Mami, cum e prima zi la gradi?

1449 0

Mami.ro iti sare in ajutor in parg de toamna cu raspunsuri de la educatoarea Liliana Mitra din cadrul Gradinitei nr. 161 „Brandusa” despre provocarile acestui nou inceput.

mami.ro: Cine are cele mai mari emotii in prima zi, parintii sau copii?

Liliana Mitra: Prima zi de gradinita este o zi cu o incarcatura emotionala speciala pentru toti cei implicati: copii, parinti, educatori, fiecare dintre ei experimentand o mare diversitate de trairi interioare contradictorii. Personal, cred ca inscrierea copilului la gradinita este o dovada de dragoste a parintelui fata de copil. Parintii responsabili constientizeaza faptul ca mediul gradinitei poate aduce copilului lor achizitii importante in plan socio-emotional, specifice acestei varste si care pot constitui pasi importanti spre maturizarea afectiva si spre conturarea inteligentei sociale si emotionale. Parintii care au facut acest pas, manati de aceste convingeri, clar sunt plini de emotii pozitive, constructive, constienti fiind de ce spuneam mai sus. Este categoria ideala de parinti, e adevarat, si spre bucuria noastra, a cadrelor didactice, sunt din ce in ce mai multi. Sunt si parintii care isi aduc copiii la gradinita pentru functia ei sociala, pentru ca e cea mai sigura varianta in care  micutii lor sunt ingrijiti si distrati cat ei sunt la serviciu. Din practica mea, sunt doua categorii, cu reactii evident diferite. Primii sunt coplesiti de emotii pozitive pentru ca sunt convinsi ca fac cel mai minunat lucru pentru copiii lor, sunt detasati si reusesc sa transmita aceste trairi si micutilor lor. Parintii care nu sunt inca suta la suta convinsi de beneficiile reale ale gradinitei, dar ii aduc totusi, sunt stresati, au un sentiment de vinovatie ca pleaca si isi lasa copiii „acolo”. Emotiile din prima zi, depind foarte mult de unghiul din care privesc maturii situatia. Ei sunt cei care transmit copiilor semnale. Ii pot linisti, ii pot asigura ca li se intampla un lucru minunat sau ii pot incarca cu grija lor. Aici, de obicei, intevenim noi, educatoarele.

mami.ro: Ce faceti dvs ca si cadru didactic pentru a-i linisti pe cei mici?

L.M.: Intrarea in colectivitate  inseamna pentru copil o largire a sferei relatiilor, contactul lui cu o lume noua si oarecum „altfel” pentru el. Pana acum, anturajul lui era format din parinti si bunici care-l iubeau si-l ocroteau. In absenta lor, e foarte important ca noi, cadrele didactice, sa facem tot posibilul ca sa se produca acel transfer afectiv dinspre noi spre copil si invers. Devenim, uneori, pentru prescolari, persoana de referinta din punct de vedere afectiv. Ne onoreaza acest rol si facem tot ce este posibil sa valorizam acest „avantaj”.

Aceasta postura ne face creative, ne da echilibrul si bucuria pe care noi, prin activitatile specifice (jocuri, cantecele, povestioare) si prin toata atmosfera creata incercam sa le „intoarcem” copiilor. Am invatat de-a lungul anilor petrecuti in mijlocul lor ca „tonul face muzica”, in functie de ton, vorba mangaie sau deranjeaza. Orice mesaj este ascultat si cu mintea si cu inima, daca inima aude zgomote in loc de muzica, intelegerea mesajului va fi distorsionata. Asa este si la prima intalnire dintre mine, educatorul, care trebuie sa transmit mesajul: ”esti in siguranta” si copilul speriat, care nu prea intelege ce i se intampla. Copilul are nevoie de un ton cald, de calm si zambet, mult zambet. Trebuie sa le simta. Dupa ce le-a simtit, putem face pasul urmator, trecem la lucruri seriose, ne jucam! Stiu ca v-ati astepta sa va insirui niste pasi, sa va spun „tehnic” ce fac pentru a-l linisti pe copil. Eu, in primele zile, merg foarte mult pe „simtire” si functie de particularitatile colectivul respectiv, aplic din practica ce cred ca s-ar potrivi. Poate parea atipic, dar eu asa cred ca este cel mai eficient. Conteaza foarte mult ce au „primit” acasa in astfel de momente, iar tu, educatoarea, trebuie sa te prinzi foarte repede de ce „ingredient” e nevoie: unii au nevoie de mangaiere, altii vor sa fie imbratisati, altii sunt pur si simplu pupaciosi, unii sunt morocanosi si trebuie sa-i lasi sa-si consume gandurile. Precum spuneam, primele zile in colectivitate inseamna pentru fiecare din cei prezenti, experimentarea unor trairi interioare contradictorii.

