Părinţi vs bunici – un interviu cu Billy Crystal

355 0

Baseball-ul a jucat un rol important în viaţa ta. Este motivul pentru care ai ales această profesie pentru personajul tău?

Da, aşa este. Îmi place baseball-ul, cred că este o profesie intersantă pentru personaj, iar eu mă simţeam confortabil în această poziţie. Am vrut să fie ceva cu adevărat important pentru personaj. La tatăl lui nu se fac decât referiri indirecte şi ai senzaţia că nu a fost un tip foarte plăcut. Dar nu am vrut să punem accent prea mult pe asta.

Un alt lucru care m-a făcut să iau această decizie a fost faimosul cântec din baseball “The shout heard around the world” care, de altfel, are un rol important în scenariu. Tatăl meu obişnuia să se ducă la un magazin de discuri din New York şi venea acasă cu mai multe albume, printre care şi “The Greatest Moments in Sports”. Am memorat “The shot heard around the world”, deşi aveam doar 5 ani.

Am considerat că şi nepoţelul ar trebui să facă asta, aşa că am creat o poveste despre cum avea o problemă de dicţie, şi aşa am venit cu ideea de bâlbâială. Este vorba de maniera în care se descoperă pe sine, care se aseamănă cu modul în care şi eu m-am descoperit atunci când am memorat-o şi am cântat-o, ca şi copil.

Au fost multe improvizaţii şi scene care vor ajunge pe Blu-ray?

S-a întâmplat de multe ori să nu urmăm exact scenariul, mai ales dacă ne venea vreo replică haioasă. Este o scenă despre tehnologie, atunci când sunt eu concediat. Acolo, din momentul în care încep să vorbesc despre Facebook, totul este improvizaţie. Le-am zis să folosească tot felul de termeni despre care eu nu auzisem şi să lase camera să filmeze, iar rezultatul este foarte haios.

Ce părere ai despre toată tehnologia care există azi?

Are avantaje şi dezavantaje, pentru că există atât de multe metode acum de-ai distra pe cei mici, dar, de fapt, ar trebuie să li se limitezi totuşi accesul şi să fie lăsaţi să descopere lumea în mod direct. Există o replică bună în film în care copilul spune că bate vântul cam tare şi e frig, iar eu îi spun “Da, asta se cheamă aer liber”.

Ce mi se pare trist este să văd familii la restaurant ai căror membrii nu vorbesc între ei dar, în schimb, fiecare se uită la gadgetul lui, îşi pun pe Twitter ce mănâncă, sau se joacă pe telefon, iar părinţilor nu le pasă. Astfel omaneii nu mai vorbesc unii cu alţii, nu mai comunică. La un moment dat, în film, Bette are o replică când Josh îi spune că nu asta vrea să mânânce la cină, iar ea răspunde “Ştiu, am primit e-mailul tău”. A fost distractiv să putem integra toate acestea în film.

Începând cu 1 mai, ”Părinţi vs bunici” va fi disponibil în toate magazinele de specialitate în format Blu-ray™ şi DVD.

Film distribuit de Odeon Cineplex

 

Billy Crystal, Bette Midler şi Marisa Tomei au dovedit că râsul este relativ în comedia “Parental guidance” (Părinţi vs bunici), distractivă pentru întreaga familie!
Bunicii de modă veche Artie (Billy Crystal) şi Diane (Bette Midler) au parte de mai mult decât se aşteptau când sunt lăsaţi să aibă grijă de copiii super-protejaţi ai fiicei lor (Marisa Tomei). Însă, lucrurile trec de la agitaţie la isterie când Artie îşi dă seama că întreaga casă este administrată de copii, cu ajutorul celor mai noi tehnologii. Reuşeşte însă să îi păcălească şi să realizeze imposibilul – să unească familia!

Billy Crystal ne povesteşte mai multe despre această comedie, dar şi despre viaţa de familie şi noile modele de educaţie.

Este un film foarte personal pentru tine, aşa este?

Totul a început atunci când a trebuit să fac pe dădaca timp de şase zile, pentru nepoţii mei. Am patru nepoţi (cel mai mic s-a născut în martie). Pot să spun că a fost foarte solicitant… uiţi câtă muncă implică creşterea copiilor. Au nevoie de atenţie constantă. În a şaptea zi m-am odihnit, iar apoi m-am aşezat la birou şi am început să scriu povestea. Când bunicii stau cu nepoţii, intervine situaţia de “şcoală veche” (a bunicilor) versus “şcoală nouă” (a părinţilor). Şi atunci ce faci? Te comporţi aşa cum vor părinţii, încercând să le respecţi regulile, mai ales că maniera de creştere a copiilor e foarte difertiă acum decât era atunci când noi eram părinţi. Oarecum, despre asta e vorba în film.

Cum au recţionat oamenii la ideea ta?

A fost foarte interesant. Când am zis că scriu un scenariu despre bunici care fac babysitter-ii pentru nepoţi, toată lumea a zis că vrea să vadă filmul. Şi asta pentru că se pot conecta cu povestea. Se adresează atât celor de vârsta mea, cât şi celor mai în vârstă sau mai tineri, se adresează celor căsătoriţi şi celor care au copii.

Ce părere ai despre noul stil de creştere a copiilor?

Fiica mea îşi creşte copii foarte diferit de modul în care am crecut-o noi pe ea. Nu mai bine, dar nici mai rău. Pur şi simplu, diferit. E stilul ei, copiii sunt bine, deci funcţionează. Dar nu cred că există o singură manieră, universal valabilă. Astăzi există mult mai multă informaţie. Sunt prea multe teorii şi prea multe sfaturi. Pentru mine, creşterea copiilor este “dictată” de bunul simţ. Ei sunt în veşnică schimbare şi au nevoie ca tu să le dai informaţia corectă. Este un adevărat test.

Ai două fete, deci ai trăit într-o casă "plină de femei". Cum a fost?

Timp de multă vreme au fost nişte fetiţe şi apoi, dintr-o dată, plecam în vacanţă cu trei femei. Pe măsură ce au crescut, au intervenit şi situaţii de genul “Trebuie să vorbesc cu un băiat”. 


In this article

Join the Conversation