Varsta femeii si fertilizarea in vitro

3335 0

Ai refuzat să accepţi diagnosticul dur de infertilitate şi ai tot sperat să se întâmple o minune. Dar timpul nu aşteaptă, anii au trecut şi, la un moment dat, ai simţit că nu mai poţi amâna, că doreşti mai mult decât oricând să-ţi ţii bebeluşul în braţe. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrica-ginecologie, cu supraspecializare in infertilitate, îţi explică ce lucruri trebuie luate în calcul în cazul unei fertilizări in vitro la o vârstă considerată avansată din punctul de vedere al unei sarcini.

Când trebuie să te gândeşti la fertilizarea in vitro

Operaţiunea de fertilizare in vitro (FIV) se face atunci când cuplul constată că are nevoie de acest lucru. „De regulă, asta ar fi bine să se întâmple după un an de încercări în cazul în care femeia are până în 35 de ani sau 6 luni, atunci când este vorba despre o femeie de peste 35 de ani. Drept urmare, se poate spune mai degrabă că există un moment în care se creează şi conştientizează o nevoie. (În anumite ţări, există reglementări juridice în privinţa vârstei până la care se poate face FIV, în altele nu. În Grecia, de exemplu, procedura de fertilizare în vitro se poate realiza până la 50 de ani)”, explică Andreas Vythoulkas.

După 45 de ani e nevoie de atenţie sporită

În general, în cazul unei sarcini amânate, după 45 de ani, se face fertilizarea in vitro cu ovocite donate. „Materialul genetic al femeii de 45 de ani este foarte posibil să nu mai fie bun”, spune dr. Vythoulkas. „De pildă, la 25 de ani, femeile au, statistic vorbind, un procent de 80% ovocite sănătoase şi 20% ovocite care au probleme genetice. Acest procent se inversează după vârsta de 40 de ani. Şi asta este normal, nu e nimic neobişnuit în această situaţie. De aceea se şi preferă mai degrabă FIV-ul cu ovocite donate.”

Cu toate acestea, există şi cazuri în care femeile ţin să facă această procedură cu propriul material genetic. În acest caz se recomandă un test de screening. „După recoltarea ovocitelor şi fecundarea lor cu sperma partenerului, este indicat să facă un test de screening, menit să depisteze problemele genetice la toate cele 23 de perechi de cromozomi. Este vorba despre PGS – preimplantation genetic screening – o procedură care se realizează în afara uterului, înainte de implantare, în urmă căreia se aleg numai embrionii sănătoşi, care nu au probleme genetice”.

Monitorizarea sarcinii

Dacă ai obţinut sarcina dorită, este bine să ştii că este vorba de o sarcină normală, care doar necesită o monitorizare mai atentă, atât pentru făt, cât şi pentru mama. Mai există, tot din pricina vârstei, posibilitatea dezvoltării şi altor afecţiuni pe parcursul sarcinii, cum ar fi diabet gestaţional, placentă praevia sau preeclampsie. De aceea este nevoie de monitorizarea atentă din partea medicului care urmăreşte sarcina, precizează Andreas Vythoulkas.

 

In this article

Join the Conversation