Cand e momentul sa ai un copil

2956 0

Cu timpul nu-i de joaca… Alearga ca nebunul si nu te intreaba niciodata daca esti sau nu pregatita sa faci una sau alta, dupa cum ti-o cere varsta. Si vine o vreme cand trebuie sa iei niste hotariri foarte importante pentru viitorul tau, mai ales daca te si invarti intr-o lume cuprinsa parca de febra maternitatii.

Categoric, aducerea pe lume a unui copil e o decizie cu mult mai serioasa decat insasi casatoria. E o responsabilitate importanta pe care trebuie sa fii pregatita sa ti-o asumi, orice-ar insemna asta pentru tine. „Toate la timpul lor”… iti spui in gand, atunci cand intorci capul dupa cate un copilas rotofei si carliontat pe strada sau te joci cu juniorul prietenei tale din copilarie si, tot asa le raspunzi si celor din jur – parinti deja ori nu -, atunci cand te intreaba, pe tine si pe partenerul tau: „dar voi pe cand… unul mic?” (mai ales in primul an dupa nunta – aproape ca auzi asta zilnic, pe cuvant de… experienta!). Apoi, cand o prietena este insarcinata ori naste, imediat ce-i adresezi felicitari, esti trasa de maneca: „Dar tu cand…?” La un moment dat, intrebarea asta chiar te scoate din minti, asa-i? E o presiune careia simti ca nu-i mai faci fata. Iti plac copii, iti doresti sa ai unul-doi, insa – chiar si numai prin faptul ca mai toate familiile din anturajul tau au sau vor avea copii, iar discutiilor lor se inscriu aproape integral in paradigma maternitatii -, te simti impinsa de la spate, ceea ce te face sa te intrebi de doua ori daca nu cumva astea sunt mesaje subliminale ale destinului. Asa sa fie?

Clubul fetelor… insarcinate sau deja mamici

Din care tu nu prea mai faci parte… In mod evident, in momentul cand viitoarele sau proaspetele mame au o noua preocupare, relatiile de prietenie tind mai mult spre cuplurile aflate in aceeasi situatie. Intilnirile „pestrite” cu gasca se raresc si se muta la orele dupa-amiezii, discutiile au tenta „pediatrica”, iar raspunsurile la intrebari de genul „Ce-ai mai facut zilele astea?” incep invariabil cu „ala mic al meu…” Si sa vezi cum „devoreaza” reclamele cu bebelusi si revista „Mami”… Ai parca senzatia ca pentru a te (re)integra total, e musai sa… te pui pe treaba!

Cam la fel se intimpla si atunci cand ramai codasa la capitolul stare civila. Esti (inca) necasatorita iar cuplurile din anturajul tau si-au pus pirostriile: inevitabil, se creeaza „fratia” inelelor. Cand se lasa si cu unul mic, te confrunti deja cu un soi de „complex”, dat fiind ca nu prea te regasesti in discutii serioase de familie, ca sa nu mai vorbim de „dezbaterile” privind ecografiile 3D, peridurale, scutece sau lapte praf (e drept ca inveti o droaie de lucruri utile pentru viitor): atunci chiar ca te simti o intrusa.

Cand e momentul sa ai un copil: ce spune psihoterapeutul

Psihoterapeutul Ramona Covrig explica: „iti doresti sa apartii unui grup, pentru ca ai oarecum senzatia ca nu mai esti acceptata in totalitate daca nu esti ca ceilalti”. Insa este doar o impresie de suprafata. E drept ca, in alte cazuri, majoritatea este cea care hotaraste: „iti doresti ceva ce au si ceilalti pentru ca unitatea de masura / tendinta este cea a majoritatii grupului. Asa se face ca, uneori, prin presiunea grupului, ne casatorim, facem copii, calatorim, socializam, etc. Nu este nimic rau in asta, insa in ceea ce priveste aparitia unui copil, este putin diferit, este vorba de o fiinta umana”, ne mai spune psihologul.

