Dosar dermatologie

1052 0

Sunt zile in care pielea catifelata a puiului tau devine aspra si plina de „buline” rosii. Un semnal ca lucrurile iau o intorsatura nedorita. Ce sa fie? Urticarie? Eczema? Ca sa nu mai vorbim despre „semnele” din nastere – angioamele sau altele asemenea, pe care le-ai vrea sterse de pe trupul puiului tau. Mami.ro te ajuta sa intelegi despre ce este vorba, ce ai tu de facut.

Poponet rosu = dermatita la scutec

Folosirea scutecelor de unica folosinta este foarte comoda atat pentru prunc, cat si pentru mamica. Indiferent cat de goala este pusculita romanului, odorul are in dulapior teancurile de „pemparsi”! Si totusi, lucrurile se complica daca mamica nu schimba copilul imediat ce s-a udat, fie pentru ca face economie la „scutecele astea ingrozitor de scumpe”, fie din neglijenta, fie pentru ca e naiva si are incredere in reclamele care sustin ca scutecul poate sa absoarba jumatate din Dambovita fara sa-i scape nici o picatura!

Astfel, urina si materiile fecale raman in contact prelungit cu pielea neaerisita, pe care initial o vor irita (apar zone rosii in plica inghinala insotite de o puternica senzatie de mancarime). Mai apoi, in formele severe, iritatia creeaza conditii pentru suprainfectii – de cele mai multe ori, candidozice. Ceea ce am descris mai sus este modul in care apare dermatita la scutec– o afectiune rara in trecut, foarte frecventa astazi!

Tratamentul consta in aplicarea locala a ceaiului de musetel racit, in care se pun doua linguri rase de bicarbonat de sodiu alimentar. Acest tratament este eficient daca mama intrerupe utilizarea scutecelor de unica folosinta pana la vindecare, permitand aerisirea zonei iritate. In cazul unor forme mai severe, este necesar un consult dermatologic care va preciza daca este numai o leziune de iritatie locala (data de scutece) sau este vorba despre asocierea a doua boli (iritatie plus suprainfectie).

Ca mijloc de preventie a dermatitei la scutec iti recomandam uleiurile speciale pentru bebelusi. Asadar, unge-l imediat dupa baie pentru a crea o bariera (lipidica) de protectie a pielii fata de urina sau materii fecale. Totodata, aceasta este o forma de protectie si pentru a diminua frecarea scutecului de pielea sensibila. De asemenea, schimba-l cat mai repede posibil dupa orice „treaba mica” sau „mare”, indiferent de cantitate!

Chiar daca bunica vede in „pata” rosiatica de pe nasucul nepotelului dovada ca ginerele a ramas indiferent la poftele fiicei ei pe cand era insarcinata, semnele din nastere (BOLD) sunt cu totul altceva! De cele mai multe ori, ele sunt malformatii ale vaselor de sange care iriga pielea (in general, a fetei, dar nu numai), asa-numitele angioame. Acestea apar singure sau, daca sunt mai multe, se limiteaza la nivelul pielii si mucoaselor.

Exista insa si forme severe in care angioamele cutanate sunt parte a unor boli complexe (cu determinare genetica) si se insotesc si de alte malformatii arterio-venoase la nivelul diferitelor aparate si sisteme ale organismului (cranio-cerebral). Prezenta unui angiom impune obligatoriu un examen dermatologic, medicul dermatolog fiind cel care precizeaza momentul optim pentru terapie si tipul acesteia. Tot el este cel care stabileste daca angiomul este insotit de malformatii arterio-venoase la nivel cranian.

De ce sa-l tratez?

Chiar daca la aceasta varsta „zmeurica” de pe obrajorul fetitei ti se pare sic sau, pur si simplu, ti-e teama sa afli ce reprezinta, cu timpul, angiomul va creste, o data cu copilul. „Zmeurica sic” se va mari, extinzandu-se pe obraz si va lasa urme adanci in sufletul copilului. Daca toate aceste argumente nu te-au convins, afla ca o leziune de dimensiuni reduse necesita un efort mai mic de indepartare – interventie mai mica (implicit, mai ieftina) si cu sanse mai mari de reusita!

Chiar daca medicii le-au dat o denumire cuminte – „nevi” – si alunitele au riscurile lor. Unele sunt firave, timide, dar foarte numeroase. Numarul lor mare poate semnifica o anumita boala (ex. Sindromul leopard – stenoza pulmonara). Altele sunt mici la inceput, ca mai apoi sa creasca sau sa se bombeze – acestea fiind unele dintre cele mai periculoase, motiv pentru care trebuie urmarite cu foarte mare atentie. Cand piciul are doar o singura „formatiune pigmentara” trebuie urmarita macar de catre medicul de familie pentru a detecta la timp pe suprafata ei aparitia unui „puiut” (formatiuni de transformare ).

