Nasterea puiului tau, pas cu pas

4512 0

Se pot evita oare neplacerile? Este o poveste simpla. Si poate, cea mai frumoasa din lume, pentru ca retine clipa de clipa, nasterea unui pui de om. Dupa 39, 40 de saptamani in burtica ocrotitoare, nepretuitul bebelus isi incepe calatoria catre bratele mamei. Cand toate acestea ti se intampla tie, trebuie sa stii cum sa „organizezi” evenimentul, cum sa previi ceea ce nu ar trebui sa se intample.

Semne ca se apropie sorocul

Intre saptamana 38 si 40 a sarcinii, dupa ce ai fost urmarita pas cu pas de medicul de familie, de o moasa sau, daca au existat complicatii, de un medic obstetrician, dupa ce ai facut gimnastica, ai urmat cursurile „Scolii parintilor”, dupa ce ti-ai facut bagajul si l-ai pus langa usa, intr-o buna zi, asadar, debuteaza travaliul.

Poate fi si miezul noptii, de altfel, dar tu, care te-ai informat din timp, iti dai seama ca a venit clipa cea mare. Semnele „clasice” sunt:

  • Scurgere vaginala, posibil cu cateva firisoare de sange. El atesta faptul ca dopul de mucus care iti sigila colul uterin a fost eliminat. Teoretic, colul incepe sa se dilate. Practic, dopul se poate reface si nasterea mai poate intarzia cateva zile.
  • Dureri de mijloc, de tipul celor premenstruale.
  • Se rup membranele („se rupe apa”) sau doar se fisureaza, iar lichidul amniotic incepe sa curga in cantitate mai mare sau mai mica. Daca observi un lichid incolor care curge continuu, este vorba evident, de ruperea membranelor. Asteapta-te la travaliu in 48 de ore.
  • Contractii dureroase si regulate – este important sa faci diferenta intre contractiile false din ultimele doua luni si cele reale, care se repeta la intervale regulate, de la o ora distanta, pana la 10, 15 minute. Aplica tehnicile de respiratie, ia-ti valiza si porneste spre maternitate.

Tu. Intr-o mana tii buletinul de identitate si adeverinta de la serviciu care specifica numele casei de asigurari. Daca nu ai adeverinta, nu-i grav, pentru ca, prin lege, orice gravida are dreptul la asistenta medicala gratuita pentru nastere si chiar dupa, impreuna cu nou-nascutul, pana paraseste spitalul. Dar, pana la externare, va trebui sa clarifici situatia si sa aduci o adeverinta.

El. „Fericitul” tata vine in urma ta, cu bagajul si cu o mutra ingrozita. Nu te baza pe el in faza aceasta: i se pare ca sfarsitul lumii sta sa-l loveasca din moment in moment. Te adresezi cu curaj asistentei de la cabinetul de obstetrica, iar ea va chema medicul de garda.

Incepe dansul

Acum vei fi supusa primului control, care trebuie sa stabileasca stadiul in care te afli. Se verifica starea membranelor, se monitorizeaza contractiile, ti se pun o multime de intrebari care sa stabileasca daca au existat probleme de-a lungul sarcinii, daca ai facut analize recent etc.

Este important sa retii ca semnele nasterii nu apar unul dupa celalalt, ci aproape simultan. Dupa ruperea membranelor, e recomandata imediat spitalizarea si repausul la pat timp de 72 de ore. Contractiile la intervale mai mici de 10 minute sau orice semn de suferinta a fatului impun, de asemenea, internarea de urgenta.

Daca medicul iti face fisa de internare, pastreaza-ti vigilenta, caci se apropie un moment administrativ important. Primesti de la vestiar lenjeria pentru spital – camasa de noapte (fii desteapta si n-o refuza, este sterilizata, chiar daca nu e foarte aratoasa, dar nu vrei sa vezi cum arata o camasa in care s-a nascut), papuci sau halat. Noteaza-ti in minte pentru ce ai semnat, fiindca nu vei putea parasi spitalul inainte sa predai exact acelasi numar de obiecte. Nu rataci bonul pentru nimic in lume, cu administratorii nu-i de glumit.

