosita de atata zbenguiala sa abandonez si sa ma trantesc pe puf-urile colorate. Dar pentru ca sunt om mare n-am indraznit sa fac nimic din toate acestea. Doar copiilor le este totul permis, ei au fost liberi sa faca tot ce si-au dorit in Oraselul mami.

Pe data viitoare

Gabriela si Dana sunt doua tinere viitoare mamici; una va naste la sfarsitul acestei luni, cealalta la inceputul lunii viitoare. Sunt prietene si au venit impreuna in Orasel sa cerceteze, sa prospecteze. Mi-au spus ca sunt incantate de tot ce-au vazut, de tot ce-au gasit si mai ales de gandul cel bun indreptat catre copii, parinti si viitori parinti. Ne-am facut planuri sa ne intalnim si la editia urmatoare, cand vor veni cu micutii lor. Sa ne reintalnim si, alaturi de ei, sa…re-copilarim.

Click AICI pentru fotografii!

Click AICI pentru video!

In this article

Join the Conversation