Uneori, tocmai in prezenta copiilor te sensibilizezi si te convingi mai usor ca il vrei pe-al tau (sau realizezi ca parca… n-ai mai vrea!). Te uiti la juniorul prietenei tale si esti atit de vrajita ca aproape ca esti sigura ca peste fix noua luni ii vei aduce un partener de joaca. Pe de alta parte, observi cat de tare s-a schimbat prietena ta – fosta ta partenera de sotii – si-ti dai seama ca responsabilitatea e uriasa… Esti gata sa ti-o asumi?

Te intrebi cand e momentul sa ai un copil? Iata ce sugereaza psihoterapeutul Ramona Covrig cuplurilor „dezorientate” din cauza faptului ca in jurul lor se naste o noua generatie: „sa isi urmeze propria ,,agenda’’. Daca ar fi sa ma pun in „papucii” lor, m-as intreba in modul cel mai onest daca imi doresc cu adevarat un copil, iar daca raspunsul este pozitiv, atunci ar trebui sa ma gandesc ce optiuni am. Pentru o vreme, as inceta sa mai contorizez nasterile, numarul copiilor si al femeilor insarcinate din anturajul meu. M-as gindi la maternitate ca la ceva serios si pe termen lung, nu ca la ceva ce este in voga. As incerca apoi sa ma detasez putin chiar si de ideea de a fi mama, incercand sa aflu ce altceva imi mai doresc de la viata!”.

„Tignale” de alarma

Ma apuc sa fac recensamintul in grupul meu de prietene: Andreea – baietel de sapte luni, Dana – fetita de doua luni, Adela – insarcinata in sapte luni, la fel ca si Irina… pot sa continuu si nu-mi ajung degetele de la ambele miini. Cand le sun sau ne vedem, 75% din discutia noastra se rezuma la sarcina, nastere si copii (ai lor si ai altora). Uneori dau din cap (mai ales cind capitolul chiar ma depaseste) si ma sustrag voalat, caci de schimbat subiectul, nici vorba! Apoi eu cad pe ganduri si-mi pun citeva intrebari. Dat fiind ca suntem de varste apropiate… nu cumva mi-a venit si mie randul, poate asta e varsta ideala (sau e termenul limita)? Sunt nedreapta si egoista daca uneori subiectul asta ma scoate din pepeni? Ascult cu placere povestile lor, dar chiar trebuie sa incerce sa ma „bombardeze” cu asta?
Un lucru e sigur: atunci cand densitatea sugarilor era atat de mare, eram super-fascinata de micuti. Acum insa, ma confrunt cu o dilema: nu reusesc sa-mi dau seama daca hotararea mea de a avea un copil abia peste citiva ani nu e cumva o ambitie, ca urmare a faptului ca simt „presiunea” sociala exercitata de grupul meu de prieteni… Oare voi afla vreodata?

Viitorul suna… ocupat!

Hotarat lucru, daca iti doresti la un moment dat un copil, in momentul cand te joci cu-al altora sau vazand cat de entuziasti sunt cei ce asteapta sa vina barza, parca iti vine pofta sa devii mamica. Ba chiar la un moment dat, tot adunand involuntar informatii de la proaspetele mamici, nu ti se mai pare atit de dificil. Dar te dezumfli usor si repede, pentru ca incepi sa iei totul la bani marunti si vezi si partea mai putin convenabila a lucrurilor.

Te cuprinde panica, pentru ca, desi observi ca celelalte mamici se descurca bine, nu crezi ca esti in stare sa ai asemenea raspundere si nu esti pregatita sa renunti – chiar si temporar -, la unele lucruri. Iata cum poti profita de discutiile cu prietenele tale mamici (ca sa nu mai asisti muta la „talk show”-urile lor)! Intreaba-le „cum ramane cu…”

Grija fata de tine? Ai aflat ca din momentul in care te indrepti spre maternitate cu bagajelul insfacat in viteza de langa usa, timpul pe care ti-l dedicai tie si numai tie e aproape… istorie. Insa totul revine la normal si la un moment dat o sa-ti reiei obiceiurile pentru a-ti recapata forma initiala.

