Sistemul Montessori: un alt gen de educație. Principiile de bază

Nu mai e mult și începe grădinița. Dacă acum puiul tău intră pentru prima oară în colectivitate, tu trebuie să alegi locul și sistemul cel potrivit pentru el. 

3855 0

Uitându-te atent la modul de predare, la sistemul de evaluare sau la valorile promovate de pedagogiile alternative existente la noi în țară, îți va fi mai ușor să alegi metoda de instruire potrivită micuțului tău.

Iată ce presupune sistemul Montessori.

Vestea bună este că, atunci când vrei să-ți înscrii puiul la grădiniță, ai de unde alege. Fie că-ți dorești o clasă cu puțini copii – astfel încât educatoarea să-și poată concentra atenția mai mult pe fiecare în parte – ori vrei un sistem tradițional, fie că optezi pentru o disciplină specifică (arte sau sport), ori dorești ca programul puiului tău să fie mai bogat în activități extracurriculare, ofertele grădinițelor te îmbie să le alegi. Fiecare sistem educațional alternativ e diferit și are propriile beneficii și provocări unice, dar tocmai aceste trăsături caracteristice îți vor ușura decizia.

Ce înseamnă sistemul Montessori?

Favorizând încrederea în sine și autonomia și permițând copilului progresul în ritm propriu și în deplină libertate, premisele metodei Montessori sunt considerate de mulți părinți prea blânde și tolerate. Dar, ce este acest mod de educație care plasează copilul în centrul filozofiei?
Primul medic femeie din Italia, Maria Montessori și-a dedicat viața copiilor. „Educați, nu dresați”, spunea ea, în 1907, când deschidea prima Casa dei Bambini. Dorința ei? Să lase libertate copiilor de a alege ce să facă, când să facă. Surprinzător, cei mai mici dintre elevi (trei anișori) demonstrau o putere de concentrare remarcabilă și o disciplină de neașteptat. Astăzi, un secol mai târziu, peste 20.000 de școli Montessori fucționează în întreaga lume.

Principii de bază:

Principiul #1: Libertatea

Acesta este un concept fundamental în sistemul Montessori. În clasă, copiii sunt liberi să aleagă activitatea pe care doresc să o facă (dintre cele propuse), cu singura condiție de a avea deja „antrenamentul de bază” făcut cu un educator. Și, în timp ce puiul poate petrece oricât dorește cu îndeletnicirea lui, el are dreptul de a vorbi (încet) și de a se mișca exact așa cum simte în sala de clasă, atâta timp cât mediul de lucru este respectat.

Principiul #2: Autodisciplina

Nu există noțiunea de vină sau vinovat pentru că în sistemul Montessori nimic nu e bun sau rău, ci totul poate fi făcut mai bine, orice copil se poate perfecționa. Așadar, în timp ce pedepsele nu sunt încurajate, copilul nici nu așteaptă pasiv vreo mustrare venită din partea unui adult, ci este încurajat să-și identifice greșelile, pentru a-și îmbunătăți activitatea.

Principiul #3: Acțiunea prin învăluire

Potrivit Mariei Montessori, este mai profitabil de a acționa asupra mediului, decât a copilului în sine. În practică, de exemplu, educatoarele vorbesc mai încet pentru a-l încuraja pe micuț să facă la fel. Sau, pentru a-și aranja pantofiorii într-un raft, educatoarele îi arată cum să facă, în loc să-i ceară în mod expres acest lucru.

Principiul #4: Respectarea ritmului fiecăruia

Dacă micuțul este rapid sau lent, este mai puțin important. Metoda Montessori subliniază respectarea ritmului fiecărui copil și este împotriva etichetărilor de orice fel („ești încet”, „uită-te la colegul tău cât e de îndemânatic”). Maria Montessori a afirmat că ritmul fiecăruia poate varia în funcție de momentul zilei, de activitate, de perioade diferite de dezvoltare, iar copiii oricum evoluează în salturi.

Principiul #5: Învățarea din experiență

Abstractizarea nu este permisă în sistemul Montessori. Cu alte cuvinte, nu este tolerat „tocitul”, învățatul mecanic, fără exemple, copilul trebuind să înțeleagă orice concept din punct de vedere practic, într-un mod tangibil și concret, folosindu-și cele cinci simțuri. De exemplu, pentru a experimenta unitățile sau zecile, educatoarele folosesc mărgele. Copiii le pot cântări, compara și integra prin vedere și atingere, diferențele fiind date de proporțiile lor.

Principiul #6: Experiențe diferite

Potrivit Mariei Montessori, copiii trec prin diferite ”perioade sensibile”, în care ei sunt receptivi la anumite sfere de activitate. Astfel, sunt intervale de timp în care le place să construiască cu cuburile sau să facă puzzle, iar alteori abia așteaptă să sară, să se cațere, să alerge. Din acest motiv, fiecare material didactic este astfel conceput încât noțiunile fundamentale – lectură, matematică – să fie deprins progresiv și durabil.

Educația, un ajutor în viață

Potrivit Mariei Montessori, orice copil are potențial și depinde doar de metoda de eduxcație pentru a-l scoate la suprafață. Când oferi respect îi inviți pe ceilalți să te respecte și astfel copilul se pregătește pentru o viață socială armonioasă. Scopul educației Montessori este de a ajuta copiii să dezvolte o disciplină interioară.

 

In this article