Când se recomandă autovaccinul

855 0

Utilizarea abuzivă sau incorectă a antibioticelor este motivul pentru care microbii devin rezistenţi şi nu se mai lasă învinşi de acestea. Atât de rezistenţi încât nu numai că nu reacţionează la un antibiotic, dar nici la combinaţiile de antibiotice, cu mult mai puternice. În astfel de cazuri înseamnă că infecţia este cronică, iar soluţia o poate reprezenta tratamentul cu autovaccin.

Cum se obţine autovaccinul

Acesta se prepară în laborator, din microbii proprii ai bolnavului, după ce au fost izolaţi din produsele date spre analiză (urină, materii fecale, lichid de puncţie, exudat faringian, secreţii purulente etc). În cadrul analizei se caută bacteria dominantă a infecţiei pentru a fi identificat şi antibioticul la care aceasta este sensibilă. Apoi se realizează o suspensie bacteriană inactivată, care, repartizată în fiole, reprezintă autovaccinul. Mecanismul de acţiune al autovaccinului este bazat pe stimularea imunităţii organismului faţă de bacteria determinantă a infecţiei.

Cum se administrează

Modul de administrare este sub formă de injecţii subcutanate, sub supravegherea medicului, în funcţie de graficul prescris de acesta. Acestea se efectuează la un interval de 3-5 zile, în doze crescătoare. De regulă, nu se administrează doza următoare decât după dispariţia reacţiilor locale (uşoară durere şi induraţie la palpare) sau generale (rareori, stare subfebrilă). Dacă intervalul dintre inoculări depăşeşte 6 zile sau dacă reacţiile sunt foarte intense, administrarea se opreşte şi se consultă medicul. Astfel, administrarea completă a unui autovaccin durează între 2 şi 3 luni.

Când se recomandă autovaccinul

Autovaccinul reprezintă o indicaţie de tratament în situaţiile în care o infecţie localizată (cronică sau recidivantă), nu răspunde la antibioticele administrate. Această terapie este cel mai frecvent folosită în infecţiile urinare, bronşice sau rinosinuzale şi mai ales în infecţiile stafilococice osoase sau cutanate
 


In this article

Join the Conversation