mami.ro: Ce se intampla concret in prima zi la scoala? Dar la gradi?

L.M.: Prima zi de gradinita, de cele mai multe ori, la grupele mici sau noi formate este o zi „zgomotoasa”, pentru ca unii dintre ei plang. Plang dupa parinti, plang dupa bunici, dupa frati, dupa jucariile de acasa. Cand plansul s-a mai domolit, facem joculete special concepute pentru a se cunoaste intre ei, pentru a se familiariza cu mediul gradinitei. Facem scurte vizite la cabinetul medical, la bucatarie, in curtea gradinitei, la locul de joaca. Aceasta „evadare” din sala de grupa ii mai linisteste. La grupele cu continuitate, lucrurile stau altfel. De cele mai multe ori, copiii se bucura ca-si revad colegii, educatoarele, jucariile, sunt dornici sa desfasoare activitati, sa se joace. Despartirea de parinti nu mai este chiar asa de dureroasa. Unii sunt bucurosi ca sunt liberi, ca au scapat de regulile impuse de parinti sau bunici.

mami.ro: Ce se va intampla anul acesta la clasa zero?

L.M.: Parerile sunt impartite in ceea ce priveste „clasa zero”, sunt pareri pro si contra. Inteleg ca va fi primul si ultimul an, cel putin asa se spune in acest moment. Probabil ca scopul pentru care s-a creat aceasta clasa zero a fost acela de a creste numarul locurilor disponibile la gradinitele de stat, locurile celor care intra in clasa pregatitoare ramanand libere. Este foarte adevarat ca acest concept de clasa pregatitoare este o noutate la noi, nu si in tarile europene. Dar, aceste tari au logistica corespunzatoare aplicarii eficiente. Sunt amanunte la care cei care au propus aceasta schimbare nu s-au gandit sau au facut-o prea tarziu. Sunt scoli in care nu exista mobilier corespunzator, in care nu au fost modificate, de exemplu, baile. Dar cum se spune, timpul le va rezolva pe toate!

mami.ro: Daca un copil plange la nesfarsit, cum faceti sa-l integrati in colectivitate?

L.M.: Sunt copii care plang in primele zile de gradinita foarte mult, plang din momentul in care pleaca de acasa si pana ajung inapoi. Dar aceste cazuri sunt destul de rare. Plang pentru ca-i nemultumeste situatia si vor sa atraga atentia asupra acestui fapt, plang de frica sa nu fi fost abandonati, iar educatoarea trebuie sa-l reasigure ca parintii se vor reintoarce. Copilul rebuie sa vada pentru inceput ca-ti pasa si ca incerci sa-l ajuti. Si asta clar o faci printr-o discutie simpla, nimic complicat. Copilul are nevoie sa simta calm si stabilitate. Este bine ca educatoarea sa solicite copiii care plang sa ia parte la activitatile pe care le fac si ceilalti colegi. In mod sigur, la inceput, va refuza cu vehementa. Cu timpul, insa, este imposibil sa nu fie atras de materialele pe care le folosesc colegii lui, de jucarii, de cantecele si poezii.

 

In this article

Join the Conversation