Daca sarcina ta e la termen si ai contractii sau daca sarcina are peste sapte luni si au aparut semne care indica suferinta fetala, vei fi transportata direct la sala de nasteri, in salonul de travaliu. Aici incepe monitorizarea contractiilor mamei si a ritmului cardiac al copilului, procedura care se repeta periodic. La interval de 2 ore, in cazul membranelor rupte, se face si consultul genital. Daca peste noapte viitoarea mamica se linisteste, este mutata intr-un salon de gravide. Sau e trimisa acasa. Se intampla des sa fie doar o alarma falsa.

Nasterea „descompusa in episoade”

In prima faza a travaliului, rolul esential il are colul uterin. El are doua momente ale lui: „stergerea” si apoi dilatarea. Cu fiecare contractie, fibrele musculare se scurteaza, micsorand spatiul din uter; colul se subtiaza si incepe sa se deschida. Bebelusul ajunge la concluzia ca asa nu se mai poate si incepe sa apese cu capul pe cervix. Creierul mamei reactioneaza, eliberand oxitocina. Aceasta substanta va mari frecventa si puterea contractiilor.

Daca nasti pentru prima oara, tot ce ti-am povestit aici, in cateva randuri, dureaza cam 8 ore. Dupa care procesul se accelereaza si colul tau, care are acum 3 cm in diametru, incepe sa se dilate cu 1 cm pe ora. Dupa inca 8 ore, colul tau masoara 10 cm, iar bebelusul pandeste in apropiere. Daca ai mai nascut, faza de latenta o sa-ti ia doar 5 ore, iar faza accelerata, vreo 7. S-ar putea sa ai frisoane, sa-ti fie greata, dar cel mai periculos este sa dai curs nevoii de a impinge, care te copleseste. Rezista tentatiei, altfel colul se inflameaza si nu mai permite capului sa iasa.

Daca simti ca nu mai suporti durerea, poti sa soliciti o anestezie epidurala. Dar, atentie! Medicii te avertizeaza ca orice iese din „schema” nasterii naturale prezinta riscuri. Ajutorul pe care trebuie sa-l gasesti in maternitate nu consta in injectii, perfuzii si calmante, ci in sprijinul acordat sa nasti natural. Exista cazuri in care se alege cezariana, chiar daca suferinta fetala sau a gravidei nu sunt avansate. De pilda, daca gravida ida are un bazin mic, iar copilul e prea mare.

Saru’ mana, mamico!

Acum incepe calatoria bebelusului. El coboara, cu capul in jos, trece de planseul perineal, apoi de perineu si, deodata, i se iveste freza Cu fiecare contractie, capul ii avanseaza pana „la iesire”. Si cand, in sfarsit, a ajuns la destinatie, copilasul tau este inca destul de confuz, asa ca nu te supara daca nu-ti zice imediat „Saru’ mana, mamico!”. Medicul va incheia epiziotomia (taierea perineului, care are rolul de a mari „culoarul de iesire” al puiului tau).

Aceasta te protejeaza de un accident extrem de neplacut, ruperea zonei perineale. Inca doua, trei contractii si apar si umerii, apoi restul corpului. Expulzia fatului dureaza o ora, doua, daca esti la prima nastere, daca nu, intre 10 si 60 de minute. In acest timp, impingi cand iti cere moasa si respiri regulat.

Mai ai un hop. Dupa ce puiul tau a ajuns in bratele tale teafar, dar cam furios, contractiile se reiau, pentru a expulza placenta. Vasele de sange se inchid, sangerarea se opreste. Totul dureaza cam o jumatate de ora, timp in care esti ocupata sa cercetezi, printre lacrimi, bijuteria pe care ai primit-o in dar.

Vei mai ramane in sala de nasteri inca 2, 3 ore. Poti manca (o masa copioasa chiar!), sa bei lichide, iar dupa prima ora, vine si Domnu’ Bebe la masa. Impreuna cu el, te vei muta in salonul de lauze, unde vei continua lectiile practice de alaptare, vei invata cum sa-ti imbaiezi odorul, sa-l cosmetizezi, sa-i tratezi buricul.


In this article

Join the Conversation