Ce faci cand tu vrei copil si el nu

481 0

Pregateste-ti psihologic partenerul

Iti doresti un copil, vrei sa te implinesti ca mama? Primul lucru este sa discuti problema ta cu partenerul si sa-l aduci in situatia de a accepta sa-si asume pozitia de parinte. Daca acum nu e pregatit, faci un lucru lipsit de intelepciune sa-l fortezi, punand-i in brate o responsabilitate pe care o refuza.

Rabdarea si toleranta ta sunt importante pentru a reusi incet, incet sa-l faci sa vada ce sta in spatele refuzului sau: poate teama ca trebuie sa-si sacrifice libertatea de pana acum, poate nemultumirea ca va trebui sa se schimbe, poate dorinta de a-si trai viata neingradit sau teama ascunsa ca nu va reusi sa-l creasca si ca va repeta greselile parintilor lui.

Lucrurile sunt deseori foarte delicate si numai o calda incercare din parte ta de a-l ajuta sa inteleaga, de a-i negocia participarea la schimbarile ce vor avea loc in viata voastra, poate da roade. De asemenea, fereste-te de argumentele irationale si de lacrimi, pentru ca rar vei intalni un barbat pe care sa-l determini sa faca ceva, sub presiunea acestor „machiaverlacuri”.

Inainte de a planifica sarcina pune-ti intrebarea aceasta: poti sau nu sa-i oferi copilului posibilitatea sa se dezvolte ca om puternic si echilibrat? Dar viitorul tata?

Sigur, exista si copii care „nu au” tata, dar acesta nu este un lucru programat; el s-a produs fie din incapacitatea si din egoismul celor doi, fie dintr-o intamplare nefericita care a rapit pe unul dintre parinti.

Fac copilul pentru mine!

Aparitia unui copil nu trebuie sa fie privita ca o magica reparatie pe care ti-o da viata la toate suferintele de pana acum. In al doilea rand, un copil nu vine sa vindece nefericirea cuiva, pentru ca, in astfel de cazuri, se va forma el insusi nefericit, presat de un destin pe care tu i-l trasezi.

O fiinta umana are un destin personal, iar rolul nostru de parinti este sa-l ajutam sa creasca puternic, capabil sa-si asume si implineasca acest destin personal. De aceea, copilul are nevoie de increderea ta in viata, nu de nefericirea ta existentiala.

Are nevoie de o mama capabila sa-si dezvolte ea insasi un sens al vietii, nu care sa se agate de viata copilului ca o iedera. Copilul nu este o umbrela sau o carja in situatii de restriste, pe care sa-l abandonezi cand viata ta ia un curs ascendent.

Nu uita ca responsabilitatea de a fi mama singura este altceva decat dorinta tulbure si romantica de-a avea un copil, este altceva decat ambitia de-a arata lumii ca te poti descurca si singura, sau decat nepasarea din fraza „daca a venit pe lume, creste si singur”.

Ca parinte, este important sa fii capabila sa-i oferi tot ceea ce are nevoie: caldura, multa rabdare, echilibru, sentimentul ca este inteles, iubit, dar si sprijinit sa descopere si sa descifreze necunoscutul din jur. Si, nu in ultimul rand, e nevoie sa ai mijloacele materiale de a creste un copil in conditii de siguranta.

Si mai trebuie sa fii in stare sa-l accepti asa cum este el cu adevarat, chiar daca acest lucru inseamna ca va fi altfel decat ce ti-ai dorit tu pentru el. Doar cu o astfel de atitudine poti evita „sa-l incarci” cu nefericirile tale, sa te manifesti ostil sau traumatizant in momentele cand iti pune la incercare rabdarea sau cand viata te incearca pe tine.

Cu siguranta, daca in timp nu se schimba nimic, daca dorinta ta de a deveni mama este la fel de puternica, iar refuzul lui de a deveni tata, la fel de categoric. Daca esti convinsa ca nici la tine, nici la el nu se pune problema de incapatanare, ci, dimpotriva, este vorba despre o conceptie de viata, ai motive serioase sa te gandesti ca nepotrivirea dintre voi doi nu duce la nimic bun.

Daca fiecare dintre voi intelege diferit viata, e posibil sa nu ajungeti niciodata la intelegere, la acel acord de principiu care sa va permita amandurora sa simtiti bucuria vietii de familie.

Totusi, inainte de a rupe definitiv puntile, e bine sa incerci clasica consiliere de cuplu. De obicei, cu cat argumentele voastre sunt mai emotionale, cu atat exista sanse sa se mai poata face ceva pentru armonia de cuplu. Cu cat este mai rece si mai putin incarcata afectiv atitudinea sustinuta, fie a ta, fie a lui, cu atat exista un motiv real de incompatibilitate intre voi.

In this article

Join the Conversation