Chiar daca strabunicul crede cu tarie ca „ala’ micu’ are alunite pentru ca e norocos!”, mergi periodic cu micutul la consult dermatologic, mai ales daca unul din parinti are alunite cu probleme (nevi displazici)! Ce-ti spunea bunicul era valabil in tineretea lui, cand mancarea nu continea atatea chimicale, cand nu respira atata poluare, cand patura de ozon nu ajunsese un pled gaurit, cand atatea altele nu se intamplasera…

Pentru a intelege aceasta boala, trebuie sa stii cate ceva despre anatomia pielii. Afla ca pielea nu este o simpla foita de ceapa, ci, mai degraba, un costum de astronaut. Pe intelesul tuturor, ea este formata din trei straturi: epidermul situat la exterior, dermul si hipodermul in profunzime (vezi caseta-tabel).

Pe langa rolul sau de bariera impermeabila ce asigura protectia impotriva diversilor agresori fizici (inclusiv radiatiile ultraviolete) sau chimici, pielea este si cel mai mare organ de simt (simte diferenta cald-rece, durere, vibratie, mangaiere, atingere). Nici rolul ei metabolic nu trebuie neglijat: stocheaza energie sub forma de lipide (trigliceride) si sintetizeaza forma activa a vitaminei D – vitamina foarte importanta pentru formarea unui sistem osos sanatos.

In psoriazis se produce o tulburare a felului in care celulele din epiderm se divid si acumuleaza keratina (proteina ce confera rezistenta). Astfel, o gena „defecta” face ca celulele din acest strat superficial sa se divida mult mai repede, dar intr-un mod defectuos. Afectiunea este localizata cel mai frecvent la nivelul genunchilor si al coatelor sub forma unor zone rosiatic-albicioase iesite in relief, de pe care pielea se exfoliaza usor.

Exista mai multe forme de psoriazis (vulgar, uscat etc.). Transmiterea este ereditara, dar nu este obligatoriu ca micutul sa mosteneasca boala parintelui. Tratamentul variaza in functie de forma bolii si de varsta copilului: aplicarea locala de lotiuni care ajuta la desprinderea crustelor (emoliente keratolitice si citoreductoare), dermatocorticoizi puternici, compusi derivati ai vitaminei D, la care se pot adauga cure balneoclimaterice (ce includ si folosirea ultravioletelor tip A – PUVA terapie).

Eczema si dermatita definesc aceeasi afectiune, primul termen provenind din franceza, iar ultimul din engleza. „Pe langa dermatita la scutece descrisa mai devreme, in aceasta familie a dermatitelor intra si manifestarile urticariene cronice pe care le fac copii dupa varsta de 4-5 ani.

De cele mai multe ori, etiologia este greu de definit si, de aceea, copilul trebuie investigat sistematic dupa un protocol specific – urticaria fiind poate cea mai frecventa afectiune dermatologica. Copiii dezvolta cel mai frecvent uricarii cronice la schimbarea mediului, la apa, la capsuni, la peste, la crustacee, la unt, la oua – urticarii, in general, postalimentare. O ameliorare clara apare la pubertate si este cauzata de schimbarea constelatiei hormonale.

O afectiune particulara a copiilor este dermatita atopica infantila, care afecteaza 10-15 % dintre acestia. Dermatita atopica este considerata a fi de cauza genetica. Pe parcursul copilariei ea se va ameliora sau chiar va disparea (95% dintre copii scapa de ea pana la pubertate), insa micutul va mentine o anumita predispozitie pentru inflamatii. 80 % dintre bolile de piele profesionale apar la adultii care au suferit in copilarie de dermatita atopica.

Termenul de atopie descrie predispozitia organismului de a dezvolta alergii si are doi poli: astmul bronsic si dermatita atopica. Atunci cand leziunile atopice se amelioreaza, cei care sunt atopici pot face si manifestari astmatice, mergand pana la astm bronsic. Semnele dermatitei atopice:

  • Mancarime.
  • Localizari caracteristice varstei (sugar si copilul mic – piele uscata cu leziuni specifice la nivelul fetei, mainilor, coatelor si genunchilor, incretire mai accentuata a palmelor si talpilor).
  • Evolutie cronica punctata de acutizari.
  • Prezenta atopiei si la alti membri ai familiei (dermatita atopica, rinita alergica, astm bronsic).