Timpul liber? Aha, deci iesirile si relaxarea vor fi inlocuite cu cateva ore de somn furate, cu cocktail-uri de… morcovi si banane preparate cu grija pentru masa de seara a bebelusului si, din cand in cand, cu un film bun (la care adormi inainte de primul calup publicitar). Cat despre intilnirile cu prietenii, ele nu-s prea dese, insa predomina iesirile cu familii cu copii (ce surpriza…!). Subiectul de discutie… ai ghicit!

Silueta? E poate una dintre cele mai mari temeri ale femeilor (de fapt, e cel mai fierbinte subiect, indiferent ca e vorba de sarcina sau nu): luarea in greutate, si mai ales neputinta de a atinge forma initiala, dupa nastere. Insa amicele tale sunt optimiste! Ce-i drept, ti-ar putea da lectii de nutritie, la ce diete tin ele!

Placerile culinare? Chiar daca nu esti straina de dietele drastice, ideea ca mamicile trebuie sa manance doar anumite lucruri timp de vreo… 12 luni te face tare curioasa. Tie ti se pare greu sa renunti la obiceiurile culinare de zi cu zi! Oare ele cum rezista?

Calatoriile? Stiai si tu ceva despre interdictia de a calatori cu avionul in ultimele luni de sarcina… Prietenele tale se vaita din cauza dificultatii de a-si mai face vacantele peste mari si tari cel putin trei ani de-acum incolo (din cauza ca nu au cu cine sa lase copilul sau e greu sa-l ia cu ele). Toate astea te vor face sa-ti doresti sa vezi cit mai multe locuri noi inainte de a avea si tu urmasi…

Cariera? Tu credeai ca aparitia unui copil ar putea pune bete-n roatele carierei si ca e greu sa fii promovata cand ai o burta cit toate zilele, ai ore la medic sau te apuca greturile in sedinta. Amicele tale iti spun ca nu-i chiar asa. Acum tocmai le-ai dat ocazia sa-ti spuna (din nou) cat e de minunat sa fii mamica…

Deci… cand e momentul sa ai un copil?

Pai… daca o luam asa, niciodata: de fiecare data gasesti un motiv, indiferent cit ti-ar spune prietenele tale ca nu-i mare filosofie. „N-am inca o casa decent de spatioasa, serviciul nu-mi aduce destule beneficii, vreau sa ma distrez ori sa ma plimb prin lumea larga , sau… tocmai am atins greutatea dorita si vreau sa mai profit de forma asta o vreme…” Si astea-s numai cateva dintre contra-argumente, lista e inepuizabila. Apoi, te gandesti si la partea cu responsabilitatile: „Eu nu-s in stare sa am grija de propria persoana, cum sa am grija de un bebe?” Iar raspunsul corului de mamici nu intarzie sa vina: „Stii ceva, daca gandesti asa, niciodata nu va fi momentul oportun, ca motive-s destule…”

Mami a mea e super!

Poate ti se pare greu de crezut, insa statutul de mama iti poate imbogati CV-ul, iti pot confirma prietenele tale la urmatoarea intilnire. Nu, nu o sa scrii la experienta ca ai crescut un copil, insa poti sa-ti adaugi citeva noi abilitati. Nici nu stii cit de imbatabila vei fi la capitolul „negociere”, ce bine vei lucra in conditii de stres si cat de in serios vei lua conceptul de „deadline” (pana se trezeste bebe)! Ar mai fi ceva: precizie, daca te gandesti la cat de priceputa vei fi in ale… hranitului cu lingurita.

 


In this article

Join the Conversation