„Atopia se trateaza diferentiat, in functie de varsta copilului”, precizeaza conf. dr. Simionescu. „Recomand, de asemenea, si emoliente. Surprinzator, emolientele se dau inainte de baie: rolul lor este de a hidrata pielea foarte uscata a atopicului. Fiind uscata, pielea pierde filmul hidrolipidic de aparare (functia de bariera scade) si atunci ectoparazitii de pe suprafata pot patrunde foarte usor, parazitand copilul si stimuland reactia inflamatorie.

In perioadele de acutizare, copilul nu se poate abtine sa nu se scarpine, producandu-si rani care se pot suprainfecta foarte usor (cel mai frecvent cu stafilococ auriu de pe suprafata pielii), contribuind la amplificarea inflamatiei. Un adevarat cerc vicios. In astfel de cazuri, tratamentul trebuie suplimentat cu antibiotice pe cale generala.”

Dupa ce tanjim atatea luni pe an dupa un strop de soare, cand vine vara, medicii ne sfatuiesc sa ne ferim de razele lui! Razele soarelui sunt benefice, pe de o parte, pentru ca fara ele nu am avea ce manca (plantele traiesc din fotosinteza), nu am vedea pe unde mergem, am fi invadati de microbi (soarele distruge virusii si bacteriile), am avea picioarele „in paranteza” (vitamina D, important factor antirahitic, este sintetizata in epiderm sub actiunea razelor de soare) si am fi mult mai tristi (soarele are un incontestabil efect antidepresiv).

Insa tot razele solare (ultravioletele tip B si intr-o mai mica masura si cele tip A) sunt responsabile de o multime de necazuri: insolatie, imbatranirea prematura a fibrelor elastice de colagen ale pielii, scaderea puterii de aparare a sistemului imun, afectiuni oculare (opacifierea „lentilei” ochiului – cataracta, inflamarea corneei – fotokeratita etc.), aparitia cancerului de piele.

Prichindeii stau cel mai mult in aer liber si, in medie, primesc o doza tripla de radiatii solare comparativ cu adultii. Iar pana la 18 ani „ne cam primim” o mare parte din „portia” de expunere la soare pe intreaga viata. De asemenea, in primele doua decade de viata se produce circa 80 % din imbatranirea precoce a pielii sub actiunea ultravioletelor.

Scutul de ozon absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor UV nocive (cu lungimea de unda sub 290 nm). Numai ca in ultimii zeci de ani, scutul s-a cam spart! Cauzele le stim cu totii: poluare de tot soiul, defrisari masive. Nici pe nori nu te prea poti baza – in functie de grosime si altitudine, ei pot ecrana intre 10-80 % din radiatiile ultraviolete.

Pana la urma, ramane fiecare cu pielea lui – unii suporta mai usor expunerea la soare (indivizii cu tenul mai inchis care se si bronzeaza usor), in timp ce altii „se ard” foarte usor (blonzii, pistruiatii). Solutia este un anume tip de educatie (vezi caseta): trebuie sa stim cand sa ne ferim, ce sa imbracam si ce lotiuni sa cumparam pentru a ne proteja pe noi si pe copii.

Rafturile magazinelor abunda de produse cosmetice cu rol de ecran solar, care protejeaza impotriva radiatiei solare UV prin absorbtia, reflexia si dispersia luminii.

Agentii de protectie solara se impart in doua categorii: fizici si chimici. Am mentionat aceasta clasificare deoarece tipul produsului cumparat este foarte important: agentii chimici nu sunt recomandati sugarilor si copiilor mici, chiar daca ei corespund ca SPF. Ce este acela SPF? SPF provine din „sun protection factor” si arata protectia fata de tipul B al ultravioletelor (cele care ard). SPF arata de cate ori ne-am arde in absenta aplicarii agentului ecran.

SPF de 15 furnizeaza un ecran complet – orice factor superior lui 15, chiar daca este mai scump, are acelasi efect de blocaj total. Pentru copilasi se recomanda SPF 15 doar la nivelul fetei, in rest SPF 5-6 este suficient in conditiile in care intre orele 11 si 15 sunt feriti de razele soarelui. Trebuie luat un produs mai bun, o crema sau lapte de corp, chiar daca este mai scump, pentru a limita reactiile adverse care pot fi alergice, eritematoase – dermatita de contact la substanta folosita.

Asa il protejezi!

  • Evita expunerea la soare a copilului pana la varsta de 6 luni.
  • Nu expune la soare copilul mic intre orele 11-15.
  • Protejeaza-l cu palariute, hainute racoroase.
  • Foloseste agenti fizici de protectie solara (doar pentru copiii peste 6 luni): pentru fata – SPF 15, pentru corp – SPF 6.

In this article

Join the Conversation